HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)

12 iulie 2018(*)

„Ajutoare de stat – Ajutor avut în vedere de Regatul Unit în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C – Contract pe diferență, acord cu secretarul de stat și garanție pentru credite – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE – Obiectiv de interes public – Promovarea energiei nucleare – Necesitatea unei intervenții a statului – Comunicare privind garanțiile – Determinarea elementului de ajutor – Proporționalitate – Ajutor pentru investiții – Ajutor de exploatare – Dreptul de a formula observații – Procedură de achiziții publice – Obligația de motivare”

În cauza T‑356/15,

Republica Austria, reprezentată de C. Pesendorfer și de M. Klamert, în calitate de agenți, și ulterior de G. Hesse și de M. Fruhmann, în calitate de agenți, asistați de H. Kristoferitsch, avocat,

reclamantă,

susținută de

Marele Ducat al Luxemburgului, reprezentat de D. Holderer, în calitate de agent, asistată de P. Kinsch, avocat,

intervenient,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de É. Gippini Fournier, de R. Sauer, de T. Maxian Rusche și de P. Němečková, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Republica Cehă, reprezentată de M. Smolek, de T. Müller și de J. Vláčil, în calitate de agenți,

de

Republica Franceză, reprezentată inițial de G. de Bergues, de D. Colas și de J. Bousin și ulterior de Colas și de Bousin, în calitate de agenți,

de

Ungaria, reprezentată inițial de M. Fehér și de M. Bóra, ulterior de B. Sonkodi, ulterior de A. Steiner, în calitate de agenți, asistați de P. Nagy, avocat, și în cele din urmă de A. Steiner,

de

Republica Polonă, reprezentată de B. Majczyna, în calitate de agent,

de

România, reprezentată de R. Radu și de M. Bejenar, ulterior de Bejenar și de C.‑R. Canțăr, în calitate de agenți,

de

Republica Slovacă, reprezentată de B. Ricziová, în calitate de agent,

și de

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reprezentat inițial de C. Brodie și de S. Brandon, ulterior de C. Brodie, de S. Simmons și de M. Holt, ulterior de C. Brodie, de S. Simmons și de D. Robertson, ulterior de C. Brodie și de D. Robertson, ulterior de C. Brodie și în cele din urmă de C. Brodie și de Z. Lavery, în calitate de agenți, asistați de T. Johnston, barrister, și de A. Robertson, QC,

interveniente,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE și prin care se urmărește anularea Deciziei (UE) 2015/658 a Comisiei din 8 octombrie 2014 privind ajutorul de stat SA.34947 (2013/C) (ex 2013/N) pe care Regatul Unit intenționează să îl pună în aplicare pentru sprijin în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C (JO 2015, L 109, p. 44), în care Comisia a constatat că această măsură de ajutor este compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și a autorizat acordarea acesteia,

TRIBUNALUL (Camera a cincea),

compus din domnii D. Gratsias, președinte, A. Dittrich (raportor) și P. G. Xuereb, judecători,

grefier: N. Schall, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 5 octombrie 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre

I.      Istoricul cauzei

1        La 22 octombrie 2013, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a notificat măsuri de sprijin în favoarea noii centrale nucleare Hinkley Point C (denumită în continuare „Hinkley Point C”). Beneficiarul măsurilor notificate este societatea NNB Generation Company Limited (denumită în continuare „NNBG”), o filială a EDF Energy plc (denumită în continuare „EDF”).

2        La 18 decembrie 2013, Comisia Europeană a decis să inițieze o procedură oficială de investigare privind măsurile notificate. Această decizie a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 7 martie 2014 (JO 2014, C 69, p. 60).

3        La 8 octombrie 2014, Comisia a adoptat Decizia (UE) 2015/658 privind ajutorul de stat SA.34947 (2013/C) (ex 2013/N) pe care Regatul Unit intenționează să îl pună în aplicare pentru sprijin în favoarea centralei nucleare Hinkley Point C (JO 2015, L 109, p. 44, denumită în continuare „decizia atacată”).

4        Măsurile notificate de Regatul Unit sunt descrise la punctul 2 din decizia atacată.

5        Prima măsură notificată, descrisă la punctul 2.1 din decizia atacată, este un contract pe diferență. Acesta este un instrument care vizează să garanteze stabilitatea prețurilor pentru vânzările de energie electrică ale NNBG, pe parcursul fazei operaționale a Hinkley Point C. Se prevede faptul că NNBG urmează să vândă pe piață energia electrică produsă în unitatea menționată. Cu toate acestea, nivelul veniturilor NNBG va fi stabilizat prin contractul pe diferență. În acest scop, prețul de exercitare, care a fost calculat pe baza estimărilor costurilor de construcție și a costurilor de operare a NNBG și care include un profit rezonabil, este comparat cu prețul de referință, care corespunde mediei ponderate a prețurilor de vânzare cu ridicata pe care Regatul Unit le stabilește pentru toți operatorii care au încheiat un contract pe diferență și care va reflecta prețurile de pe piață. În cazul NNBG, prețul de referință relevant este prețul de referință al pieței de bază, care se aplică tuturor producătorilor de energie electrică de bază. Atunci când prețul de referință este mai mic decât prețul de exercitare, cealaltă parte la contractul pe diferență va plăti diferența dintre prețul de exercitare și prețul de referință, asigurându‑se astfel că NNBG va primi în cele din urmă venituri relativ stabile, în funcție de strategia sa de vânzare și de nivelul producției. În schimb, în cazul în care prețul de referință este mai mare decât prețul de exercitare, NNBG va fi obligată să plătească diferența dintre aceste două prețuri celeilalte părți la contractul pe diferență (denumită în continuare „cocontractantul NNBG“). Cocontractantul NNBG este Low Carbon Contracts Company Ltd, o entitate care urmează să fie finanțată prin instituirea unei obligații legale comune pentru toți furnizorii autorizați. Vor exista două mecanisme de repartizare a câștigurilor, dintre care primul vizează costurile de producție și cel de al doilea, rata rentabilității financiare. Vor exista două date de reexaminare a costurilor de exploatare, dintre care prima va fi la 15 ani, iar a doua va fi la 25 de ani de la data punerii în funcțiune a primului reactor.

6        Contractul pe diferență prevede, în anumite condiții, despăgubirea NNBG pentru anumite modificări legislative. Pe de altă parte, în anumite condiții, aceasta va primi despăgubiri în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice și în cazul unor probleme legate de asigurarea de răspundere civilă nucleară. În astfel de cazuri, atât investitorii NNBG, cât și Regatul Unit vor putea solicita transferul NNBG către Regatul Unit și investitorilor menționați le va fi datorată o compensație.

7        A doua măsură notificată, descrisă la punctul 2.3 din decizia atacată, este un acord încheiat între secretarul de stat al Regatului Unit pentru energie și schimbările climatice și investitorii NNBG (denumit în continuare „acordul cu secretarul de stat”). Acest acord completează contractul pe diferență. Acordul prevede că, în cazul în care, în urma închiderii centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice, cocontractantul NNBG nu își îndeplinește obligațiile privind plățile compensatorii către investitorii NNBG, secretarul de stat în cauză va plăti investitorilor cuantumul convenit al despăgubirilor. De asemenea, acesta prevede mecanisme pentru împărțirea câștigurilor.

8        A treia măsură notificată, descrisă la punctul 2.2 din decizia atacată, este o garanție pentru credite acordată de Regatul Unit pentru obligațiunile care urmează să fie emise de NNBG, care garantează plata în timp util a principalului și a dobânzii aferente datoriei eligibile și care s‑ar putea ridica la 17 miliarde de lire sterline (GBP). Rata comisionului de garantare autorizat de Comisie în decizia menționată are un nivel de 295 de puncte de bază.

9        La punctul 7 din decizia atacată, Comisia a arătat că cele trei măsuri notificate sus‑menționate (denumite în continuare „măsurile în cauză”) constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

10      La punctele 9 și 10 ale deciziei atacate, Comisia a examinat dacă măsurile în cauză ar putea fi declarate compatibile cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În acest context, la punctul 9.1 din această decizie, Comisia a declarat că aceste măsuri au fost compatibile cu reglementarea existentă a pieței interne. La punctul 9.2 din decizia menționată, aceasta a constatat că obiectivul de interes public urmărit de Regatul Unit prin aceste măsuri a fost promovarea energiei nucleare și în special crearea unor centrale nucleare noi. Potrivit considerațiilor Comisiei dezvoltate la punctul 9.3 din aceeași decizie, intervenția Regatului Unit era necesară pentru atingerea în timp util a acestui obiectiv. La punctul 9.4 din decizia respectivă, Comisia a analizat dacă măsurile în cauză au constituit instrumente adecvate pentru atingerea obiectivului menționat și dacă acestea au avut un efect stimulativ. La punctele 9.5 și 9.6 ale deciziei, aceasta a analizat caracterul proporțional al măsurilor în cauză și a constatat că, sub rezerva ajustării ratei comisionului de garantare a creditelor la 295 de puncte de bază și a modificării mecanismelor în materie de repartizare a câștigurilor, măsurile în cauză trebuie considerate necesare și că, în ansamblu, riscul de denaturare a concurenței era limitat și efectele negative ale măsurilor în cauză au fost contrabalansate prin efectele lor pozitive. Pe baza acestor considerații, la punctul 10 din decizia atacată, Comisia a concluzionat că măsurile în cauză au fost compatibile cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

11      Articolul 1 primul paragraf din decizia atacată este formulat după cum urmează:

„Ajutorul acordat [Hinkley Point C] sub forma unui contract pe diferență, a unui acord încheiat cu secretarul de stat și a unei garanții pentru credite, precum și a tuturor elementelor aferente, pe care Regatul Unit intenționează să îl pună în aplicare este compatibil cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) [TFUE].”

II.    Procedura în fața Tribunalului și concluziile părților

12      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 iulie 2015, Republica Austria a introdus prezenta acțiune.

13      La 18 septembrie 2015, Comisia a depus memoriul în apărare.

14      La 5 noiembrie 2015, Republica Austria a depus replica.

15      La 15 ianuarie 2016, Comisia a depus duplica.

16      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 9 noiembrie 2015, Republica Slovacă a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 9 decembrie 2015, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 14 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

17      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 20 noiembrie 2015, Marele Ducat al Luxemburgului a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Republicii Austria. Prin Ordonanța din 18 decembrie 2015, a fost admisă cererea de intervenție a Marelui Ducat al Luxemburgului în susținerea concluziilor Republicii Austria. La 24 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

18      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 25 noiembrie 2015, Ungaria a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 6 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 24 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

19      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 26 noiembrie 2015, Regatul Unit a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 6 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 23 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

20      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 30 noiembrie 2015, Republica Franceză a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 11 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 18 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

21      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 2 decembrie 2015, Republica Cehă a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 11 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 24 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

22      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 3 decembrie 2015, Republica Polonă a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 11 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 24 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

23      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 3 decembrie 2015, România a formulat o cerere de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 11 ianuarie 2016, a fost admisă cererea de intervenție a acestui stat membru în susținerea concluziilor Comisiei. La 24 martie 2016, acesta a depus memoriul în intervenție.

24      La 21 iulie 2016, Republica Austria și‑a prezentat observațiile cu privire la memoriile în intervenție ale Republicii Cehe, ale Republicii Franceze, ale Ungariei, ale Republicii Polone, ale României, ale Republicii Slovace și ale Regatului Unit.

25      La 19 iulie 2016, Comisia și‑a prezentat observațiile cu privire la memoriul în intervenție al Marelui Ducat al Luxemburgului.

26      Pe baza propunerii judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a decis deschiderea procedurii orale și, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a adresat întrebări scrise Republicii Austria, Regatului Unit și Comisiei. Părțile respective au răspuns la aceste întrebări în termenele stabilite.

27      La 14 septembrie 2017, Comisia a prezentat o propunere de probe la care a fost atașat un document. Propunerea și documentul respectiv au fost depuse la dosar și celorlalte părți li s‑a oferit posibilitatea să își prezinte observațiile cu privire la acestea.

28      Prin scrisorile din 18 și 28 septembrie 2017, Republica Slovacă și Regatul Unit și‑au prezentat observațiile cu privire la raportul de ședință.

29      Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Austria și Regatul Unit și‑au prezentat pledoariile și răspunsurile la întrebările adresate de Tribunal în ședința din 5 octombrie 2017.

30      Marele Ducat al Luxemburgului și Republica Austria solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

31      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca lipsită de temei;

–        obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

32      Republica Cehă și Republica Slovacă solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca lipsită de temei;

–        obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

33      Ungaria solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca lipsită de temei;

–        obligarea Republicii Austria la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, inclusiv a cheltuielilor administrative și a onorariilor avocaților.

34      Republica Franceză, Republica Polonă, România și Regatul Unit solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca lipsită de temei.

III. În drept

35      Acțiunea este întemeiată pe zece motive.

36      Prin intermediul primului motiv, Republica Austria arată că Comisia în mod greșit, pe de o parte, a admis existența unei piețe distincte de cea a energiei nucleare și, pe de altă parte, s‑a întemeiat pe o disfuncționalitate a pieței respective.

37      Al doilea motiv este întemeiat pe caracterul pretins eronat al constatării Comisiei potrivit căreia tehnologia utilizată la Hinkley Point C este nouă.

38      Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia a considerat în mod eronat că măsurile în cauză constituiau un ajutor pentru investiții. Potrivit Republicii Austria, aceste măsuri constituie ajutoare de exploatare care sunt incompatibile cu piața internă.

39      Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Republica Austria susține că, contrar afirmațiilor Comisiei, construirea Hinkley Point C nu urmărește realizarea unui obiectiv de interes „comun”.

40      În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria susține că Comisia nu a determinat în mod suficient elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză.

41      Al șaselea motiv urmărește să demonstreze caracterul pretins eronat al concluziei Comisiei potrivit căreia măsurile în cauză erau în conformitate cu principiul proporționalității.

42      În cadrul celui de al șaptelea motiv, Republica Austria arată că Regatul Unit ar fi trebuit să inițieze o procedură de achiziție publică în ceea ce privește Hinkley Point C.

43      Prin intermediul celui de al optulea motiv, Republica Austria susține că Comisia nu și‑a respectat Comunicarea cu privire la aplicarea articolelor [107] și [108] din tratatul [FUE] privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (JO 2008, C 155, p. 10, denumită în continuare „Comunicarea privind garanțiile”).

44      Al nouălea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

45      Al zecelea motiv se referă la încălcarea dreptului de a fi ascultat.

46      În cadrul prezentei acțiuni, Republica Austria repune în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia măsurile în cauză pot fi declarate compatibile cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

47      Potrivit articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, pot fi considerate compatibile cu piața internă ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun.

48      După cum reiese din jurisprudență, pentru a fi compatibil cu piața comună în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, un ajutor trebuie să urmărească dezvoltarea unei activități care constituie un obiectiv de interes public și trebuie să fie adecvat, necesar și proporțional (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iunie 2010, Mediaset/Comisia, T‑177/07, EU:T:2010:233, punctul 125).

49      În ceea ce privește articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, trebuie analizat, în primul rând, al patrulea motiv, care se referă la obiectivul de interes public stabilit de Regatul Unit, și anume promovarea energiei electrice nucleare și în special construirea unor centrale nucleare noi, înainte de a analiza în continuare al doilea motiv, întemeiat în special pe caracterul pretins eronat al constatării Comisiei potrivit căreia tehnologia utilizată la Hinkley Point C era nouă, apoi primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi comis erori în ceea ce privește definirea pieței în cauză și ar fi reținut în mod greșit existența unei disfuncționalități a pieței, precum și al cincilea și al optulea motiv, întemeiate pe determinarea insuficientă a măsurilor în cauză și pe nerespectarea Comunicării privind garanțiile și, în sfârșit, al șaselea motiv, referitor la principiul proporționalității.

50      Ținând seama de rezultatul examinării acestor motive, va fi analizat cel de al treilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile în cauză constituie ajutoare de exploatare incompatibile cu piața internă.

51      Ulterior, vor fi examinate cel de al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că Regatul Unit ar fi trebuit să inițieze procedura de achiziție publică în ceea ce privește Hinkley Point C, și cel de al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat.

52      Al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, este structurat în jurul a șase aspecte, care se referă la considerațiile Comisiei a căror temeinicie este repusă în discuție în cadrul primelor șase motive. Aceste aspecte vor fi examinate împreună cu motivele conexe.

53      Cu toate acestea, înainte de a examina motivele invocate de Republica Austria, trebuie să se statueze cu privire la argumentele acesteia întemeiate pe inadmisibilitatea memoriului în intervenție prezentat de Ungaria.

A.      Cu privire la argumentele întemeiate pe inadmisibilitatea memoriului în intervenție prezentat de Ungaria

54      Republica Austria arată că memoriul în intervenție al Ungariei trebuie respins ca inadmisibil. Potrivit acesteia, un memoriu în intervenție nu poate avea alt obiect decât susținerea concluziilor uneia dintre părțile principale. Aceasta subliniază că Ungariei i‑a fost admisă intervenția în susținerea concluziilor Comisiei, care solicită respingerea cererii de anulare a deciziei atacate, și că această decizie ar fi întemeiată pe articolul 107 TFUE. Or, în memoriul în intervenție menționat, Ungaria ar susține că articolul 107 TFUE nu s‑ar aplica în domeniul energiei atomice. Potrivit Republicii Austria, dacă aceste argumente sunt admise, ele ar conduce la anularea deciziei atacate. Prin urmare, Ungaria nu ar susține concluziile Comisiei.

55      În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 40 al patrulea paragraf din Statutul Curții de Justiție și al articolului 142 din Regulamentul de procedură, intervenția poate avea ca obiect numai susținerea integrală sau parțială a concluziilor uneia dintre părțile principale. Cu toate acestea, aceste dispoziții nu se opun ca intervenientul să prezinte argumente diferite de cele ale părții pe care o susține, cu condiția ca argumentele să nu modifice cadrul litigiului și ca intervenția să vizeze întotdeauna susținerea concluziilor prezentate de aceasta din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 1995, Siemens/Comisia, T‑459/93, EU:T:1995:100, punctul 21).

56      În ceea ce privește memoriul în intervenție prezentat de Ungaria, în primul rând, trebuie arătat că concluziile acestui stat membru se aliniază cu concluziile Comisiei, deoarece acesta solicită respingerea cererii de anulare a deciziei atacate de Republica Austria.

57      În al doilea rând, trebuie constatat că rezultă din memoriul în intervenție al Ungariei că acest stat membru nu contestă că, în circumstanțele cauzei, Comisia era îndreptățită să adopte decizia atacată în temeiul articolului 107 TFUE.

58      În aceste împrejurări, chiar presupunând că anumite argumente invocate de Ungaria privind competența Comisiei de a adopta decizii întemeiate pe articolele 107 și 108 TFUE în domeniul energiei nucleare trebuie considerate că modifică cadrul litigiului, acest lucru nu ar justifica, contrar celor afirmate de Republica Austria, respingerea ca inadmisibil a memoriului în intervenție al Ungariei în integralitate.

B.      Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că promovarea energiei nucleare nu constituie un obiectiv de interes „comun”, și cu privire la al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate

59      Al patrulea motiv și al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv se referă la concluzia Comisiei prevăzută în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate, potrivit căreia obiectivul urmărit de Regatul Unit prin măsurile în cauză, și anume promovarea energiei nucleare, constituie un obiectiv de interes „comun”.

60      Într‑o primă etapă, vor fi examinate argumentele invocate de Republica Austria în cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv și care urmăresc să demonstreze că decizia atacată nu este suficient de motivată în ceea ce privește concluzia potrivit căreia obiectivul urmărit de Regatul Unit prin măsurile în cauză constituie un obiectiv de interes „comun”. Într‑o a doua etapă, vor fi analizate argumentele dezvoltate de Marele Ducat al Luxemburgului și de Republica Austria în sprijinul celui de al patrulea motiv și care urmăresc să repună în discuție temeinicia considerațiilor Comisiei prevăzute în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate.

1.      Cu privire la al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate

61      În cadrul celui de al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria arată că decizia atacată nu este motivată suficient în ceea ce privește concluzia potrivit căreia obiectivul urmărit de Regatul Unit prin măsurile în cauză constituie un obiectiv de interes „comun” în măsura în care, în decizia menționată, Comisia nu a prezentat în mod suficient legătura dintre dispozițiile din Tratatul Euratom și normele privind ajutoarele de stat prevăzute de Tratatul FUE. Considerațiile în această privință ale instituției menționate ar fi incomprehensibile și insuficiente.

62      Comisia contestă acest argument.

63      În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 și C‑217/03, EU:C:2006:416, punctul 137). Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul destinatarului sau al altor persoane vizate în mod direct și individual de acest act de a primi explicații. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului său de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 11 iulie 2014, DTS Distribuidora de Televisión Digital/Comisia, T‑533/10, EU:T:2014:629, punctul 199).

64      În lumina acestei jurisprudențe trebuie analizat dacă este suficientă motivarea deciziei atacate în ceea ce privește concluzia potrivit căreia obiectivul urmărit de Regatul Unit prin măsurile în cauză constituie un obiectiv de interes „comun”.

65      În această privință, în primul rând, trebuie constatat că, desigur, în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate, Comisia nu s‑a pronunțat în mod explicit cu privire la legătura între dispozițiile din Tratatul Euratom și articolul 107 TFUE. Cu toate acestea, trebuie remarcat că reiese în special din cuprinsul punctului 7 din decizia menționată, intitulat „Existența ajutorului de stat”, faptul că Comisia a considerat că articolul 107 TFUE este aplicabil măsurilor în cauză. De asemenea, trebuie remarcat că la punctul 9.2 din această decizie, intitulat „Obiective de interes comun”, Comisia și‑a întemeiat concluzia potrivit căreia promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes „comun” în special pe articolul 2 litera (c) și articolul 40 din Tratatul Euratom. Prin urmare, reiese din acest ultim punct că Comisia a considerat că, în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, a fost necesar să ia în considerare dispozițiile Tratatului Euratom.

66      În al doilea rând, trebuie amintit că este necesar să se ia în considerare contextul în care se înscrie decizia atacată, din care face parte practica anterioară a Comisiei, pe care statele membre trebuie să o cunoască. Or, abordarea adoptată de Comisie în decizia menționată este conformă practicii sale anterioare potrivit căreia, pe de o parte, măsurile luate de un stat membru care se referă la domeniul reglementat prin Tratatul Euratom trebuie examinate și în lumina articolului 107, având în vedere că acestea nu au fost necesare pentru realizarea obiectivelor Tratatului Euratom, au depășit aceste obiective sau au provocat ori au riscat să provoace denaturarea concurenței pe piața internă [a se vedea în această privință Decizia 2005/407/CE a Comisiei din 22 septembrie 2004 privind ajutorul de stat pe care Regatul Unit intenționează să îl introducă în favoarea British Energy plc, JO 2005, L 142, p. 26, considerentul (239)], și potrivit căreia un obiectiv prevăzut de Tratatul Euratom poate constitui un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE [a se vedea în acest sens Decizia 2006/643/CE a Comisiei din 4 aprilie 2006 privind ajutorul de stat pe care Regatul Unit intenționează să le pună în aplicare pentru înființarea Nuclear Decommissioning Authority, JO 2006, L 268 p. 37, considerentul (162)].

67      Având în vedere aceste elemente, trebuie concluzionat că reiese în mod suficient de clar din motivele deciziei atacate că Comisia a considerat că, chiar dacă măsurile în cauză au vizat energia nucleară, în măsura în care acestea au constituit ajutoare de stat, trebuie evaluată compatibilitatea lor cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. De asemenea, reiese în mod suficient de clar din motivele invocate că Comisia a considerat că, în cadrul aplicării acestei dispoziții, în special în ceea ce privește calificarea promovării energiei nucleare drept obiectiv de interes public în sensul acestei dispoziții, trebuie luate în considerare dispozițiile Tratatului Euratom. Prin urmare, aceste motive i‑au permis Republicii Austria să cunoască justificările deciziei menționate și îi permit Tribunalului să își exercite controlul.

68      În consecință, trebuie respins al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

2.      Cu privire la al patrulea motiv, referitor la temeinicia considerațiilor Comisiei

69      Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente care urmăresc să repună în discuție temeinicia considerațiilor Comisiei prevăzute în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate. În esență, aceste state membre susțin că, contrar concluziilor Comisiei, promovarea energiei nucleare nu răspunde niciunui interes comun.

70      Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

71      Înainte de a examina argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului prin care se urmărește repunerea în discuție a concluziei Comisiei potrivit căreia promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes „comun”, este necesar să se statueze, cu titlu introductiv, cu privire la măsura în care articolul 107 TFUE este aplicabil măsurilor referitoare la domeniul energiei nucleare și la măsura în care trebuie să se ia în considerare obiectivele Tratatului Euratom în cadrul punerii în aplicare a acestuia.

a)      Cu privire la aplicarea articolului 107 TFUE în cazul măsurilor referitoare la domeniul energiei nucleare și cu privire la luarea în considerare a obiectivelor Tratatului Euratom în cadrul aplicării acestei dispoziții

72      În ceea ce privește aplicarea articolului 107 TFUE în cazul măsurilor referitoare la domeniul energiei nucleare, trebuie amintit că, potrivit articolului 106a alineatul (3) din Tratatul Euratom, dispozițiile din Tratatul UE și Tratatul FUE nu instituie derogări de la dispozițiile din Tratatul Euratom. Prin urmare, dispozițiile din Tratatul Euratom constituie norme speciale în raport cu dispozițiile din Tratatul FUE și derogă, în consecință, de la acestea din urmă în caz de conflict.

73      Cu toate acestea, faptul că dispozițiile din Tratatul Euratom constituie norme speciale în raport cu dispozițiile din Tratatul FUE nu se opune ca articolul 107 TFUE să fie aplicat măsurilor care urmăresc un obiectiv care ține de Tratatul Euratom. Astfel, în măsura în care Tratatul Euratom nu prevede norme specifice în această privință, dispozițiile din Tratatul FUE referitoare la o anumită politică a Uniunii pot fi aplicate unor astfel de măsuri [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 1990, Grecia/Consiliul, C‑62/88, EU:C:1990:153, punctul 17, Hotărârea din 12 aprilie 2005, Comisia/Regatul Unit, C‑61/03, EU:C:2005:210, punctul 44, și Hotărârea din 4 iunie 2015, Kernkraftwerke Lippe‑Ems, C‑5/14, EU:C:2015:354, punctele 69-82; a se vedea de asemenea prin analogie Avizul 1/94 (Acordurile anexate la Acordul OMC) din 15 noiembrie 1994, EU:C:1994:384, punctul 24].

74      Or, trebuie să se constate că Tratatul Euratom nu conține norme exhaustive în materie de concurență, susceptibile să se opună aplicării normelor prevăzute în titlul VII capitolul 1 din Tratatul FUE. În special, Tratatul Euratom nu prevede norme exhaustive privind ajutoarele de stat.

75      Desigur, anumite prevederi din Tratatul Euratom, precum articolul 2 litera (c) al acestuia, și dispozițiile prevăzute în titlul II capitolul 4 al acestuia se referă la investițiile în domeniul energiei nucleare. Cu toate acestea, dispozițiile menționate nu stabilesc condițiile în care ajutoarele de stat referitoare la investițiile în domeniul energiei nucleare pot fi considerate compatibile cu piața internă, în pofida denaturărilor concurenței pe care acestea le cauzează.

76      În consecință, articolul 107 TFUE este aplicabil măsurilor în cauză, chiar dacă acestea urmăresc un obiectiv care face obiectul Tratatului Euratom.

77      Această concluzie nu este repusă în discuție de articolul 106a alineatul (1) din Tratatul Euratom, care enumeră anumite dispoziții din Tratatul UE și Tratatul FUE care se aplică Tratatului Euratom. Astfel cum reiese din considerentul (2) al Protocolului nr. 2 de modificare a Tratatului Euratom, anexat la Tratatul de la Lisabona (JO 2007, C 306, p. 199), această dispoziție se limitează să adapteze tratatul menționat la noile norme stabilite de Tratatul UE și Tratatul FUE, în special în domeniile instituțional și financiar. În schimb, nu se poate deduce din această dispoziție că ansamblul dispozițiilor din Tratatul UE și din Tratatul FUE care nu sunt menționate în aceasta, nu sunt aplicabile măsurilor care urmăresc obiective care intră în domeniul de aplicare al Tratatului Euratom. Astfel, o asemenea interpretare a articolului 106a alineatul (1) din Tratatul Euratom nu ar fi conformă alineatului (3) al acestui articol, din care se poate deduce că, în principiu, dispozițiile din Tratatul UE și Tratatul FUE sunt aplicabile în domeniul energiei nucleare și numai în măsura în care Tratatul Euratom prevede norme speciale, dispozițiile din Tratatul UE și Tratatul FUE nu se aplică.

78      În consecință, articolul 107 TFUE este aplicabil măsurilor în cauză. Cu toate acestea, în cadrul aplicării acestei dispoziții măsurilor referitoare la domeniul energiei nucleare, trebuie să se ia în considerare dispozițiile și obiectivele Tratatului Euratom.

b)      Cu privire la argumentele prin care se urmărește repunerea în discuție a concluziei Comisiei potrivit căreia promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes „comun”

79      Ținând seama de considerațiile prezentate la punctele 72-78 de mai sus, trebuie analizate argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului prin care se urmărește repunerea în discuție a concluziei Comisiei prevăzute în considerentul (374) al deciziei atacate, potrivit căreia obiectivul de promovare a energiei nucleare pe care Regatul Unit îl urmărește prin măsurile în cauză, și anume crearea unor centrale nucleare noi, constituie un obiectiv de interes „comun”.

80      În primul rând, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că, în cazul în care un obiectiv nu ia în considerare interesele justificate ale unui singur stat membru, acesta nu poate fi calificat drept obiectiv de interes comun și subliniază de asemenea că anumite state membre au respins întotdeauna ideea potrivit căreia construirea unor reactoare nucleare noi ar constitui un obiectiv de interes comun european.

81      Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

82      În această privință, primo, trebuie amintit că, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice pot fi considerate compatibile cu piața internă în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură care contravine interesului comun.

83      Secundo, trebuie arătat că, desigur, la punctul 125 din Hotărârea din 15 iunie 2010, Mediaset/Comisia (T‑177/07, EU:T:2010:233), Tribunalul a constatat că, pentru a fi compatibil cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, un ajutor trebuie să urmărească un obiectiv de interes „comun” și să fie adecvat, necesar și proporțional.

84      Cu toate acestea, trimiterea în Hotărârea din 15 iunie 2010, Mediaset/Comisia (T‑177/07, EU:T:2010:233), la urmărirea unui obiectiv de interes „comun” nu trebuie înțeleasă drept o exigență potrivit căreia numai obiectivele care sunt în interesul tuturor statelor membre sau al majorității acestora ar putea fi luate în considerare în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

85      Astfel, în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, este necesar să se facă distincția între, pe de o parte, obiectivul urmărit de un stat membru, care poate consta în special în dezvoltarea unei activități, și, pe de altă parte, condiția potrivit căreia ajutorul de stat nu trebuie să aducă atingere condițiilor schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun.

86      Nu se poate considera că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE limitează obiectivele care pot fi urmărite de statele membre la cele care sunt în interesul tuturor sau al majorității statelor membre ale Uniunii. În această privință, referindu‑se la un interes „comun” la punctul 125 din Hotărârea din 15 iunie 2010, Mediaset/Comisia (T‑177/07, EU:T:2010:233), Tribunalul s‑a limitat să indice că acesta trebuie să fie un interes public și nu doar un interes privat al beneficiarului măsurii de ajutor.

87      În ceea ce privește noțiunea de interes comun menționată la finalul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, trebuie amintit că aceasta vizează evaluarea comparativă între avantajele și inconvenientele care rezultă dintr‑o măsură de ajutor și se opune autorizării unor măsuri care afectează condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun. În consecință, aceasta se înscrie într‑o etapă ulterioară examinării efectuate în cadrul aplicării dispoziției menționate. Prin urmare, nu se poate deduce că obiectivele de interes public care pot fi urmărite de un stat membru se limitează la cele care sunt comune tuturor sau majorității statelor membre.

88      În lumina acestor considerații trebuie interpretată constatarea Comisiei de la considerentul (374) al deciziei atacate, potrivit căreia măsurile în cauză urmăresc un obiectiv de interes „comun”. Acest considerent figurează la punctul 9.2 din decizia menționată, în care Comisia s‑a pronunțat cu privire la faptul dacă promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv care poate fi urmărit în mod legitim, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Prin urmare, în considerentul menționat, aceasta s‑a limitat să constate că, având în vedere dispozițiile din Tratatul Euratom, Regatul Unit a fost îndreptățit să stabilească promovarea energiei nucleare drept un obiectiv de interes public în sensul dispoziției menționate. În schimb, în considerentul respectiv, Comisia nu a constatat că acest obiectiv era împărtășit de toate sau de majoritatea statelor membre. Aceasta nici nu s‑a pronunțat cu privire la faptul dacă măsurile în cauză au afectat condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun. Astfel, reiese cu claritate din structura acestei decizii că Comisia a examinat această problemă într‑un stadiu ulterior, și anume la punctele 9.3-9.6 din aceeași decizie.

89      Având în vedere considerațiile precedente, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în considerentul (374) al deciziei atacate, Comisia nu a luat în considerare în mod suficient faptul că anumite state membre, printre care Republica Austria, au respins întotdeauna ideea construirii unor reactoare nucleare noi.

90      În al doilea rând, Republica Austria arată că, în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate, Comisia nu a ținut seama de faptul că necesitatea unui ajutor și impactul acestuia asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie evaluate din punctul de vedere al Uniunii. În acest context, Republica Austria susține că noțiunea de interes comun, menționată în cadrul articolului 34 TUE și al articolului 142 TFUE, se referă de asemenea la interesul tuturor statelor membre.

91      Aceste argumente trebuie respinse.

92      În această privință, este suficient să se arate că, în considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate, Comisia nu a repus în discuție faptul că, în măsura în care articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE prevede că un ajutor de stat nu trebuie să afecteze condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun, trebuie să se ia în considerare interesul Uniunii și al tuturor statelor membre. Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 88 de mai sus, în considerentele menționate, Comisia nu s‑a pronunțat cu privire la această evaluare comparativă a intereselor, ci numai în ceea ce privește problema dacă Regatul Unit a fost în drept să prevadă promovarea energiei nucleare drept un obiectiv de interes public.

93      În al treilea rând, Republica Austria susține argumente care urmăresc să repună în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia un stat membru este în drept să urmărească promovarea energiei nucleare și în special crearea unor centrale nucleare noi, ca obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Primo, articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom nu ar viza statele membre. Secundo, această din urmă dispoziție s‑ar referi numai la instalațiile fundamentale necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare. Or, Hinkley Point C nu ar apărea în acest moment drept o instalație fundamentală. Tertio, obiectivul promovării energiei nucleare ar fi fost deja atins, deoarece numeroase centrale nucleare ar fi fost construite deja în toată Europa. Quarto, Comisia ar fi ignorat contextul istoric al Tratatului Euratom și limitările care ar decurge din acesta.

94      Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

95      În această privință, astfel cum s‑a constatat la punctele 80-89 de mai sus, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, obiectivul de interes public urmărit prin măsura în cauză nu trebuie să constituie în mod necesar un obiectiv împărtășit de totalitatea sau de majoritatea statelor membre.

96      De asemenea, trebuie amintit că, după cum s‑a menționat la punctele 72-78 de mai sus, în cadrul aplicării articolului 107 TFUE măsurilor care urmăresc un obiectiv care face obiectul Tratatului Euratom, este necesar să se ia în considerare dispozițiile și obiectivele din Tratatul Euratom. Or, reiese de la articolul 1 al doilea paragraf din Tratatul Euratom că Comunitatea Euratom are misiunea să contribuie, prin stabilirea condițiilor necesare formării și dezvoltării rapide a industriilor nucleare, la ridicarea nivelului de trai în statele membre și la dezvoltarea schimburilor cu celelalte țări. În temeiul articolului 2 litera (c) din Tratatul Euratom, pentru îndeplinirea misiunii sale, Comunitatea Euratom trebuie, în condițiile prevăzute de tratatul menționat, să faciliteze investițiile și să asigure, în special prin încurajarea inițiativelor întreprinderilor, realizarea instalațiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate.

97      Având în vedere articolul 1 al doilea paragraf și articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom, trebuie constatat că Comisia nu a săvârșit nicio eroare prin faptul de a considera că Regatul Unit a fost în drept să stabilească promovarea energiei nucleare și în special încurajarea creării unor centrale nucleare noi, drept obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, pe de o parte, acest obiectiv este legat de cel al Comunității Euratom de a facilita investițiile în domeniul energiei nucleare și reiese de la articolul 192 primul paragraf din Tratatul Euratom că statele membre facilitează îndeplinirea misiunii Comunității Euratom. Pe de altă parte, reiese de la articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE că fiecare stat membru are dreptul de a alege între diferitele surse de energie pe acelea pe care le preferă.

98      Niciunul dintre argumentele invocate de Republica Austria nu este de natură să repună în discuție această concluzie.

99      Primo, Republica Austria susține în esență că Comisia a ignorat contextul istoric al Tratatului Euratom și limitările care decurg din acesta. Euforia privind energia nucleară de la momentul încheierii Tratatului Euratom ar fi lăsat locul, în prezent, în multe state membre, unui scepticism clar împărtășit de o mare parte a populației, mergând până la respingerea totală și abandonarea completă a acestei forme de producere a energiei. Spre deosebire de alte dispoziții de drept primar, cele din Tratatul Euratom nu ar fi fost deloc revizuite și ar constitui, prin urmare, norme anterioare Tratatului FUE.

100    Aceste argumente trebuie respinse.

101    Astfel, contrar celor sugerate de Republica Austria, dispozițiile din Tratatul Euratom sunt pe deplin în vigoare și acest tratat nu poate fi considerat o reglementare anterioară Tratatului FUE. Astfel, pe de o parte, trebuie amintit că, în temeiul articolului 208 din Tratatul Euratom, acesta este aplicabil pentru o perioadă nelimitată și că reiese din primul considerent al preambulului Protocolului nr. 2 de modificare a Tratatului Euratom, anexat la Tratatul de la Lisabona, că dispozițiile din Tratatul Euratom produc în continuare efecte juridice depline. Pe de altă parte, reiese din acest protocol că Tratatul de la Lisabona a modificat și a confirmat nu numai Tratatul FUE și Tratatul UE, ci și Tratatul Euratom.

102    În acest context, trebuie respins de asemenea argumentul Republicii Austria potrivit căruia reiese din Declarația nr. 54 din cadrul declarațiilor anexate la actul final al conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona că Tratatul Euratom este depășit. Astfel, simplul fapt că cinci state membre au declarat că dispozițiile din Tratatul Euratom nu au făcut obiectul unor modificări de fond de la intrarea în vigoare a acestuia și că este necesară o actualizare nu este de natură să repună în discuție concluzia potrivit căreia dispozițiile Tratatului Euratom sunt pe deplin în vigoare.

103    Pe de altă parte, în măsura în care Republica Austria invocă declarația comună a plenipotențiarilor privind aplicarea Tratatului Euratom în cadrul actelor referitoare la condițiile de aderare a Regatului Norvegiei, a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și la modificările tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene (JO 1994, C 241, p. 382), este suficient să se arate că din această declarație reiese că statele membre decid, în conformitate cu propriile lor orientări politice, să producă sau să nu producă energie nucleară. Nu se poate deduce că promovarea de către un stat membru a energiei nucleare nu poate constitui un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, pe care un stat membru poate decide să îl urmărească.

104    Secundo, Republica Austria susține că articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom se referă numai la instalațiile fundamentale necesare dezvoltării energiei nucleare și că obiectivul promovării energiei nucleare a fost deja atins.

105    În această privință, trebuie amintit că decizia atacată se întemeiază pe articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și că această dispoziție face referire la dezvoltarea unei activități. Or, trebuie să se constate că Comisia nu a săvârșit nicio eroare prin faptul de a considera că construirea Hinkley Point C a urmărit să dezvolte o activitate în sensul dispoziției menționate. Astfel, în temeiul articolului 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, Regatul Unit est în drept să aleagă între diferite surse de energie. De asemenea, trebuie remarcat că, astfel cum reiese în special din considerentul (510) al deciziei atacate și din considerentele (6) și (7) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, construirea Hinkley Point C a urmărit să înlocuiască capacitățile învechite de producere a energiei nucleare, a căror închidere fusese deja planificată. Pe de altă parte, este cert că tehnologia care trebuie utilizată în unitatea menționată este mai dezvoltată decât cea utilizată în centralele existente.

106    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că Hinkley Point C nu era o facilitate fundamentală necesară pentru dezvoltarea energiei nucleare și pe faptul că obiectivul promovării energiei nucleare fusese deja realizat.

107    Tertio, argumentul Republicii Austria potrivit căruia articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom nu s‑ar aplica statelor membre trebuie de asemenea respins. În această privință, trebuie amintit că, chiar dacă această dispoziție nu se referă în mod direct la statele membre, ci la Comunitatea Euratom, Regatul Unit a fost în drept să țină seama de aceasta, având în vedere articolul 192 primul paragraf din respectivul tratat, potrivit căruia statele membre facilitează Comunității Euratom îndeplinirea misiunii sale.

108    Quarto, Republica Austria susține că, în cazul în care promovarea energiei nucleare este considerată un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, ar fi posibilă justificarea oricărei măsuri care urmărește acest obiectiv. În această privință, este suficient să reamintim că, în considerentul (374) al deciziei atacate, Comisia s‑a limitat să constate că promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes public. În schimb, în considerentul menționat, aceasta nu a examinat dacă, având în vedere acest obiectiv, măsurile în cauză au fost adecvate, necesare și proporționale. Astfel, Comisia a examinat această problemă la punctele 9.3-9.6 din decizia menționată.

109    Prin urmare, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să demonstreze că dispozițiile din Tratatul Euratom nu permit să se considere că promovarea energiei nucleare și în special crearea unor centrale nucleare noi, constituie un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

110    În al patrulea rând, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă existența unui conflict între promovarea energiei nucleare, pe de o parte, și principiile protecției mediului, precauției, „poluatorul plătește” și durabilității, precum și unele dintre obiectivele prevăzute la articolul 194 alineatul (1) TFUE, precum promovarea eficienței energetice, dezvoltarea de noi surse de energie și promovarea rețelelor energetice, pe de altă parte. Potrivit acestor state membre, Comisia nu ar fi trebuit să acorde prioritate necondiționată obiectivului de promovare a energiei nucleare, ci ar fi trebuit să țină seama de conflictul între promovarea energiei nucleare și principiile sus‑menționate. În acest context, Marele Ducat al Luxemburgului menționează de asemenea riscul care rezultă din atentatele teroriste.

111    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

112    În această privință, trebuie arătat că, având în vedere obiectivele urmărite prin Tratatul Euratom, nu se poate considera că principiile invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului se opun ca un stat membru să stabilească promovarea energiei nucleare drept obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În ceea ce privește principiile pe care aceste state membre le deduc din Tratatul FUE, trebuie amintit că, în temeiul articolului 106a alineatul (3) din Tratatul Euratom, dispozițiile din Tratatul UE și din Tratatul FUE nu instituie derogări de la dispozițiile Tratatului Euratom.

113    Pe de altă parte, trebuie respins argumentul Republicii Austria și al Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe faptul că Comisia ar fi acordat o prioritate necondiționată obiectivului promovării energiei nucleare. În această privință, este suficient să reamintim că, la punctul 9.2 din decizia atacată, Comisia s‑a limitat să constate că promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În schimb, în acest stadiu al analizei sale, aceasta nu a examinat caracterul proporțional al măsurilor în cauză.

114    Prin urmare, în măsura în care, prin argumentele lor, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului urmăresc să demonstreze că promovarea energiei nucleare nu poate constitui un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, acestea trebuie respinse. Cu toate acestea, în măsura în care aceste argumente urmăresc să repună în discuție concluziile Comisiei cu privire la caracterul proporțional al măsurilor în cauză, acestea vor fi luate în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

115    În al cincilea rând, Republica Austria susține că reiese din programele nucleare indicative publicate periodic de Comisie că, în conformitate cu articolului 40 din Tratatul Euratom, investițiile în energia nucleară nu pot fi calificate drept obiective de interes comun.

116    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

117    În această privință, primo, este necesar să se arate că, având în vedere natura programelor nucleare indicative (a se vedea articolul 40 din Tratatul Euratom), considerațiile dezvoltate la punctele 79-115 de mai sus, care se întemeiază pe dispozițiile din Tratatul Euratom și din Tratatul FUE, nu pot fi repuse în discuție prin constatările Comisiei prevăzute în aceste programe.

118    Secundo și în orice caz, trebuie constatat că nu reiese nicidecum din programele nucleare indicative menționate de Republica Austria că promovarea energiei nucleare nu constituie o activitate a cărei dezvoltare nu ar putea fi facilitată în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

119    Astfel, pe de o parte, în măsura în care Republica Austria invocă faptul că reiese din punctul 7 din programul nuclear indicativ din 4 octombrie 2007, COM(2007) 565 final, că ține de competența statelor membre faptul de a opta sau de a nu opta pentru energia nucleară, acest lucru confirmă dreptul Regatului Unit de a promova această energie (a se vedea punctul 97 de mai sus).

120    Pe de altă parte, în măsura în care Republica Austria susține că reiese de la pagina 18 din programul nuclear indicativ din 25 septembrie 1996, COM(1996) 339 final, de la punctul 3.3 al celui din 13 noiembrie 2008, COM(2008) 776 final, și de la alineatul (4.2) al celui din 4 octombrie 2007, COM(2007) 565 final, că, având în vedere competitivitatea energiei nucleare, nu trebuie acordat niciun ajutor de stat în acest domeniu, este suficient să se arate că acest argument nu este susceptibil să repună în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia promovarea energiei nucleare poate constitui un obiectiv de interes public în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Acesta ar putea fi susceptibil să repună în discuție numai concluzia Comisiei cu privire la caracterul necesar al măsurilor în cauză. Prin urmare, acest argument este inoperant în contextul actual, însă va fi luat în considerare în cadrul analizei primului motiv, referitor la concluziile Comisiei privind necesitatea intervenției statului.

121    Prin urmare, trebuie respinse argumentele întemeiate pe programele nucleare indicative publicate de Comisie.

122    În al șaselea rând, Republica Austria arată că, în decizia atacată, Comisia nu și‑a aprofundat observațiile cu privire la obiectivele diversificării și securității aprovizionării. La rândul său, Marele Ducat al Luxemburgului arată că securitatea aprovizionării nu este garantată, deoarece uraniul ar trebui să fie importat din țări situate în afara Uniunii.

123    În această privință, este suficient să se arate că reiese din considerentele (366)-(374) ale deciziei atacate că Comisia a considerat promovarea energiei nucleare un obiectiv de interes public, care este de natură să justifice în sine măsurile în cauză. În schimb, prin faptul că a subliniat, în considerentul (374) al deciziei menționate, că promovarea energiei nucleare permite de asemenea să se contribuie la obiectivele diversificării și securității aprovizionării, Comisia nu a constatat că aceste două obiective diferite sunt obiective care permit prin ele însele și în mod autonom justificarea măsurilor în cauză. În aceste împrejurări, nu se poate reproșa Comisiei faptul de a nu fi aprofundat observațiile sale cu privire la obiectivele diversificării și securității aprovizionării în cadrul punctului 9.2 din această decizie.

124    Prin urmare, acest argument trebuie respins.

125    În al șaptelea rând, Republica Austria prezintă de asemenea argumente întemeiate, primo, pe o definiție eronată a pieței, secundo, pe absența unei disfuncționalități a pieței în sectorul construirii și exploatării centralelor nucleare, tertio, pe calificarea măsurilor în cauză drept ajutor pentru investiții și, quarto, pe afectarea condițiilor schimburilor comerciale între statele membre.

126    În această privință, este suficient să se constate că argumentele în cauză se referă la etape ale analizei care trebuie efectuată în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, care sunt posterioare stabilirii obiectivului de interes public urmărit. Prin urmare, aceste argumente nu sunt de natură să demonstreze o eroare din partea Comisiei în ceea ce privește calificarea promovării energiei nucleare drept obiectiv de interes public în sensul acestei dispoziții.

127    În consecință, aceste argumente sunt inoperante în măsura în care au fost invocate în susținerea prezentului motiv. Cu toate acestea, primul argument, întemeiat pe o definiție eronată a pieței, și al doilea argument, întemeiat pe absența unei disfuncționalități a pieței, vor fi luate în considerare în cadrul analizei primului motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a admis existența unei piețe distincte a energiei nucleare și pe faptul că piața energiei electrice nu este disfuncțională. Al treilea argument, care urmărește calificarea măsurilor în cauză drept ajutoare pentru investiții, va fi analizat în cadrul celui de al treilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile în cauză ar fi trebuit calificate drept ajutoare de exploatare. Al patrulea argument, întemeiat pe afectarea condițiilor schimburilor comerciale între statele membre, va fi analizat în cadrul celui de al șaselea motiv, care urmărește să demonstreze caracterul pretins eronat al concluziei Comisiei potrivit căreia măsurile în cauză respectă principiul proporționalității.

128    Având în vedere considerațiile precedente, trebuie respins cel de al patrulea motiv, sub rezerva argumentelor menționate la punctele 114, 120 și 125 de mai sus.

C.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe caracterul pretins eronat al constatării Comisiei potrivit căreia tehnologia utilizată la Hinkley Point C este nouă

129    Prezentul motiv se referă la constatările Comisiei prevăzute în considerentul (392) al deciziei atacate, potrivit cărora investițiile în centrale nucleare noi urmăresc atingerea obiectivului de interes public al promovării energiei nucleare și potrivit cărora aceste investiții nu ar fi realizate în absența unei intervenții a Regatului Unit.

130    Republica Austria consideră că constatările în cauză sunt afectate de erori.

131    În primul rând, Republica Austria arată că Comisia a considerat în mod eronat că tehnologia care trebuie folosită la Hinkley Point C constituie o tehnologie nouă. Nu ar fi vorba despre o tehnologie nouă, ci de o tehnologie verificată, și anume o variantă de reactor pe bază de apă sub presiune utilizată de decenii, care ar prezenta similitudini mari cu numeroase reactoare în prezent în funcțiune.

132    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă și Regatul Unit contestă acest argument.

133    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că acest argument al Republicii Austria se întemeiază pe premisa potrivit căreia, în considerentul (392) al deciziei atacate, Comisia a constatat că tehnologia care trebuie utilizată la Hinkley Point C ar constitui o tehnologie nouă.

134    Or, această premisă este eronată.

135    Desigur, în considerentul (392) al deciziei atacate, în versiunea în limba germană, este prevăzută expresia „Investitionen in neue Nukleartechnologien”, care face trimitere la investiții în tehnologii nucleare noi.

136    Cu toate acestea, astfel cum rezultă din prima pagină a deciziei atacate, numai textul în limba engleză este autentic. Or, în considerentul (392) al acestei decizii, în versiunea în limba engleză, este prevăzută expresia „new nuclear investment”, care face trimitere la investiții în centrale nucleare noi, și se precizează că investițiile menționate urmăresc atingerea obiectivului de interes public prevăzut la punctul 9.2 din decizia menționată și că măsurile în cauză au fost necesare, având în vedere în special acest tip specific de investiții. Prin urmare, considerentul menționat nu face referire la tehnologii nucleare noi, ci la investiții în astfel de noi centrale.

137    Această interpretare a considerentului (392) al deciziei atacate este de altfel confirmată de considerentele (375)-(391) ale deciziei menționate, care precedă concluzia prevăzută în considerentul (392) al deciziei respective, în care Comisia nu a făcut nicio referire la utilizarea unei tehnologii nucleare noi.

138    Prin urmare, argumentația Republicii Austria se întemeiază pe o interpretare eronată a considerentului (392) al deciziei atacate și trebuie respinsă.

139    În al doilea rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că Comisia nu a precizat care activitate economică în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE se consideră a fi promovată prin măsurile în cauză. În această privință, este suficient să se arate că reiese cu destulă claritate din considerentul (392) al deciziei atacate că este vorba despre promovarea energiei nucleare.

140    În al treilea rând, trebuie analizat argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom impun dezvoltarea activităților și că o simplă măsură de înlocuire nu îndeplinește această condiție. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] (JO 2014, L 187, p. 1), Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 (JO 2014, C 200, p. 1) și Comunicarea Comisiei privind cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare (JO 2014, C 198, p. 1) se opun ca măsuri care au ca scop numai faptul de a permite utilizarea de către o întreprindere a celor mai recente progrese tehnice sau respectarea de către aceasta a standardelor de siguranță sau de mediu în vigoare să fie considerate compatibile cu piața internă.

141    În această privință, primo, în ceea ce privește Regulamentul nr. 651/2014, este suficient să se arate că acesta prevede doar o abordare standardizată de exceptare pe categorii, dar nu obligă Comisia în cadrul unui control individual efectuat direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

142    Secundo, în ceea ce privește Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 și Comunicarea Comisiei privind cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare, trebuie subliniat că argumentele Republicii Austria urmăresc, pe de o parte, obiectivul depășirii standardelor Uniunii în materie de protecție a mediului și obiectivul creșterii nivelului de protecție a mediului în absența standardelor Uniunii, menționate la alineatul (18) litera (a) din orientările menționate, precum și obiective referitoare la cercetare, dezvoltare și inovație, pe de altă parte. Or, în decizia atacată, Comisia nu a evaluat compatibilitatea măsurilor în cauză având în vedere aceste obiective. Prin urmare, aceste argumente trebuie respinse.

143    Tertio, trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE impune doar ca măsurile de ajutor să fie destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități. La rândul său, articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom urmărește să faciliteze investițiile și să asigure realizarea instalațiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate. Prin urmare, niciuna dintre aceste două dispoziții nu impune ca existența unei inovații tehnologice să fie stabilită.

144    Quarto, trebuie constatat că, în împrejurările cauzei, obiectivul promovării energiei nucleare și în special cel de a încuraja întreprinderile să investească în centrale nucleare noi îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și la articolul 2 litera (c) din Tratatul Euratom. Contrar celor susținute de Republica Austria, faptul că aceste centrale noi trebuie să înlocuiască capacitățile învechite de producere a energiei nucleare nu permite să se constate lipsa unui progres în sensul acestor dispoziții. Astfel, întrucât centralele nucleare învechite trebuie închise [a se vedea considerentul (510) al deciziei atacate și considerentele (6) și (7) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare], energia nucleară în Regatul Unit ar fi mai puțin dezvoltată în absența investițiilor în centrale nucleare noi. În orice caz, trebuie arătat că este cert faptul că tehnologia care trebuie utilizată la Hinkley Point C este mai avansată decât cea utilizată în centralele nucleare pe care aceasta trebuie să le înlocuiască. Astfel, chiar dacă Republica Austria contestă faptul că ar fi vorba despre o tehnologie fundamental nouă, aceasta recunoaște că este vorba despre o tehnologie mai dezvoltată.

145    Prin urmare, aceste argumente trebuie de asemenea respinse și, în consecință, cel de al doilea motiv trebuie respins în întregime.

D.      Cu privire la primul motiv și la primul și la al doilea aspect ale celui de al nouălea motiv, referitoare la definiția stabilită a pieței, precum și la considerațiile Comisiei întemeiate pe existența unei disfuncționalități a pieței

146    Primul motiv, primul și al doilea aspect ale celui de al nouălea motiv, precum și argumentele dezvoltate în cadrul celui de al patrulea motiv, întemeiate pe programele nucleare indicative, pe erorile referitoare la definiția pieței și pe absența unei disfuncționalități a pieței (punctele 120 și 125 de mai sus), se referă la considerațiile pe care Comisia le‑a dezvoltat la punctul 9.3 din decizia atacată, în care aceasta a constatat că, fără intervenția statului, nu ar fi realizate în timp util centrale nucleare noi.

147    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului sunt de părere că aceste considerații nu sunt suficient de motivate și sunt eronate. În esență, aceste state membre au prezentat trei categorii de argumente. În primul rând, acestea susțin că Comisia nu avea dreptul să concluzioneze în sensul necesității unei intervenții a Regatului Unit. Aceasta ar fi putut declara măsurile în cauză drept compatibile cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, numai în ipoteza în care ar fi constatat că piața liberalizată de producție și furnizare a energiei electrice este disfuncțională. Or, considerațiile Comisiei în această privință nu ar fi suficient de motivate și ar fi, în orice caz, în mod vădit eronate. În al doilea rând, statele membre menționate susțin că Comisia s‑a bazat în mod greșit pe existența unei piețe pentru construirea și exploatarea centralelor nucleare, și că aceasta nu a motivat în mod suficient decizia atacată în această privință. În al treilea rând, Republica Austria arată că abordarea urmată de Comisie a creat o prejudecată favorabilă energiei nucleare.

1.      Cu privire la argumentele care urmăresc repunerea în discuție a concluziei Comisiei privind necesitatea unei intervenții a Regatului Unit

148    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că Comisia nu a fost în drept să concluzioneze în sensul necesității unei intervenții a Regatului Unit. Potrivit acestor state membre, măsurile în cauză ar fi putut fi declarate compatibile cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, numai în ipoteza în care Comisia ar fi constatat că piața liberalizată de producție și furnizare a energiei electrice era deficitară. Or, producția și furnizarea de energie electrică ar fi putut fi garantate prin intermediul altor tehnologii decât tehnologia nucleară. Prin urmare, Comisia nu ar fi fost în drept să constate o disfuncționalitate a pieței.

149    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă și Regatul Unit consideră că aceste argumente trebuie respinse.

150    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu conține în mod explicit o condiție referitoare la existența unei disfuncționalități a pieței. Astfel, dispoziția menționată impune doar ca ajutorul să se refere la un obiectiv de interes public și ca acesta să fie adecvat, necesar și proporțional (a se vedea punctul 48 de mai sus). Prin urmare, în cadrul aplicării acestei dispoziții, problema relevantă este cea de a ști dacă obiectivul de interes public urmărit de statul membru ar fi realizat în absența unei intervenții a acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2016, Magic Mountain Kletterhallen și alții/Comisia, T‑162/13, nepublicată, EU:T:2016:341, punctul 77).

151    Astfel, dacă existența unei disfuncționalități a pieței poate constitui un element pertinent pentru a declara compatibilitatea unui ajutor de stat cu piața internă, absența unei disfuncționalități a pieței nu are în mod necesar drept consecință faptul că condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu sunt întrunite (Hotărârea din 9 iunie 2016, Magic Mountain Kletterhallen și alții/Comisia, T‑162/13, nepublicată, EU:T:2016:341, punctele 78 și 79, și Hotărârea din 18 ianuarie 2017, Andersen/Comisia, T‑92/11 RENV, nepublicată, EU:T:2017:14, punctul 69). Cu titlu de exemplu, o intervenție a statului poate fi considerată necesară în sensul acestei dispoziții în momentul în care forțele pieței nu sunt susceptibile să realizeze prin ele însele în timp util obiectivul de interes public urmărit de stat, chiar dacă, ca atare, o astfel de piață nu poate fi considerată disfuncțională.

152    În lumina acestor considerații trebuie analizate criticile Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului care urmăresc repunerea în discuție a concluziei Comisiei potrivit căreia o intervenție a Regatului Unit a fost necesară pentru realizarea obiectivului de interes public urmărit de acesta, și anume crearea unor centrale nucleare noi. Aceste critici se întemeiază pe faptul că, în primul rând, Comisia nu a arătat motivele pentru care investițiile la Hinkley Point C trebuie considerate că au o natură specifică și că necesită o intervenție a statului, în al doilea rând, considerațiile Comisiei prevăzute la punctul 9.3 din decizia atacată ar fi afectate de erori materiale și formale, în al treilea rând, Comisia nu a explicat motivele pentru care obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării nu pot fi atinse fără ajutoare de stat și, în al patrulea rând, Comisia ar fi trebuit să explice mai mult în ce măsură Hinkley Point C ar recurge la tehnologii noi.

a)      Cu privire la critica întemeiată pe motivarea insuficientă privind natura specifică a investițiilor la Hinkley Point C

153    Republica Austria arată că, în considerentul (392) al deciziei atacate, Comisia s‑a referit la caracterul specific al investițiilor la Hinkley Point C, fără să indice însă motivele pentru care aceste investiții trebuie considerate ca având o natură specifică.

154    Comisia contestă aceste argumente.

155    În această privință, trebuie amintit că, în considerentul (392) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat în acest sens din considerațiile sale dezvoltate în considerentele (381)-(391) ale deciziei menționate. Or, în considerentele (382) și (383) ale acestei decizii, Comisia a remarcat în special că investițiile în energia nucleară sunt expuse unui risc semnificativ, având în vedere combinarea unor costuri de capital inițiale mari, perioadele lungi de construcție și o perioadă lungă de funcționare pentru recuperarea costurilor aferente investiției. Potrivit acesteia, nu există instrumente financiare de piață sau alte tipuri de contracte care să permită acoperirea acestor riscuri substanțiale, fapt care constituie un fenomen specific anumitor tehnologii, printre care energia nucleară. Astfel, instrumentele disponibile pe piață nu ar oferi termene mai mari de 10 sau de 15 ani, fie sub formă de contracte pe termen lung, fie ca instrumente de acoperire a riscului. În acest context, Comisia a făcut de asemenea referire în special la ciclurile de viață foarte lungi și complexe ale centralelor nucleare, spre deosebire de majoritatea celorlalte infrastructuri energetice și, într‑adevăr, spre deosebire de majoritatea investițiilor în infrastructură în general. În special, aceasta a remarcat, mai întâi, că este necesară o perioadă de 8 până la 10 ani pentru construirea unei centrale nucleare, în condițiile în care costurile sunt suportate înainte de generarea oricăror venituri, iar riscurile sunt suportate doar de către investitor. În continuare, durata de exploatare de 60 de ani este caracterizată prin generarea de venituri, dar acestea se bazează pe o evoluție incertă a prețurilor cu ridicata. Pe de altă parte, perioada de dezafectare ulterioară poate dura 40 de ani, timp în care vor fi alocate fonduri pentru închiderea instalației. În plus, depozitarea și tratarea deșeurilor nucleare cu radioactivitate ridicată sunt efectuate, de regulă, la fața locului, înainte de transferul către un loc de depozitare în care deșeurile vor fi păstrate timp de mii de ani. În sfârșit, există riscul de blocaj generator de incertitudini pentru investitorii privați, deoarece guvernele ulterioare pot avea opinii diferite cu privire la oportunitatea energiei nucleare, având în vedere caracterul controversat al acesteia.

156    Trebuie să se constate că considerațiile Comisiei cuprinse în considerentele (382) și (383) ale deciziei atacate oferă o indicație suficient de clară privind motivele pentru care, în opinia acesteia, în absența unei intervenții a Regatului Unit, având în vedere în special absența instrumentelor financiare de piață și a altor tipuri de contracte care să permită acoperirea acestor riscuri substanțiale, investițiile în centrale nucleare noi nu ar fi realizate în timp util.

157    Prin urmare, trebuie respinsă critica întemeiată pe caracterul insuficient al motivării, prevăzută în considerentul (392) al deciziei atacate.

b)      Cu privire la critica prin care se urmărește demonstrarea existenței unor erori materiale și formale care afectează considerațiile Comisiei prevăzute la punctul 9.3 din decizia atacată

158    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente care urmăresc să demonstreze caracterul eronat al considerațiilor Comisiei prevăzute la punctul 9.3 din decizia atacată, potrivit cărora, având în vedere absența instrumentelor financiare de piață și a altor tipuri de contracte care să permită acoperirea riscurilor substanțiale la care sunt supuse investițiile în domeniul nuclear, a fost necesară intervenția statului pentru atingerea obiectivului de promovare a energiei nucleare și în special a celui de creare a unor centrale nucleare noi. Potrivit acestor state membre, Comisia a comis erori materiale și formale în această privință.

159    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente. Comisia susține că unele dintre argumentele invocate de Republica Austria sunt inadmisibile, din cauza caracterului tardiv al acestora.

160    În acest context, trebuie amintit că, pentru aplicarea articolului 107 alineatul (3) TFUE, Comisia dispune de o largă putere de apreciere, al cărei exercițiu implică evaluări complexe de ordin economic și social. Controlul jurisdicțional aplicat exercitării acestei puteri de apreciere se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, precum și la controlul exactității materiale a faptelor reținute și al absenței erorilor vădite de apreciere sau a abuzului de putere (Hotărârea din 26 septembrie 2002, Spania/Comisia, C‑351/98, EU:C:2002:530, punctul 74, și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑372/97, EU:C:2004:234, punctul 83).

161    Cu toate acestea, deși Comisia dispune de o marjă de apreciere în materie economică, aceasta nu implică faptul că instanța Uniunii trebuie să se abțină de la a controla interpretarea unor date de natură economică la care recurge Comisia. Astfel, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci de asemenea să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente ce trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse. Totuși, în cadrul acestui control, nu intră în competența instanței Uniunii să înlocuiască aprecierea economică a Comisiei cu propria apreciere. În plus, este necesar să se arate că, în cazurile în care o instituție a Uniunii dispune de o largă putere de apreciere, controlul respectării anumitor garanții procedurale prezintă o importanță fundamentală. Potrivit jurisprudenței, printre aceste garanții, figurează obligația instituțiilor competente de a examina, cu grijă și cu imparțialitate, toate elementele relevante ale cazului și de a‑și motiva decizia în mod suficient (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2007, Spania/Lenzing, C‑525/04 P, EU:C:2007:698, punctele 56-58 și jurisprudența citată).

162    Argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului trebuie analizate ținând seama de aceste principii.

163    În primul rând, Republica Austria arată că simplul fapt că o anumită întreprindere nu se poate finanța pe piață nu este suficient pentru a constata că obiectivul de interes public urmărit de un stat membru nu ar putea fi realizat fără intervenția acestuia.

164    Acest argument trebuie respins.

165    În această privință, este suficient să se arate că, în considerentele (381)-(391) ale deciziei atacate, Comisia nu se limitează la examinarea situației individuale a NNBG sau a investitorilor acestei societăți, ci se pronunță într‑un mod mai general cu privire la faptul dacă, în absența unei intervenții a Regatului Unit, ar fi construite capacități noi de producție a energiei nucleare în acest stat membru, având în vedere absența instrumentelor financiare de piață și a altor tipuri de contracte care să permită acoperirea riscurilor substanțiale la care sunt supuse investițiile în domeniul nuclear.

166    În al doilea rând, Republica Austria arată că concluzia Comisiei prevăzută în considerentele (382) și (383) ale deciziei atacate, potrivit căreia nu au existat instrumente financiare adecvate pentru investiții în capacități noi de producție a energiei nucleare, nu este întemeiată pe o analiză suficient de solidă și de detaliată și nu este suficient de motivată.

167    Primo, Republica Austria arată că Comisia nu a luat în considerare alte forme de investiții, precum finanțarea prin sindicalizare internațională sau ajutoarele individuale care ar fi acordate de finanțatori care au posibilitatea de a furniza mijloace financiare suficiente în această privință.

168    În această privință, trebuie amintit că, în considerentele (381)-(392) ale deciziei atacate, Comisia a explicat în mod detaliat motivele pentru care investițiile în domeniul nuclear sunt supuse unor riscuri semnificative și a constatat că nu există instrumente financiare de piață sau alte tipuri de contracte care să permită acoperirea acestor riscuri. După efectuarea activităților de modelare, Comisia a constatat, pe de altă parte, că, în aceste împrejurări, există un grad ridicat de incertitudine cu privire la realizarea de investiții private în centrale nucleare noi într‑un termen realist.

169    Având în vedere aceste elemente, simpla menționare de către Republica Austria a posibilității de finanțare prin sindicalizare internațională sau prin ajutoare individuale care ar putea fi acordate de finanțatori care au posibilitatea de a furniza mijloace financiare suficiente în această privință nu este susceptibilă să demonstreze că aceste considerații ale Comisiei sunt afectate de o eroare vădită de apreciere.

170    Astfel, pentru a stabili că Comisia a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor, de natură să justifice anularea deciziei atacate, elementele de probă prezentate de reclamantă trebuie să fie suficiente pentru a lipsi de plauzibilitate aprecierile faptelor reținute în decizie (Hotărârea din 12 decembrie 1996, AIUFFASS și AKT/Comisia, T‑380/94, EU:T:1996:195, punctul 59, și Hotărârea din 6 octombrie 2009, FAB/Comisia, T‑8/06, nepublicată, EU:T:2009:386, punctul 78).

171    Or, Republica Austria nu a explicat motivele pentru care nici riscurile semnificative la care sunt supuse investițiile în domeniul nuclear, în special din cauza combinării costurilor de capital inițiale mari, a perioadelor lungi de construcție și a perioadei lungi de funcționare pentru recuperarea costurilor aferente investiției, precum și a ciclurilor de viață foarte lungi și complexe, a evoluției incerte a prețurilor cu ridicata și a costurilor de dezafectare și a riscului de blocaj, nu s‑ar opune finanțării prin sindicalizare internațională sau finanțărilor individuale.

172    Prin urmare, acest argument trebuie respins.

173    Secundo, Republica Austria arată că problema lipsei indicilor de preț pe termen lung se referă și la alte tehnologii și trebuie, în consecință, să fie considerată o dată de piață clasică care trebuie luată în considerare în aprecierea riscului proiectului. Contrar afirmațiilor Comisiei, nu ar exista indici de preț stabili pentru următorii 10‑15 ani pe piața energiei electrice. La cele mai lichide burse europene ale energiei electrice, produsele propuse ar avea în acest moment o durată de viață de până la 7 ani. Chiar și pentru centralele electrice care utilizează tehnologii cu o durată de exploatare mai mică decât centralele nucleare, o parte importantă a duratei de viață a acestora nu ar fi acoperită de indicii de preț disponibili.

174    În această privință, este suficient să se arate că, chiar și presupunând că acest argument al Republicii Austria este întemeiat, acesta nu ar fi susceptibil să repună în discuție concluzia Comisiei cu privire la absența instrumentelor financiare adecvate pentru investițiile în centrale nucleare noi. Dimpotrivă, argumentul întemeiat pe faptul că nu există indici de preț stabili chiar pentru perioade mai scurte decât perioada de 10‑15 ani de care a ținut cont Comisia este susceptibil să consolideze considerațiile Comisiei cu privire la existența unor factori care se opun investițiilor în astfel de centrale noi.

175    Tertio, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în cadrul analizei sale, Comisia nu ar fi trebuit să se limiteze la piețele financiare din Regatul Unit. În această privință, trebuie arătat că, în considerentul (382) al deciziei atacate, Comisia a constatat absența instrumentelor financiare de piață și a altor tipuri de contracte pentru acoperirea riscurilor substanțiale privind investițiile în centrale nucleare. Or, nu reiese nicidecum din acest considerent că, în cadrul analizei sale, Comisia s‑a limitat la instrumentele financiare disponibile în Regatul Unit.

176    Quarto, Republica Austria susține că, în această privință, motivarea deciziei atacate nu este suficientă.

177    Pe de o parte, Republica Austria arată că nu a fost indicat de Comisie motivul pentru care ar trebui să se întemeieze exclusiv pe piețele financiare disponibile în Regatul Unit. Acest argument trebuie respins. Astfel, după cum s‑a arătat deja la punctul 175 de mai sus, acesta se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia Comisia s‑a limitat la piețele financiare menționate.

178    Pe de altă parte, Republica Austria arată că, în orice caz, în considerentele (381)-(392) ale deciziei atacate, Comisia nu a precizat în mod expres piețele financiare de care a ținut seama. În această privință, trebuie să se constate că motivația prezentată în considerentele menționate este suficientă pentru a permite statului membru menționat să cunoască justificările măsurii adoptate și Tribunalului să își exercite controlul. Astfel, în cazul în care acest stat membru consideră că au existat instrumente financiare care nu au fost afectate de factorii identificați de Comisie, acesta ar fi putut să prezinte argumente în această privință în cursul procedurii în fața Tribunalului, ceea ce ar fi permis acestuia din urmă să controleze temeinicia respectivei considerații a Comisiei.

179    Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie respinse argumentele care urmăresc să repună în discuție concluzia Comisiei privind absența instrumentelor financiare adecvate.

180    În al treilea rând, Republica Austria invocă argumente care urmăresc să repună în discuție considerațiile Comisiei întemeiate pe riscul unui blocaj politic.

181    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în considerentul (384) al deciziei atacate, deși a exprimat o rezervă cu privire la faptul dacă situația de blocaj pe care o identificase putea fi calificată drept disfuncționalitate a pieței, Comisia a constatat că acest risc este posibil „să constituie un factor care poate face ca investițiile în noile [centrale nucleare] să fie mai dificile, în special având în vedere termenele lungi necesare pentru construcția, exploatarea și dezafectarea centralelor nucleare”. Prin urmare, instituția menționată a constatat că, din punctul de vedere al potențialilor investitori, riscul unui blocaj politic este un factor care se opune investițiilor în astfel de centrale noi.

182    Primo, Republica Austria susține că o situație de blocaj există numai în cazul în care una dintre părțile la un contract de lungă durată, care nu este definit în întregime la momentul încheierii sale, se bucură de o marjă de manevră considerabilă care îi permite să adopte un comportament oportunist, în timp ce cealaltă parte s‑a angajat în mod anticipat prin efectuarea, cu titlu de exemplu, a unor investiții foarte importante, netransferabile. Contrar considerațiilor Comisiei, acest lucru nu este valabil în speță.

183    În această privință, trebuie arătat că reiese din considerentele (384) și (385) ale deciziei atacate că, chiar dacă toate tehnologiile pot fi, în principiu, afectate de un blocaj politic, proiectele nucleare ar fi în general expuse mai mult acestui risc. În acest context, Comisia a remarcat, pe de o parte, că guvernele ulterioare ar putea avea opinii diferite cu privire la oportunitatea tehnologiei nucleare, ceea ce ar putea intensifica incertitudinea pentru investitorii privați, și, pe de altă parte, că aceste incertitudini sunt mai importante pentru tehnologia nucleară, din cauza naturii controversate a acestei tehnologii, a orizontului de timp mai mare și a investițiilor ample.

184    În ceea ce privește argumentele invocate de Republica Austria, este necesar să se constate că aceasta se limitează, pe de o parte, să explice ceea ce înțelege prin situație de blocaj și, pe de altă parte, să susțină că o întreprindere care investește în capacități de producție a energiei nucleare nu se găsește într‑o astfel de situație.

185    Or, trebuie să se constate că argumentația dezvoltată de Republica Austria nu este de natură să demonstreze că considerațiile Comisiei prevăzute în considerentele (384) și (385) ale deciziei atacate sunt afectate de erori vădite de apreciere (a se vedea punctele 160, 161 și 170 de mai sus). În special, Republica Austria nu prezintă argumente susceptibile să lipsească de caracter plauzibil considerația Comisiei potrivit căreia riscul descris la punctul 183 de mai sus constituie un factor care se opune investițiilor în construirea și în exploatarea unor centrale nucleare noi.

186    Prin urmare, acest argument trebuie respins.

187    Secundo, Republica Austria susține că riscul unei modificări a cadrului politic nu este un risc specific centralelor nucleare, ci un risc general care se referă la toate proiectele contestate în opinia publică, în special cele care necesită resurse importante. În consecință, un astfel de risc nu ar trebui să constituie un factor care trebuie corectat prin intermediul unui ajutor de stat.

188    În această privință, pe de o parte, trebuie arătat că, în considerentele (384) și (385) ale deciziei atacate, Comisia nu a exclus nicidecum faptul că riscul unei modificări a cadrului politic poate exista de asemenea pentru alte proiecte și se poate opune investițiilor în astfel de proiecte.

189    Pe de altă, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument susceptibil să repună în discuție plauzibilitatea considerației Comisiei potrivit căreia riscul modificării cadrului politic ar avea un impact puternic asupra tehnologiei nucleare, în special ca urmare a naturii controversate a acestei tehnologii, a probabilității respectivului risc, a anvergurii acestei modificări, care ar putea merge până la abandonarea totală a industriei nucleare, a perioadelor de rambursare foarte lungi și a valorii foarte mari a investițiilor.

190    Prin urmare, nici acest argument al Republicii Austria nu este susceptibil să demonstreze existența unei erori vădite în raționamentul Comisiei.

191    Tertio, Republica Austria arată că, în caz de expropriere, având în vedere protecția investițiilor și a drepturilor patrimoniale, ar fi garantată o despăgubire financiară.

192    Pe de o parte, în măsura în care acest argument urmărește să demonstreze că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient faptul că o despăgubire financiară ar fi garantată, acesta trebuie respins. Astfel, în acest context, trebuie arătat că problema de a ști în ce măsură ar fi garantată o despăgubire financiară în caz de închidere anticipată a centralei nucleare Hinkley Point a fost examinată de către Comisie. Astfel, în considerentul (192) al deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a explicat că plata de daune interese achitate de autoritățile naționale pentru repararea unui prejudiciu cauzat de autoritățile publice nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În plus, în considerentul (322) al deciziei atacate, aceasta a constatat că principiile generale care stau la baza dreptului Regatului Unit și a dreptului Uniunii prevăd un drept la compensație în cazul în care a avut loc privarea de un drept de proprietate.

193    Pe de altă parte, în ipoteza în care argumentul Republicii Austria ar urmări să demonstreze că, având în vedere faptul că a fost garantată o despăgubire financiară, a fost vădit eronat să se considere că riscul de blocaj politic a constituit un factor care să poată fi considerat unul care se opune investițiilor în centrale nucleare noi, acesta trebuie de asemenea respins. Astfel, simplul fapt că o despăgubire poate fi solicitată pe baza principiilor generale care stau la baza dreptului Regatului Unit și a dreptului Uniunii nu se opune ca riscul de blocaj politic să aibă un efect disuasiv pentru potențialii investitori. Având în vedere valoarea investițiilor în cauză în speță, simpla perspectivă de a obține, dacă este cazul, după un eventual litigiu, o despăgubire financiară de valoare incertă în caz de expropriere nu este de natură să înlăture complet obstacolul în calea investițiilor, care rezultă din riscul de blocaj politic. În consecință, Comisia nu a comis o eroare vădită de apreciere prin faptul de a considera că, în pofida faptului că poate fi solicitată o despăgubire, riscul de blocaj politic constituie un factor care se opune investițiilor în capacități noi de producere a energiei nucleare.

194    Quarto, Republica Austria arată că era greșit ca operatorii Hinkley Point C să fie „imunizați” împotriva viitoarelor decizii politice luate în mod democratic. Marele Ducat al Luxemburgului susține că astfel de decizii politice nu pot fi considerate disfuncționalități ale pieței.

195    În măsura în care, prin argumentele lor, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului doresc să arate că viitoare decizii politice adoptate în mod democratic nu pot fi luate în considerare în cadrul examinării faptului dacă există factori care se opun investițiilor în centrale nucleare noi, acestea trebuie respinse. Astfel, în cadrul acestei analize, Comisia poate lua în considerare toate elementele susceptibile să se opună faptului ca, în absența unei intervenții a statului, astfel de capacități noi să fie create în timp util de forțele pieței. În consecință, nu a fost vădit eronat faptul de a ține seama, în acest context, de incertitudinile care pot rezulta dintr‑un risc de blocaj politic și care, pentru motivele menționate la punctul 189 de mai sus, ar pune o presiune deosebit de mare asupra domeniului nuclear.

196    În măsura în care prin acest argument Republica Austria nu se limitează să repună în discuție necesitatea ca atare a unei intervenții a Regatului Unit, ci dorește de asemenea să susțină existența unei supracompensări, din cauza faptului că măsurile concrete, și anume contractul pe diferență, acordul cu secretarul de stat și garanția pentru credite, ar merge dincolo de ceea ce este necesar pentru a depăși obstacolele constatate, este vorba despre un argument care se referă la considerațiile Comisiei privind caracterul necesar al măsurilor în cauză și care se suprapune cu argumentele dezvoltate în cadrul celui de al șaselea motiv. În consecință, acest argument este inoperant în prezentul context, dar va fi luat în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv.

197    În consecință, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să repună în discuție considerațiile Comisiei întemeiate pe posibilitatea unei situații de blocaj politic, sub rezerva argumentului care urmărește respectul principiului proporționalității, care va fi examinat în cadrul celui de al șaselea motiv.

198    În al patrulea rând, Republica Austria arată că construirea altor centrale nucleare a fost finanțată fără acordarea de ajutoare de stat. În acest context, aceasta se referă în special la construirea centralelor nucleare de la Flamanville (Franța) și de la Olkiluoto (Finlanda).

199    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în considerentele (381)-(392) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că, din cauza faptului că investițiile în domeniul nuclear sunt supuse unor riscuri semnificative și nu există instrumente financiare de piață sau alte tipuri de contracte care să permită acoperirea acestor riscuri, există un grad ridicat de incertitudine cu privire la realizarea într‑un termen realist a investițiilor de piață în centrale nucleare noi. De asemenea, trebuie reamintit că Comisia a întemeiat această concluzie nu numai pe identificarea acestor factori, ci și pe activitățile de modelare.

200    Prin urmare, este necesar să se analizeze dacă argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că centrale nucleare care dețin același timp de reactor ca cel care trebuie utilizat la Hinkley Point C sunt construite la Flamanville și la Olkiluoto, fără să fi fost acordate ajutoare de stat, este susceptibil să lipsească de plauzibilitate aceste aprecieri ale Comisiei.

201    În această privință, primo, trebuie arătat că reiese de la punctul 25 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare că înainte de adoptarea deciziei atacate era deja cunoscut faptul că proiectele de construcție ale centralelor de la Flamanville și de la Olkiluoto generaseră costuri suplimentare importante.

202    Secundo, este necesar să se arate că, potrivit indicațiilor Comisiei și ale Republicii Franceze, care nu au fost contestate de Republica Austria și nici de Marele Ducat al Luxemburgului, deciziile de a investi în proiectele de construcție menționate de Republica Austria au fost luate înainte de accidentul reactorului nuclear de la Fukushima (Japonia).

203    Tertio, trebuie amintit că aceste proiecte au fost concepute în condiții‑cadru diferite. După cum a susținut Comisia, fără ca acest lucru să fie contestat în mod amănunțit de Republica Austria și nici de Marele Ducat al Luxemburgului, decizia de a investi în construcția centralei nucleare de la Flamanville a fost adoptată în anul 2005, prin urmare, înainte de criza financiară mondială din anii 2007 și 2008, în timp ce decizia atacată a fost adoptată după declanșarea acesteia. În ceea ce privește centrala nucleară de la Olkiluoto, trebuie observat că reiese din programul cu caracter informativ în domeniul nuclear din 4 octombrie 2007, COM(2007) 565 final, că investiția în această centrală nucleară a fost obținută datorită încheierii unui acord între acționari, asigurându‑se un preț fix al energiei pentru proprietarii investitori. Pe de altă parte, potrivit indicațiilor Comisiei, care nu au fost contestate în mod amănunțit de Republica Austria și nici de Marele Ducat al Luxemburgului, acționarii aceleiași centrale sunt în esență producători de hârtie și energia produsă este repartizată între acționari pentru costul real de producție.

204    Quarto, Comisia invocă faptul că prețul cu ridicata al electricității în Uniune a scăzut drastic după deciziile de a investi în construcția centralelor nucleare de la Flamanville și de la Olkiluoto (între 35 % și 45 % între anii 2008 și 2012), fapt care nu este contestat de Republica Austria și nici de Marele Ducat al Luxemburgului.

205    Având în vedere aceste împrejurări, trebuie constatat că argumentul întemeiat pe faptul că sunt construite la Flamanville și la Olkiluoto centrale nucleare care dețin același tip de reactor ca cel care trebuie utilizat la Hinkley Point C, fără să fi fost acordate ajutoare de stat, nu este susceptibil în sine să lipsească de plauzibilitate aprecierile Comisiei dezvoltate în considerentele (381)-(392) ale deciziei atacate.

206    Prin urmare, acest argument trebuie respins.

207    În al cincilea rând, Republica Austria susține că există proiecte de infrastructură pe deplin comparabile (centrale hidraulice, tuneluri, mari organisme de cercetare farmaceutică, inginerie genetică și proiecte spațiale), care obligă operatorul să facă față unor costuri de investiție ridicate, unor termene de construire importante și unei perioade lungi de exploatare.

208    În această privință, trebuie arătat, pe de o parte, că, în considerentele (381)-(385) ale deciziei atacate, Comisia nu a exclus nicidecum faptul ca, pentru alte proiecte de infrastructură, să existe de asemenea factori care se opun investițiilor.

209    În plus, simpla menționare a faptului că alte proiecte de infrastructură neprecizate trebuie de asemenea să facă față unor costuri de investiție ridicate, unor termene de construcție importante și unei perioade lungi de exploatare, nu este susceptibilă să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei prevăzute în considerentele (381)-(392) ale deciziei atacate, în care aceasta a luat în considerare în special riscurile inerente producerii de energie nucleară și absența instrumentelor financiare de piață sau a altor tipuri de contracte care să permită acoperirea acestor riscuri. Pe de altă parte, trebuie amintit că riscul de blocaj politic și de abandonare totală a energiei nucleare, din cauza naturii sale controversate, este specific investițiilor în centrale nucleare noi.

210    Prin urmare, acest argument trebuie să fie de asemenea respins.

211    În al șaselea rând, trebuie analizate argumentele pe care Republica Austria le extrage din programele nucleare indicative și pe care aceasta le‑a prezentat în cadrul celui de al patrulea motiv (a se vedea punctul 120 de mai sus). Republica Austria susține că reiese din unele dintre aceste programe că energia nucleară este competitivă și că proiectele efectuate în acest domeniu nu ar trebui să beneficieze de ajutor de stat. În esență, aceste argumente urmăresc să demonstreze că, spre deosebire de ceea ce a constatat Comisia, ar fi putut fi construite în timp util capacități noi de producere a energiei nucleare fără intervenția Regatului Unit.

212    În acest context, trebuie analizat conținutul programelor nucleare indicative la care face referire Republica Austria.

213    În ceea ce privește programul nuclear indicativ din 4 octombrie 2007, COM(2007) 565 final, trebuie constatat că, desigur, la punctul 4.2 din documentul în cauză, Comisia a identificat o tendință potrivit căreia, în anumite state membre, în general au fost construite centrale nucleare noi fără subvenții, ceea ce ar indica faptul că tehnologia nucleară ar fi considerată mai competitivă. Cu toate acestea, trebuie remarcat de asemenea că, la punctul 4.3 din acest document, Comisia a constatat că existau incertitudini cu privire la prețurile viitoare ale energiei electrice, la structura și la condițiile de piață, precum și la politicile referitoare la energie și la schimbările climatice, care constituiau riscuri importante pentru investitorii pe termen lung în sectorul energetic și care afectau în special tehnologia nucleară, din cauza investițiilor de capital substanțiale asociate construcției unei noi centrale și perioadei de timp relativ lungi până la obținerea primelor profituri. De asemenea, se menționează că investitorii preferă investițiile cu o durată de construire mai redusă și un timp de punere în funcțiune mai scurt. Pe de altă parte, la punctele 4.2 și 4.3 din documentul menționat, Comisia a afirmat că nu a dispus de informații verificate pentru construcția de centrale nucleare noi, deoarece nicio centrală nouă nu fusese construită de mai mult de 10 ani, ceea ce a făcut dificilă estimarea exactă a costurilor ultimei generații de reactoare.

214    În ceea ce privește programul nuclear indicativ din 13 noiembrie 2008, COM(2008) 776 final, trebuie arătat că, desigur, la punctul 3.3 din programul menționat, Comisia a considerat că este necesar să se asigure că, în cadrul Uniunii, proiectele în domeniul energiei nucleare nu beneficiază de niciun ajutor de stat. Cu toate acestea, trebuie să se constate că, la punctele 3.3, 3.3.1 și 3.3.2 din acest program, Comisia a remarcat valoarea considerabil mai ridicată a costurilor unei instalații electronucleare, față de cele ale unei centrale termice sau pe bază de cărbune echivalente, faptul că valoarea investiției inițiale și timpul necesar pentru recuperarea acesteia reprezentau un risc ridicat pentru întreprinderile private și faptul că instabilitatea recentă a piețelor de credit la nivel mondial era susceptibilă să afecteze proiectele de investiție de mare anvergură. Aceasta a concluzionat că, chiar dacă finanțarea construirii de centrale electronucleare noi este responsabilitatea operatorilor privați și a pieței de capital, ar putea fi justificată adoptarea anumitor măsuri pentru facilitarea finanțării, având în vedere în special climatul general de investiții care a devenit mai dificil pentru debitorii pe scară largă.

215    În consecință, contrar celor sugerate de Republica Austria, nu există contradicție între considerațiile Comisiei prevăzute în programele cu caracter informativ în domeniul nuclear menționate la punctele 213 și 214 de mai sus, pe de o parte, și considerațiile Comisiei dezvoltate la punctul 9.3 din decizia atacată, pe de altă parte.

216    În orice caz, trebuie amintit că programele nucleare indicative în cauză reflectă situația din momentul redactării lor. În consecință, acestea nu iau în considerare circumstanțele apărute după redactarea lor, precum, cu titlu de exemplu, consecințele accidentului de la reactorul nuclear de la Fukushima.

217    Prin urmare, contrar celor susținute de Republica Austria, conținutul programelor nucleare indicative în cauză nu este susceptibil să demonstreze existența unei erori vădite de apreciere săvârșite de Comisie.

218    În al șaptelea rând, Republica Austria susține în esență că o eroare a fost săvârșită de către Comisie prin luarea în considerare a dimensiunii proiectului în calitate de factor care se opune investițiilor în centrale nucleare noi. Un astfel de criteriu ar fi trebuit luat în considerare în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind criteriile pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun (JO 2014, C 188, p. 4).

219    Acest argument trebuie de asemenea respins.

220    Astfel, contrar celor susținute de Republica Austria, nimic nu se opune ca, în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și în special în cadrul analizei faptului dacă este necesară o intervenție a statului, Comisia să ia în considerare dimensiunea proiectului notificat.

221    În consecință, sub rezerva argumentului privind o eventuală supracompensare (a se vedea punctul 196 de mai sus), care va fi luat în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului care urmăresc să repună în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia, în absența unei intervenții a Regatului Unit, obiectivul urmărit de acest stat membru, și anume crearea de capacități noi de producție a energiei nucleare, nu ar fi atins în timp util, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la argumentul Comisiei potrivit căruia unele dintre argumentele invocate de Republica Austria sunt inadmisibile din cauza caracterului tardiv al acestora.

c)      Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării pot fi atinse fără ajutoare de stat

222    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că, contrar constatărilor Comisiei, obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării pot fi atinse fără măsurile în cauză.

223    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente. De asemenea, Comisia consideră că anumite argumente invocate de Republica Austria sunt inadmisibile din cauza caracterului tardiv al acestora.

224    În această privință, în primul rând, trebuie arătat că prezenta critică se întemeiază pe o premisă eronată. Astfel, concluzia Comisiei cu privire la necesitatea unei intervenții a Regatului Unit nu se bazează pe considerația potrivit căreia obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării nu pot fi atinse fără ajutor de stat. Dimpotrivă, după cum reiese din considerentele (378)-(380) ale deciziei atacate, Comisia consideră că realizarea acestor obiective nu pare să justifice în special investițiile în producerea de energie nucleară, ci în general investițiile în producerea de energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon și măsurile corective de natură să asigure internalizarea externalităților pozitive ale disponibilității energiei electrice.

225    În al doilea rând, trebuie amintit că considerațiile Comisiei cu privire la necesitatea unei intervenții a Regatului Unit, dezvoltate la punctul 9.3 din decizia atacată, se bazează pe obiectivul promovării energiei nucleare și în special pe obiectivul creării unor centrale nucleare noi. Or, după cum s‑a arătat la punctele 153-221 de mai sus, argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului nu sunt susceptibile să demonstreze că aceste considerații nu sunt îndeajuns de motivate sau că acestea sunt afectate de erori materiale.

226    În consecință, critica întemeiată pe faptul că obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării pot fi atinse fără ajutoare de stat trebuie respinsă, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la argumentul Comisiei întemeiat pe caracterul tardiv al anumitor argumente avansate de Republica Austria.

d)      Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că Comisia nu a explicat în mod suficient în ce măsură Hinkley Point C utilizează tehnologii noi

227    În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi trebuit să explice mai mult în ce măsură Hinkley Point C utilizează tehnologii noi, este suficient să reamintim că acest argument este întemeiat pe o interpretare eronată a considerentului (392) al deciziei atacate (a se vedea punctele 131-138 de mai sus). Prin urmare, acest argument trebuie să fie de asemenea respins.

228    În consecință, trebuie respinse toate criticile care urmăresc să repună în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia a fost necesară o intervenție a Regatului Unit pentru realizarea obiectivului de interes public urmărit de acesta.

2.      Cu privire la argumentele privind definirea pieței realizată de Comisie

229    Republica Austria susține că Comisia a comis erori privind definirea pieței. În opinia acesteia, contrar abordării urmate în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, instituția menționată nu s‑a bazat, în decizia atacată, pe piața liberalizată de producție și furnizare a energiei electrice, ci pe piața construcției și exploatării centralelor nucleare. Astfel, această instituție nu ar fi aplicat normele care reglementează definirea pieței și s‑ar fi îndepărtat de practica sa referitoare la definirea pieței.

230    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă și Regatul Unit consideră că aceste argumente trebuie respinse.

231    În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, în decizia atacată, Comisia a identificat piața liberalizată de producție și furnizare a energiei electrice ca fiind piața afectată de măsurile în cauză. Astfel, în considerentul (340) al deciziei menționate, Comisia a constatat că măsurile menționate denaturau concurența și afectau schimburile comerciale, referindu‑se la efectele acestora asupra pieței liberalizate de producție și furnizare a energiei electrice. De asemenea, reiese de la punctul 9.6 din această decizie că, în cadrul evaluării comparative a avantajelor și inconvenientelor care rezultă din aceste măsuri, Comisia a luat în considerare denaturările concurenței și ale schimburilor comerciale pe piața menționată.

232    Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în decizia atacată, Comisia s‑ar fi bazat pe piața construcției și exploatării centralelor nucleare.

233    În al doilea rând, în măsura în care argumentele Republicii Austria urmăresc să arate că Comisia nu a examinat în ce măsură construirea și exploatarea centralelor nucleare poate fi considerată o piață relevantă, este suficient să se arate că, în cadrul analizei faptului dacă intervenția Regatului Unit a fost necesară pentru atingerea obiectivului urmărit de acest stat membru, și anume crearea unor centrale nucleare noi, Comisia nu a fost obligată să se pronunțe cu privire la această problemă. Prin urmare, aceste argumente trebuie de asemenea să fie respinse.

234    În al treilea rând, în ceea ce privește celelalte argumente ale Republicii Austria referitoare la definirea pieței efectuată de către Comisie, este suficient să se arate că acestea se întemeiază pe premisele eronate potrivit cărora, în decizia atacată, instituția menționată s‑ar fi bazat pe piața construcției și exploatării centralelor nucleare sau nu ar fi putut să declare măsurile în cauză drept compatibile cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, decât în ipoteza în care aceasta ar fi constatat o disfuncționalitate a pieței respective. Rezultă că aceste argumente trebuie de asemenea respinse și, în consecință, trebuie respinse toate argumentele privind definirea pieței.

3.      Cu privire la argumentul întemeiat pe existența unei prejudecăți în favoarea energiei nucleare

235    Republica Austria susține de asemenea că abordarea adoptată de Comisie a creat o prejudecată în favoarea energiei nucleare.

236    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, Republica Slovacă și Regatul Unit consideră că aceste argumente trebuie respinse.

237    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE permite declararea unui ajutor drept compatibil cu piața internă în cazul în care acesta urmărește dezvoltarea unei activități care constituie un obiectiv de interes public, este adecvată, necesară și proporțională și că, în temeiul articolului 2 litera (c) din Tratatul Euratom și al articolului 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, un stat membru este în drept să considere că promovarea energiei nucleare constituie un astfel de obiectiv (a se vedea punctul 97 de mai sus).

238    În al doilea rând, în măsura în care, prin argumentul său, Republica Austria urmărește să demonstreze că măsurile în cauză nu ar putea fi considerate proporționale, având în vedere efectele lor asupra investițiilor în alte surse de energie decât energia nucleară, este suficient să se arate că acest argument urmărește să repună în discuție caracterul proporțional al măsurilor în cauză. Or, în cadrul punctului 9.3 din decizia atacată, Comisia s‑a limitat să examineze dacă a fost necesară intervenția Regatului Unit. În consecință, în prezentul context, acest argument trebuie respins ca inoperant. Totuși, acesta va fi luat în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv, prin care Republica Austria urmărește să repună în discuție în special considerațiile Comisiei cu privire la caracterul proporțional al măsurilor menționate.

239    Prin urmare, în măsura în care argumentele Republicii Austria urmăresc să repună în discuție concluzia Comisiei potrivit căreia intervenția Regatului Unit a fost necesară, acestea trebuie respinse.

240    În sfârșit, trebuie respinse argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului potrivit cărora Comisia nu a avut dreptul de a constata existența unei disfuncționalități a pieței. În această privință, trebuie amintit că articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu conține vreo condiție explicită referitoare la disfuncționalitatea pieței și că considerațiile dezvoltate de Comisie în cadrul punctului 9.3 din decizia atacată, a căror plauzibilitate nu poate fi repusă în discuție de argumentele prezentate de aceste state membre, permit să se constate că nu ar fi putut fi realizate în timp util investiții în capacități noi de producere a energiei nucleare fără intervenția Regatului Unit. În aceste împrejurări, chiar presupunând că Comisia nu a avut dreptul să constate existența unei disfuncționalități a pieței, acest lucru nu ar fi susceptibil să repună în discuție concluzia acesteia potrivit căreia a fost necesară intervenția Regatului Unit pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit de acest din urmă stat membru.

241    În consecință, sub rezerva analizei argumentelor întemeiate pe o presupusă imunizare împotriva unui risc de blocaj politic și a caracterului pretins disproporționat al măsurilor în cauză, ca urmare a efectelor acestora asupra investițiilor în alte surse de energie decât energia nucleară (a se vedea punctele 196 și 238 de mai sus), care vor fi luate în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv, trebuie respins primul motiv, primul și al doilea aspect ale celui de al nouălea motiv, întemeiate pe existența unei disfuncționalități a pieței, precum și argumentele invocate în cadrul celui de al patrulea motiv, care sunt întemeiate pe programele cu caracter informativ în domeniul nuclear și care se referă la considerațiile Comisiei privind definirea pieței, precum și considerațiile acesteia referitoare la existența unei disfuncționalități a pieței.

E.      Cu privire la cel de al cincilea și la cel de al optulea motiv, întemeiate pe determinarea insuficientă a elementelor de ajutor de stat și pe încălcarea Comunicării privind garanțiile, și cu privire la cel de al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în această privință

242    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria arată că, în decizia atacată, Comisia nu a determinat în mod suficient elementele de ajutor de stat conținute în măsurile în cauză. În absența unei determinări satisfăcătoare, instituția menționată nu ar fi fost în măsură să se pronunțe cu privire la faptul dacă acestea puteau fi autorizate în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

243    În susținerea celui de al optulea motiv, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că nu a fost respectată de către Comisie Comunicarea privind garanțiile. În esență, acestea susțin că, contrar celor impuse de comunicarea menționată, Comisia nu a determinat în mod suficient, în decizia atacată, elementul de ajutor de stat conținut în garanția pentru credite și că aceasta nu a luat în considerare toate elementele pertinente în acest context.

244    În cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că decizia atacată nu a fost motivată suficient în aceste privințe.

245    Comisia, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă și România susțin că aceste argumente trebuie respinse.

246    În primul rând, trebuie să se răspundă la întrebarea dacă și în ce măsură Comisia este obligată să determine suma exactă corespunzătoare echivalentului‑subvenție al unei măsuri de ajutor înainte de a se evalua compatibilitatea sa cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În al doilea rând, vor fi analizate argumentele care urmăresc să demonstreze că nu au fost determinate în mod suficient de către Comisie elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză. În al treilea rând, vor fi examinate argumentele întemeiate pe încălcarea obligației de motivare.

1.      Cu privire la întrebarea dacă și în ce măsură Comisia este obligată să cuantifice echivalentul‑subvenție al unei măsuri de ajutor

247    Republica Austria susține în esență că numai după cuantificarea valorii exacte a echivalentului‑subvenție al măsurilor în cauză Comisia ar fi putut să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestora cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

248    În această privință, trebuie amintit că, pentru a putea declara o măsură de ajutor drept compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, Comisia trebuie să stabilească faptul că aceasta urmărește un obiectiv de interes public determinat de statul membru și că, în vederea atingerii obiectivului respectiv, aceasta este adecvată și necesară și nu afectează în mod disproporționat condițiile schimburilor comerciale și nici cele ale concurenței, având în vedere avantajele care rezultă din aceasta (a se vedea punctul 48 de mai sus).

249    În schimb, articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu impune în mod explicit Comisiei să cuantifice valoarea exactă a echivalentului‑subvenție care rezultă dintr‑o măsură de ajutor. Prin urmare, dacă aceasta este în măsură să concluzioneze în sensul caracterului adecvat, necesar și proporțional al unei măsuri de ajutor, fără ca această valoare să fie explicită, nu i se poate reproșa faptul de a nu fi procedat la o cuantificare a acesteia.

250    Argumentele invocate de Republica Austria nu sunt susceptibile să repună în discuție această interpretare a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, nici reglementarea și nici jurisprudența invocate de acest stat membru nu permit stabilirea existenței unui principiu potrivit căruia Comisia ar fi obligată să cuantifice valoarea exactă a echivalentului‑subvenție care rezultă dintr‑o măsură de ajutor înainte de a analiza proporționalitatea acesteia în lumina dispoziției respective.

251    În primul rând, Republica Austria menționează articolul 7 și articolul 8 din Regulamentul nr. 651/2014, prin care anumite categorii de ajutoare sunt declarate compatibile cu piața internă în temeiul articolelor 107 și 108 TFUE și al considerentelor (23) și (25) ale regulamentului menționat. În această privință, trebuie arătat că articolul 7 din acest regulament prevede modalitățile pentru calcularea intensității unui ajutor și a costurilor eligibile. La rândul său, articolul 8 din același regulament prevede o regulă de cumul care trebuie respectată atunci când se analizează faptul dacă pragurile de notificare de la articolul 4 din regulamentul în cauză și intensitățile maxime ale ajutoarelor prevăzute în capitolul III din acest regulament sunt respectate. Considerentele (23) și (25) ale regulamentului în cauză se referă la aceste două dispoziții. Or, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate deduce din aceste articole și nici din considerentele respective că numai o măsură de ajutor al cărei echivalent‑subvenție a fost cuantificat în conformitate cu aceste norme poate fi declarată compatibilă cu piața internă, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, regulamentul în cauză se limitează să prevadă o abordare standardizată de exceptare pe categorii, dar nu obligă Comisia în cadrul unei analize individuale efectuate în mod direct în baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

252    În al doilea rând, Republica Austria invocă alineatul (69) din Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020. În această privință, este suficient să se arate că acest alineat se limitează să indice faptul că un ajutor pentru protecția mediului sau pentru energie este considerat proporțional dacă valoarea sa per beneficiar este limitată la minimul necesar pentru atingerea obiectivului stabilit în materie de protecție a mediului sau de energie. În consecință, nu se poate deduce din alineatul menționat că, în cadrul analizei unei măsuri de ajutor în lumina articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, Comisia este obligată să cuantifice valoarea exactă a echivalentului‑subvenție al măsurii în cauză înainte de a analiza caracterul proporțional al acesteia. În orice caz, trebuie arătat că, în decizia atacată, Comisia a luat în considerare obiectivul promovării energiei nucleare, care nu se încadrează în obiectivele urmărite de aceste orientări.

253    În al treilea rând, în ceea ce privește de anexa I, partea I, din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 2004, L 140, p. 1, Ediție specială 08/vol. 2, p. 42), trebuie arătat că acesta conține formularul standard de notificare a ajutoarelor de stat și că, în conformitate cu punctul 5 din acest formular, trebuie indicată valoarea totală a ajutorului. Or, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate deduce din acesta că Comisia nu este în drept să declare o măsură de ajutor drept compatibilă cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, dacă aceasta nu a cuantificat în mod exact echivalentul‑subvenție care rezultă din măsura respectivă. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

254    În al patrulea rând, Republica Austria invocă articolul 26 din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2015, L 248, p. 9). În această privință, este suficient să se arate că această dispoziție se limitează să prevadă obligația pentru statele membre de a transmite Comisiei rapoarte anuale privind toate schemele de ajutor existente. Cu toate acestea, nu se poate deduce de aici că nu este dreptul Comisiei de a se pronunța cu privire la compatibilitatea unei măsuri de ajutor cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, dacă aceasta nu a cuantificat valoarea exactă a echivalentului‑subvenție conținut în măsura respectivă. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

255    În al cincilea rând, în susținerea argumentului său potrivit căruia Comisia este obligată să cuantifice valoarea exactă a echivalentului‑subvenție al măsurilor în cauză, Republica Austria consideră că reiese din Comunicarea Comisiei de modificare a Comunicărilor Comisiei referitoare la Orientări ale Uniunii Europene pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă, Orientări privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020, Ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale, Orientări privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc și Orientări privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene (JO 2014, C 198, p. 30), că, în scopul de a garanta transparența, pentru ajutoarele care depășesc 500 000 EUR, statele membre sunt obligate să publice numele destinatarului, valoarea și obiectivul ajutorului. În această privință, este suficient să se arate că nu se poate deduce dintr‑o astfel de obligație a statelor membre că ar exista o obligație din partea Comisiei de a cuantifica valoarea exactă a echivalentului‑subvenție al măsurilor în cauză. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

256    În al șaselea rând, în măsura în care Republica Austria invocă faptul că din punctul 25 din Hotărârea din 12 octombrie 2000, Spania/Comisia (C‑480/98, EU:C:2000:559) rezultă obligația Comisiei de a determina valoarea efectivă a unei măsuri de ajutor, este suficient să se constate că o astfel de concluzie nu poate fi nicidecum formulată. Astfel, la punctul menționat, Curtea s‑a limitat să reamintească că nicio dispoziție de drept al Uniunii nu prevede că, atunci când dispune recuperarea unui ajutor declarat incompatibil cu piața comună, Comisia trebuie să stabilească cuantumul exact al ajutorului care trebuie recuperat. Este suficient ca decizia Comisiei să includă informații care să‑i permită beneficiarului să calculeze el însuși cuantumul fără prea mari dificultăți. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

257    În lumina considerațiilor expuse la punctele 247-249 de mai sus trebuie analizate argumentele Republicii Austria care urmăresc să demonstreze că elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză nu au fost determinate în mod suficient de către Comisie.

2.      Cu privire la argumentele care urmăresc să demonstreze că elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză nu au fost determinate în mod suficient

258    În primul rând, Republica Austria arată că, la momentul adoptării deciziei atacate, nu erau determinate încă toate modalitățile măsurilor în cauză. În al doilea rând, precum Marele Ducat al Luxemburgului, aceasta susține că nu au fost determinate în mod suficient de către Comisie elementele de ajutor conținute în diferitele măsuri în cauză. În al treilea rând, acesta invocă faptul că nu au fost luate în considerare de către Comisie costurile referitoare la gestionarea și la depozitarea deșeurilor nucleare. În al patrulea rând, aceasta susține că nu au fost luate în considerare de către Comisie eventualele ajutoare de stat viitoare.

a)      Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că nu au fost determinate încă toate modalitățile măsurilor în cauză la momentul adoptării deciziei atacate

259    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria arată că, la momentul adoptării deciziei atacate, nu fuseseră determinate încă toate modalitățile măsurilor în cauză și că acestea au făcut ulterior obiectul negocierilor și al adaptărilor suplimentare.

260    Comisia contestă aceste argumente. Aceasta susține în special că acest argument este inadmisibil, deoarece Republica Austria nu a precizat informațiile care lipsesc.

261    Trebuie respinsă argumentația Comisiei întemeiată pe inadmisibilitatea argumentului Republicii Austria.

262    Astfel, trebuie să se constate că argumentul invocat de Republica Austria se referă în special la faptul că, la data adoptării deciziei atacate, Comisia primise numai principalele clauze de finanțare a proiectului Hinkley Point C, astfel cum acestea au fost deja convenite de către părți, și că aceasta nu a avut ocazia de a examina ceilalți parametrii ai proiectului [a se vedea considerentele (73) și (551) ale deciziei atacate].

263    În ceea ce privește caracterul întemeiat al argumentului invocat de Republica Austria, trebuie amintit că, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, Comisia este informată în timp util pentru a‑și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În consecință, măsurile de ajutor trebuie să îi fie notificate atunci când acestea se află încă în stadiul de proiecte, și anume înainte de a fi puse în executare și în timp ce acestea pot fi încă amenajate în funcție de eventualele observații ale Comisiei.

264    În acest context, trebuie remarcat de asemenea că, întrucât articolul 108 alineatul (3) din TFUE nu conține niciun criteriu formal, îi revine fiecărui stat membru să stabilească în ce stadiu al procedurii legislative sau administrative decide să supună proiectul de ajutor analizei Comisiei, cu condiția, cu toate acestea, ca proiectul respectiv să nu fie pus în executare înainte ca ajutorul să fi fost declarat de către Comisie compatibil cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 1998, Waterleiding Maatschappij/Comisia, T‑188/95, EU:T:1998:217, punctul 118).

265    În speță, Comisia a examinat proiectul Hinkley Point C, astfel cum acesta i‑a fost notificat de către Regatul Unit. În acest context, reiese din considerentele (73) și (551) ale deciziei atacate că instituția menționată a examinat măsurile în cauză cu luarea în considerare a indicației autorităților Regatului Unit potrivit căreia celelalte condiții, precum și documentele de finanțare finale ar conține clauzele standard anticipate de orice investitor pentru acest tip de proiect. În consecință, autorizarea acordată de această instituție ar acoperi numai elementele de ajutor care au reieșit din proiectul menționat, astfel cum acesta i‑a fost notificat.

266    În ceea ce privește riscul invocat de Republica Austria, potrivit căruia conținutul măsurilor în cauză poate fi modificat ulterior, este suficient să se reamintească faptul că autorizația acordată de Comisie se referea numai la proiectul care i‑a fost notificat. Prin urmare, orice modificare ulterioară de natură să influențeze evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața comună va trebui să facă obiectul unei noi notificări adresate Comisiei. Astfel, în considerentele (73) și (551) ale deciziei atacate, Comisia s‑a asigurat că solicită autorităților din Regatul Unit să notifice documentele finale în cazul în care acestea ar conține o modificare a măsurilor în raport cu cele care i‑au fost prezentate.

267    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul Republicii Austria, întemeiat în esență pe faptul că modificarea modalităților măsurilor în cauză este încă posibilă.

b)      Cu privire la argumentele întemeiate pe determinarea insuficientă a elementelor de ajutor conținute în măsurile în cauză

268    În cadrul celui de al cincilea și al celui de al optulea motiv, Republica Austria susține argumente care urmăresc să demonstreze că nu au fost determinate în mod suficient de către Comisie elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi ținut seama de cumulul acestor măsuri.

1)      Cu privire la contractul pe diferență

269    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria invocă argumente care urmăresc să demonstreze că, în decizia atacată, modalitățile contractului pe diferență nu au fost determinate în mod suficient.

270    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că simplul fapt că, în decizia atacată, Comisia nu a cuantificat valoarea exactă a echivalentului‑subvenție care rezultă din contractul pe diferență nu este susceptibil să demonstreze că a fost săvârșită o eroare de către Comisie (a se vedea punctele 247-256 de mai sus). În acest context, trebuie constatat că, având în vedere funcționarea contractului pe diferență (a se vedea punctele 5 și 6 de mai sus), cuantificarea exactă a valorii echivalentului‑subvenție care rezultă din acesta nu este, în orice caz, posibilă. Astfel, această valoare depinde de evoluția prețului de referință, care corespunde prețului de piață. În consecință, este vorba despre un preț incert, care poate fi determinat cu dificultate în avans.

271    În al doilea rând, trebuie analizate elementele pe care le‑a luat în considerare Comisia atunci când a examinat caracterul proporțional al elementului de ajutor conținut în contractul pe diferență. În acest context, trebuie amintit că, la punctul 9.3 din decizia atacată, Comisia a constatat existența pe piața de producție și furnizare a energiei electrice a unor factori care se opun construirii în timp util a unor centrale nucleare noi. La punctul 2.1 din decizia menționată, aceasta a descris funcționarea contractului pe diferență, care are ca efect stabilizarea prețurilor. În continuare, la punctele 9.5.2 și 9.5.3.2 din această decizie, Comisia a examinat dacă prețul de exercitare prevăzut a fost adecvat, prin luarea în considerare în special a ratei de rentabilitate care a fost utilizată pentru a determina acest preț. În urma analizei sale, aceasta a solicitat adaptări ale mecanismului de repartizare a câștigurilor.

272    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentele Republicii Austria, trebuie să se constate că, cu excepția argumentului întemeiat pe faptul că nu a fost cuantificată de către Comisie valoarea exactă a echivalentului‑subvenție care rezultă din contractul pe diferență, care a fost deja examinat la punctele 247-256 de mai sus, acest stat membru nu prezintă niciun argument amănunțit susceptibil să demonstreze că, pe baza elementelor expuse la punctul 271 de mai sus, Comisia nu a fost în măsură să controleze caracterul proporțional al elementului de ajutor conținut în contractul pe diferență.

273    În al patrulea rând, în măsura în care Republica Austria arată că ar fi trebuit examinate de către Comisie efectul de blocare a pieței interne de energie electrică și efectele măsurilor în cauză asupra prețurilor pe această piață, este necesar să se constate că acest stat membru nu prezintă niciun argument susceptibil să demonstreze că, pe baza elementelor de care a dispus Comisia, aceasta nu a fost în măsură să evalueze efectele respective. Pe de altă parte, în măsura în care acest argument urmărește să repună în discuție concluzia Comisiei cu privire la caracterul proporțional al măsurilor în cauză, acesta va fi luat în considerare în cadrul examinării celui de al șaselea motiv, cu privire la respectarea principiului proporționalității.

274    Având în vedere aceste considerații, trebuie respinse de asemenea argumentele care urmăresc să demonstreze că modalitățile contractului pe diferență nu au fost determinate în mod suficient.

2)      Cu privire la avantajele acordate în caz de închidere anticipată

275    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria susține că, în decizia atacată, Comisia a omis să determine avantajele care trebuie acordate în caz de închidere anticipată a centralei nucleare de la Hinkley Point.

276    În acest context, trebuie amintit că, astfel cum reiese de la punctul 6 de mai sus, contractul pe diferență prevede că NNBG va fi protejată împotriva anumitor modificări legislative și că va fi datorată o despăgubire în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice și în cazul unor probleme legate de asigurarea de răspundere civilă nucleară. În ipoteza unei astfel de închideri anticipate, atât investitorii NNBG, cât și Regatul Unit vor putea solicita transferul NNBG către Regatul Unit și investitorilor menționați le va fi datorată o compensație. După cum reiese de la punctul 7 de mai sus, acordul cu secretarul de stat prevede că, în cazul în care, în urma unei închideri a centralei nucleare Hinkley Point din motive politice, cocontractantul NNBG nu își îndeplinește obligațiile privind plățile compensatorii către investitorii NNBG, secretarul de stat în cauză va plăti investitorilor cuantumul convenit al despăgubirilor.

277    De asemenea, trebuie remarcat că, astfel cum reiese din considerentele (317)-(322) ale deciziei atacate, această despăgubire constă într‑o compensație în caz de privare de un drept de proprietate, întemeiată pe principiile generale care stau la baza legislației Regatului Unit și a dreptului Uniunii. În decizia menționată, Comisia a considerat că plata de daune interese întemeiată pe aceste baze și care urmărește să garanteze investitorilor NNBG faptul că situația acestora nu ar fi modificată în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice, nu constituie ca atare un ajutor de stat. Prin urmare, ca element al ajutorului, aceasta a identificat numai existența unui acord specific care scutește NNBG sau investitorii săi de orice cheltuieli sau de orice pierdere de timp care ar rezulta din acțiuni în conformitate cu drepturile lor care decurg din aceste principii generale în cadrul unei proceduri judiciare sau extra‑judiciare. Cu alte cuvinte, avantajul identificat de Comisie se limitează la un drept contractual specific care le permite să obțină o plată rapidă și sigură.

278    În primul rând, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate imputa Comisiei faptul de a nu fi cuantificat elementul‑subvenție care rezultă din acest acord specific. În acest context, trebuie arătat că elementul‑subvenție care rezultă dintr‑un astfel de acord este dificil de cuantificat. De asemenea, trebuie amintit că, chiar dacă Comisia nu a cuantificat avantajul care rezultă din acordul cu secretarul de stat, aceasta l‑a luat în considerare. Astfel, după cum reiese din considerentele (337) și (479) ale deciziei atacate, instituția menționată a luat în considerare mecanismul de compensare pentru modificările legislative care dau dreptul la compensare, atunci când a determinat rata de rentabilitate și prețul de exercitare adecvat prevăzut pentru contractul pe diferență.

279    În al doilea rând, este adevărat că modalitățile exacte ale mecanismului de compensare nu au fost cunoscute de Comisie în momentul adoptării deciziei atacate. Cu toate acestea, în acest context, trebuie amintit că, în decizia atacată, Comisia se limitează să autorizeze proiectul notificat de Regatul Unit și că, potrivit indicațiilor statului membru respectiv, acest mecanism a urmărit să garanteze investitorilor NNGB faptul că situația lor nu ar fi modificată în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice. Prin urmare, în ipoteza în care, ulterior adoptării deciziei atacate, Regatul Unit ar decide să plătească o compensație ce depășește valoarea care ar fi necesară pentru a compensa o privare de proprietate, ar fi vorba despre un avantaj care nu ar fi acoperit de decizia atacată și care, în consecință, ar trebui notificat Comisiei.

280    În al treilea rând, Republica Austria arată că nu a fost determinat în mod suficient de către Comisie elementul de ajutor care rezultă din despăgubire, ca urmare a faptului că aceasta nu a examinat dacă despăgubirile prevăzute în cadrul ajutorului în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point au fost destinate să compenseze costurile de dezafectare, de monitorizare și alte costuri asemănătoare și nu a procedat la o evaluare a avantajelor care rezultă din dreptul de transfer.

281    În această privință, trebuie reamintit că, în conformitate cu proiectul pe care Regatul Unit l‑a notificat Comisiei, despăgubirea urmărește să garanteze investitorilor NNBG faptul că, în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice, aceștia ar fi despăgubiți în cazul privării de proprietatea lor. În consecință, în ipoteza în care centrala nucleară de la Hinkley Point ar fi închisă și NNBG ar fi transferată în Regatul Unit și în cazul în care acest stat membru ar suporta costurile de dezafectare, de monitorizare și alte costuri asemănătoare, acest lucru ar trebui luat în considerare în cadrul despăgubirii. În ipoteza în care aceste costuri nu ar fi reflectate suficient în calculul despăgubirii, ar fi vorba despre un ajutor pe care Regatul Unit ar fi obligat să îl notifice Comisiei.

282    Prin urmare, acest argument trebuie respins.

283    În al patrulea rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în cadrul examinării compatibilității cu piața internă a acordului cu secretarul de stat, Comisia a pierdut din vedere că acest acord nu va fi în beneficiul NNBG, ci al investitorilor acesteia, și că dreptul de transfer nu va fi în beneficiul NNBG, ci al proprietarilor acesteia. În acest context, este suficient să se reamintească faptul că măsurile în cauză sunt destinate să creeze un stimulent pentru investiții și se referă, în consecință, în primul rând la investitorii NNBG, chiar dacă, din punct de vedere juridic, anumite drepturi au fost acordate NNBG. Prin urmare, contrar celor susținute de Republica Austria, Comisia nu a săvârșit nicio eroare în această privință.

284    Având în vedere aceste considerații, trebuie respinse argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că, în decizia atacată, Comisia nu a determinat în mod suficient avantajele care trebuie acordate în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point.

3)      Cu privire la garanția pentru credite

285    În cadrul celui de al cincilea și al celui de al optulea motiv, Republica Austria susține că elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite nu a fost determinat în mod suficient de către Comisie. În absența unei determinări suficiente a acestei măsuri, instituția menționată nu ar fi fost în măsură să efectueze o examinare adecvată a proporționalității acestei garanții.

286    Cu titlu introductiv, trebuie amintită abordarea urmată de Comisie în decizia atacată în ceea ce privește garanția pentru credite.

287    După cum reiese de la punctul 7.8 din decizia atacată, Comisia a considerat că contractul pe diferență, acordul cu secretarul de stat și garanția pentru credite erau legate, deoarece toate aceste măsuri ar fi fost necesare pentru construcția Hinkley Point C. De asemenea, aceasta a constatat că, astfel cum a fost notificată garanția de credit de către Regatul Unit, măsura menționată constituia un ajutor de stat.

288    În acest context, trebuie să se țină seama de asemenea de considerațiile dezvoltate de Comisie la punctul 9.5.1 din decizia atacată. La acest punct, aceasta a precizat că rata comisionului de garantare pentru garanția pentru credite care a fost notificată inițial de Regatul Unit a rămas sub rata de piață pe care NNBG ar fi trebuit să o plătească în ipoteza în care o astfel de garanție ar fi fost oferită pe piață.

289    Cu toate acestea, în decizia atacată, Comisia nu a autorizat garanția pentru credite astfel cum aceasta îi fusese notificată inițial de Regatul Unit. Astfel, după cum reiese de la punctul 9.5.3.1 din decizia menționată și din descrierea garanției pentru credite pe care Comisia a declarat‑o compatibilă cu piața internă la punctul 2.2 din această decizie, autorizația se referă la o garanție pentru credite cu o rată a comisionului ajustată. Potrivit considerentelor (475) și (476) din aceeași decizie, această ajustare urmărește să reducă la minimum elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite.

290    În cadrul punctului 9.5.3.1 din decizia atacată, Comisia a declarat că riscul la care a fost expusă garanția pentru credite nu a fost reflectat în mod adecvat de categoria de risc BB+ sau Ba1, pe care Regatul Unit a considerat‑o adecvată. În opinia acesteia, trebuie să i se acorde acesteia ratingul BB sau Ba și, pentru acest rating, rata comisionului pentru garanția menționată de 250 de puncte de bază, propusă de Regatul Unit, trebuie ajustată la un nivel mai ridicat, corespunzător acestui rating, și anume un nivel de 295 de puncte de bază. Comisia a comparat această rată ajustată a comisionului cu rata comisionului de 291 de puncte de bază, care corespunde mediei swapurilor pe risc de credit pentru 102 întreprinderi europene din categoria de rating BB. Pe de altă parte, aceasta a comparat rata comisionului de 295 de puncte de bază cu valoarea medie de 286 de puncte de bază pentru categoria de risc BB și a considerat că, în raport cu această ultimă rată, rata comisionului pentru o astfel de garanție trebuie ajustată prin majorare datorită efectului scadenței pe care aceasta l‑a identificat.

291    Ca răspuns la preocupările Comisiei, Regatul Unit a majorat rata comisioanelor pentru garanția pentru credite de la 250 la 295 de puncte de bază pentru ca aceasta să corespundă cu rata comisionului pe care NNBG ar fi trebuit să o plătească piața privată, în ipoteza în care o astfel de garanție ar fi fost oferită pe piața menționată. După cum reiese din considerentul (476) al deciziei atacate, instituția menționată a considerat că această ajustare a permis limitarea la minimum a elementului de ajutor conținut în garanția menționată.

292    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că aceste considerații sunt incorecte. În primul rând, Republica Austria arată că Comisia nu ar fi trebuit să constate că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost un proiect sănătos, cu o probabilitate relativ scăzută de disfuncționalitate. În al doilea rând, aceasta susține că Comisia ar fi trebuit să determine categoria de risc a garanției pentru credite fără să țină seama de celelalte măsuri în cauză. În al treilea rând, precum Marele Ducat al Luxemburgului, aceasta susține argumente întemeiate pe faptul că, în cadrul evaluării garanției pentru credite, Comisia nu a luat în considerare în mod suficient criteriile prevăzute în Comunicarea privind garanțiile.

i)      Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi trebuit să constate că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost un proiect sănătos, cu o probabilitate relativ scăzută de disfuncționalitate

293    Republica Austria arată că Comisia nu ar fi trebuit să constate că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost un proiect sănătos, cu o probabilitate relativ scăzută de disfuncționalitate. O astfel de abordare ar fi în contradicție cu considerațiile Comisiei întemeiate pe existența unei disfuncționalități a pieței.

294    Comisia consideră că aceste argumente trebuie respinse.

295    În această privință, este suficient să se arate că ratingul BB sau Ba, care a fost considerat adecvat de către Comisie [a se vedea considerentul (465) al deciziei atacate], corespunde unor proiecte cu un grad ridicat de risc, dar pentru care apare probabil, cu toate acestea, un rezultat general pozitiv.

296    Contrar celor sugerate de Republica Austria, Comisia nu s‑a întemeiat pe considerația potrivit căreia proiectul a implicat o probabilitate de disfuncționalitate relativ scăzută.

297    Prin urmare, acest argument al Republicii Austria trebuie respins.

ii)    Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi trebuit să evalueze categoria de risc a garanției pentru credite fără a ține seama de celelalte măsuri în cauză

298    Republica Austria susține că, în evaluarea garanției pentru credite, Comisia nu ar fi trebuit să țină seama de efectele celorlalte măsuri în cauză, ci că aceasta ar fi trebuit să se bazeze pe constatarea sa prevăzută în considerentul (390) al deciziei atacate potrivit căreia, în absența ajutorului de stat, nu ar fi avut loc investiții pur comerciale în centrale nucleare noi.

299    Comisia consideră că aceste argumente trebuie respinse.

300    În această privință, trebuie arătat că nimic nu se opune ca, în cadrul evaluării probabilității riscului de disfuncționalitate a proiectului pe care Comisia l‑a efectuat în scopul de a determina rata comisionului pentru garanția pentru credite care corespunde ratei care ar fi oferită pe piață, aceasta să ia în considerare efectele contractului pe diferență și ale acordului cu secretarul de stat. Astfel, cele trei măsuri în cauză formează o unitate, iar contractul pe diferență și acest acord urmăresc tocmai depășirea obstacolelor în calea investițiilor în centrale nucleare noi constatate de Comisie. Or, efectele acestor măsuri, în special fluxul de încasări garantat de contractul pe diferență, au fost elemente pertinente pentru analiza probabilității riscului de disfuncționalitate a proiectului. În schimb, abordarea preconizată de Republica Austria, potrivit căreia astfel de elemente nu ar trebui luate în considerare în cadrul acestei analize, ar amplifica în mod disproporționat riscul care trebuie luat în considerare pentru evaluarea garanției pentru credite.

301    În consecință, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin luarea în considerare a efectelor contractului pe diferență în evaluarea probabilității disfuncționalității proiectului pe care aceasta a efectuat‑o în cadrul evaluării garanției pentru credite. Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că nu ar fi trebuit luate în considerare de către Comisie efectele celorlalte măsuri în cauză, cu ocazia evaluării riscului de disfuncționalitate a proiectului, în vederea stabilirii unei rate adecvate de garantare.

iii) Cu privire la argumentele întemeiate pe faptul că nu au fost luate în considerare în mod suficient de către Comisie criteriile prevăzute în Comunicarea privind garanțiile

302    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente întemeiate în esență pe faptul că, în cadrul evaluării garanției pentru credite, Comisia nu a luat în considerare în mod suficient anumite criterii prevăzute în Comunicarea privind garanțiile. În acest context, acestea susțin argumente întemeiate pe insuficienta determinare a duratei garanției, pe insuficienta determinare a valorii maxime de acoperire a împrumutului, pe faptul că rata comisionului pentru garanția pentru credite nu a fost suficient de ridicată și pe existența unor dificultăți financiare întâmpinate de EDF.

303    Comisia, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă și România susțin că aceste argumente trebuie respinse. În acest context, Comisia arată că, în speță, Comunicarea privind garanțiile nu a fost relevantă.

304    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în considerentele (336)-(339) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că garanția pentru credite constituie un ajutor de stat. În această privință, Comisia a precizat în special că, având în vedere natura fără precedent a proiectului, a finanțării și a garanției pentru care nu există criterii de referință comparabile cu exactitate, chiar dacă s‑ar considera că rata ajustată a comisionului pentru garanția pentru credite reduce la minimum sprijinul, prețul plătit de NNBG pentru garanția menționată nu poate fi considerat un preț de piață, întrucât piața nu oferă și nu ar oferi un serviciu similar. Niciuna dintre părți nu repune în discuție această concluzie.

305    De asemenea, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din considerentele (463)-(477) ale deciziei atacate, pentru a răspunde preocupărilor Comisiei cu privire la subestimarea riscului legat de garanția pentru credite, Regatul Unit a ajustat la 295 de puncte de bază rata comisionului pentru garanția menționată și Comisia a considerat că această rată ajustată a comisionului constituie o aproximare corectă a unei rate de piață ipotetice pentru un mecanism de garantare care nu este oferit pe piață.

306    Trebuie să se constate că, prin argumentele acestora întemeiate pe nerespectarea criteriilor prevăzute în Comunicarea privind garanțiile, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului urmăresc să demonstreze că opinia Comisiei, potrivit căreia rata ajustată a comisionului pentru garanția pentru credite de 295 puncte de bază constituie o aproximare corectă a unei rate de piață ipotetice pentru un mecanism de garantare care nu este oferit pe piață, este viciată de erori. În esență, aceste state membre susțin că, cu ocazia evaluării faptului dacă această rată a comisionului constituie o astfel de aproximare corectă, Comisia a omis să țină seama de criterii pe care un investitor în economia de piață le‑ar fi luat în considerare, și anume durata nedeterminată a garanției menționate, valoarea excesivă a acoperirii maximale a împrumutului și faptul că EDF întâmpină dificultăți financiare. Pe de altă parte, acestea arată că rata respectivă a comisionului nu este suficient de ridicată.

307    De asemenea, trebuie să se arate că, pe de o parte, concluzia Comisiei, potrivit căreia o rată ajustată a comisionului pentru garanția pentru credite de 295 de puncte de bază constituie o aproximare corectă a unei rate de piață ipotetice, se întemeiază pe considerația potrivit căreia un investitor ipotetic în economia de piață ar fi solicitat o astfel de rată a comisionului și, pe de altă parte, că argumentele invocate de Marele Ducat al Luxemburgului și de Republica Austria urmăresc să demonstreze că un astfel de investitor ar fi luat în considerare elemente de care Comisia nu a ținut seama și că acesta ar fi solicitat o rată mai ridicată a comisionului.

308    În aceste împrejurări, chiar presupunând că Comunicarea privind garanțiile nu a fost aplicabilă în speță, astfel cum susține Comisia, argumentele acestor state membre, întemeiate pe determinarea insuficientă a duratei garanției, pe determinarea insuficientă a valorii maximale de acoperire a împrumutului, pe faptul că rata comisionului pentru garanția pentru credite nu este suficient de ridicată și pe existența unor dificultăți financiare întâmpinate de EDF, nu trebuie considerate lipsite de relevanță pentru simplul motiv că, în susținerea argumentelor lor, aceste state membre invocă criterii prevăzute în Comunicarea privind garanțiile.

309    Or, independent de problema dacă, în speță, Comisia a fost obligată să ia în considerare criteriile prevăzute în Comunicarea privind garanțiile, argumentele invocate de Marele Ducat al Luxemburgului și de Republica Austria sunt inadmisibile pentru următoarele motive.

–       Cu privire la durata garanției

310    Republica Austria susține că Comisia nu a luat în considerare faptul că durata garanției pentru credite nu a fost determinată. În acest context, statul membru respectiv face referire la criteriul prevăzut la punctul 4.1 al treilea paragraf litera (b) din Comunicarea privind garanțiile.

311    Comisia consideră că acest argument trebuie respins.

312    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din punctul 3.2 litera (b) din Comunicarea privind garanțiile, una dintre condițiile impuse de punctul 3 din comunicarea menționată pentru ca un stat să poată constata absența unui avantaj în aplicarea acesteia este ca domeniul de aplicare al garanției să fie limitat în timp. Pe de altă parte, reiese din punctul 4.1 litera (b) din comunicarea menționată că, pentru calcularea echivalentului‑subvenție conținut într‑o garanție, în aplicarea acesteia, trebuie luată în considerare durata garanției. De asemenea, reiese din acest din urmă punct că, în principiu, Comisia consideră că garanțiile nelimitate sunt incompatibile cu articolul 107 TFUE.

313    În ceea ce privește argumentele invocate de Republica Austria, în primul rând, trebuie respinsă afirmația acesteia potrivit căreia garanția pentru credite nu a fost limitată în timp. În această privință, este suficient să se arate că reiese din considerentul (49) al deciziei atacate că această garanție nu este nelimitată, ci acoperă plata la timp a principalului și a dobânzii aferente datoriei eligibile. De asemenea, trebuie remarcat că reiese din considerentul (432) al deciziei menționate că scadența datoriei garantate va avea o durată de viață medie ponderată de 27,4 ani, cu scadențe ale obligațiunilor variind de la 8 la 41 de ani.

314    În al doilea rând, în măsura în care, prin argumentele sale, Republica Austria arată că, cu ocazia determinării ratei ajustate a comisionului de garantare pentru garanția pentru credite de 295 de puncte de bază, Comisia nu a luat în considerare în mod suficient durata garanției respective, primo, trebuie subliniat că în considerentul (472) al deciziei atacate Comisia a arătat că această rată a comisionului ia în considerare în special preocupările sale privind perioada deosebit de mare a scadenței obligațiunilor care urmează să fie emise. Secundo, trebuie să se constate că Republica Austria nu invocă niciun alt argument circumstanțial susceptibil să lipsească de plauzibilitate concluzia Comisiei potrivit căreia, având în vedere perioada scadenței obligațiunilor, această rată a comisionului a fost stabilită astfel încât să reflecte prețul care ar fi fost plătit unui garant în economia de piață.

315    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul Republicii Austria referitor la durata garanției.

–       Cu privire la valoarea de acoperire a împrumutului

316    Republica Austria susține că nu a fost stabilită de către Comisie valoarea maximă de acoperire a împrumutului. În acest context, aceasta face referire la punctul 4.1 litera (c) din Comunicarea privind garanțiile.

317    Comisia contestă aceste argumente.

318    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit punctului 3.2 litera (c) din Comunicarea privind garanțiile, pentru ca un stat membru să poată exclude existența unui avantaj în aplicarea punctului 3 din această comunicare, în principiu, garanția nu trebuie să acopere mai mult de 80 % din împrumutul neachitat sau din altă obligație financiară. De asemenea, reiese din punctul 3.2 litera (c) din comunicarea menționată că Comisia consideră că, în cazul în care o obligație financiară este acoperită în întregime de o garanție de stat, creditorul nu este suficient stimulat să evalueze corespunzător, să asigure și să reducă la minimum riscul ce poate rezulta din operațiunea de creditare și, mai ales, să evalueze corespunzător gradul de solvabilitate a debitorului și că se poate întâmpla ca garantul public să nu evalueze riscul asumat, din lipsă de mijloace. Pe de altă parte, punctul 4.1 litera (c) din aceeași comunicare prevede că acest criteriu trebuie luat în considerare cu ocazia calculării elementului de ajutor conținut într‑o garanție.

319    Cu toate acestea, trebuie menționat de asemenea că, în conformitate cu punctul 3.2 litera (c) din Comunicarea privind garanțiile, acest prag nu este aplicabil garanțiilor care acoperă titluri de creanță în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO 2004, L 390, p. 38, Ediție specială 06/vol. 7, p. 172), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2004/109/CE (JO 2008, L 76, p. 50). În conformitate cu această ultimă dispoziție, titlurile de creanță sunt obligațiunile și alte forme de creanțe securitizate negociabile, cu excepția valorilor mobiliare echivalente cu acțiuni sau care, după conversia lor sau după exercitarea drepturilor pe care le conferă, conduc la apariția unui drept de achiziționare a acțiunilor sau a valorilor mobiliare echivalente cu acțiuni.

320    În primul rând, trebuie constatat că garanția pentru credite se referă la titluri emise în conformitate cu condițiile unui program european de titluri de creanță pe termen scurt și, în consecință, cu privire la titluri de creanță în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/109. Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că garanția pentru credite nu este conformă criteriului referitor la valoarea maximă de acoperire a împrumutului, prevăzut la punctul 3.2 litera (c) și la punctul 4.1 litera (c) din Comunicarea privind garanțiile.

321    În al doilea rând și în orice caz, punctul 3.2 litera (c) din Comunicarea privind garanțiile nu exclude ca, în cazul depășirii pragului de 80 %, existența unui avantaj să poată fi exclusă. Astfel, reiese din acest punct că, în cazul în care pragul menționat nu este respectat, statul membru trebuie să notifice măsura și să își motiveze în mod corespunzător afirmația potrivit căreia măsura în cauză nu constituie un ajutor de stat. Prin urmare, chiar dacă acest prag ar fi fost depășit, acest lucru nu ar fi suficient pentru a constata că este vădit eronată concluzia Comisiei potrivit căreia o rată ajustată a comisionului pentru garanția pentru credite de 295 de puncte de bază corespunde unei rate a comisionului pe care ar fi solicitat‑o un garant în economia de piață.

322    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul întemeiat pe depășirea pragului menționat la punctele 3.2 litera (c) și 4.1 al treilea paragraf litera (c) din Comunicarea privind garanțiile.

–       Cu privire la existența unor dificultăți financiare ale EDF

323    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că ar fi trebuit luat în considerare de către Comisie faptul că EDF, societatea‑mamă a NNBG, întâmpina dificultăți financiare. Acestea consideră că elementele de probă pe care le‑au prezentat în cursul procedurii în fața Tribunalului demonstrează acest fapt. Potrivit acestor state membre, în circumstanțe excepționale, elementul de ajutor poate fi la fel de ridicat precum valoarea efectiv acoperită prin garanția pentru credite. Chiar dacă aceste elemente de probă nu au fost prezentate în cursul procedurii administrative, Comisia ar fi trebuit să țină seama de faptele la care fac referire aceste documente. În acest context, statele membre respective fac referire la punctele 3.2 litera (a) și 4.1 litera (a) din Comunicarea privind garanțiile.

324    Comisia și Republica Franceză consideră că aceste argumente trebuie respinse. În acest context, Comisia susține că documentele pe care se bazează Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului nu i‑au fost prezentate în cursul procedurii administrative și că, prin urmare, aceasta nu ar fi fost obligată să ia în considerare circumstanțele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului.

325    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit punctului 3.2 litera (a) din Comunicarea privind garanțiile, una dintre condițiile care permit unui stat membru să excludă existența unui avantaj în aplicarea acesteia este absența dificultăților financiare ale persoanei creditate și, potrivit punctului 4.1 litera (a) din comunicarea menționată, acest element trebuie luat în considerare cu ocazia calculării elementului de ajutor. După cum reiese de la punctul 4.1 litera (a) al doilea paragraf, Comisia consideră că, pentru companiile aflate în dificultate, un garant de pe piață, dacă ar exista, ar percepe o primă substanțială la momentul acordării garanției, dat fiind riscul incapacității de plată, și, în cazul în care probabilitatea ca persoana creditată să nu mai poată achita împrumutul devine extrem de ridicată, ar fi posibil ca această rată a pieței să nu existe și, în situații excepționale, elementul de ajutor de stat din garanție s‑ar putea dovedi la fel de ridicat ca suma acoperită practic de garanție.

326    În primul rând, trebuie analizat argumentul Republicii Austria și al Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe faptul că, deoarece EDF era o întreprindere în dificultate, Comisia ar fi trebuit să considere că elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite este la fel de ridicat ca valoarea acoperită în mod efectiv de garanția menționată.

327    În acest context, trebuie amintit că, în conformitate cu alineatul (9) din Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (JO 2004, C 244, p. 2, Ediție specială 08/vol. 4, p. 187, denumite în continuare „Liniile directoare privind întreprinderile aflate în dificultate”), la care trimite Comunicarea privind garanțiile, o întreprindere se află în dificultate în cazul în care nu este capabilă, din resurse proprii sau cu fonduri pe care le poate obține de la proprietarii/acționarii sau creditorii săi, să oprească pierderile care, fără intervenția din exterior a autorităților publice, o vor condamna, aproape sigur, la ieșirea din afaceri în termen scurt sau mediu.

328    În sprijinul afirmației lor potrivit căreia EDF s‑a aflat în dificultate financiară, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului prezintă următoarele elemente de probă:

–        documente de referință publicate de către o altă societate care au fost preluate parțial de către EDF (denumită în continuare „societatea în cauză”) în primele trimestre din anii 2012, 2013 și 2014;

–        un articol publicat la 27 februarie 2011 pe un site internet;

–        un articol publicat la 1 martie 2012 într‑un cotidian francez;

–        un articol publicat la 8 aprilie 2013 într‑un cotidian din Regatul Unit;

–        un articol publicat la 26 februarie 2014 într‑un cotidian de afaceri german;

–        un articol publicat la 6 octombrie 2014 într‑un cotidian de afaceri german;

–        un articol publicat la 5 iunie 2015 într‑un cotidian francez;

–        un articol publicat la 17 februarie 2016 într‑un cotidian francez;

–        un articol publicat la 18 februarie 2016 într‑un cotidian francez;

–        două articole publicate la 12 martie 2016 într‑un cotidian de afaceri și financiar din Regatul Unit;

–        un raport special al Curții de Conturi a Franței cu privire la strategia internațională a EDF, din noiembrie 2015;

–        un articol al unei organizații independente publicat la 13 decembrie 2012.

329    Primo, în ceea ce privește articolul publicat la 27 februarie 2011 pe un site internet, trebuie constatat că acesta se referă la situația financiară a EDF și că face trimitere la datoria acestei societăți. Cu toate acestea, având în vedere că acesta precizează că societatea menționată primise ratingul AA de la o agenție de rating, nu se poate deduce din acesta că datoria societății în cauză atinsese un punct în care ieșirea din afaceri în termen scurt sau mediu să fie previzibilă. Astfel, acest rating corespunde unei calități ridicate și unei investiții care este, în principiu, sigură.

330    Secundo, în ceea ce privește articolul publicat la 8 aprilie 2013 într‑un cotidian din Regatul Unit, din acesta se poate deduce numai faptul că partenerul inițial al EDF pentru proiectul Hinkley Point C abandonase energia nucleară și că, din cauza datoriei EDF în valoare de 39 de miliarde de euro, nu era sigur faptul că această întreprindere poate realiza singură proiectul respectiv. În schimb, nu se poate deduce din acesta că EDF era o întreprindere în dificultate financiară, în sensul alineatului (9) din Liniile directoare privind întreprinderile aflate în dificultate.

331    Tertio, în ceea ce privește articolul publicat la 1 martie 2012 într‑un cotidian francez și cele publicate într‑un cotidian de afaceri german la 26 februarie și la 6 octombrie 2014, trebuie arătat că acestea nu se referă la EDF, ci la societatea în cauză. Or, în momentul adoptării deciziei atacate, această societate și EDF erau întreprinderi diferite și nici Republica Austria, nici Marele Ducat al Luxemburgului nu au prezentat elemente care să permită să se constate că, în momentul adoptării deciziei atacate, Comisia a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul că, în viitor, societatea menționată în articolele respective ar fi preluată parțial de către EDF. Dimpotrivă, în acest context, trebuie arătat că, potrivit indicațiilor Comisiei, care nu sunt repuse în discuție de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, memorandumul de înțelegere privind preluarea parțială a societății în cauză de către EDF nu a fost semnat decât la 29 iulie 2015, prin urmare, la mult timp după data de 8 octombrie 2014, și anume data adoptării deciziei atacate. Prin urmare, aceste articole nu sunt susceptibile să demonstreze existența unor dificultăți financiare întâmpinate de EDF în momentul adoptării deciziei atacate. Aceste considerații se aplică de asemenea pentru documentele de referință publicate de societatea în cauză în primele trimestre ale anilor 2012, 2013 și 2014, precum și pentru articolul publicat pe site‑ul internet, în măsura în care acestea conțin informații referitoare la această din urmă societate.

332    Quarto, în ceea ce privește articolele publicate într‑un cotidian francez la 5 iunie 2015, la 17 și la 18 februarie 2016, precum și articolul publicat într‑un cotidian de afaceri și financiar din Regatul Unit la 12 martie 2016, trebuie să se constate că acestea au fost publicate ulterior adoptării deciziei atacate.

333    În acest context, trebuie amintit că legalitatea unei decizii a Comisiei în materie de ajutoare de stat trebuie apreciată în funcție de informațiile de care dispune Comisia în momentul în care a adoptat această decizie (Hotărârea din 10 iulie 1986, Belgia/Comisia, 234/84, EU:C:1986:302, punctul 16). Or, în speță, Comisia nu a putut dispune de aceste informații, deoarece articolele menționate la punctul 332 de mai sus au fost publicate după adoptarea deciziei atacate și nimic din dosar nu indică faptul că instituția menționată a putut dispune de informațiile conținute în acestea înainte de adoptarea respectivei decizii.

334    În orice caz, chiar în ipoteza în care Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului ar fi prezentat articolele menționate la punctul 328 de mai sus în scopul de a demonstra existența unor circumstanțe apărute anterior adoptării deciziei atacate, acestea nu ar fi susceptibile să demonstreze că, înainte de adoptarea menționată, EDF era o întreprindere cu dificultăți financiare, în sensul alineatului (9) din Liniile directoare privind întreprinderile aflate în dificultate. Astfel, în măsura în care, în aceste articole se face referire la dezafectarea societății în cauză și la preluarea unei părți a acesteia din urmă de către EDF, trebuie reamintit că aceste evenimente au avut loc ulterior acestei adoptări (a se vedea punctul 331 de mai sus). Pe de altă parte, trebuie să se constate că nu se poate deduce din aceste articole că, înainte de adoptarea în cauză, datoria EDF atinsese o asemenea dimensiune încât să conducă această întreprindere, în absența unei intervenții exterioare, aproape sigur către ieșirea din afaceri în termen scurt sau mediu.

335    Quinto, Republica Austria susține că reiese, de la pagina 5 a raportului special al Curții de Conturi a Franței cu privire la strategia internațională a EDF din noiembrie 2015, că această societate se găsea, la sfârșitul anului 2009, într‑o „situație de fragilitate financiară” și, de la pagina 7 a aceluiași raport, că „situația financiară [a societății menționate a fost] fragilă chiar cu prețul creșterii datoriei”.

336    În această privință, este suficient să se arate că nu se poate deduce din raportul special al Curții de Conturi a Franței cu privire la strategia internațională a EDF din noiembrie 2015 că, la data adoptării deciziei atacate, EDF era o întreprindere care întâmpina dificultăți financiare, în sensul alineatului (9) din Liniile directoare privind întreprinderile aflate în dificultate. Astfel, pe de o parte, la pagina 5 a raportului menționat, se precizează că, „la sfârșitul anului 2009, [EDF] s‑a aflat într‑o situație de fragilitate financiară”, dar în continuare se precizează că „s‑a deschis un nou ciclu, corespunzător perioadei de control din partea Curții de Conturi, dominat de cesionări în valoare totală de aproape 13 miliarde de euro”. Pe de altă parte, trebuie să se constate că formularea prevăzută la pagina 7 din acest raport, potrivit căreia „preocuparea majoră a statului acționar a fost ca grupul să continue să plătească dividende substanțiale, în pofida unei situații financiare fragile și chiar cu prețul unei creșteri a datoriei”, nu demonstrează că datoria EDF ar fi condus‑o aproape sigur către ieșirea din afaceri în termen scurt sau mediu.

337    Sexto, în ceea ce privește articolul unei organizații independente din 13 decembrie 2012, din acesta reiese că au crescut costurile pentru construirea centralelor nucleare de la Flamanville și de la Olkiluoto. Or, mai întâi, reiese în mod clar din decizia atacată că aceste circumstanțe au fost luate în considerare de către Comisie. În continuare, trebuie să se constate că nu se poate deduce din articolul menționat că EDF sau societatea în cauză au fost în dificultăți financiare. În sfârșit, în ceea ce privește informațiile din acest articol referitoare la societatea respectivă, este suficient să se facă trimitere la considerațiile dezvoltate la punctul 331 de mai sus. În consecință, nici acest articol nu este susceptibil să demonstreze existența unei erori vădite din partea Comisiei.

338    În consecință, elementele de probă prezentate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului nu sunt susceptibile să demonstreze că EDF a întâmpinat dificultăți financiare, în sensul alineatului (9) din Liniile directoare privind întreprinderile aflate în dificultate. Prin urmare, trebuie respins argumentul acestor state membre potrivit căruia, din cauza faptului că EDF ar fi fost o întreprindere în dificultate, Comisia ar fi trebuit să considere că elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite a fost la fel de ridicat precum valoarea acoperită efectiv de garanția menționată.

339    În al doilea rând, în măsura în care argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului urmăresc să demonstreze că, având în vedere situația financiară în care se afla EDF, un investitor în economia de piață nu ar fi acceptat o rată a comisionului pentru garanția pentru credite de 295 de puncte de bază, este suficient să se arate că aceste state membre nu au prezentat argumente amănunțite de natură să demonstreze că considerațiile Comisiei dezvoltate la punctul 9.5.3.1 din decizia atacată au fost lipsite de caracter plauzibil. În special, aceste state membre nu prezintă niciun argument susceptibil să demonstreze că faptul de a se baza pe ratingul BB sau Ba a fost în mod vădit eronat și niciun argument de natură să demonstreze că, primo, comparația între media swapurilor pe risc de credit pentru 102 întreprinderi europene din categoria de rating BB, pe de o parte, și valoarea medie de 286 de puncte de bază pentru categoria de risc menționată pe care Comisia a efectuat‑o, pe de altă parte, sau, secundo, ajustarea ratei comisionului pentru garanția pentru credite menționată la 295 de puncte de bază pe care aceasta a efectuat‑o în scopul de a răspunde preocupărilor Comisiei (a se vedea punctul 290 de mai sus), au fost lipsite de caracter plauzibil.

340    Prin urmare, trebuie respinse de asemenea argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiate pe faptul că nu ar fi fost luate în considerare de către Comisie criteriile prevăzute la punctul 3.2 litera (a) și la punctul 4.1 litera (a) din Comunicarea privind garanțiile, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la argumentul Comisiei potrivit căruia documentele prezentate de aceste state membre nu au fost prezentate în cursul procedurii administrative.

–       Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că rata comisionului ar fi trebuit să se ridice la un minim de 400 de puncte de bază

341    În replică, Republica Austria susține că, în aplicarea punctului 3.4 litera (f) al șaselea paragraf din Comunicarea privind garanțiile, prima de risc minimă este de 400 de puncte de bază. Comisia nu ar fi explicat motivul pentru care garanția pentru credite, pentru care a fost prevăzută o rată ajustată a comisionului de 295 de puncte de bază, a fost mai puțin riscantă.

342    Comisia și Regatul Unit contestă aceste argumente.

343    În această privință, în primul rând, trebuie arătat că criteriul menționat la punctul 3.4 litera (f) al șaselea paragraf din Comunicarea privind garanțiile și la care se face referire la punctul 4.2 din comunicarea menționată se aplică numai sistemelor de garanții, iar nu garanțiilor individuale. Or, garanția pentru credite nu constituie un sistem de garanții în sensul punctului 1.3 litera (a) din această comunicare.

344    În al doilea rând și în orice caz, trebuie să se constate că, contrar celor sugerate de Republica Austria, valoarea de 400 de puncte de bază prevăzută la punctul 3.4 litera (f) al șaselea paragraf din Comunicarea privind garanțiile nu se referă în mod direct la rata comisionului de garantare. Astfel, după cum reiese de la punctul 3.4 litera (f) din comunicarea menționată, primele trebuie să acopere riscurile normale ce rezultă din acordarea garanției, costurile administrative ale sistemului, precum și finanțarea anuală a unui capital adecvat. Finanțarea anuală a unui capital adecvat include o primă de risc, ce poate fi sporită printr‑o rată a dobânzii lipsită de risc. Or, valoarea de 400 de puncte de bază menționată la punctul 3.4 litera (f) al șaselea paragraf din această comunicare se referă numai la prima de risc normală pentru aceste fonduri proprii, care trebuie inclusă în prima de garantare aplicată beneficiarilor. În consecință, contrar celor sugerate de Republica Austria, rata comisionului nu poate fi comparată în mod direct cu rata de 400 de puncte de bază prevăzută la punctul menționat.

345    În al treilea rând și cu titlu suplimentar, este necesar să se arate că punctul 3.4 litera (f) al șaselea paragraf din Comunicarea privind garanțiile se limitează să precizeze un element al unei metodologii care permite unui stat membru să construiască o rată a comisionului corespunzătoare celui pe care l‑ar solicita un garant în economia de piață. Or, acest punct nu se opune nicidecum faptului ca, în loc să urmeze această metodologie, Comisia să urmeze o abordare diferită pentru a determina această rată, prin luarea ca punct de referință a ratelor comisionului solicitate de garanți în economia de piață pentru proiecte comparabile și prin ajustarea acestor rate ținând seama de particularitățile proiectului în cauză. Prin urmare, acest punct nu se opune abordării pe care Comisia a urmat‑o în speță (a se vedea punctul 290 de mai sus).

346    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins de asemenea argumentul întemeiat pe faptul că nu ar fi fost luată în considerare de către Comisie metoda de calcul menționată la punctul 3.4 litera (f) al șaselea paragraf și la punctul 4.2 din Comunicarea privind garanțiile.

347    În consecință, argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului întemeiate pe nerespectarea criteriilor prevăzute în Comunicarea privind garanțiile nu sunt susceptibile să demonstreze existența unei erori vădite care să afecteze considerațiile Comisiei prevăzute la punctele 475 și 476 din decizia atacată, potrivit cărora rata ajustată a comisionului pentru garanția pentru credite de 295 de puncte de bază corespunde unei rate pe care NNBG ar fi trebuit să o plătească în ipoteza în care o astfel de garanție ar fi fost oferită pe piață.

348    Prin urmare, trebuie respinse aceste argumente, fără să fie necesară pronunțarea cu privire la problema dacă, în speță, Comisia a fost obligată să ia în considerare criteriile prevăzute în Comunicarea privind garanțiile.

349    În consecință, trebuie respinse toate argumentele referitoare la garanția pentru credite.

4)      Cu privire la cumularea măsurilor în cauză

350    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria arată că Comisia nu a luat în considerare principiul cumulării, care impune ca toate măsurile în cauză să fie determinabile în întregime.

351    În această privință, în primul rând, în măsura în care prin acest argument Republica Austria susține din nou că îi revine Comisiei obligația de a calcula valoarea exactă a echivalentului‑subvenție al măsurilor în cauză sau că aceasta nu a determinat în mod suficient elementul de ajutor conținut în diferitele măsuri în cauză, acest argument trebuie respins prin trimitere la punctele 247-349 de mai sus.

352    În al doilea rând, în măsura în care prin acest argument Republica Austria dorește să susțină că nu a fost luat în considerare în mod suficient de către Comisie efectul cumulativ al celor trei măsuri în cauză, este necesar să se arate că acest argument se referă la existența unei supracompensări. În consecință, acesta va fi luat în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv, referitor la proporționalitatea măsurii în cauză.

353    În consecință, acest argument trebuie de asemenea respins și, împreună cu acesta, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să demonstreze că elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză nu au fost determinate în mod suficient.

c)      Cu privire la costurile legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor nucleare

354    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria arată că, în decizia atacată, Comisia nu a determinat în mod suficient costurile legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor nucleare.

355    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că măsura de ajutor declarată compatibilă de către Comisie se referă numai la contractul pe diferență, la acordul cu secretarul de stat și la garanția pentru credite. În schimb, decizia atacată nu se referă la un eventual ajutor de stat acordat de Regatul Unit pentru acoperirea costurilor legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor nucleare.

356    În al doilea rând, trebuie subliniat că, astfel cum reiese din considerentul (461) al deciziei atacate, în cadrul analizei măsurilor în cauză, Comisia a ținut seama de informațiile referitoare la cheltuielile de gestionare și de depozitare a deșeurilor nucleare prevăzute în modelul financiar pentru Hinkley Point C. Astfel, după cum susține în mod întemeiat Comisia, întrucât este vorba despre costuri care trebuie suportate de operatorul centralei, acestea trebuie luate în considerare în cadrul calculării nivelului de randament necesar, în scopul de a crea un efect stimulativ suficient.

357    În al treilea rând, trebuie constatat că, în considerentele (460) și (461) ale deciziei atacate, Comisia a reamintit în mod expres că orice element de ajutor suplimentar privind cheltuielile legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor nucleare care nu a fost inclus în măsurile în cauză trebuie notificat în mod separat.

358    Având în vedere aceste elemente, trebuie să se concluzioneze că Comisia a acționat în conformitate cu principiile enunțate la punctele 263-266 de mai sus. Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria, întemeiat pe faptul că nu au fost determinate în mod suficient de către Comisie costurile legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor.

359    Această concluzie nu este susceptibilă să fie repusă în discuție de faptul că, la 20 iulie 2015, prin urmare, ulterior adoptării deciziei atacate, Regatul Unit a notificat metoda de stabilire a prețurilor pentru contractele de transfer al deșeurilor nucleare și că, prin Decizia din 9 octombrie 2015 pronunțată în cauza SA.34962, Waste Contract for New Nuclear Power Stations (JO 2016, C 161, p. 1), Comisia a calificat această metodă drept ajutor de stat și a declarat‑o compatibilă cu piața internă, în aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, aceste evenimente sunt ulterioare adoptării deciziei atacate și, în consecință, nu sunt de natură să repună în discuție legalitatea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2014, DTS Distribuidora de Televisión Digital/Comisia, T‑533/10, EU:T:2014:629, punctul 75). Pe de altă parte, în ipoteza în care Republica Austria consideră că măsura de ajutor autorizată prin Decizia din 9 octombrie 2015 nu ar fi trebuit declarată compatibilă cu piața internă, îi revine acesteia să își susțină argumentele în cadrul unei acțiuni referitoare la această decizie. În schimb, astfel de argumente nu sunt relevante în cadrul prezentei acțiuni, având ca obiect o cerere de anulare a deciziei atacate, care nu se referă la această metodă de stabilire a prețurilor.

d)      Cu privire la posibila acordare a unor ajutoare de stat viitoare

360    În cadrul celui de al cincilea motiv, Republica Austria susține că, în viitor, ar putea fi eventual acordate ajutoare suplimentare în favoarea Hinkley Point C sub forma unei garanții publice.

361    În ceea ce privește acest argument, este suficient să se arate că acesta se referă la fapte care ar putea eventual să se producă după data adoptării deciziei atacate și care, în consecință, nu ar fi susceptibile să repună în discuție legalitatea acesteia (a se vedea punctul 359 de mai sus). În orice caz, în măsura în care Republica Austria consideră că niciun ajutor suplimentar nu ar fi compatibil cu piața internă, aceste argumente nu pot fi luate în considerare în cadrul prezentei acțiuni, care se referă numai la cererea de anulare a deciziei atacate, referitoare la măsurile în cauză.

362    În consecință, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să demonstreze că elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză nu au fost determinate în mod suficient.

3.      Cu privire la argumentele referitoare la încălcarea obligației de motivare

363    În ceea ce privește argumentele întemeiate pe încălcarea obligației de motivare, pe care Republica Austria le invocă în cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv, este suficient să se arate că acestea se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia Comisia a fost obligată să determine în mod suplimentar măsurile în cauză. Prin urmare, aceste argumente trebuie respinse.

364    De asemenea, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că metoda utilizată de Comisie pentru a defini elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite ar fi de neînțeles. Astfel, după cum s‑a arătat deja la punctele 285-349 de mai sus, reiese în mod suficient de clar din decizia atacată că modalitățile garanției pentru credite notificate de Regatul Unit au fost ajustate de către Comisie astfel încât elementul de ajutor conținut în această garanție să fie redus la minimum.

365    Prin urmare, trebuie respinse de asemenea argumentele referitoare la încălcarea obligației de motivare.

366    În consecință, trebuie respinse al cincilea și al optulea motiv, precum și al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv, sub rezerva examinării argumentului întemeiat pe efectul de blocare a pieței interne a energiei electrice și pe efectele măsurilor în cauză asupra prețurilor de pe această piață (a se vedea punctul 273 de mai sus) și a argumentului că nu s‑ar fi ținut seama în mod suficient de către Comisie de efectul cumulativ al celor trei măsuri în cauză (a se vedea punctul 352 de mai sus), care vor fi luate în considerare în cadrul analizei celui de al șaselea motiv.

F.      Cu privire la al șaselea motiv, la a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și la al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, referitoare la controlul proporționalității măsurilor în cauză

367    Al șaselea motiv, a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv se referă la considerațiile Comisiei dezvoltate la punctele 9.5 și 9.6 ale deciziei atacate, potrivit cărora măsurile în cauză au fost conforme cu principiul proporționalității. În considerentul (548) al deciziei menționate, Comisia a constatat că, sub rezerva ajustării ratei comisionului pentru garanția pentru credite la 295 de puncte de bază și a modificării mecanismelor în materie de repartizare a câștigurilor, denaturarea concurenței care rezultă din darea în exploatare a centralei Hinkley Point C a fost menținută la minimul necesar și a fost compensată de efectele pozitive ale măsurilor.

368    În primul rând, trebuie analizat cel de al șaselea motiv, care urmărește să demonstreze existența unor erori referitoare la controlul caracterului proporțional al măsurilor în cauză. În al doilea rând, vor fi analizate cea de a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și cel de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiate în special pe motivarea insuficientă.

1.      Cu privire la al șaselea motiv, referitor la controlul caracterului proporțional al măsurilor în cauză

369    În sprijinul celui de al șaselea motiv, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că considerațiile Comisiei dezvoltate la punctele 9.5 și 9.6 din decizia atacată sunt afectate de erori vădite.

370    În acest context, cu titlu introductiv, trebuie amintit că, pentru a fi compatibilă cu piața internă, în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, o măsură de ajutor trebuie să fie adecvată și necesară pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit. Pe de altă parte, modificarea condițiilor schimburilor comerciale și denaturarea concurenței pe care aceasta o cauzează nu trebuie să fie disproporționate în raport cu efectele pozitive care rezultă din măsura de ajutor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iunie 1998, British Airways și alții/Comisia, T‑371/94 și T‑394/94, EU:T:1998:140, punctele 282 și 283, și Hotărârea din 26 februarie 2015, Franța/Comisia, T‑135/12, nepublicată, EU:T:2015:116, punctul 60).

371    De asemenea, trebuie amintit că, astfel cum a fost deja explicat la punctele 79-128 de mai sus, nu numai că Regatul Unit a fost în drept să aleagă tehnologia nucleară drept sursă de energie care să facă parte din mixul său energetic, ci, având în vedere articolul 2 litera (c) și articolul 192 primul paragraf din Tratatul Euratom, acesta a fost de asemenea în drept să prevadă construirea unor centrale nucleare noi drept obiectiv de interes public, în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

372    În ceea ce privește întinderea controlului pe care Tribunalul trebuie să‑l efectueze în acest context, trebuie precizat că Comisia beneficiază de o largă putere de apreciere în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Prin urmare, controlul efectuat de Tribunal este limitat (a se vedea punctele 160 și 161 de mai sus).

373    În lumina acestor considerații trebuie examinate argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului invocate în susținerea celui de al șaselea motiv, care cuprind trei aspecte, din care primul se referă la caracterul adecvat al măsurilor în cauză, al doilea la caracterul lor necesar și al treilea la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și negative ale acestora.

a)      Cu privire la caracterul adecvat al măsurilor în cauză

374    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că, contrar celor reținute de Comisie, măsurile în cauză nu au fost adecvate pentru atingerea obiectivului de îmbunătățire a securității aprovizionării, nici a celui de diversificare a furnizorilor de energie electrică, nici a celui de decarbonizare.

375    În primul rând, Republica Austria arată că măsurile în cauză nu sunt adecvate pentru îmbunătățirea securității aprovizionării și pentru diversificarea furnizorilor de energie electrică.

376    Pe de o parte, Republica Austria susține, în ceea ce privește securitatea aprovizionării, că energia nucleară nu oferă niciun avantaj în raport cu alte surse de energie mai ecologice și mai puțin costisitoare. Mai întâi, statele membre ar fi dependente de importuri în ceea ce privește minereul de uraniu. În al doilea rând, centralele nucleare ar fi foarte sensibile la creșterea temperaturii, din cauza nevoilor ridicate ale acestora de apă rece. Pe de altă parte, centralele electrice mici descentralizate ar fi mai puțin costisitoare și ar putea fi comandate și închise rapid, ceea ce ar permite o capacitate de reacție mult mai mare în fața unei cereri de energie electrică în evoluție rapidă. În plus, o defecțiune în cadrul unei centrale electrice mici ar fi mult mai ușor de gestionat decât o defecțiune în cadrul unei centrale nucleare. În plus, în diferitele scenarii pe care le‑a avut în vedere, Comisia nu ar fi luat în considerare planul de interconectare, care ar urmări în special să integreze sursele de energie regenerabile, și evoluțiile tehnice viitoare. În plus, potrivit Republicii Austria, în viitor va avea loc o creștere considerabilă a capacităților de producție a energiei în Regatul Unit. În sfârșit, Comisia nu ar fi avut în vedere în mod suficient posibilitatea rezolvării eventualelor deficite de aprovizionare prin recurgerea la diferite măsuri de eficiență energetică.

377    Pe de altă parte, Republica Austria susține că măsurile în cauză nu contribuie la diversificarea furnizorilor de energie electrică, ci că acestea au un efect invers. Extinderea centralei nucleare de la Hinkley Point ar restrânge resursele publice, ar reduce drastic bugetul alocat energiilor regenerabile și ar împiedica continuarea proiectelor de exploatare și de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă. Măsurile menționate ar contribui astfel la perpetuarea energiei nucleare în detrimentul energiilor regenerabile și, în consecință, la menținerea structurii actuale de aprovizionare caracterizată prin ponderea importantă a energiei nucleare. Prin urmare, aceste măsuri ar fi contrare obiectivului pretins urmărit de diversificare a furnizorilor de energie electrică.

378    În al doilea rând, Republica Austria arată că măsurile în cauză nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivului decarbonizării. Energia nucleară s‑ar dovedi în mod fundamental mai scumpă decât, cu titlu de exemplu, energia eoliană sau energia hidroelectrică. Potrivit Republicii Austria, dacă măsurile menționate sunt destinate acestor moduri de producere a energiei electrice, emisiile de dioxid de carbon ar putea fi reduse mai mult.

379    Comisia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

380    În această privință, trebuie amintit că, la punctul 9.2 din decizia atacată, Comisia a identificat promovarea energiei nucleare și în special crearea unor noi centrale nucleare drept un obiectiv de interes public urmărit de măsurile în cauză. Astfel cum s‑a arătat în cadrul analizei celui de al patrulea motiv, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului nu au invocat argumente de natură să repună în discuție această concluzie.

381    Or, trebuie să se constate că argumentele invocate de Republica Austria se limitează să repună în discuție caracterul adecvat al măsurilor în cauză în ceea ce privește urmărirea altor obiective, precum ameliorarea securității aprovizionării, diversificarea furnizorilor și decarbonizarea. În schimb, acestea nu urmăresc să repună în discuție caracterul adecvat al acestor măsuri în ceea ce privește obiectivul de interes comun determinat de Regatul Unit, și anume crearea unor centrale nucleare noi, pe care Comisia l‑a luat în considerare. În consecință, aceste argumente invocate de Republica Austria nu sunt susceptibile să repună în discuție temeinicia considerațiilor Comisiei cu privire la caracterul adecvat al măsurilor menționate. Prin urmare, acestea trebuie respinse ca inoperante în prezentul context.

382    Cu toate acestea, trebuie să se constate că unele dintre argumentele invocate de Republica Austria urmăresc în esență evaluarea comparativă a efectelor pozitive și a efectelor negative ale măsurilor în cauză efectuată de Comisie în decizia atacată. Aceste argumente vor fi luate în considerare în cadrul analizei celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv, referitor la această evaluare comparativă.

b)      Cu privire la caracterul necesar al măsurilor în cauză

383    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că măsurile în cauză depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor îmbunătățirii securității aprovizionării, diversificării furnizorilor și decarbonizării și, prin urmare, provoacă denaturarea excesivă a concurenței. Mecanismul de ajutor al contractului pe diferență, care ar permite, datorită prețului de bază garantat, investiția în centrale nucleare, ar fi susceptibil să influențeze condițiile concurenței pe piața energiei din Regatul Unit. În special, Hinkley Point C ar fi încurajată să producă chiar dacă prețurile energiei electrice ar fi negative. Acest lucru ar avea efecte negative pe această piață, materializate sub forma unor disfuncționalități, și ar dezavantaja furnizorii de energie electrică alternativi. Producătorii de energii regenerabile ar fi înlăturați de pe piață, din cauza clauzelor comparabile celor conținute în contractul pe diferență.

384    În acest context, în primul rând, Republica Austria arată că o creștere a ofertei de energie electrică produsă de centralele nucleare ca urmare a subvenționării acestora va influența curba de merit în favoarea acestora, va provoca disfuncționalități pe piața de energie și ar putea conduce la eliminarea tehnologiilor susceptibile să stabilizeze în mod eficient rețelele, în special centralele pe bază de gaz. Potrivit Republicii Austria, acest lucru va compromite dezvoltarea unei combinații eficiente a capacităților de producție pe bază de centrale pe gaz flexibile asociate energiei eoliene volatile, făcând nerentabile exploatarea și întreținerea unui număr tot mai mare de centrale pe gaz. Astfel, aceasta consideră că centralele pe gaz se vor confrunta cu cele mai grave dificultăți pentru a se menține pe piață în anul 2030, în timp ce centralele nucleare subvenționate, precum Hinkley Point C, vor genera rate de acoperire ridicate, datorită ajutoarelor care le vor fi fost acordate, și vor fi încurajate să alimenteze în mod nechibzuit rețeaua în timpul etapelor în care aceasta va primi deja importante infuzii de energie electrică provenind din energiile regenerabile. Acest lucru ar compromite securitatea aprovizionării, din cauza scăderii previzibile a capacităților de producție flexibile.

385    În al doilea rând, Republica Austria arată că, contrar opiniei Comisiei, măsurile în cauză nu au un efect stimulativ adecvat pentru realizarea de investiții. Având în vedere repercusiunile acestor măsuri, efectul stimulativ pe care instituția menționată l‑ar postula în favoarea beneficiarului nu ar fi adecvat pentru atingerea obiectivului urmărit. Aceste măsuri ar crea structuri de stimulare distorsionate pentru producerea de energie electrică, care ar fi chiar susceptibile, în anumite condiții de piață, să compromită securitatea aprovizionării, în loc să o garanteze. În plus, ar putea apărea denaturări și disfuncționalități ale pieței și acestea s‑ar putea răsfrânge atât asupra pieței naționale, cât și asupra pieței europene a energiei electrice. Mai întâi, promovarea energiei electrice ar conduce la o supracapacitate potențială a producției neflexibile. Datorită mecanismului de subvenție, în situația unor prețuri negative, NNBG, în calitatea sa de operator al Hinkley Point C, nu ar fi încurajată din punct de vedere economic să reducă, în caz de producție excedentară, cantitatea de energie electrică produsă, ci dimpotrivă, să continue să producă pentru alimentarea rețelei, fără a ține seama în vreun fel de situația acesteia. Acest lucru ar avea ca efect obligarea producătorilor de energii regenerabile, în special instalațiile eoliene pe care Regatul Unit s‑ar ambiționa să le dezvolte, să își reducă în mod artificial infuziile, pentru a nu compromite stabilitatea rețelei. Potrivit Republicii Austria, aceștia din urmă se vor retrage de pe piață, vor trebui să plătească prețuri negative pentru producția lor și își vor pierde subvențiile sau posibilitatea de a beneficia de eventuale subvenții. În al doilea rând, Hinkley Point C ar contribui în mod direct la faptul de a face și mai probabil scenariul prețurilor negative. Întrucât o centrală nucleară nu are, în orice caz, cu sau fără ajutor de stat, decât posibilități limitate de reacție la prețurile de pe piață, la vârfurile de cerere și la tot ce ar putea compromite stabilitatea rețelei, o centrală subvenționată prin intermediul unui contract pe diferență ar contribui astfel într‑un mod mai special la influențarea negativă a condițiilor de piață pentru tehnologiile concurente și, profitând de subvenții considerabile, aceasta ar putea să înlăture de pe piață tehnologiile care au costuri marginale mai reduse. În sfârșit, Republica Austria adaugă că prețul energiei electrice per megawatt‑oră produsă de Hinkley Point C va fi de două ori mai ridicat decât prețul oferit în prezent pe piață.

386    În al treilea rând, Republica Austria susține că măsurile în cauză dezavantajează în mod excesiv celelalte tehnologii. Contrar considerațiilor Comisiei, alte tehnologii nu ar putea fi sprijinite în mod similar prin contracte pe diferență. Ajutoarele pentru producerea energiei din surse regenerabile de energie ar face obiectul unor criterii determinate, foarte stricte și clar definite de Regulamentul nr. 651/2014 și de Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020. Or, măsurile menționate și în special contractul pe diferență nu ar îndeplini niciuna dintre aceste condiții. Dimpotrivă, aceste măsuri ar elimina chiar producătorii de energie regenerabilă, dat fiind că aceștia nu ar putea primi ajutoare comparabile celor primite de operatorii de centrale nucleare. În plus, astfel de măsuri ar permite NNBG să profite de subvenții fără a ține seama în vreun fel de situația rețelei, în timp ce, cu titlu de exemplu, instalațiile eoliene ar trebui să acorde prioritate stabilității rețelei în raport cu infuziile lor de energie electrică și, în consecință, în raport cu posibilitatea acestora de a beneficia de eventuale subvenții.

387    Comisia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

388    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că argumentele invocate de Republica Austria se articulează în esență în jurul a trei critici, dintre care prima este întemeiată pe faptul că măsurile în cauză nu au fost necesare pentru atingerea obiectivelor îmbunătățirii securității aprovizionării, diversificării furnizorilor și decarbonizării, cea de a doua pe faptul că centralele de dimensiune mai redusă ar fi fost suficiente și cea de a treia pe faptul că nu a fost analizat în mod suficient de către Comisie riscul supracompensării.

389    În primul rând, trebuie analizate argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că măsurile în cauză nu au fost necesare pentru atingerea obiectivelor îmbunătățirii securității aprovizionării, diversificării furnizorilor și decarbonizării.

390    În această privință, este suficient să reamintim că, în decizia atacată, Comisia a luat în considerare obiectivul de interes public referitor la crearea unor centrale nucleare noi (a se vedea punctul 380 de mai sus). Prin urmare, argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiate pe faptul că măsurile în cauză nu au fost necesare pentru atingerea obiectivelor îmbunătățirii securității aprovizionării, diversificării furnizorilor și decarbonizării nu sunt susceptibile să repună în discuție temeinicia considerațiilor Comisiei. În consecință, acestea trebuie respinse.

391    În al doilea rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că centralele mai mici, potențial modulare, ar fi suficiente, întrucât aceste centrale ar putea fi puse în funcțiune mai repede și o defecțiune într‑o astfel de centrală ar fi mai ușor de gestionat decât una care s‑ar produce la Hinkley Point. Astfel, în măsura în care acest argument se referă la centralele nenucleare, este suficient să reamintim că astfel de centrale nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivului de promovare a energiei nucleare, urmărit prin măsurile în cauză. Pentru restul, este suficient să se constate că Republica Austria nu precizează motivele pentru care construirea mai multor centrale nucleare mai mici, destinate să creeze aceeași sarcină de bază precum cea a Hinkley Point C, ar fi de natură să aibă un efect mai limitat asupra condițiilor schimburilor comerciale și asupra concurenței decât construirea centralei menționate.

392    În al treilea rând, Republica Austria arată că nu a fost luat în considerare în mod suficient de către Comisie faptul că Regatul Unit a prevăzut trei măsuri, a căror valoare individuală ar fi deja excepțional de ridicată. În decizia atacată, instituția menționată s‑ar fi limitat să justifice fiecare din elemente în mod separat, fără a ține seama însă de efectul cumulat al acestora. Acest argument și cel prezentat în cadrul celui de al cincilea motiv, potrivit cărora Comisia a omis să ia în considerare efectul cumulativ al măsurilor în cauză (a se vedea punctul 352 de mai sus), se suprapun. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea argumentul prezentat în cadrul primului motiv, potrivit căruia nu a fost necesară „imunizarea” operatorilor Hinkley Point C (a se vedea punctul 196 de mai sus).

393    Primo, trebuie respins argumentul Republicii Austria potrivit căruia Comisia s‑a limitat să examineze măsurile în cauză în mod individual, dar nu a luat în considerare efectul lor cumulat. Astfel, pe de o parte, reiese din considerentul (337) al deciziei atacate că aceste măsuri au fost considerate de către Comisie interconectate. Pe de altă parte, reiese din considerentele (407) și (479) ale deciziei menționate că, în cadrul analizei caracterului proporțional al măsurilor menționate, Comisia a luat în considerare această interconectare. Astfel, în aceste considerente, Comisia a constatat că ratele de rentabilitate pe baza cărora a fost calculat prețul de exercițiu pentru contractul pe diferență au fost în concordanță cu setul de măsuri pe baza căruia acesta a fost definit. Or, acordul cu secretarul de stat și garanția pentru credite fac parte din aceste măsuri. În consecință, în cadrul aprecierii caracterului necesar al elementului de ajutor conținut în contractul pe diferență, Comisia a luat în considerare elementele de ajutor conținute în celelalte două măsuri în cauză.

394    Secundo, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument detaliat care să demonstreze că elementele de ajutor cuprinse în diferitele măsuri în cauză ar fi excesive în raport cu obiectivul inițierii unei decizii de a investi în centrale nucleare noi.

395    Mai întâi, în ceea ce privește garanția pentru credite, trebuie amintit că Comisia a solicitat reducerea valorii comisionului său pentru a reduce la minimum elementul de ajutor conținut în acesta. În acest context, trebuie reamintit de asemenea că analiza celui de al optulea motiv nu a evidențiat erori vădite din partea Comisiei în această privință (a se vedea punctele 285-349 de mai sus).

396    În continuare, în ceea ce privește acordul cu secretarul de stat, trebuie reamintit că elementul de ajutor conținut în acesta se limitează la un drept contractual care, în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point din motive politice, scutesc investitorii NNBG de cheltuielile sau de pierderea de timp care ar rezulta din acțiuni în conformitate cu drepturile lor care decurg din principiile generale care reglementează compensațiile în cazul privării de un drept de proprietate (a se vedea punctul 277 de mai sus).

397    În ceea ce privește argumentul Republicii Austria potrivit căruia nu a fost necesară „imunizarea” NNBG și a investitorilor săi împotriva oricărui risc juridic, pe de o parte, trebuie precizat că măsurile în cauză nu protejează NNBG de orice risc, ci că aceasta este expusă în special unui risc legat de întârzieri la lucrările de construcție sau de construcție incompletă a Hinkley Point C, unui risc de slabe performanțe, precum și unui risc de rezultate slabe. Pe de altă parte, având în vedere obiectivul urmărit prin măsurile menționate, care constă în a crea un efect stimulativ pentru investiții în centrale nucleare noi, nu poate fi considerat vădit eronat faptul de a fi utilizat un instrument precum acordul cu secretarul de stat pentru a limita riscurile la care sunt supuse astfel de investiții, în vederea diminuării valorii prețului de exercitare garantat prin contractul pe diferență.

398    În sfârșit, în ceea ce privește contratul pe diferență, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument amănunțit susceptibil să demonstreze că a fost vădit eronată considerația Comisiei potrivit căreia prețul de exercitare nu a depășit valoarea necesară pentru inițierea unei decizii de investiție la Hinkley Point C. În acest context, trebuie amintit că prețul de exercitare a fost fixat cu luarea în considerare a ratelor de rentabilitate și că, la punctele 9.5.3.2 și 9.5.3.3 ale deciziei atacate, Comisia a considerat că, sub rezerva unei modificări a mecanismelor în materie de repartizare a câștigurilor, aceste rate de rentabilitate au fost conforme ratei de rentabilitate pe care ar trebui să o atingă un proiect de anvergură comparabilă cu cea a construirii Hinkley Point C și caracterizat printr‑un nivel comparabil de incertitudine. Or, Republica Austria nu prezintă niciun argument susceptibil să demonstreze că aceste considerații au fost afectate de erori vădite de apreciere.

399    În consecință, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să repună în discuție caracterul necesar al măsurilor în cauză.

400    Cu toate acestea, în prezentul context, Republica Austria prezintă de asemenea argumente care urmăresc evaluarea comparativă a efectelor pozitive și a efectelor negative ale măsurilor în cauză efectuată de Comisie. Aceste argumente vor fi luate în considerare în cadrul celui de al treilea aspect al prezentului motiv, referitor la această evaluare comparativă.

c)      Cu privire la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și a efectelor negative ale măsurilor în cauză

401    Al treilea aspect se referă la concluzia Comisiei prevăzută în considerentele (547) și (548) ale deciziei atacate potrivit căreia, ținând seama de ajustarea ratei comisionului pentru garanția pentru credite și de angajamentele asumate de EDF, riscul denaturării concurenței cauzate de măsurile în cauză a fost limitat și a fost contrabalansat de efectele pozitive ale acestora.

402    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului contestă această concluzie. Potrivit acestor state membre, inconvenientele care rezultă din măsurile în cauză sunt disproporționate în raport cu avantajele pe care acestea le aduc. Republica Austria arată că, contrar afirmațiilor Comisiei, eventualele avantaje care rezultă din măsurile menționate nu pot fi comparate cu inconvenientele care rezultă din acestea, precum în special denaturarea concurenței în detrimentul altor producători de energie electrică și crearea unor disfuncționalități considerabile pe piața de energie electrică. În primul rând, Comisia ar fi omis să ia în considerare efectele negative ale acestor măsuri pentru ceilalți producători de energie electrică, în special efectele negative considerabile pentru producătorii de energie regenerabilă. În plus, astfel de măsuri ar crea efecte stimulative care provoacă disfuncționalități. În al doilea rând, în cadrul analizei comparative, Comisia ar fi omis anumite aspecte esențiale care au pledat de asemenea împotriva autorizării acelorași măsuri. Primo, nu ar fi fost analizate în mod suficient efectele asupra pieței de energie electrică. Secundo, decizia atacată ar avea valoare de precedent pentru numeroase instalații nucleare care ar fi planificate, dar care nu ar fi realizate la ora actuală, întrucât acestea nu ar fi rentabile fără ajutor de stat. Tertio, nu ar fi fost luate în considerare în mod suficient consecințele considerabile pentru consumatori. Simplul fapt că, în decizia atacată, nu ar fi fost nicidecum studiate celelalte soluții posibile pentru acoperirea necesităților viitoare de energie electrică ale Regatului Unit, ar permite să se concluzioneze în sensul unei insuficiente luări în considerare a bunăstării consumatorilor. Un sector liberalizat, precum cel al energiei electrice, ar trebui, în principiu, să poată funcționa fără un sprijin public substanțial. În consecință, ar fi cu atât mai surprinzător cuantumul măsurilor care vor trebui suportate de către contribuabili în Regatul Unit. Quarto, efectele asupra mediului, care s‑ar referi în special la eliminarea deșeurilor și care ar viza de asemenea consumatorul sau contribuabilul, nu ar fi fost luate în considerare în mod suficient.

403    Comisia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

404    Argumentele invocate de Republica Austria pot fi împărțite în patru grupuri. Un prim grup de argumente urmărește să repună în discuție efectele pozitive ale măsurilor în cauză, de care a ținut seama Comisia. Un al doilea grup de argumente privește concluzia Comisiei potrivit căreia denaturările concurenței cauzate prin măsurile menționate erau limitate. Un al treilea grup de argumente se referă la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și negative ale acestor măsuri, efectuată de Comisie. Un al patrulea grup de argumente se bazează pe omisiunea Comisiei de a lua în considerare unele elemente relevante.

1)      Cu privire la efectele pozitive ale măsurilor în cauză reținute de către Comisie

405    În primul rând, în ceea ce privește efectele pozitive ale măsurilor în cauză reținute de către Comisie, trebuie arătat că reiese din considerentele (2)-(11) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare că măsurile menționate fac parte dintr‑un ansamblu de măsuri de politică energetică adoptate de Regatul Unit în cadrul reformei pieței de energie electrică. Această strategie vizează asigurarea securității aprovizionării, diversificarea surselor și decarbonizarea. Astfel cum rezultă din considerentele (199), (404) și (508)-(511) ale deciziei atacate, între anii 2021 și 2030, Regatul Unit va avea nevoie de centrale nucleare noi capabile să furnizeze aproximativ 60 de gigawați. Având în vedere previziunile privind închiderea centralelor nucleare și a centralelor pe bază de cărbune existente, construirea Hinkley Point C urmărește să limiteze scăderea contribuției energiei nucleare la necesitățile totale de energie electrică. Conform concluziilor Comisiei, nu ar fi posibilă acoperirea deficitului viitor de capacități de producție a energiei cauzat, pe de o parte, de creșterea cererii și, pe de altă parte, de închiderea centralelor nucleare și a centralelor pe bază de cărbune existente, numai prin recurgerea la energiile regenerabile. În acest context, Comisia a ținut seama de faptul că energia nucleară reprezintă un mod de bază de aprovizionare cu energie electrică, cu alte cuvinte o formă de producție continuă de energie, care nu este intermitentă, spre deosebire de numeroase tehnologii de producere a energiei din surse regenerabile. Comisia a precizat de asemenea că echivalentul energiei care ar trebui să fie furnizată de Hinkley Point C ar corespunde unei capacități a energiei eoliene terestre de 14 gigawați sau unei capacități a energiei eoliene offshore de 11 gigawați și a considerat că o astfel de capacitate nu ar putea fi furnizată în mod realist în același interval de timp.

406    În al doilea rând, trebuie precizat că, în cazul în care caracterul adecvat și necesar al măsurilor în cauză trebuie apreciat în lumina obiectivului de interes public de a crea centrale nucleare noi, în cadrul evaluării comparative a avantajelor și inconvenientelor măsurilor menționate, trebuie luat în considerare ansamblul efectelor pozitive produse de astfel de tehnologii noi.

407    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentele prezentate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, inclusiv cele prezentate în susținerea primului și a celui de al doilea aspect ale celui de al șaselea motiv (a se vedea punctele 382 și 398 de mai sus), trebuie constatat că, în esență, aceste state membre prezintă șapte critici care urmăresc să repună în discuție considerațiile Comisiei referitoare la efectele pozitive ale măsurilor în cauză. Primo, Republica Austria susține argumente care urmăresc să repună în discuție existența unui deficit viitor al capacităților de producție a energiei în Regatul Unit. Secundo, aceasta susține că conceptul unei sarcini de bază constituie un anacronism. Tertio, la fel ca Marele Ducat al Luxemburgului, aceasta arată că, în ceea ce privește energia nucleară, securitatea aprovizionării cu uraniu nu este garantată. Quarto, aceasta susține că centralele nucleare sunt sensibile la creșteri de temperatură. Quinto, aceasta invocă consecințele unei defecțiuni la centrala nucleară de la Hinkley Point. Sexto, Marele Ducat al Luxemburgului repune în discuție considerația Comisiei potrivit căreia energia nucleară este o energie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Septimo, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă faptul că construcția Hinkley Point C nu va fi finalizată la timp.

i)      Cu privire la argumentele care urmăresc să repună în discuție existența unui deficit viitor al capacității de producție a energiei

408    Republica Austria arată că constatarea Comisiei privind existența unui deficit viitor al capacității de producție a energiei este vădit eronată. În acest context, Republica Austria arată că, în cadrul diferitelor scenarii pe care Comisia le‑a examinat, aceasta din urmă nu a luat în considerare modificările de pe piața energiei electrice rezultate din măsuri precum contorizarea inteligentă, rețelele inteligente, locuințele inteligente și capacitățile de depozitare. Potrivit acesteia, Comisia nu a ținut seama în mod suficient nici de posibilitatea importului de energie electrică cu proveniență din alte state membre, nici de perspectiva unei creșteri considerabile a capacităților de producție a energiei electrice în Regatul Unit.

409    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, în ceea ce privește existența unui deficit viitor al capacităților de producție a energiei, Comisia a luat în considerare previziunile făcute de Regatul Unit. Astfel cum rezultă din considerentele (250)-(258) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, în cadrul acestor previziuni, statul membru respectiv a ținut seama de creșterea capacităților de producție, altele decât capacitățile de producție a energiei nucleare, de măsurile de eficiență energetică și de posibilitatea de a importa energie cu proveniență din alte state membre prin intermediul interconexiunilor. Desigur, astfel cum rezultă din considerentele (259)-(263) ale deciziei de inițiere a procedurii formale de investigare, în momentul adoptării acestei decizii, Comisia a avut îndoieli în ceea ce privește analiza efectuată de Regatul Unit. Cu toate acestea, rezultă în special din considerentul (510) al deciziei atacate că, în urma unui examen aprofundat, Comisia a recunoscut necesitatea identificată de Regatul Unit a unor capacități noi de producție a energiei, capabile să furnizeze 60 de gigawați între anii 2021 și 2030. Rezultă că trebuie respins argumentul Republicii Austria potrivit căruia Comisia nu a luat în considerare dezvoltarea viitoare a pieței energiei electrice.

410    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că ar rezulta din raportul Comisiei intitulat „Investment perspectives in the electricity market” („Perspective de investiție pe piața de energie electrică”) din iulie 2015 că va exista o creștere a capacităților de producție a energiei în Regatul Unit, trebuie amintit că legalitatea unei decizii a Comisiei în materie de ajutoare de stat trebuie apreciată în funcție de informațiile de care Comisia a putut dispune în momentul în care a adoptat această decizie (Hotărârea din 10 iulie 1986, Belgia/Comisia, 234/84, EU:C:1986:302, punctul 16). Or, în speță, raportul pe care se bazează Republica Austria a fost publicat după adoptarea deciziei atacate și niciun element în dosar nu indică faptul că instituția menționată a putut dispune de informațiile conținute în raportul menționat înainte de adoptarea acestei decizii. În orice caz, argumentul unic potrivit căruia, în Regatul Unit, au crescut capacitățile de producție a energiei din surse regenerabile și, în consecință, capacitățile intermitente nu este susceptibil să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei potrivit cărora, din cauza unei creșteri a cererii și a închiderii centralelor nucleare și a centralelor pe bază de cărbune existente, Regatul Unit va trebui să facă față unui deficit de capacități de producție a energiei.

411    Prin urmare, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria care urmăresc să repună în discuție constatarea Comisiei privind existența unui deficit viitor de capacități de producție a energiei.

ii)    Cu privire la argumentele întemeiate pe anacronismul conceptului privind o sarcină de bază mare

412    Republica Austria susține că conceptul unei sarcini de bază mare este depășit. Ar trebui acordată preferință micilor centrale flexibile.

413    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, potrivit constatărilor Comisiei din considerentul (404) al deciziei atacate, caracterul intermitent al numeroaselor tehnologii regenerabile nu le‑ar permite acestora să constituie o alternativă acceptabilă la o tehnologie de bază producătoare de energie electrică, precum energia nucleară, că echivalentul energiei furnizate de Hinkley Point C ar corespunde unei capacități a energiei eoliene terestre de 14 gigawați sau unei capacități a energiei eoliene offshore de 11 gigawați și că astfel de capacități de producție a energiei eoliene nu ar putea fi construite în același termen precum cel prevăzut pentru construirea Hinkley Point C.

414    În al doilea rând, trebuie analizat dacă argumentele invocate de Republica Austria sunt susceptibile să lipsească de plauzibilitate aceste considerații.

415    Primo, Republica Austria prezintă un interviu din 11 septembrie 2015 cu președintele‑director general al întreprinderii care administrează în special rețeaua de transport al energiei electrice din Regatul Unit. Aceasta susține că reiese din acest interviu faptul că ideea de a recurge la centrale nucleare mari este depășită.

416    În această privință, pe de o parte, trebuie arătat că interviul în cauză a fost difuzat după adoptarea deciziei atacate și că acesta nu este, prin urmare, susceptibil să repună în discuție legalitatea acesteia (a se vedea punctul 410 de mai sus). Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât unele dintre punctele de vedere ale președintelui‑director general al întreprinderii iau în considerare elemente noi survenite pe parcursul anului 2015 și, în consecință, după adoptarea deciziei atacate.

417    Pe de altă parte și în orice caz, trebuie să se constate că, în interviul în cauză, nu este repusă în discuție utilitatea energiei nucleare în calitate de sursă fiabilă de producție a energiei electrice. În plus, dacă, în acest interviu, este repusă în discuție utilitatea sarcinii de bază pentru consumatori, pe baza unei previziuni potrivit căreia consumatorul ar produce el însuși energie electrică, se indică de asemenea faptul că nu se cunoaște viteza cu care va avea loc această dezvoltare. În plus, nu este repus în discuție faptul că sarcina de bază va rămâne importantă pentru clienți profesioniști. În plus, trebuie arătat că o altă previziune din acest interviu este că cererea de energie electrică va crește în cursul anilor 2020. Având în vedere aceste considerații și ținând seama de dreptul Regatului Unit de a alege între diferite surse de energie, precum și structura generală a aprovizionării sale cu energie și marja largă de apreciere de care dispune în această privință (a se vedea punctul 372 de mai sus), trebuie să se concluzioneze că interviul în cauză nu este de natură să demonstreze că considerațiile Comisiei menționate la punctul 413 de mai sus sunt afectate de o eroare vădită.

418    Secundo, prin invocarea raportului Comisiei intitulat „Investment perspectives in the electricity market” („Perspective de investiție în piața energiei electrice”), Republica Austria arată că, în viitor, va crește necesitatea resurselor flexibile în raport cu cea a unei sarcini de bază. În această privință, este suficient să reamintim că, din motivele menționate la punctul 410 de mai sus, acest raport nu este de natură să repună în discuție legalitatea deciziei atacate. În orice caz, acest argument nu este susceptibil să lipsească de plauzibilitate constatările Comisiei potrivit cărora nu se poate aștepta în mod realist să fie create capacități suficiente de producție a energiilor flexibile și cu emisii reduse de carbon în același termen ca cel prevăzut pentru construirea Hinkley Point C.

419    Tertio, Republica Austria arată că reiese dintr‑un articol intitulat „Will the U. S. Ever Need to Build Another Coal or Nuclear Power Plant?”, publicat la 22 aprilie 2009 într‑o revistă americană, că președintele Comisiei federale americane privind reglementarea în domeniul energiei a considerat că conceptul sarcinii de bază ar putea deveni anacronic.

420    În această privință, este suficient să se arate că, chiar dacă reiese din acest articol că președintele Comisiei federale americane privind reglementarea în domeniul energiei a considerat că, în viitor, conceptul de sarcină de bază ar putea deveni anacronic, trebuie să se constate că reiese de asemenea din articolul menționat că această opinie este departe de a fi împărțită în mod unanim și că alți experți au considerat că energia nucleară ar continua să joace un rol important în viitor. Având în vedere marja de apreciere extinsă de care dispune Regatul Unit în ceea ce privește determinarea mixului său energetic, nici acest articol nu este, prin urmare, în măsură să demonstreze că considerațiile Comisiei rezumate la punctul 413 de mai sus sunt vădit eronate.

421    În consecință, trebuie respinse de asemenea argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că conceptul unei sarcini de bază mari este depășit.

iii) Cu privire la argumentele referitoare la aprovizionarea cu uraniu

422    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că rezervele cunoscute de uraniu nu sunt nelimitate. Pe de altă parte, combustibilii nucleari ar trebui să fie importați în mare măsură din țări a căror situație politică nu este stabilă.

423    În primul rând, trebuie analizat dacă argumentul întemeiat pe natura limitată a rezervelor cunoscute de uraniu este de natură să repună în discuție plauzibilitatea considerațiilor Comisiei privind avantajele care rezultă din măsurile în cauză.

424    În această privință, trebuie precizat, pe de o parte, că reiese din considerentul (383) al deciziei atacate că durata de exploatare preconizată pentru Hinkley Point C este de 60 de ani. Pe de altă parte, potrivit rezumatului „cărții roșii” publicate de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), prezentat de Comisie, rezervele de uraniu sunt suficiente pentru următorii 150 de ani. În consecință, argumentul întemeiat pe natura limitată a rezervelor nu este de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei.

425    Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul Republicii Austria potrivit căruia ar rezulta de la pagina 10 a programului nuclear indicativ al Comisiei din 4 octombrie 2007, COM(2007) 565 final, că rezervele cunoscute de uraniu, garantate în mod rezonabil și exploatabile la prețuri competitive, pot satisface nevoile industriei nucleare timp de cel puțin 85 de ani, la actualul nivel de consum.

426    Astfel, primo, trebuie să se constate că acest program indicativ face trimitere la o previziune cuprinsă într‑o versiune anterioară a „cărții roșii” menționată la punctul 423 de mai sus, în timp ce previziunea unei durate de 150 de ani provine dintr‑o versiune mai recentă a acestei cărți.

427    Secundo și în orice caz, chiar presupunând că rezervele cunoscute de uraniu, garantate în mod rezonabil și exploatabile la prețuri competitive, nu pot satisface necesitățile industriei nucleare decât pentru o perioadă de 85 de ani la actualul nivel de consum, durata menționată ar depăși durata de exploatare preconizată a Hinkley Point C și Republica Austria nu a prezentat dovezi detaliate de natură să demonstreze că dezvoltarea energiei nucleare ar fi de așa natură încât rezervele cunoscute de uraniu s‑ar epuiza înainte de sfârșitul acestei durate.

428    Tertio, în acest context, trebuie luată în considerare de asemenea posibilitatea utilizării combustibililor deja utilizați sau care provin din dezafectarea armelor nucleare. În ceea ce privește această posibilitate, Republica Austria se limitează să arate că reiese de la pagina 18 a raportului anual din anul 2014 al Agenției de aprovizionare a Euratom că statele membre asigură doar 21 % din capacitățile de reciclare, ceea ce nu ar fi suficient pentru a răspunde nevoilor Uniunii. Or, în această privință, este suficient să se arate că reiese de la paginile 18 și 33 ale acestui document că, la scară mondială, există o supracapacitate de conversie și că nevoile producătorilor de energie electrică din Uniune sunt bine acoperite pe termen scurt și mediu.

429    Prin urmare, argumentul întemeiat pe natura limitată a rezervelor de uraniu nu este de natură să demonstreze existența unei erori vădite de apreciere care afectează considerațiile Comisiei.

430    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că Uniunea ar depinde în mare măsură de importurile de combustibil nuclear din state terțe, pe de o parte, trebuie amintită posibilitatea sus‑menționată de reciclare a combustibililor deja utilizați sau care provin din dezafectarea armelor nucleare și existența minelor de uraniu pe teritoriul Uniunii, chiar dacă dimensiunea acestora este foarte limitată.

431    Pe de altă parte, faptul că o foarte mare parte a uraniului este importată din state terțe nu este de natură să demonstreze prin el însuși că Hinkley Point C nu va putea să atingă producția de energie electrică planificată.

432    Cu toate acestea, Republica Austria arată că importurile menționate provin în mare parte din țări a căror situație politică nu este stabilă.

433    În această privință, primo, trebuie arătat că o parte din sursele de aprovizionare provin din Canada și din Australia și că Republica Austria nu prezintă argumente care să repună în discuție caracterul stabil al situației politice din aceste țări.

434    Secundo, potrivit indicațiilor Comisiei, care face referire la pagina 2 din programul nuclear indicativ din 13 noiembrie 2008, COM(2008) 776 final, rezervele de uraniu se găsesc în zone stabile în plan geopolitic și sunt foarte dispersate, fapt care este de natură să înlăture riscul ca eventuale tulburări în una sau în mai multe dintre aceste zone să conducă la o penurie de uraniu pentru statele membre. Republica Austria nu prezintă argumente detaliate de natură să repună în discuție aceste indicații.

435    Tertio, în acest context, trebuie luate în considerare de asemenea indicațiile Comisiei, confirmate la paginile 4 și 11 din Comunicarea Comisiei privind programul nuclear indicativ din 4 noiembrie 2007, conform cărora unele întreprinderi europene sunt coproprietare ale unor mine în aceste state terțe și au fost încheiate acorduri internaționale care facilitează comerțul cu materiale și cu tehnologie nucleară cu Australia, Canada, Statele Unite, Japonia și Republica Kazahstan.

436    Quarto, trebuie amintit că dependența de combustibilii importați din state terțe nu este o caracteristică a energiei nucleare, ci există de asemenea pentru alte tehnologii, precum cele pe bază de gaze.

437    Prin urmare, nici argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că o foarte mare parte a uraniului trebuie importată din state terțe nu este de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei referitoare la efectele pozitive ale măsurilor în cauză.

438    În consecință, trebuie respinse toate argumentele referitoare la rezervele de uraniu.

439    În sfârșit, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia nu ar fi trebuit să favorizeze importul de minereuri de uraniu cu proveniență din state terțe în raport cu importul de energie electrică cu proveniență din alte state membre, trebuie constatat că acesta se referă la evaluarea comparativă a avantajelor și a inconvenientelor măsurilor în cauză. În consecință, acesta va fi luat în considerare în cadrul analizei acestei evaluări comparative.

iv)    Cu privire la argumentul întemeiat pe sensibilitatea centralelor nucleare la creșterile de temperatură

440    Republica Austria arată că centralele nucleare sunt foarte sensibile la creșterile de temperatură, din cauza nevoii ridicate a acestora de apă rece. Prin urmare, în timpul valurilor de căldură, centralele nucleare ar trebui închise.

441    În primul rând, trebuie precizat că Republica Austria nu prezintă niciun argument de natură să demonstreze că, în condiții climatice normale, centralele nucleare sunt în mod special sensibile la condițiile meteorologice, spre deosebire de sursele de energie regenerabile, precum energia eoliană sau energia solară.

442    În al doilea rând, trebuie analizat dacă argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că valurile de căldură ar putea afecta funcționarea centralelor nucleare este de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei rezumate la punctul 405 de mai sus.

443    Republica Austria susține că sensibilitatea centralelor nucleare la valurile de căldură reiese dintr‑un document intitulat „Nuclear Free Local Authorities briefing” din 9 decembrie 2014.

444    În această privință, trebuie constatat că, potrivit acestui document, principala cauză a lipsei de fiabilitate a anumitor reactoare nucleare ar fi legată de faptul că acestea sunt reactoare învechite, a căror dată de expirare este depășită. Or, pe de o parte, construirea Hinkley Point C urmărește tocmai înlocuirea centralelor nucleare învechite. Pe de altă parte, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument de natură să demonstreze că Hinkley Point C, care va fi situată în Somerset, pe litoralul Regatului Unit, ar putea fi în mod special expusă unor valuri de căldură și unor probleme legate de răcire.

445    În orice caz, trebuie să se constate că, chiar în ipoteza în care, în circumstanțe excepționale, funcționarea Hinkley Point C ar fi afectată de un val de căldură, acest lucru nu ar fi ca atare de natură să repună în discuție capacitățile de producție a energiei rezultate din construcția unității menționate, de care Comisia a ținut seama în cadrul considerațiilor sale rezumate la punctul 405 de mai sus. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea argumentul Comisiei potrivit căruia valurile de căldură au drept consecință creșterea randamentului energiei solare și că există, în consecință, un anumit efect de compensare, care ar fi de natură să contrabalanseze eventualele consecințe ale temperaturilor prea ridicate asupra producției de energie nucleară.

446    Având în vedere aceste considerații, trebuie să se concluzioneze că argumentul bazat pe efectele valurilor de căldură nu este de natură să demonstreze că considerațiile Comisiei referitoare la efectele pozitive ale măsurilor în cauză sunt afectate de erori vădite.

v)      Cu privire la argumentul întemeiat pe posibilele consecințe ale defecțiunilor

447    Republica Austria invocă complicațiile care pot fi cauzate de o defecțiune la o centrală nucleară și în special o defecțiune la o centrală de o dimensiune precum cea a viitoarei centrale nucleare de la Hinkley Point.

448    În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, pe de o parte, potrivit indicațiilor Comisiei, producția în cadrul centralei nucleare de la Hinkley Point va fi asigurată de mai multe unități de centrale nucleare care utilizează tehnologii diverse, ceea ce va permite programarea lucrărilor de întreținere astfel încât producția necesarului energetic să fie menținută și, pe de altă parte, faptul că Republica Austria nu a prezentat argumente de natură să repună în discuție aceste indicații.

449    În al doilea rând, trebuie constatat că simplul fapt că funcționarea Hinkley Point C ar putea fi afectată de defecțiuni ocazionale nu este de natură, ca atare, să repună în discuție capacitățile de producție a energiei rezultate din unitatea menționată de care Comisia a ținut seama în cadrul considerațiilor sale rezumate la punctul 405 de mai sus.

450    Rezultă că argumentul întemeiat pe posibilele consecințe ale unor defecțiuni nu este de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei referitoare la avantajele care rezultă din măsurile în cauză.

vi)    Cu privire la calificarea energiei nucleare drept energie cu emisii reduse de dioxid de carbon

451    Marele Ducat al Luxemburgului arată că considerația Comisiei potrivit căreia energia nucleară este o tehnologie cu emisii reduse de dioxid de carbon este vădit eronată. Tehnologia nucleară ar cauza o emisie considerabilă de dioxid de carbon, din cauza carbonului produs cu ocazia extracției și prelucrării uraniului și în timpul construirii și dezafectării centralelor nucleare.

452    În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în decizia atacată, Comisia nu a identificat decarbonizarea drept un obiectiv de interes public susceptibil să justifice în mod autonom măsurile în cauză. Cu toate acestea, după cum s‑a arătat deja la punctul 405 de mai sus, în cadrul evaluării comparative a avantajelor și a inconvenientelor măsurilor în cauză, aceasta a luat în considerare faptul că aceste măsuri s‑au înscris în strategia globală a Regatului Unit de reformare a pieței sale a energiei electrice, care urmărește în special atingerea obiectivului decarbonizării. În aceste împrejurări, trebuie analizat dacă argumentele invocate de Marele Ducat al Luxemburgului sunt de natură să demonstreze că considerația potrivit căreia măsurile în cauză se înscriu în această strategie globală este afectată de o eroare vădită de apreciere.

453    În esență, Marele Ducat al Luxemburgului își întemeiază argumentele potrivit cărora tehnologia nucleară nu este o tehnologie cu emisii slabe de dioxid de carbon pe un studiu publicat în anul 2008 și intitulat „Valuing the greenhouse gas emissions from nuclear power”.

454    În primul rând, în ceea ce privește conținutul studiului în cauză, este necesar să se constate că nu reiese din acesta că energia nucleară este o formă de energie cu emisii ridicate de dioxid de carbon. Dimpotrivă, după cum subliniază în mod întemeiat Comisia, din acesta rezultă că media emisiilor de dioxid de carbon generate de centralele nucleare este de 66 de grame echivalent de dioxid de carbon, față de emisiile energiei solare și ale biomasei, care se situează între 13 și 41 de grame echivalent de dioxid de carbon, în timp ce emisiile combustibililor fosili precum gazele, petrolul, motorina și cărbunele se situează între 443 și 1050 de grame echivalent de dioxid de carbon.

455    În al doilea rând, trebuie remarcat că Comisia arată că, în viitor, media emisiilor de dioxid de carbon generate de centralele nucleare se va diminua. Intensitatea emisiilor de dioxid de carbon provenite de la consumul de energie electrică necesar extragerii materiilor prime, construirii și dezafectării unei centrale nucleare ar fi de natură să scadă, datorită faptului că această energie electrică ar fi cel puțin parțial substituită de energia electrică care nu emite sau care emite mai puțin dioxid de carbon. Aceste argumente nu au fost contestate de Republica Austria și nici de Marele Ducat al Luxemburgului.

456    În al treilea rând, trebuie arătat că, în ceea ce o privește, Comisia prezintă un alt studiu care datează din anul 2012 și în care sunt analizate rezultatele diferitelor studii având un obiect comparabil celui prezentat de Marele Ducat al Luxemburgului. Or, trebuie să se constate că reiese de la pagina 90 a acestui alt studiu, care este cu 4 ani mai recent decât cel prezentat de statul membru respectiv, că doctrina științifică consideră că emisiile de dioxid de carbon cauzate de energia nucleară reprezintă doar o fracțiune din cele cauzate de utilizarea surselor fosile pentru producerea energiei și că acestea sunt comparabile cu cele cauzate de tehnologiile regenerabile.

457    Având în vedere aceste elemente, trebuie să se concluzioneze că argumentele invocate de Marele Ducat al Luxemburgului nu sunt de natură să demonstreze comiterea unei erori vădite de apreciere de către Comisie prin faptul de a considera că construirea Hinkley Point C se înscrie într‑o strategie globală a Regatului Unit pentru reformarea pieței sale a energiei electrice, care urmărește în special să atingă obiectivul decarbonizării.

vii) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Hinkley Point C va fi finalizată cu întârziere

458    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin de asemenea că Hinkley Point C nu va fi finalizată și operațională decât la mult timp după deficitul de aprovizionare prevăzut de Regatul Unit.

459    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, în cazul în care NNBG nu respectă calendarul prevăzut, aceasta riscă să piardă avantajele acordate prin contractul pe diferență și că ea este, în consecință, stimulată să respecte acest calendar.

460    În al doilea rând și în orice caz, trebuie precizat că punerea în funcțiune a Hinkley Point C este prevăzută pentru anul 2023. Chiar în ipoteza în care punerea în funcțiune efectivă ar avea loc după această dată, nu este exclus ca Hinkley Point C să poată contribui la satisfacerea nevoilor de centrale nucleare noi, capabile să furnizeze 60 de gigawați, identificate de Regatul Unit pentru perioada 2021-2030.

461    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins de asemenea argumentul întemeiat pe caracterul tardiv al finalizării construcției Hinkley Point C.

462    În consecință, trebuie să se concluzioneze în sensul că niciunul dintre argumentele prezentate de Republica Austria nu este de natură să repună în discuție considerațiile Comisiei referitoare la efectele pozitive ale măsurilor în cauză.

2)      Cu privire la efectele negative luate în considerare de Comisie

463    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente care urmăresc să demonstreze că concluzia Comisiei, potrivit căreia denaturările concurenței provocate de măsurile în cauză au fost limitate, este afectată de erori vădite de apreciere. În acest context, trebuie luate în considerare de asemenea argumentele prezentate în cadrul primului și al celui de al doilea aspect ale celui de al șaselea motiv (a se vedea punctele 382 și 398 de mai sus), cel întemeiat pe afectarea condițiilor schimburilor comerciale între statele membre (a se vedea punctul 125 de mai sus), precum și cel întemeiat pe efectul de blocare a pieței interne și pe efectele măsurilor în cauză asupra prețurilor pe această piață, care au fost dezvoltate în cadrul celui de al cincilea motiv (a se vedea punctul 273 de mai sus).

464    Într‑o a doua etapă, Republica Austria arată că Comisia a ignorat faptul că măsurile în cauză au indus efecte negative pe piața internă și în special pe piața energiei.

465    În această privință, trebuie amintit că, la punctul 7.9 din decizia atacată, Comisia a precizat că măsurile în cauză aveau potențialul de a denatura concurența în ceea ce privește producerea și furnizarea de energie electrică și de a afecta schimburile comerciale între statele membre. De asemenea, aceasta a considerat că măsurile menționate ar putea să afecteze deciziile de a investi și să înlocuiască investițiile alternative. Pe de altă parte, în cadrul analizei sale dezvoltate la punctul 9.6 din decizia menționată, aceasta a identificat anumite efecte negative ale acestor măsuri în materie de denaturare a concurenței și de afectare a schimburilor comerciale între statele membre. Cu toate acestea, în considerentul (548) al acestei decizii, Comisia a concluzionat că denaturarea concurenței care va rezulta din darea în exploatare a centralei Hinkley Point C ar fi menținută la minimul necesar și ar fi compensată de efectele pozitive ale acelorași măsuri. Această concluzie se întemeiază în special pe analiza efectuată de Comisie în cadrul punctelor 9.6.1-9.6.5 din aceeași decizie.

466    În acest context, trebuie remarcat de asemenea că, la punctul 9.6.1 din decizia atacată, Comisia a examinat denaturarea investițiilor care ar fi provocată de măsurile în cauză și impactul acestora asupra fluxurilor comerciale. În considerentul (511) al deciziei menționate, aceasta a concluzionat că măsurile respective au avut doar un impact nesemnificativ asupra fluxurilor comerciale, asupra prețurilor și asupra investițiilor. Această concluzie se întemeiază pe trei considerații dezvoltate la punctul menționat, precum și pe o considerație prevăzută în considerentul (403) al acestei decizii.

467    În primul rând, în considerentele (503)-(505) ale deciziei atacate, Comisia a observat că o utilizare pe scară largă a contractelor pe diferență poate să afecteze în mod substanțial sau chiar să înlăture rolul prețurilor ca semnale de investiții și poate să conducă efectiv la reglementarea prețurilor pentru producerea de energie electrică la niveluri stabilite de guvern. În cadrul contractelor pe diferență, producătorii ar fi obligați să vândă pe piață, menținându‑se astfel unele stimulente aplicabile operatorilor de pe piață care nu beneficiază de sprijin. Cu toate acestea, Comisia a subliniat că astfel de stimulente au fost menținute, în principal, la nivel operațional și nu la nivelul deciziilor de a investi, care probabil ar fi determinate de stabilitatea veniturilor și de siguranța oferite de contractul pe diferență. În orice caz, denaturările pieței care ar decurge din contractul pe diferență la nivel operațional ar fi foarte limitate pentru producătorii de energie nucleară, care ar avea un nivel scăzut al costurilor de exploatare marginale și care, prin urmare, ar putea să vândă pe piață indiferent de nivelul prețurilor și ar ocupa pozițiile inițiale în curba de merit.

468    În al doilea rând, în considerentele (506)-(508) ale deciziei atacate, în ceea ce privește realizarea interconectării și direcția și intensitatea fluxurilor comerciale, Comisia a constatat că construcția Hinkley Point C ar trebui să aibă un impact minim asupra prețurilor de vânzare cu ridicata din Regatul Unit. În acest context, aceasta a afirmat că activitatea de modelare desfășurată ar sugera că prețurile din Regatul Unit ar scădea cu mai puțin de 0,5 % ca urmare a exploatării acestei centrale nucleare. La rândul său, acest lucru ar antrena o scădere cumulativă și globală mai mică de 1,7 % până în 2030 a veniturilor din interconectare. Acest rezultat s‑ar datora faptului că, chiar dacă costul marginal al energiei electrice produse de această centrală este mai mic decât prețul centralelor existente, capacitatea sa totală ar reprezenta o mică parte din totalul capacității britanice și faptului că o scădere a prețurilor de vânzare cu ridicata și a veniturilor din interconectări ar avea loc de asemenea în absența construcției unității menționate. Potrivit Comisiei, rezultatul s‑a bazat pe scenariul cel mai negativ, întrucât, în absența Hinkley Point C, Regatul Unit ar fi putut să utilizeze alte tipuri de producere a energiei electrice cu emisii scăzute de dioxid de carbon, în măsura în care ar fi posibil (și nu până la capacitatea totală furnizată de Hinkley Point C, care ar fi prea mare pentru a putea fi înlocuită numai prin surse cu emisii reduse de dioxid de carbon). Prin urmare, potrivit acesteia, era probabil ca o scădere a prețurilor de vânzare cu ridicata și a veniturilor din interconectări să aibă loc de asemenea în absența Hinkley Point C.

469    În al treilea rând, în ceea ce privește denaturarea schimburilor comerciale, în considerentele (509) și (510) ale deciziei atacate, Comisia a constatat că Hinkley Point C ar avea un impact neglijabil asupra prețurilor din afara Regatului Unit, care a fost cuantificat la maximum 0,1 %. Acest lucru s‑ar concretiza într‑o scădere a fluxurilor transfrontaliere de mai puțin de 1 %. În acest context, Comisia a precizat de asemenea că, potrivit rezultatelor modelelor de scenarii alternative în care proiectul centralei nucleare de la Hinkley Point nu ar fi pus în aplicare, înlocuirea investițiilor alternative ar fi limitată. În special, previziunile de scădere a ofertei ar lăsa mult loc pentru pătrunderea altor producători de energie și pentru extinderea capacităților altor tehnologii de producție, indiferent de investițiile la Hinkley Point C, în special având în vedere momentul închiderii centralelor nucleare și pe bază de cărbune existente. Regatul Unit ar avea nevoie de punerea în funcțiune a unor capacități de producție noi de aproximativ 60 de gigawați între anii 2021 și 2030, din care Hinkley Point C ar furniza 3,2 gigawați. Ar fi imposibil ca numai sursele cu emisii scăzute de dioxid de carbon să acopere acest viitor deficit al capacității de producție a energiei.

470    În al patrulea rând, în considerentul (403) al deciziei atacate, Comisia a arătat că contractul pe diferență nu ar discrimina în mod excesiv alte tehnologii, întrucât acestea din urmă ar putea fi sprijinite în mod similar utilizând același tip de instrument, în cadrul pieței de capacități create de Regatul Unit, cu excepția unor adaptări care pot fi considerate necesare pentru a ține seama de diferențele între tehnologii.

471    În consecință, trebuie respinse argumentele invocate de Republica Austria întemeiate pe faptul că nu au fost luate în considerare de către Comisie efectele negative ale măsurilor în cauză asupra pieței interne.

472    Într‑o a doua etapă, trebuie subliniat că unele dintre argumentele invocate de Republica Austria urmăresc să demonstreze că concluzia Comisiei cu privire la caracterul limitat al denaturării concurenței provocate de măsurile în cauză este afectată de erori vădite. În primul rând, Republica Austria arată că contractul pe diferență modifică în defavoarea centralelor pe bază de gaze curba de merit. În al doilea rând, aceasta susține că contractul menționat produce efecte de stimulare necorespunzătoare. În al treilea rând, acest contract ar crește foarte mult frecvența prețurilor negative. În al patrulea rând, contrar considerațiilor Comisiei, măsurile menționate ar conferi un avantaj necorespunzător tehnologiei nucleare. În al cincilea rând, Comisia nu ar fi luat în considerare în mod suficient importanța interconectărilor rețelelor energetice.

473    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

474    În primul rând, Republica Austria arată că contractul pe diferență schimbă curba de merit în defavoarea centralelor pe bază de gaze, care ar înregistra costuri marginale și ar avea dificultăți în a rămâne pe piață în anul 2030. Potrivit acesteia, ieșirea de pe piață a centralelor pe bază de gaze ar compromite elaborarea unei combinații eficace a capacităților de producție întemeiate pe centrale flexibile pe bază de gaze asociate energiei eoliene volatile.

475    În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în cadrul analizei sale, Comisia nu a exclus faptul că contractul pe diferență poate avea efecte pe piața energiei. Cu toate acestea, după cum reiese în special din considerentul (510) al deciziei atacate, aceasta a considerat că înlocuirea investițiilor alternative rămâne limitată ca urmare, pe de o parte, a necesității Regatului Unit de a avea centrale noi pentru producerea energiei electrice care să fie puse în funcțiune între anii 2021 și 2030 și capabile să furnizeze aproximativ 60 de gigawați, dintre care numai 3,2 gigawați ar fi furnizați de Hinkley Point C, și, pe de altă parte, a faptului că construirea celei din urmă nu s‑ar traduce printr‑o extindere a părții din capacitatea sarcinii de bază, ci ar constitui o investiție substitutivă care să compenseze o parte din producția celor mai vechi centrale nucleare și a centralelor pe bază de cărbune care produc sarcina de bază. În considerentul (403) al deciziei menționate, aceasta a ținut seama de asemenea de faptul că riscul de eliminare a centralelor pe bază de gaze a fost limitat prin crearea unei piețe a capacităților de producție de către Regatul Unit, care ar urmări să atragă investiții în centrale noi pe bază de gaze.

476    Trebuie analizat dacă argumentele invocate de Republica Austria sunt de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei.

477    Potrivit Republicii Austria, efectele nefaste ale contractului pe diferență asupra operatorilor de centrale pe bază de gaze și, în mod indirect, asupra producătorilor de energie eoliană sunt demonstrate printr‑un studiu din luna mai 2012 intitulat „Assessment of the dispatch distortions under the Feed‑in Tariff with Contract for Differences policy” (denumit în continuare „studiul din luna mai 2012”).

478    Or, trebuie să se constate că conținutul studiului din luna mai 2012 nu este de natură să demonstreze că constatările Comisiei cu privire la efectele limitate ale înlocuirii investițiilor alternative sunt vădit eronate. Dimpotrivă, la paginile 12 și 13 ale studiului respectiv, se precizează că modelele și analiza efectuate nu au evidențiat denaturări semnificative pentru sarcina de bază, datorate contractelor pe diferență. În ceea ce privește paginile 6, 7, 36 și următoarele din acest studiu, pe care Republica Austria își întemeiază argumentul, este adevărat că din acesta rezultă că faptul de a combina o tehnologie neflexibilă, precum tehnologia nucleară, și o tehnologie intermitentă, precum tehnologia eoliană, ar putea crea scenarii în care producția de energie să depășească cererea, ceea ce ar avea ca efect limitarea producției centralelor pe bază de gaze. Cu toate acestea, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate deduce din acest studiu că construirea Hinkley Point C va cauza un efect semnificativ de excludere a centralelor electrice pe bază de gaze. Dimpotrivă, trebuie arătat că reiese de la pagina 30 a aceluiași studiu că energia nucleară va înregistra doar o creștere moderată a capacităților de producție existente până în anul 2030, în timp ce producția de energie eoliană va crește semnificativ, și că adăugarea de capacități eoliene va modifica de asemenea curba de merit în defavoarea centralelor pe bază de gaze.

479    Pe de altă parte, trebuie arătat că Republica Austria nu prezintă niciun argument de natură să repună în discuție considerațiile Comisiei întemeiate pe deficitul viitor de capacitate, pe faptul că construirea Hinkley Point C constituie doar o investiție de substituție și pe existența unei piețe create de Regatul Unit care ar urmări să atragă investiții în centrale noi pe bază de gaze.

480    Având în vedere aceste considerații, trebuie să se concluzioneze că argumentele Republicii Austria întemeiate pe modificarea curbei de merit nu sunt de natură să demonstreze că constatările Comisiei referitoare la efectele negative ale măsurilor în cauză sunt afectate de o eroare vădită de apreciere.

481    În al doilea rând, Republica Austria arată că mecanismul contractului pe diferență creează un efect stimulativ necorespunzător pentru NNBG. Aceasta din urmă ar fi stimulată, datorită contractului pe diferență, să își mențină infuziile la un nivel ridicat, fără a ține seama de stabilitatea rețelei. Prin urmare, promovarea energiei nucleare ar putea duce la o potențială supracapacitate a producției de energie electrică neflexibilă, ceea ce ar obliga producătorii de energii regenerabile să își reducă infuziile pe piață, în scopul de a nu compromite securitatea acesteia. Din acest motiv, aceștia ar pierde subvențiile care le sunt acordate. În aceste împrejurări, ar fi dificil pentru ceilalți producători de energie electrică să se impună pe piață sau să intre pe aceasta.

482    Primo, în măsura în care Republica Austria susține că Comisia a săvârșit o eroare în ceea ce privește efectul stimulativ al măsurilor în cauză asupra creării de centrale nucleare noi, argumentația acesteia trebuie respinsă. Astfel, argumentația menționată nu este de natură să repună în discuție considerațiile Comisiei prevăzute în considerentele (393)-(406) ale deciziei atacate, potrivit cărora aceste măsuri ar permite remedierea principalelor obstacole în calea investițiilor în astfel de centrale noi.

483    Secundo, în măsura în care Republica Austria susține că este vădit eronată considerația Comisiei potrivit căreia contractul pe diferență are doar un impact nesemnificativ asupra investițiilor, trebuie respinsă de asemenea argumentația acesteia.

484    Mai întâi, trebuie amintit că fenomenul potrivit căruia în anumite zile cu vânt puternic producția de energie eoliană crește și poate depăși cererea poate fi legat în mod direct de caracterul intermitent al acestei tehnologii și că riscul unui astfel de fenomen crește odată cu ponderea acestei surse de energie în cadrul mixului energetic. În acest context, trebuie arătat că, după cum reiese de la paginile 30 și 36 ale studiului din luna mai 2012, ca urmare a înmulțirii instalațiilor eoliene până în anul 2030, operatorul rețelei va trebui să ia măsuri pentru a limita producția de energie eoliană prin intermediul vântului puternic.

485    În continuare, trebuie precizat că motivul pentru care Hinkley Point C va produce energie electrică fără a ține seama de producția centralelor eoliene se regăsește în natura însăși a tehnologiei nucleare, care constituie o sursă de energie neflexibilă. În consecință, contrar celor sugerate de Republica Austria, nu contractul pe diferență este cel care ar putea stimula NNBG să își mențină nivelul de producție într‑o perioadă cu vânturi puternice, ci rațiuni tehnice specifice acestei tehnologii.

486    Pe de altă parte, astfel cum reiese din considerentul (14) al deciziei atacate, NNBG va putea primi plăți compensatorii pe baza producției măsurate până la un nivel maxim de producție, care va fi stabilit în contractul pe diferență. Prin urmare, contractul menționat nu va încuraja producția dincolo de acest plafon.

487    În plus, trebuie să se constate că Republica Austria nu a prezentat vreun argument care ar fi de natură să repună în discuție considerațiile Comisiei potrivit cărora măsurile în cauză au doar un impact nesemnificativ asupra investițiilor. După cum reiese din considerentele (510) și (511) ale deciziei atacate, aceste considerații se întemeiază pe previziunile potrivit cărora, datorită reducerii aprovizionării, alți producători și alte tehnologii de producție vor putea să își găsească locul pe piață, precum și pe constatarea că construirea Hinkley Point C nu se va traduce printr‑o extindere a părții de capacitate a sarcinii de bază, ci va constitui o investiție de substituție care va compensa parțial închiderea celor mai vechi centrale nucleare și a centralelor pe bază de cărbune. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea faptul că, în cazul limitării de către operatorul rețelei a capacităților de producție a energiei generate de parcurile eoliene, există un drept la compensare în temeiul mecanismului de echilibrare, în cazul în care prețurile nu ar fi negative.

488    Având în vedere aceste considerații, trebuie să se concluzioneze că aceste argumente ale Republicii Austria nu sunt de natură să lipsească de plauzibilitate concluzia Comisiei cu privire la efectele limitate ale măsurilor în cauză asupra investițiilor în centrale eoliene.

489    În al treilea rând, Republica Austria susține că contractul pe diferență va crește frecvența prețurilor negative. Potrivit acesteia, Hinkley Point C va fi încurajată în mod special să producă atunci când prețurile vor fi negative și aceasta va influența în mod negativ condițiile de piață pentru tehnologiile concurente.

490    În acest context, pe de o parte, trebuie arătat că, după cum reiese din considerentul (497) al deciziei atacate, Comisia a luat în considerare riscul ca EDF să poată modifica prețul de referință, prin faptul de a licita pentru capacități la un preț foarte scăzut, chiar negativ. După ce a analizat această problemă în cadrul punctului 9.6.2 din decizia atacată, aceasta a considerat totuși că acest risc a fost neglijabil. Pe de altă parte, potrivit indicațiilor Comisiei prevăzute în considerentele (506)-(508) ale acestei decizii, construirea Hinkley Point C este preconizată să aibă un impact minim asupra prețurilor de vânzare cu ridicata din Regatul Unit. În acest context, Comisia a afirmat că prețurile din Regatul Unit vor scădea cu mai puțin de 0,5 % ca urmare a exploatării centralei Hinkley Point C. Aceasta a arătat de asemenea că rezultatul respectiv se datorează costului marginal al energiei electrice produse de Hinkley Point C, care va fi mai mic decât prețul centralelor existente, în timp ce capacitatea sa totală va reprezenta o mică parte din totalul capacității britanice, și că o scădere a prețurilor de vânzare cu ridicata ar avea loc de asemenea în absența Hinkley Point C.

491    Trebuie analizat dacă argumentele invocate de Republica Austria sunt de natură să lipsească de plauzibilitate aceste considerații ale Comisiei.

492    În această privință, trebuie arătat că singurul argument pe care Republica Austria îl prezintă în acest context este întemeiat pe faptul că, în conformitate cu pagina 53 din studiul din luna mai 2012, adăugarea a 3 gigawați de capacitate nucleară la oferta neflexibilă de energie electrică ar dubla probabilitatea prețurilor negative, în timp ce, în cazul în care capacitatea nucleară ar fi mai mică cu 3 gigawați, probabilitatea prețurilor negative ar fi redusă cu două treimi.

493    În ceea ce privește acest argument, trebuie arătat că Republica Austria nu a demonstrat că proiectul de construire a Hinkley Point C poate fi asimilat ipotezei avute în vedere la pagina 53 a studiului din luna mai 2012, în care ar fi adăugați 3 gigawați de capacitate nucleară. Desigur, conform indicațiilor Comisiei, Hinkley Point C ar trebui să producă 3,2 gigawați. Cu toate acestea, potrivit indicațiilor Comisiei, construirea Hinkley Point C este doar o investiție de substituție, care urmărește să compenseze o parte din producția celor mai vechi centrale nucleare și a centralelor pe bază de cărbune care produc sarcina de bază.

494    În orice caz, într‑o situație precum cea prezentă în speță, în care Comisia arată că a efectuat lucrări de modelare și a concluzionat, pe baza acestor lucrări, că prețurile din Regatul Unit s‑ar diminua cu mai puțin de 0.5 % ca urmare a exploatării Hinkley Point C, chiar dacă ar fi întemeiat argumentul bazat pe faptul că va crește probabilitatea prețurilor negative, acest lucru nu ar fi suficient pentru a demonstra existența unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei. Astfel, din faptul că ar putea crește probabilitatea prețurilor negative nu se poate deduce că concluzia Comisiei, potrivit căreia prețurile din Regatul Unit s‑ar diminua cu mai puțin de 0.5 % ca urmare a exploatării Hinkley Point C, este afectată de o eroare vădită.

495    Prin urmare, trebuie respins de asemenea argumentul Republicii Austria întemeiat pe creșterea probabilității prețurilor negative.

496    În al patrulea rând, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că considerația Comisiei prevăzută în considerentul (403) al deciziei atacate, potrivit căreia utilizarea contractului pe diferență nu conduce la un avantaj necorespunzător în raport cu alte tehnologii datorită faptului că alte tehnologii pot fi sprijinite în mod similar prin contractul pe diferență, nu este suficient de bine justificată și este eronată. În acest context, aceste state membre fac referire la Regulamentul nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 TFUE și la Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020.

497    Pe de o parte, în ceea ce privește argumentul Republicii Austria și al Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe Regulamentul nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 TFUE, este suficient să reamintim că acest regulament prevede o abordare standardizată de exceptare pe categorii, dar nu obligă Comisia în cadrul unei analize individuale efectuate în mod direct în baza articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE (a se vedea punctul 251 de mai sus). În consecință, simplul fapt că măsurile în cauză nu îndeplinesc cerințele prevăzute de acest regulament nu este de natură să demonstreze că considerația Comisiei din considerentul (403) al deciziei atacate este vădit eronată.

498    Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul Republicii Austria și al Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020, cu titlu introductiv, trebuie arătat că aceste state membre nu susțin că Comisia a săvârșit o eroare prin faptul de a nu aplica aceste orientări măsurilor în cauză. Acestea se limitează să îi reproșeze Comisiei faptul de a fi constatat, în considerentul (403) al deciziei atacate, că alte tehnologii în afară de tehnologia nucleară și aceasta din urmă pot fi sprijinite în mod similar, în timp ce condițiile în care pot fi acordate ajutoare altor tehnologii în afară de tehnologia nucleară ar fi mai exigente decât cele aplicate de Comisie, în decizia menționată, tehnologiei nucleare.

499    În această privință, este suficient să se arate că, contrar celor sugerate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, în considerentul (403) al deciziei atacate, Comisia nu a constatat că alte tehnologii pot fi sprijinite prin contracte pe diferență care să prevadă aceleași condiții ca cele prevăzute pentru Hinkley Point C. Astfel, în acest context, Comisia s‑a limitat să constate că utilizarea instrumentului constituit de contractul pe diferență nu conduce la dezavantaje excesive pentru celelalte tehnologii ca urmare a faptului că acest instrument poate fi utilizat de asemenea pentru sprijinirea altor tehnologii. În schimb, în considerentul menționat, aceasta a recunoscut în mod explicit că unele adaptări pot fi necesare pentru a ține seama de diferențele între tehnologii.

500    Prin urmare, trebuie respinsă argumentația prin care Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că nu este justificată în mod suficient și este eronată considerația Comisiei prevăzută în considerentul (403) al deciziei atacate, potrivit căreia utilizarea contractului pe diferență nu conduce la un avantaj necorespunzător în raport cu alte tehnologii, ca urmare a faptului că celelalte tehnologii pot fi sprijinite în mod similar prin contracte pe diferență.

501    În al cincilea rând, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului arată că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient efectele construirii Hinkley Point C asupra interconectării rețelei energetice.

502    În această privință, primo, trebuie reamintit că, în considerentele (506)-(509) ale deciziei atacate, Comisia a constatat că construirea și exploatarea Hinkley Point C ar trebui să aibă un impact minim asupra prețurilor de vânzare cu ridicata din Regatul Unit. În acest context, Comisia a afirmat că lucrările de modelare desfășurate sugerează că prețurile din Regatul Unit vor scădea cu mai puțin de 0,5 % ca urmare a exploatării centralei menționate, ceea ce va antrena o scădere cumulativă și globală a veniturilor din interconectare mai mică de 1,7 % până în anul 2030. Prin urmare, Comisia a luat în considerare efectele construirii și exploatării Hinkley Point C asupra interconexiunilor.

503    Secundo, în cazul în care Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient aceste efecte, trebuie să se constate că aceste state membre nu prezintă niciun element de natură să lipsească de plauzibilitate considerațiile Comisiei referitoare la interconectarea rețelelor energetice.

504    Prin urmare, trebuie respinsă argumentația prin care Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient efectele construirii și exploatării Hinkley Point C asupra interconectării rețelelor energetice și, în consecință, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului care urmăresc să demonstreze că Comisia nu a luat în considerare efectele negative pe care măsurile în cauză le‑ar provoca pe piața energiei sau dimensiunea acestora.

3)      Cu privire la evaluarea comparativă efectuată

505    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului prezintă diferite argumente care urmăresc să repună în discuție evaluarea comparativă a efectelor pozitive și negative ale măsurilor în cauză, care a fost efectuată de Comisie. Acestea consideră în esență că efectele pozitive ale măsurilor menționate sunt inferioare efectelor negative ale acestora. În plus față de efectele negative deja menționate la punctele 382, 384 și 400 de mai sus, și anume efectul înlăturării altor producători, limitarea infuziilor realizate de centralele eoliene în perioadele cu vânt puternic, efectele asupra prețurilor și condițiile mai puțin avantajoase ale contractelor pe diferență disponibile pentru alți producători, Republica Austria invocă faptul că aceste măsuri au drept alt efect negativ faptul de a perpetua structura actuală de aprovizionare, caracterizată printr‑o pondere importantă a energiei nucleare. Pe de altă parte, aceasta arată că Comisia nu a acordat suficientă greutate obiectivelor promovării eficienței energetice și economiei de energie, dezvoltării de noi surse de energie și promovării interconectării rețelelor energetice, stabilite la articolul 194 alineatul (1) TFUE. În acest context, trebuie luate în considerare de asemenea argumentele referitoare la evaluarea comparativă menționate la punctele 238 și 439 de mai sus, întemeiate pe faptul că Comisia ar fi fost părtinitoare în favoarea energiei nucleare și pe faptul că aceasta nu ar fi trebuit să favorizeze importul de minereuri de uraniu din state terțe în raport cu importul de energie electrică din alte state membre.

506    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, în considerentele (502)-(511) și (547) ale deciziei atacate, Comisia a constatat că riscul denaturării concurenței a fost limitat, în special în ceea ce privește efectele măsurilor în cauză asupra investițiilor alternative și asupra prețurilor. Or, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului nu au prezentat argumente de natură să repună în cauză această concluzie.

507    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentele Republicii Austria întemeiate pe perpetuarea structurii actuale de aprovizionare, trebuie amintit că, potrivit indicațiilor Comisiei, proiectul de construcție a Hinkley Point C urmărește doar să împiedice o scădere drastică a contribuției energiei nucleare la necesitățile totale de energie electrică. Or, având în vedere dreptul Regatului Unit de a‑și determina mixul energetic și de a menține energia nucleară drept o sursă în cadrul acestui mix, care rezultă din articolul 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, precum și din articolul 1 al doilea paragraf, din articolul 2 litera (c) și din articolul 192 primul paragraf din Tratatul Euratom, decizia de a menține energia nucleară în structura de aprovizionare nu poate fi considerată vădit disproporționată în raport cu efectele pozitive care rezultă din măsurile în cauză.

508    În al treilea rând, în ceea ce privește împrejurarea invocată de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului că, în perioadele cu vânt puternic, centralele eoliene sunt obligate să își limiteze producția în scopul de a nu pune în pericol stabilitatea rețelei, primo, trebuie arătat că un astfel de efect rezultă din caracterul intermitent al energiei eoliene. Secundo, faptul că sarcina de bază neflexibilă produsă de centralele nucleare este de natură să consolideze acest efect nu este suficient în sine pentru a demonstra caracterul disproporționat al efectelor negative ale măsurilor în cauză în raport cu efectele pozitive care rezultă din acestea. Astfel, pe de o parte, având în vedere dreptul Regatului Unit de a‑și determina mixul energetic și de a menține energia nucleară drept o sursă de energie în cadrul acestui mix, nu i se poate reproșa faptul de a adopta măsurile necesare pentru a menține energia nucleară în cadrul mixului său energetic, chiar dacă acest lucru ar putea avea efecte negative asupra producătorilor de energie intermitentă. Pe de altă parte și în orice caz, potrivit constatărilor Comisiei, care nu au fost repuse în discuție prin argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului, nu ar fi posibilă acoperirea deficitului viitor al capacităților de producere a energiei capabile să furnizeze 60 de gigawați, identificat de Regatul Unit, doar prin recurgerea la alte surse de energie cu emisii reduse de carbon.

509    În al patrulea rând, Republica Austria susține că, în cadrul evaluării comparative a efectelor măsurilor în cauză, Comisia nu a acordat o importanță suficientă obiectivului favorizării importurilor de energie electrică din alte state membre și obiectivului eficienței. În această privință, este suficient să amintim, pe de o parte, că, potrivit constatărilor Comisiei care au fost rezumate la punctele 405 și 466-470 de mai sus, impactul măsurilor în cauză asupra interconectorilor rămâne limitat și există un deficit viitor de capacități de producere a energiei capabile să furnizeze 60 de gigawați în Regatul Unit, din care numai 3,2 gigawați ar fi furnizați de Hinkley Point C, și, pe de altă parte, că plauzibilitatea acestor constatări nu a fost repusă în discuție în mod valabil de argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului. În aceste împrejurări, argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu a acordat suficientă importanță obiectivului de a favoriza importul de energie electrică din alte state membre și obiectivului eficienței nu este de natură să demonstreze caracterul disproporționat al efectelor negative ale măsurilor în cauză în raport cu efectele pozitive care rezultă din acestea.

510    În al cincilea rând, trebuie reamintit că Regatul Unit are dreptul de a determina constituirea mixului său energetic și de a menține energia nucleară drept sursă a acestui mix. Având în vedere acest drept, simplul fapt că, în vederea creării unui efect stimulativ pentru construirea unor centrale nucleare noi în scopul de a depăși obstacolele care se opun acestui drept, Regatul Unit a prevăzut un contract pe diferență pentru construirea și pentru exploatarea Hinkley Point C care conține condiții mai avantajoase decât contractele pe diferență deschise altor tehnologii nu este suficient în sine pentru a demonstra caracterul disproporționat al efectelor negative ale măsurilor în cauză în raport cu efectele pozitive care rezultă din acestea.

511    În consecință, trebuie respinse toate argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, care urmăresc să demonstreze comiterea unei erori vădite de apreciere din partea Comisiei în ceea ce privește evaluarea comparativă a efectelor măsurilor în cauză.

4)      Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu a luat în considerare elemente relevante

512    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului arată că, în cadrul evaluării comparative a efectelor măsurilor în cauză, Comisia nu a luat în considerare elemente care ar fi fost relevante, precum efectele măsurilor menționate asupra mediului, riscul terorismului și costurile de eliminare a deșeurilor nucleare, precum și consecințele finanțării acestora. În acest context, trebuie luate în considerare de asemenea argumentele pe care Republica Austria le‑a prezentat în cadrul celui de al patrulea motiv, potrivit cărora, prin acordarea unei priorități necondiționate articolului 2 litera (c) din Tratatul Euratom, Comisia a încălcat principiile protecției mediului, precauției, „poluatorul plătește” și durabilității (a se vedea punctul 114 de mai sus).

513    Comisia, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

514    În primul rând, trebuie analizate argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că nu au fost luate în considerare în mod suficient de către Comisie principiile protecției mediului, precauției, „poluatorul plătește” și durabilității.

515    În această privință, primo, trebuie constatat că, prin măsurile în cauză, Regatul Unit nu a urmărit în mod specific realizarea principiilor invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului. Prin urmare, Comisia nu a fost obligată să țină seama de principiile menționate în cadrul identificării avantajelor care rezultă din măsurile în cauză.

516    Secundo, în ceea ce privește inconvenientele măsurilor în cauză, trebuie amintit că, în cadrul aplicării articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, Comisia trebuie să evalueze comparativ avantajele măsurilor în cauză și impactul negativ al acestora asupra pieței interne. Or, chiar dacă protecția mediului trebuie să fie integrată în definiția și în aplicarea politicilor Uniunii, în special a celor destinate să stabilească piața internă, aceasta nu constituie în sine una dintre componentele acestei piețe interne, definite drept un spațiu fără frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată. Prin urmare, cu ocazia identificării efectelor negative ale măsurilor în cauză, Comisia nu a fost obligată să țină seama de măsura în care măsurile în cauză sunt defavorabile realizării acestui principiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 decembrie 2014, Castelnou Energía/Comisia, T‑57/11, EU:T:2014:1021, punctele 189-191). Acest lucru este valabil de asemenea pentru principiile precauției, „poluatorul plătește” și durabilității, invocate de Republica Austria.

517    Tertio, în măsura în care, prin argumentele lor, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului doresc să demonstreze că măsuri care sunt contrare dreptului Uniunii nu pot fi autorizate de Comisie, pe de o parte, trebuie arătat că, în afară de principiile protecției mediului, precauției, „poluatorul plătește” și durabilității, aceste state membre nu invocă nicio altă reglementare a Uniunii în materie de mediu care nu ar fi fost respectată. Pe de altă parte, în ipoteza în care aceste state membre ar susține că principiile menționate s‑ar opune acordării de ajutoare de stat în favoarea construirii sau a exploatării unei centrale nucleare, acest argument trebuie de asemenea respins, deoarece o astfel de interpretare nu ar fi conformă articolului 106a alineatul (3) din Tratatul Euratom.

518    În consecință, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiate pe faptul că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient principiile protecției mediului, precauției, „poluatorul plătește” și durabilității.

519    În al doilea rând, argumentul Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe faptul că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient riscul terorismului trebuie respins din motive similare. Astfel, măsurile în cauză nu au fost măsuri care să urmărească în mod specific faptul de a proteja împotriva terorismului și protecția împotriva terorismului nu constituie în sine una dintre componentele pieței interne, definită drept un spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor. Pe de altă parte, trebuie să se constate că Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului nu invocă nicio reglementare privind securitatea centralelor nucleare care n‑ar fi fost respectată.

520    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul Republicii Austria potrivit căruia Comisia nu a luat în considerare costurile eliminării deșeurilor nucleare, este suficient să se facă trimitere la analiza efectuată la punctele 354-358 de mai sus.

521    În al patrulea rând, Republica Austria susține că nu au fost luate în considerare în mod suficient consecințele negative ale măsurilor în cauză pentru consumatori, care ar trebui să suporte prețul măsurilor menționate, în special în calitatea acestora de contribuabili.

522    În acest context, primo, trebuie precizat că, în măsura în care este vorba despre plăți care trebuie efectuate în baza unui contract pe diferență, consumatorii nu vor fi vizați în calitate de contribuabili, întrucât aceste plăți sunt finanțate prin intermediul unei taxe asupra furnizorilor [a se vedea considerentul (329) al deciziei atacate]. Pe de altă parte, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate deduce din decizia atacată că nu au fost luate în considerare de către Comisie interesele consumatorilor de energie electrică în cadrul controlului de proporționalitate. Astfel, nu numai că aceasta a examinat efectele măsurilor în cauză asupra prețurilor energiei electrice și a constatat că nu erau de așteptat efecte semnificative, ci aceasta a vegheat de asemenea ca măsurile menționate să nu cauzeze o supracompensare. Astfel, Comisia a ajustat rata comisionului pentru garanția pentru credite și, în considerentul (491) al deciziei menționate, aceasta a menționat în mod explicit că modificările mecanismului de repartizare a câștigurilor au fost de natură să implice niveluri de susținere mai scăzute care să fie asigurate de către furnizori și, în definitiv, de către acești consumatori.

523    Secundo, în ceea ce privește garanția pentru credite, reiese din considerentul (339) al deciziei atacate că aceasta implică resurse ale Regatului Unit. Prin urmare, în acest context, consumatorii pot fi vizați în calitatea acestora de contribuabili. Cu toate acestea, în această privință, trebuie amintit că trebuie deosebite măsurile în cauză, pe de o parte, și finanțarea acestora, pe de altă parte. Astfel, taxele utilizate pentru finanțarea ajutoarelor nu fac obiectul aplicării dispozițiilor din tratat referitoare la ajutoarele de stat, cu excepția cazului în care acestea constituie modalitatea de finanțare a unei măsuri de ajutor, astfel încât fac parte integrantă din acea măsură. Pentru ca o taxă sau o parte dintr‑o taxă să poată fi considerată parte integrantă a unei măsuri de ajutor, trebuie să existe o legătură de alocare obligatorie între taxă și ajutor în temeiul reglementării naționale relevante, în sensul că venitul din taxă este inevitabil alocat finanțării ajutorului. Dacă o astfel de legătură există, venitul din taxă influențează în mod direct importanța ajutorului și, în consecință, aprecierea compatibilității acestui ajutor cu piața internă (Hotărârea din 13 ianuarie 2005, Streekgewest, C‑174/02, EU:C:2005:10, punctele 25 și 26). Or, trebuie să se constate, pe de o parte, că decizia atacată nu conține niciun element care să permită constatarea existenței unei astfel de legături între garanția pentru credite și finanțarea acesteia, precum și faptul că, pe de altă parte, Republica Austria nu prezintă niciun argument de natură să demonstreze existența unei astfel de legături.

524    Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că nu au fost luate în considerare în mod suficient de către Comisie efectele măsurilor asupra consumatorilor, în special în calitatea acestora de contribuabili.

525    În al cincilea rând, Republica Austria arată că nu a fost luat în considerare în mod suficient de către Comisie faptul că proiectul Hinkley Point C a limitat resursele publice și a împiedicat continuarea proiectelor de exploatare și de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă.

526    În această privință, primo, trebuie amintit că, în temeiul articolului 194 alineatul (2) al doilea paragraf TFUE, statele membre au dreptul de a alege diferite surse de energie. Prin urmare, opțiunea Regatului Unit de a acorda un ajutor în favoarea promovării energiei nucleare nu poate fi în sine repusă în discuție, cu toate că aceasta implică faptul că resursele publice consacrate acestui proiect nu sunt disponibile pentru alte proiecte.

527    Secundo, trebuie subliniat că Republica Austria nu invocă niciun factor care să urmărească faptul de a demonstra că, din cauza acordării măsurilor în cauză în favoarea Hinkley Point C, Regatul Unit nu ar fi capabil să își îndeplinească obligațiile care rezultă din dreptul Uniunii în ceea ce privește protecția mediului.

528    Tertio, trebuie amintit că, în considerentul (510) al deciziei atacate, Comisia a afirmat că, indiferent de investițiile la Hinkley Point C, rămâne un loc important pe piață pentru intrarea altor producători și a altor tehnologii de producție și pentru extinderea capacității lor de producție și că, în considerentul (403) al deciziei menționate, aceasta a luat în considerare faptul că contractul pe diferență nu discriminează în mod excesiv alte tehnologii, întrucât acestea din urmă pot fi sprijinite în mod similar prin contractul pe diferență, utilizând același tip de instrument, cu excepția unor adaptări care pot fi considerate necesare pentru diferențele între tehnologii. De asemenea, trebuie amintit că argumentele Republicii Austria și ale Marelui Ducat al Luxemburgului analizate la punctele 463-511 de mai sus nu sunt de natură să demonstreze comiterea unei erori vădite de apreciere de către Comisie în această privință.

529    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că nu a fost luat în considerare în mod suficient de către Comisie faptul că proiectul Hinkley Point C limitează resursele publice și împiedică continuarea unor proiecte de exploatare și de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă, precum și, în consecință, toate argumentele întemeiate pe neluarea în considerare de către Comisie a factorilor relevanți.

530    În consecință, trebuie respinse toate argumentele referitoare la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și negative ale măsurilor în cauză și, în consecință, cel de al șaselea motiv în integralitate, precum și argumentele referitoare la caracterul necesar al măsurilor menționate, prezentate în cadrul primului motiv (a se vedea punctul 196 de mai sus) și al celui de al cincilea motiv (a se vedea punctele 273 și 352 de mai sus), precum și argumentele referitoare la această evaluare comparativă, prezentate în cadrul celui de al patrulea motiv (a se vedea punctele 114 și 125 de mai sus) și al primului motiv (a se vedea punctul 238 de mai sus).

2.      Cu privire la a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și la al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiate în special pe motivarea insuficientă

531    În cadrul celei de a doua critici din cadrul celui de al treilea aspect și al celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria prezintă argumente întemeiate în esență pe motivarea insuficientă a deciziei atacate în ceea ce privește controlul de proporționalitate al măsurilor în cauză.

532    În cadrul primei critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria arată că motivarea din decizia atacată este insuficientă în ceea ce privește alternativele posibile la subvenționarea Hinkley Point C. Pe de o parte, decizia atacată nu ar fi prezentat ofertele producătorilor de energie alternativă. Pe de altă parte, această decizie ar „tăcea” în ceea ce privește măsurile de economisire a energiei și de eficiență energetică.

533    Comisia contestă aceste argumente.

534    În această privință, trebuie arătat că reiese de la punctul 9.2 din decizia atacată că obiectivul de interes public urmărit de măsurile în cauză a fost considerat de către Comisie drept cel al promovării energiei nucleare și, mai exact, cel al creării unor centrale nucleare noi. În consecință, motivul pentru care oferta furnizorilor de energie alternativă nu a constituit o alternativă la subvenționarea Hinkley Point C reiese în mod clar de la acest punct.

535    În plus, în ceea ce privește măsurile de economisire a energiei și de eficiență energetică, este suficient să se arate că reiese din considerentele (250)-(254) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare că Regatul Unit a identificat un deficit viitor al capacităților de producție a energiei electrice și că, în cadrul determinării dimensiunii acestui deficit viitor, acesta a luat în considerare măsurile de economisire a energiei și de eficiență energetică. Întrucât Comisia s‑a întemeiat, în decizia atacată, pe acest deficit viitor și motivarea deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare face parte din contextul deciziei atacate, motivarea acesteia din urmă nu poate fi considerată insuficientă în această privință (a se vedea punctul 63 de mai sus).

536    Pe de altă parte, în ipoteza în care, prin prezenta critică, Republica Austria ar dori să repună în discuție temeinicia motivării sus‑menționate, este suficient să reamintim că această critică a fost deja examinată și respinsă în cadrul analizei celui de al șaselea motiv.

537    Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv trebuie respinsă.

538    În cadrul celei de a doua critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că nu au fost prezentate de Comisie scenariile la care aceasta a făcut referire în considerentul (416) al deciziei atacate.

539    Comisia contestă acest argument.

540    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că considerentul (416) al deciziei atacate figurează la punctul 9.5.1 din decizia menționată, în care Comisia a descris garanția pentru credite notificată de Regatul Unit și în special rata comisionului pentru garanția menționată, care a fost prevăzut inițial de acest stat membru. În acest context, Comisia a afirmat că, în circumstanțele cauzei, puteau fi utilizate două metode pentru a stabili rata comisionului pentru această garanție corespunzătoare condițiilor de pe piață. Una dintre aceste metode ar fi metoda pierderilor anticipate, care face legătura între planul de afaceri al întreprinderii și structura capitalului acesteia în cadrul unor scenarii diferite care conduc la un risc de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

541    Republica Austria consideră că Comisia nu a prezentat aceste scenarii.

542    În această privință, trebuie arătat că, în considerentele (424)-(427) ale deciziei atacate, Comisia a explicat în detaliu metoda pierderilor anticipate și unul dintre scenariile avute în vedere de Regatul Unit în acest context. De asemenea, trebuie remarcat că Comisia a considerat că rata comisionului pentru garanția de credite notificată de Regatul Unit nu ar reflecta rata corespunzătoare condițiilor de pe piață. Din acest motiv, în considerentele (463)-(477) ale deciziei menționate, Comisia a explicat în ce măsură a fost oportună modificarea ratei comisionului pentru garanția menționată în scopul de a limita la minimum elementul de ajutor conținut în garanția pentru credite. În acest context, Comisia a prezentat criteriile pe care le‑a utilizat și scenariile pe care le‑a avut în vedere.

543    Având în vedere aceste elemente, trebuie respinsă critica întemeiată pe motivarea insuficientă privind considerentul (416) al deciziei atacate.

544    În cadrul celei de a treia critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria arată că, la punctul 9.5.2 din decizia atacată, Comisia s‑a bazat pe raportul TESLA 4, dar nu a indicat datele la care s‑a raportat. Prin urmare, considerațiile acesteia privind riscul financiar nu ar fi inteligibile.

545    Comisia contestă acest argument.

546    În primul rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe încălcarea obligației de motivare. În această privință, trebuie arătat că, în considerentele (434)-(458) ale deciziei atacate, Comisia a analizat în mod detaliat nivelul prețului de exercitare și al ratelor de rentabilitate, bazându‑se pe diferite surse de informații. În considerentele (446) și (447) ale deciziei menționate, aceasta a ținut seama de raportul TESLA 4, efectuat la nivel intern de NNBG. Or, trebuie să se constate că reiese în mod suficient de clar din versiunea publică a acestei decizii faptul că Comisia nu a dezvăluit datele reportului menționat în scopul de a proteja secretul profesional.

547    În al doilea rând, în ipoteza în care, prin argumentul său, Republica Austria ar dori să repună în discuție caracterul confidențial al acestor date sau decizia Comisiei de a le cenzura, este suficient să se arate că aceasta nu prezintă niciun argument detaliat în această privință.

548    Prin urmare, critica referitoare la raportul TESLA 4 trebuie respinsă.

549    În cadrul celei de a patra critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că este de neînțeles faptul că, la punctul 9.5.3.3 din decizia atacată, a fost publicat mecanismul de repartizare a câștigurilor, și nu pragurile câștigurilor din construcție.

550    Comisia contestă aceste argumente.

551    În acest context, trebuie arătat că reiese cu claritate du considerentul (487) al deciziei atacate că Comisia a considerat că pragurile câștigurilor din construcție constituie secrete profesionale. Pe de altă parte, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument de natură să repună în discuție caracterul confidențial al acestor informații sau temeinicia deciziei Comisiei de a nu le divulga.

552    Prin urmare, trebuie respins de asemenea argumentul Republicii Austria privind pragurile câștigurilor din construcție.

553    În cadrul celei de a cincea critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că motivarea deciziei atacate nu este suficientă în ceea ce privește subvențiile legate de costurile suplimentare referitoare la dezafectarea instalațiilor, precum și la tratarea și la eliminarea deșeurilor nucleare.

554    Comisia contestă aceste argumente.

555    În această privință, este suficient să reamintim că, astfel cum rezultă din considerentele (460) și (461) ale deciziei atacate, Comisia a luat în considerare numai elementele de cost pentru cheltuielile privind gestionarea și depozitarea deșeurilor și pentru costurile legate de responsabilitate și dezafectare care au fost incluse în modelul financiar pentru Hinkley Point C. În schimb, decizia menționată nu se referă la elementele de ajutor suplimentare privind acest tip de cheltuieli. Prin urmare, Comisia nu a fost obligată să motiveze decizia respectivă în această privință.

556    În cadrul celei de a șasea critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că Comisia ar fi trebuit să argumenteze suplimentar motivul pentru care, contrar practicii sale decizionale, aceasta nu a considerat că absența unei licitații a accentuat efectele măsurilor în cauză asupra concurenței.

557    Comisia contestă aceste argumente.

558    În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că, la punctul 9.1 din decizia atacată, Comisia a prezentat motivele pentru care a considerat că Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO 2004, L 134, p. 1, Ediție specială 06/vol. 8, p. 3), astfel cum a fost modificată, și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO 2004, L 134, p. 114, Ediție specială 06/vol. 8, p. 116), astfel cum a fost modificată, nu au fost aplicabile măsurilor în cauză.

559    În al doilea rând, în considerentele (359)-(364) ale deciziei atacate, Comisia a precizat că procedura de selecție utilizată de Regatul Unit s‑a întemeiat pe un cadru clar, transparent și nediscriminatoriu, care a putut fi considerat echivalent unei proceduri de licitație în materie de transparență și de nediscriminare. În acest context, în considerentul (363) al deciziei menționate, aceasta a precizat în mod expres că Regatul Unit a purtat discuții cu dezvoltatori nucleari noi, alții decât NNBG.

560    În al treilea rând, trebuie să se constate că motivele pentru care Comisia a considerat că măsurile în cauză nu au condus la o supracompensare au fost suficient de evidente la punctul 9.5 din decizia atacată.

561    Având în vedere aceste elemente, prezenta critică trebuie respinsă.

562    În cadrul celei de a șaptea critici din cadrul celui de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că, în considerentul (389) al deciziei atacate, Comisia a constatat o creștere considerabilă a bunăstării generale și a bunăstării tuturor consumatorilor. Or, în acest context, instituția menționată nu ar fi explicat în ce măsură ar fi fost luate în considerare costurile externe generate, cu titlu de exemplu, de tratarea și de eliminarea deșeurilor nucleare sau de riscul de accidente. Pe de altă parte, motivația prevăzută la punctul 9.4 din decizia menționată, referitoare la caracterul adecvat al instrumentelor, nu ar fi inteligibilă. În acest context, Comisia nu s‑ar fi pronunțat suficient cu privire la efectele măsurilor în cauză asupra pieței energiei electrice.

563    Comisia contestă aceste argumente.

564    În această privință, trebuie arătat că, la punctul 9.3 din decizia atacată, Comisia s‑a pronunțat cu privire la faptul dacă o intervenție a Regatului Unit a fost necesară pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit de acesta, și anume crearea unor centrale nucleare noi, și, la punctul 9.4 din decizia menționată, cu privire la faptul dacă măsurile în cauză, în special contractul pe diferență, au putut fi considerate instrumente adecvate pentru atingerea acestui obiectiv. În acest context, Comisia a ținut seama în special de faptul că alte tehnologii puteau fi susținute în mod similar prin contracte pe diferență și de caracterul intermitent al multor tehnologii din domeniul energiilor regenerabile. Cu toate acestea, contrar celor sugerate de Republica Austria, la punctele menționate, aceasta nu a procedat la o evaluare comparativă completă a tuturor efectelor pozitive și negative relevante ale acestor măsuri. Astfel, aceasta a procedat la o astfel de evaluare comparativă într‑o etapă ulterioară a analizei sale, în cadrul punctului 9.6 din această decizie.

565    În consecință, la punctele 9.3 și 9.4 din decizia atacată, Comisia nu a fost obligată să se pronunțe asupra tuturor efectelor pozitive și negative ale măsurilor în cauză și nici să procedeze la evaluarea comparativă a acestora. Pe de altă parte, în măsura în care, în considerentul (389) al deciziei menționate, aceasta a menționat creșterea bunăstării pentru societate în general și pentru toți consumatorii, aceasta nu este o concluzie care să rezulte dintr‑o astfel de evaluare comparativă. În considerentul menționat, Comisia s‑a limitat să constate că crearea unor centrale nucleare noi constituie un efect pozitiv al acestor măsuri.

566    Având în vedere aceste considerații, trebuie respinsă de asemenea critica întemeiată pe motivarea insuficientă a punctelor 9.3 și 9.4 din decizia atacată.

567    În cadrul celei de a doua critici din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria arată că, la punctul 8.1.7 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia și‑a bazat îndoieli serioase în ceea ce privește compatibilitatea măsurilor în cauză cu piața internă pe un raport care concluziona că acestea ar putea conduce la distorsiuni grave ale concurenței. Or, în decizia atacată, Comisia nu ar fi explicat motivele pentru care aceste îndoieli ar fi fost risipite.

568    Comisia contestă aceste argumente.

569    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, după cum reiese de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, considerațiile Comisiei de la punctul 8.1.7 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare au fost evaluări preliminare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2009, ISD Polska și alții/Comisia, T‑273/06 și T‑297/06, EU:T:2009:233, punctul 126 și jurisprudența citată). Prin urmare, motivarea deciziei atacate nu poate fi considerată insuficientă numai ca urmare a faptului că aceasta nu este în întregime identică celei prevăzute în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare. Astfel, într‑o decizie adoptată la sfârșitul unei proceduri oficiale de investigare, Comisia nu este obligată să prezinte o analiză care să acopere toate considerațiile prevăzute în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

570    În al doilea rând, trebuie luat în considerare faptul că, în decizia atacată, Comisia a prezentat motivele pentru care, după ce a efectuat o examinare aprofundată a efectelor măsurilor în cauză asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale între statele membre, aceasta a considerat că măsurile respective au fost compatibile cu piața internă. În acest context, trebuie subliniat de asemenea că îndoielile Comisiei s‑au referit la măsurile în cauză astfel cum acestea au fost notificate de către Regatul Unit. În schimb, autorizația prevăzută în respectiva decizie atacată a vizat măsurile astfel cum acestea au fost modificate în scopul de a lua în considerare aceste îndoieli.

571    În al treilea rând, în măsura în care Republica Austria susține că modificările aduse măsurilor notificate nu au fost de natură să înlăture îndoielile inițiale, trebuie să se constate că aceasta nu prezintă niciun argument în această privință.

572    În al patrulea rând și în orice caz, trebuie subliniat că Comisia a indicat în mod expres în considerentul (402) al deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare că raportul la care se face referire la punctul 8.1.7 din aceasta nu a reflectat în mod necesar punctul de vedere al Comisiei.

573    Având în vedere aceste considerații, trebuie să se concluzioneze că, contrar celor susținute de Republica Austria, simplul fapt că Comisia nu a prezentat în detaliu motivele pentru care nu a împărtășit îndoielile exprimate în raportul menționat la punctul 8.1.7 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare nu implică faptul că motivarea deciziei atacate este insuficientă.

574    În consecință, cea de a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv și cel de al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv trebuie respinse.

G.      Cu privire la al treilea motiv și la prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv, referitoare la calificarea măsurilor în cauză

575    Al treilea motiv și prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv se referă la considerentele (344)-(347) ale deciziei atacate. În considerentele menționate, Comisia a precizat că măsurile care implică un ajutor de exploatare nu sunt, în principiu, conforme cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, dar măsurile în cauză trebuie considerate echivalente cu un ajutor pentru investiții, întrucât acestea trebuie să permită NNBG faptul de a se angaja să investească în construcția Hinkley Point C. În acest context, Comisia a considerat în special că, din punctul de vedere al modelului financiar, valoarea actualizată netă a plăților prețului de exercitare poate fi considerată echivalentul plății unei sume forfetare care permite NNBG să acopere costurile de construcție.

576    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului apreciază că aceste considerații sunt eronate. Într‑o primă etapă, acestea susțin că Comisia ar fi trebuit să califice măsurile în cauză drept ajutoare de exploatare incompatibile cu piața internă. Într‑o a doua etapă, Republica Austria arată că decizia atacată nu este suficient motivată.

1.      Cu privire la argumentele întemeiate pe calificarea măsurilor în cauză

577    Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului susțin că măsurile în cauză constituie ajutoare de exploatare, care nu ar fi compatibile cu piața internă. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea argumentul prezentat în cadrul celui de al patrulea motiv, referitor la calificarea măsurilor în cauză drept ajutoare pentru investiții, menționat la punctul 125 de mai sus.

578    Comisia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Polonă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

579    În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, ajutoarele de exploatare destinate menținerii statu‑quoului sau scutirii unei întreprinderi de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal în cadrul gestiunii curente sau al activităților sale obișnuite nu pot fi considerate compatibile cu piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2000, Germania/Comisia, C‑288/96, EU:C:2000:537, punctele 88-91, Hotărârea din 19 septembrie 2000, Germania/Comisia, C‑156/98, EU:C:2000:467, punctul 30, și Hotărârea din 21 iulie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, C‑459/10 P, nepublicată, EU:C:2011:515, punctele 33-36).

580    Într‑adevăr, astfel de ajutoare nu sunt de natură să îndeplinească cerințele articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, ajutoarele de exploatare care mențin un statu‑quo nu sunt de natură să favorizeze dezvoltarea în sensul acestei dispoziții. La rândul lor, ajutoarele care reduc cheltuielile curente și uzuale de exploatare pe care o întreprindere ar fi trebuit în orice caz să le suporte în cadrul activității sale obișnuite nu pot fi considerate că urmăresc un obiectiv de interes public în sensul acestei dispoziții. Pe de altă parte, ajutoarele prin care sunt acordate avantaje întreprinderilor, fără a fi destinate realizării unui obiectiv de interes public urmărit de statul membru care le acordă, și care pot, în consecință, să fie utilizate de aceste întreprinderi pentru a suporta costurile lor de funcționare actuale și curente nu pot fi declarate compatibile cu piața internă, în aplicarea aceleiași dispoziții. Astfel, asemenea ajutoare ar favoriza aceste întreprinderi în raport cu concurenții lor, fără ca acest lucru să fie justificat de realizarea unui obiectiv de interes public.

581    Trebuie să se constate că, în decizia atacată, Comisia nu a repus în discuție jurisprudența citată la punctul 579 de mai sus. Dimpotrivă, în considerentul (344) al deciziei menționate, aceasta a făcut referite la punctul 8.1 alineatul (1) din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, în care a citat jurisprudența menționată.

582    În schimb, astfel cum rezultă din considerentele (344)-(347) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că jurisprudența citată la punctul 579 de mai sus nu se aplică măsurilor în cauză, ca urmare a caracterului specific al proiectului și faptului că aceste măsuri au urmărit să permită NNBG să se angajeze să investească în construcția Hinkley Point C.

583    Contrar celor susținute de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, această abordare nu este eronată. Astfel, nimic nu se opune ca o măsură de ajutor care urmărește un obiectiv de interes public, care este adecvată și necesară pentru atingerea acestui obiectiv, care nu afectează condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesul comun și care, în consecință, îndeplinește exigențele articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE să fie declarată compatibilă cu piața internă, în aplicarea acestei dispoziții, indiferent de faptul de a ști dacă aceasta trebuie calificată drept ajutor pentru investiții sau ajutor de exploatare. În fond, trebuie amintit că până și un ajutor de exploatare poate fi declarat compatibil cu piața internă atunci când sunt îndeplinite aceste condiții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2016, Magic Mountain Kletterhallen și alții/Comisia, T‑162/13, nepublicată, EU:T:2016:341, punctele 116 și 117).

584    În ceea ce privește măsurile în cauză, primo, trebuie amintit, pe de o parte, că, în decizia atacată, Comisia a constatat că acestea urmăresc un obiectiv de interes public, și anume crearea unor centrale nucleare noi, care nu ar putea fi atins în timp util fără intervenția statului și, pe de altă parte, că Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului nu au prezentat argumente de natură să repună în discuție această constatare. Prin urmare, măsurile menționate nu pot fi considerate ajutoare care se limitează la menținerea unui statu‑quo. Dimpotrivă, potrivit constatărilor Comisiei, în absența acestora, nu ar fi efectuată în timp util nicio investiție în centrale nucleare noi.

585    Secundo, trebuie amintit că, potrivit concluziilor Comisiei, care nu au fost infirmate de argumentele prezentate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului, măsurile în cauză sunt adecvate și necesare pentru atingerea acestui obiectiv și nu afectează condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun. În aceste împrejurări, măsurile în cauză nu pot fi considerate ajutoare limitate la reducerea cheltuielilor de exploatare curente și obișnuite pe care o întreprindere ar fi trebuit să le suporte în orice caz în cadrul activității sale normale. Dimpotrivă, măsurile menționate au avut drept obiectiv crearea unui efect stimulativ pentru construirea unor centrale nucleare noi, prin diminuarea riscurilor legate de investiții, în vederea asigurării rentabilității investițiilor.

586    Argumentele invocate de Republica Austria și de Marele Ducat al Luxemburgului trebuie analizate cu luarea în considerare a acestor considerații. Într‑o primă etapă, aceste state membre invocă argumente referitoare la contractul pe diferență. Într‑o a doua etapă, acestea prezintă argumente referitoare la acordul cu secretarul de stat. Într‑o a treia etapă, acestea susțin argumente privind compensația prevăzută. Într‑o a patra etapă, acestea susțin că, în decizia atacată, Comisia ar fi trebuit să facă o distincție clară între un ajutor de exploatare și un ajutor pentru investiții.

a)      Cu privire la argumentele privind contractul pe diferență

587    În primul rând, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente care urmăresc să demonstreze că acest contract este indisolubil legat de funcționarea Hinkley Point C. În acest context, acestea susțin că acesta acoperă cheltuielile curente ale NNBG și nu se limitează, în consecință, numai la subvenționarea construirii unității C a centralei menționate, ci vizează de asemenea exploatarea curentă, și că volumul ajutorului ar trebui să depindă în mod direct de energia produsă.

588    În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că o măsură de ajutor poate fi declarată compatibilă cu piața internă dacă aceasta îndeplinește exigențele prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE, indiferent de calificarea acesteia drept ajutor de exploatare sau ajutor pentru investiții (a se vedea punctul 583 de mai sus).

589    În ceea ce privește argumentul Republicii Austria și al Marelui Ducat al Luxemburgului întemeiat pe faptul că este imposibil de stabilit o legătură între plățile efectuate în aplicarea contractului pe diferență și investițiile în centrale nucleare noi, este suficient să se sublinieze că contractul menționat urmărește să garanteze venituri stabile pe o perioadă suficient de lungă pentru a încuraja întreprindere în cauză să investească fondurile necesare construirii unor astfel de centrale noi. În esență, este vorba prin urmare de un instrument de acoperire a riscurilor sub forma unui stabilizator al prețurilor, care asigură securitate și stabilitate acestor venituri. Cu toate acestea, spre deosebire de o subvenție din fonduri nerambursabile, acordată integral în avans sau în funcție de evoluția construcției, contractul pe diferență are un efect stimulativ pentru investiții prin garantarea unui nivel determinat și stabil al prețurilor.

590    În acest context, primo, trebuie amintit că, în aplicarea contractului pe diferență, NNBG va primi plata numai în cazul în care prețul de referință va fi mai mic decât prețul de exercitare. În schimb, în cazul în care prețul de referință va fi mai mare decât prețul de exercitare, NNBG va fi obligată să plătească diferența dintre aceste două prețuri (a se vedea punctul 5 de mai sus). Prin urmare, chiar dacă acordarea și valoarea ajutorului depind de circumstanțe legate de funcționarea Hinkley Point C și de producerea de energie electrică de către unitatea menționată, există o legătură clară între această valoare și obiectivul de interes public urmărit. Astfel, aceste modalități urmăresc să garanteze că valoarea plății datorate în temeiul contractului pe diferență corespunde nivelului care trebuie atins pentru a iniția investiții în centrale nucleare noi.

591    Secundo, contrar celor susținute de Republica Austria, faptul că, în ipoteza în care Hinkley Point C nu ar fi finalizată, NNBG nu ar primi ajutoare în aplicarea contractului pe diferență nu este de natură să repună în discuție legătura dintre măsurile în cauză și obiectivul de interes public urmărit, și anume crearea unor centrale nucleare noi. Astfel, trebuie să se constate că, în această ipoteză, obiectivul de interes public urmărit nu ar fi atins. Or, articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu se opune modalităților de repartizare a riscurilor care atribuie riscul tehnic al realizării întreprinderii beneficiare.

592    Tertio, Republica Austria susține că contractul pe diferență permite revizuirea prețului de exercițiu și că, în acest cadru, vor fi luate în considerare nu numai costurile pentru investiții, ci de asemenea costurile de exploatare.

593    În această privință, trebuie arătat că prețul de exercitare autorizat de Comisie în decizia atacată ia în considerare nu numai prețul construirii Hinkley Point C, ci și costurile de exploatare a acestei unități. Astfel, costurile respective influențează rentabilitatea proiectului și au, în consecință, un impact asupra valorii pe care trebuie să o atingă prețul de exercitare pentru a iniția decizia de a investi în centrale nucleare noi.

594    În consecință, faptul că prețul de exercitare poate fi revizuit după 15 și după 25 de ani și că, în cadrul acestei revizuiri (a se vedea punctul 5 de mai sus), pot fi luate în considerare elemente referitoare la costurile de exploatare nu este de natură să repună în discuție legătura dintre măsurile în cauză și obiectivul de interes public urmărit, și anume crearea unor centrale nucleare noi. Astfel, având în vedere că costurile de exploatare pe baza cărora a fost calculat prețul de exercitare trebuie estimate ex ante și că durata de exploatare a Hinkley Point C va fi foarte lungă, posibilitatea unor astfel de revizuiri urmărește să atenueze riscurile referitoare la costurile pe termen lung pentru cele două părți, în vederea creșterii sau a diminuării valorii prețului de exercitare garantat de contractul pe diferență.

595    Prin urmare, chiar dacă plățile care vor fi efectuate în aplicarea contractului pe diferență se referă la funcționarea Hinkley Point C, precum și la producția și vânzarea energiei nucleare de către aceasta, acest lucru nu este de natură să repună în discuție legătura dintre aceste plăți și decizia inițială de a investi.

596    Prin urmare, chiar în ipoteza în care NNBG ar utiliza o parte din plățile pe care le va primi în temeiul contractului pe diferență pentru a acoperi costurile curente de exploatare a Hinkley Point C, acest lucru nu ar fi susceptibil să rupă legătura care există între măsurile în cauză și obiectivul de interes public urmărit, și anume crearea unor centrale nucleare noi.

597    În consecință, nu poate fi admisă argumentația Republicii Austria și a Marelui Ducat al Luxemburgului care urmărește să demonstreze că acest contract este indisolubil legat de funcționarea Hinkley Point C.

598    În al doilea rând, Republica Austria arată că costurile legate de închiderea unei centrale nucleare, de eliminarea deșeurilor și de responsabilitatea și de monitorizarea unei astfel de centrale constituie costuri care decurg în mod obișnuit din funcționarea curentă a unei centrale nucleare. În special, preluarea costurilor de eliminare a deșeurilor radioactive ar trebui considerată nu un ajutor pentru investiții, ci un ajutor de exploatare.

599    Această argumentație trebuie de asemenea să fie respinsă. Astfel, după cum s‑a precizat la punctele 593 și 594 de mai sus, costurile legate de închiderea unei centrale nucleare, de eliminarea deșeurilor și de responsabilitatea și de monitorizarea unei astfel de centrale, de care Comisia a ținut seama în decizia atacată (a se vedea punctele 354-359 de mai sus) au influențat ratele de rentabilitate de care depinde decizia de a investi în construcția Hinkley Point C. Prin urmare, luarea în considerare a acestor costuri în cadrul determinării prețului de exercitare nu este de natură să repună în discuție legătura care există între plățile efectuate în aplicarea contractului pe diferență, pe de o parte, și obiectivul de interes public urmărit de Regatul Unit, și anume crearea unor centrale nucleare noi, pe de altă parte.

600    În al treilea rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în considerentul (358) al deciziei atacate, însăși Comisia a recunoscut că contractul pe diferență constituie un ajutor de exploatare. În această privință, trebuie subliniat că, în considerentul (358) al deciziei atacate, care este prevăzut la punctul 9.1 din decizia menționată, Comisia a analizat dacă măsurile în cauză au fost compatibile cu reglementarea în vigoare a pieței și a explicat că contractul pe diferență al Hinkley Point C nu poate fi considerat un contract de achiziții publice sau o activitate de achiziții publice, întrucât acesta se limitează să stabilească condițiile de desfășurare a activității de producere a energiei electrice prin intermediul utilizării tehnologiei nucleare. Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 577-599 de mai sus, simplul fapt că contractul pe diferență va influența condițiile în care Hinkley Point C va produce energie electrică nucleară nu este de natură să repună în discuție compatibilitatea acestuia cu piața internă.

601    În al patrulea rând, în măsura în care Republica Austria arată că contractul pe diferență va stimula NNBG să producă energie electrică chiar dacă prețurile vor fi inferioare costurilor marginale sau vor fi negative, este suficient să reamintim că acest argument a fost deja examinat și respins în cadrul analizei celui de al șaselea motiv (a se vedea punctele 481-488 de mai sus) și că acesta nu este de natură să repună în discuție compatibilitatea contractului pe diferență cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE.

602    În consecință, trebuie respinse toate argumentele Marelui Ducat al Luxemburgului și ale Republicii Austria referitoare la contractul pe diferență.

b)      Cu privire la argumentele referitoare la acordul cu secretarul de stat

603    În ceea ce privește acordul cu secretarul de stat, Republica Austria se limitează să arate că, în cazul închiderii anticipate a centralei nucleare de la Hinkley Point, transferul NNBG ar implica de asemenea preluarea integrală a gestiunii materialelor iradiate de către autoritățile publice. În această privință, este suficient să se facă referire la punctele 280-282 și 354-359 de mai sus, din care reiese că, în decizia atacată, Comisia nu autorizează un ajutor de stat privind preluarea globală a gestiunii materialelor iradiate de către autoritățile publice într‑o astfel de ipoteză. Prin urmare, acest argument trebuie să fie de asemenea respins.

c)      Cu privire la argumentele referitoare la compensarea prevăzută în măsurile în cauză

604    În susținerea celui de al treilea motiv, Republica Austria și Marele Ducat al Luxemburgului invocă argumente privind compensarea prevăzută.

605    În primul rând, Marele Ducat al Luxemburgului arată că ajutorul de exploatare are, după toate probabilitățile, o valoare exorbitantă. Este foarte probabil ca prețurile de pe piață pentru energia electrică să continue să scadă și ca ajutorul acordat în temeiul contractului pe diferență să constituie o subvenționare foarte ridicată pe parcursul celor 35 de ani de producție a energiei, mult mai ridicată decât ar fi fost prevăzut și evaluat cu ocazia punerii în aplicare a mecanismului de ajutor.

606    În această privință, trebuie arătat că, în susținerea argumentului său, potrivit căruia valoarea ajutorului plătit în temeiul contractului pe diferență este exorbitantă, Marele Ducat al Luxemburgului se limitează să invoce faptul că, foarte probabil, prețurile de pe piața de energie electrică vor continua să scadă. Or, această circumstanță nu este susceptibilă în sine să demonstreze caracterul exorbitant al plăților. Astfel, având în vedere obiectivul de interes public urmărit de Regatul Unit, și anume crearea unor centrale nucleare noi, valoarea ajutorului ar putea fi considerată exorbitantă numai dacă s‑ar demonstra că o valoare inferioară ar fi fost suficientă pentru inițierea unei decizii de a investi în astfel de centrale noi. În schimb, simplul fapt că prețul plătit în temeiul contractului pe diferență ar putea eventual să fie mai scăzut decât prețul viitor de pe piață nu permite în sine să se demonstreze existența unei supracompensări. În orice caz, în acest context, trebuie amintită existența a două date prevăzute pentru revizuirea costurilor de exploatare, dintre care prima se va situa la 15 ani și cea de a doua la 25 de ani după data punerii în funcțiune a primului reactor. Aceste revizuiri vor permite creșterea sau diminuarea prețului de exercitare, pe baza costurilor de exploatare reale cunoscute și a estimărilor revizuite asupra acestor costuri, pentru anumite elemente de cost determinate în contractul pe diferență [a se vedea considerentul (31) al deciziei atacate]. Prin urmare, acest argument trebuie respins.

607    În al doilea rând, Republica Austria susține că costurile pentru investiții sunt admisibile numai pentru partea necesară realizării interesului comun și că coexistența mai multor ajutoare distincte permite să se concluzioneze că măsurile în cauză se referă la funcționarea efectivă a Hinkley Point C, mai degrabă decât la construirea acesteia.

608    În această privință, este suficient să reamintim că argumentele referitoare la existența unei supracompensări au fost examinate și respinse la punctele 392-398 de mai sus și că, în prezentul context, Republica Austria nu prezintă argumente suplimentare de natură să demonstreze existența menționată. În special, acest stat membru nu prezintă niciun argument detaliat susceptibil să demonstreze că plățile care vor fi efectuate în aplicarea contractului pe diferență vor depăși nivelul a ceea ce este necesar pentru a stimula investițiile în centrale nucleare noi. În acest context, trebuie reamintit de asemenea că, în cazul în care prețul de referință va fi mai mare decât prețul de exercitare, NNBG va fi obligată să îi plătească cocontractantului său diferența între aceste două prețuri.

609    Prin urmare, argumentele referitoare la compensarea prevăzută în măsurile în cauză trebuie de asemenea respinse.

d)      Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi trebuit să facă o distincție clară între ajutorul de exploatare și ajutorul pentru investiții

610    Republica Austria susține că reiese de la punctul 77 din Hotărârea din 26 septembrie 2002, Spania/Comisia (C‑351/98, EU:C:2002:530), că Comisia ar fi trebuit să facă o distincție clară între ajutorul de exploatare și ajutorul pentru investiții.

611    Acest argument trebuie de asemenea respins.

612    Astfel, după cum reiese cu claritate de la punctele 76 și 77 din Hotărârea din 26 septembrie 2002, Spania/Comisia (C‑351/98, EU:C:2002:530), în cauza în care a fost pronunțată această hotărâre au fost aplicabile Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (JO 1994, C 72, p. 3) și aceste orientări au făcut o distincție clară între ajutoarele pentru investiții, pe de o parte, și ajutoarele de exploatare, pe de altă parte. În acest caz, Comisia, în sarcina căreia aceste orientări au creat obligații, a fost obligată să califice ajutorul în cauză în funcție de categoriile prevăzute de orientările respective.

613    Cu toate acestea, nu se poate deduce din Hotărârea din 26 septembrie 2002, Spania/Comisia (C‑351/98, EU:C:2002:530), că Comisia este obligată să facă referire la aceste categorii în afara domeniului de aplicare al Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului.

614    Prin urmare, acest argument trebuie de asemenea să fie respins și, în consecință, trebuie respinse toate argumentele care urmăresc să demonstreze că măsurile în cauză ar fi incompatibile cu piața internă din cauza faptului că ar fi vorba despre ajutoare de exploatare.

2.      Cu privire la obligația de motivare

615    În cadrul celui de al treilea motiv și al primei critici din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv, Republica Austria susține că decizia atacată nu este motivată suficient în ceea ce privește calificarea măsurilor în cauză. Faptul că Comisia s‑a îndepărtat brusc de propria practică decizională fără o justificare aprofundată ar reprezenta o încălcare a obligației de motivare. Potrivit Republicii Austria, în cazul în care Comisia ar fi înțeles să își exercite competența de apreciere într‑un mod radical nou, aceasta ar fi trebuit să prezinte o justificare detaliată în această privință. În acest context, Republica Austria susține de asemenea că Comisia nu a explicat în mod suficient motivele pentru care, după ce a calificat măsurile menționate drept ajutoare de exploatare în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, aceasta le‑a calificat ulterior drept ajutoare pentru investiții în cadrul deciziei atacate.

616    Comisia, Republica Cehă, Ungaria, Republica Polonă și Regatul Unit contestă aceste argumente.

617    În primul rând, trebuie amintit că, în considerentele (344)-(347) ale deciziei atacate, desigur, Comisia a constatat că, în principiu, ajutoarele de exploatare nu îndeplinesc cerințele de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Or, în acest context, Comisia a făcut referire la punctul 8.1 alineatul (1) din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, în care aceasta a menționat jurisprudența citată la punctul 579 de mai sus. În consecință, nu se poate deduce din considerația respectivă că aceasta a considerat că un ajutor care urmărește un obiectiv de interes public, care este adecvat și necesar pentru atingerea acestui obiectiv, care nu afectează condițiile schimburilor comerciale într‑o măsură contrară interesului comun și care, în consecință, îndeplinește cerințele prevăzute de dispoziția menționată, nu poate fi declarat compatibil cu piața internă, în aplicarea acestei dispoziții. Pe de altă parte, în considerentele menționate, Comisia a arătat că măsurile în cauză trebuie să permită NNBG să se angajeze să investească în construcția Hinkley Point C, cu luarea în considerare a caracteristicilor și a profilului de risc ale proiectului și cu reducerea la minimum a cuantumului ajutorului necesar și a măsurilor suplimentare esențiale pentru stimularea investițiilor. Aceasta a arătat de asemenea că, din punctul de vedere al modelului financiar, valoarea actualizată netă a plăților în temeiul prețului de exercitare poate fi considerată echivalentul plății unei sume forfetare care permite NNBG să acopere costurile de construcție.

618    În al doilea rând, trebuie subliniat că motivarea deciziei atacate în ceea ce privește calificarea măsurilor în cauză nu se limitează la considerentele (344)-(347) ale deciziei menționate și că, la punctul 9 din decizia menționată, Comisia a prezentat motivele pentru care au fost întrunite condițiile de la articolul 107 alineatul (3) litera (c), explicând în detaliu obiectivul urmărit prin măsurile în cauză, și anume crearea unor centrale nucleare noi (a se vedea punctul 9.2 din această decizie), circumstanțele care au făcut necesară intervenția statului (a se vedea punctul 9.3 din aceeași decizie) și caracterul proporțional al măsurilor menționate (a se vedea punctele 9.5 și 9.6 din decizia în cauză).

619    Prin urmare, Comisia nu a încălcat obligația sa de motivare în ceea ce privește calificarea măsurilor în cauză.

620    Niciunul dintre argumentele invocate de Republica Austria nu este susceptibil să repună în discuție această concluzie.

621    În primul rând, Republica Austria arată că, dat fiind că, în Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 și în practica decizională anterioară, Comisia a consacrat principiul potrivit căruia ajutoarele de exploatare nu sunt compatibile cu piața internă, instituția menționată ar fi trebuit să precizeze mai clar motivele pentru care aceasta s‑a îndepărtat de la acest principiu.

622    În această privință, primo, trebuie amintit că nu se poate deduce din jurisprudență că ajutoarele care îndeplinesc cerințele de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE nu pot fi considerate compatibile cu piața internă, indiferent de calificarea acestora drept ajutoare de exploatare sau ajutoare pentru investiții (a se vedea punctele 577-586 de mai sus).

623    Secundo, trebuie respinse argumentele Republicii Austria întemeiate pe practica anterioară a Comisiei.

624    Pe de o parte, contrar celor susținute de Republica Austria, argumentul acesteia nu dispune de niciun temei în considerentele (396) și (397) ale Deciziei Comisiei din 4 iunie 2008 privind ajutorul de stat C 41/05 acordat de Ungaria în cadrul contractelor de achiziție de energie electrică pe termen lung (JO 2009, L 225, p. 53), care s‑a referit de altfel la aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (a) TFUE și nu la aplicarea articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Desigur, în considerentul (396) al acestei decizii, Comisia a considerat că unele dintre subvențiile în cauză în această speță, care ar fi fost plătite numai după punerea în funcțiune a centralei nucleare și care ar fi acoperit cheltuielile curente, au fost ajutoare de exploatare incompatibile cu piața internă. Cu toate acestea, astfel cum reiese din considerentul (397) al acestei decizii, a fost vorba despre ajutoare în privința cărora autoritățile maghiare și părțile interesate nu au demonstrat nici existența unor prejudicii la nivel regional legate de regiuni concrete, nici respectarea principiului proporționalității.

625    Pe de altă parte, în măsura în care Republica Austria arată că Comisia a consacrat în Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020 principiul potrivit căruia ajutoarele de exploatare nu sunt compatibile cu piața internă, este suficient să se arate că, contrar afirmațiilor acestui stat membru nu reiese din orientările menționate că ajutoarele legate de exploatare nu pot fi considerate compatibile cu piața internă. Dimpotrivă, reiese de la punctul 3.3.2.1 din aceste orientări că Comisia consideră că, în anumite condiții, ajutoarele legate de exploatare pot fi conforme articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. În orice caz, trebuie amintit că, în decizia atacată, Comisia a luat în considerare obiectivul promovării energiei nucleare, care nu se înscrie în obiectivele vizate de orientările respective.

626    În al doilea rând, Republica Austria susține că, la punctul 8.1 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a considerat că măsurile în cauză sunt ajutoare de exploatare care ar putea fi incompatibile cu piața internă. Aceasta ar fi trebuit să explice mai mult motivele pentru care nu și‑a mai menținut aceste îndoieli în cadrul deciziei atacate.

627    În această privință, cu titlu introductiv, trebuie amintit că, după cum reiese de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, considerațiile făcute de Comisie la punctul 8.1 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare reprezintă evaluări preliminare. În consecință, motivarea deciziei atacate nu poate fi considerată insuficientă din cauza faptului că aceasta nu este identică celei a deciziei de inițiere a unei proceduri oficiale de investigare. Prin urmare, în decizia atacată, care a fost adoptată la finalul procedurii oficiale de investigare, Comisia nu a fost obligată să prezinte o analiză care să acopere toate considerațiile prevăzute în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, la care Republica Austria face referire (a se vedea punctul 569 de mai sus).

628    Pe de altă parte, trebuie amintit că, astfel cum a fost precizat la punctul 617 de mai sus și la punctul 8.1 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia s‑a limitat să facă trimitere la jurisprudența menționată la punctul 579 de mai sus, care se referă la ajutoarele de exploatare care, pentru motivele precizate la punctul 580 de mai sus, nu îndeplinesc cerințele de la articolul 107 alineatul (3) litera (c) TFUE. Astfel, în momentul în care Comisia a adoptat decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, aceasta a avut îndoieli cu privire la compatibilitatea măsurilor în cauză cu piața internă, în temeiul dispoziției menționate. Or, în urma unei analize aprofundate și a modificărilor aduse măsurilor în cauză (ajustarea ratei comisionului de garantare a creditelor și a mecanismelor referitoare la repartizarea câștigurilor) îndoielile Comisiei au putut fi risipite.

629    Prin urmare, trebuie respins de asemenea argumentul întemeiat pe punctul 8.1 din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare și, în consecință, trebuie respinse toate argumentele întemeiate pe încălcarea obligației de motivare în ceea ce privește calificarea măsurilor în cauză.

630    În consecință, trebuie respins în întregime cel de al treilea motiv, precum și argumentul invocat în cadrul celui de al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile în cauză constituie ajutoare de exploatare necompatibile cu piața internă (a se vedea punctul 125 de mai sus), și prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv.

H.      Cu privire la al șaptelea motiv, referitor în special la considerațiile Comisiei privind compatibilitatea măsurilor în cauză cu reglementările existente ale pieței

631    Prezentul motiv se referă la considerațiile Comisiei prevăzute în considerentele (348)-(365) ale deciziei atacate, în care aceasta a analizat dacă măsurile în cauză au fost compatibile cu reglementările existente ale pieței.

632    În considerentele (350)-(358) ale deciziei atacate, Comisia a arătat în special că normele privind atribuirea contractelor de achiziții publice, stabilite prin Directiva 2004/17 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și prin Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, nu au fost aplicabile măsurilor în cauză, întrucât acestea nu au implicat nicio achiziție de bunuri, de lucrări sau de servicii. Pe baza informațiilor disponibile, nu s‑ar fi putut concluziona că respectivul contract pe diferență a avut ca obiect achiziționarea de lucrări, de servicii sau de bunuri și, prin urmare, s‑ar fi încadrat la categoria contractelor de achiziții publice sau de concesiune. Potrivit Comisiei, contractul pe diferență nu a stabilit nicio cerință specifică privind livrarea, către autoritatea contractantă sau către terți, a oricărui tip de lucrări, de bunuri sau de servicii. Măsurile în cauză nu ar lua în considerare obligații reciproc constrângătoare care ar putea fi executorii în fața unei instanțe. În plus, nu ar exista selectivitate în ceea ce privește numărul de producători de energie nucleară care pot încheia un contract pe diferență, alta decât cea care rezultă din numărul limitat de amplasamente disponibile pentru construirea de centrale nucleare.

633    În considerentele (359)-(364) ale deciziei atacate, Comisia a explicat că articolul 8 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO 2009, L 211, p. 55) nu a fost încălcat. Acest articol nu ar prevedea utilizarea unei proceduri de licitație, stabilind posibilitatea de a utiliza proceduri echivalente din punctul de vedere al transparenței și al nediscriminării și pe baza unor criterii publicate. Procedura de selecție utilizată de Regatul Unit pentru a identifica un contractant care urmărește să încheie contractul pe diferență pentru noile investiții în sectorul nuclear s‑ar fi bazat pe un cadru clar, transparent și nediscriminatoriu, care ar putea fi considerat echivalent cu o procedură de licitație din punctul de vedere al transparenței și al nediscriminării.

634    Republica Austria consideră că aceste considerații sunt eronate.

635    Într‑o primă etapă, trebuie analizate argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că Regatul Unit nu a inițiat o licitație cu privire la proiectul Hinkley Point C. Într‑o a doua etapă, va fi analizat argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că procedura urmată de Regatul Unit a fost discriminatorie.

1.      Cu privire la argumentele care urmăresc să demonstreze că Regatul Unit ar fi trebuit să inițieze o licitație pentru proiectul Hinkley Point C

636    Republica Austria susține că, în temeiul Directivei 2004/17 și al Directivei 2004/18, al articolul 8 din Directiva 2009/72 și al principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării inerente Tratatului FUE, Regatul Unit ar fi trebuit să inițieze o procedură de licitație publică pentru proiectul Hinkley Point C. Aceste norme ar fi indisolubil legate de obiectul măsurilor în cauză și încălcarea lor ar obliga Tribunalul să anuleze decizia atacată.

637    Comisia, Ungaria și Regatul Unit contestă aceste argumente. În acest context, Comisia susține în special că legalitatea măsurilor în cauză nu depinde de respectarea dispozițiilor privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

638    Într‑o primă etapă, vor fi examinate argumentele întemeiate pe încălcarea Directivei 2004/17 și a Directivei 2004/18. Într‑o a doua etapă, vor fi examinate argumentele întemeiate pe încălcarea articolului 8 din Directiva 2009/72 și a principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării, inerente Tratatului FUE.

a)      Cu privire la argumentele întemeiate pe încălcarea Directivei 2004/17 și a Directivei 2004/18

639    Republica Austria arată că, în împrejurările cauzei, în conformitate cu Directiva 2004/17 și cu Directiva 2004/18, Regatul Unit era obligat să inițieze o licitație cu privire la proiectul Hinkley Point C. Proiectul în cauză ar constitui un contract, un contract de achiziții publice sau cel puțin o concesiune în sensul acestor directive. Acest proiect ar fi trebuit apreciat în integralitatea sa, luând în considerare toate etapele prevăzute, precum și finalitatea acestuia. O astfel de analiză ar fi arătat că măsurile în cauză au constituit o obligație reciproc constrângătoare privind furnizarea unei prestații. Construirea Hinkley Point C și infuzia ulterioară de energie electrică în rețeaua publică ar servi la acoperirea unei necesități concrete a Regatului Unit în calitate de autoritate contractantă. Contraprestația Regatului Unit ar fi ajutorul convenit. Republica Austria susține că nu dispune de suficiente elemente pentru a aprecia dacă măsurile în cauză trebuie calificate drept contract de achiziții sau concesiune.

640    Comisia, Ungaria și Regatul Unit contestă aceste argumente. În acest context, Comisia arată în special că, în conformitate cu Decizia 2006/211/CE a Comisiei din 8 martie 2006 de stabilire a faptului că articolul 30 alineatul (1) din Directiva 2004/17 se aplică producției de energie electrică în Anglia, în Scoția și în Țara Galilor (JO 2006, L 76, p. 6), directiva menționată nu este aplicabilă măsurilor în cauză.

641    Într‑o primă etapă, trebuie analizate argumentele care urmăresc să demonstreze existența unui contract în sensul Directivei 2004/17 sau a unui contract de achiziții publice în sensul Directivei 2004/18.

642    Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/17, contractele de bunuri, de lucrări și de servicii reprezintă contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între una sau mai multe entități contractante și unul sau mai mulți antreprenori, furnizori sau prestatori de servicii. În temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18, contractele de achiziții publice sunt contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante și care au ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

643    Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/17 și articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/18 prevăd că contractele de lucrări (Directiva 2004/17) și contractele de achiziții publice de lucrări (Directiva 2004/18) reprezintă contracte care au ca obiect fie execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția de lucrări referitoare la anumite activități determinate sau la o lucrare ori realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor specificate de entitatea contractantă (Directiva 2004/17) și autoritatea contractantă (Directiva 2004/18).

644    În temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (c) primul paragraf din Directiva 2004/17 și al articolului 1 alineatul (2) litera (c) primul paragraf din Directiva 2004/18, contractele de bunuri (Directiva 2004/17) și contractele de achiziții publice de bunuri (Directiva 2004/18) au ca obiect achiziționarea, leasingul, locațiunea sau locația‑vânzarea de produse, cu sau fără opțiunea de cumpărare.

645    Articolul 1 alineatul (2) litera (d) primul paragraf din Directiva 2004/17 și articolul 1 alineatul (2) litera (d) primul paragraf din Directiva 2004/18 precizează că contractele de servicii (Directiva 2004/17) și contractele de achiziții publice de servicii (Directiva 2004/18) reprezintă contracte, altele decât contractele de lucrări sau bunuri (Directiva 2004/17) și contractele de achiziții publice de lucrări sau de bunuri (Directiva 2004/18).

646    În lumina acestor dispoziții, este necesar să se examineze argumentele Republicii Austria care urmăresc să demonstreze că măsurile în cauză ar fi trebuit să fie calificate drept contracte în sensul Directivei 2004/17 sau contracte de achiziții publice în sensul Directivei 2004/18.

647    În acest context, în primul rând, trebuie arătat că garanția pentru credite și acordul cu secretarul de stat nu constituie nici un contract în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/17, nici un contract de achiziții publice în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18.

648    În al doilea rând, trebuie să se analizeze dacă Comisia ar fi putut califica contractul pe diferență drept contract în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/17 sau drept contract de achiziții publice în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18.

649    În această privință, trebuie arătat că, astfel cum rezultă în special din considerentele (219), (312), (313) și (356) ale deciziei atacate, contractul pe diferență nu permite Regatului Unit să solicite NNBG nici ca aceasta să construiască Hinkley Point C, nici ca aceasta să furnizeze energie electrică. Contractul pe diferență nu stabilește nicio cerință specifică, nici în ceea ce privește lucrările efectuate de către NNBG, nici în ceea ce privește energia electrică furnizată. În ipoteza în care NNBG nu ar finaliza construcția unității menționate sau nu ar produce energie electrică, Regatul Unit nu ar dispune nici de dreptul la plata de daune interese din partea NNBG. Cu toate acestea, statul membru respectiv va putea denunța unilateral contractul pe diferență, în cazul în care construcția nu este finalizată până la data limită.

650    Având în vedere aceste caracteristici ale contractului pe diferență, contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate considera că acesta vizează acoperirea unei necesități concrete a Regatului Unit în calitate de autoritate contractantă. Dimpotrivă, obiectul contractului pe diferență este acordarea unei subvenții și, prin această subvenție, Regatul Unit se limitează să stimuleze NNBG și investitorii acesteia să realizeze obiectivul de interes public urmărit de acest contract, și anume crearea unor centrale nucleare noi.

651    În consecință, contractul pe diferență nu prevede vreo obligație constrângătoare pentru NNBG cu privire la executarea de lucrări, la livrarea de produse sau la prestarea de servicii în sensul Directivei 2004/17 sau al Directiva 2004/18. Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că măsurile în cauză constituie un contract în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/17 sau un contract de achiziții publice în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18.

652    Într‑o a doua etapă, trebuie analizat argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că Comisia nu a ținut seama de faptul că măsurile în cauză au constituit o concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17 sau o concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

653    În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/17 și al articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2004/18, o concesionare de lucrări (Directiva 2004/17) și concesionarea lucrărilor publice (Directiva 2004/18) reprezintă contracte de același tip ca un contract de lucrări (Directiva 2004/17) sau ca un contract de achiziții publice de lucrări (Directiva 2004/18), cu excepția faptului că contraprestația lucrărilor constă fie numai în dreptul de a exploata lucrarea, fie în acel drept însoțit de un preț.

654    În temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17 și al articolului 1 alineatul (4) din Directiva 2004/18, concesionarea serviciilor este un contract care prezintă aceleași caracteristici ca un contract de servicii (Directiva 2004/17) sau ca un contract de achiziții publice de servicii (Directiva 2004/18), cu excepția faptului că contraprestația pentru prestarea de servicii constă numai în dreptul de a exploata serviciul sau în acel drept însoțit de un preț.

655    În lumina acestor dispoziții este necesar să se examineze argumentele Republicii Austria care urmăresc să demonstreze că măsurile în cauză ar fi trebuit calificate drept concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17 sau concesionarea lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

656    În acest context, în primul rând, trebuie arătat că garanția pentru credite și acordul cu secretarul de stat nu constituie nici o concesionare de lucrări în sensul articolului 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/17, nici o concesionare a lucrărilor publice în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2004/18.

657    În al doilea rând, trebuie să se analizeze dacă Comisia ar fi trebuit să califice contractul pe diferență drept concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17 sau concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

658    În temeiul articolului 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17 și al articolului 1 alineatul (4) din Directiva 2004/18, contractele și contractele de achiziții publice, pe de o parte, și concesionările, pe de altă parte, se disting numai în ceea ce privește contraprestația care este datorată ofertantului. Or, astfel cum reiese din considerațiile dezvoltate la punctele 648-650 de mai sus, contractul pe diferență nu poate fi calificat drept contract de bunuri, de lucrări și de servicii sau contract de achiziții publice, în special ca urmare a faptului că acest contract nu prevede obligația NNBG de a executa lucrări, de a livra produse sau de a presta servicii. În consecință, contractul menționat nu poate fi calificat nici drept concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17, nici drept concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

659    De altfel, această interpretare este confirmată de considerentul (12) al Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1), din care rezultă că simpla finanțare a unei activități, în special prin intermediul granturilor, nu constituie o concesionare în sensul acestei directive.

660    În consecință, trebuie să se concluzioneze că Comisia nu a săvârșit nicio eroare prin faptul de a considera că măsurile în cauză nu au constituit nici un contract sau o concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17, nici un contract de achiziții publice sau o concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

661    Niciunul dintre argumentele invocate de Republica Austria nu este susceptibil să repună în discuție această concluzie.

662    În primul rând, Republica Austria arată că, în considerentul (312) al deciziei atacate, Comisia a constatat existența unor obligații contractuale ale NNBG și că astfel de obligații constituie un element tipic al contractului de achiziții publice.

663    În această privință, trebuie arătat că, desigur, în considerentul (312) al deciziei atacate, Comisia a precizat că „contractul pe diferență pare să ofere o serie de astfel de clauze riguroase care ar stimula NNBG să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul contractului”. Cu toate acestea, în considerentul respectiv și în considerentul (313) al deciziei menționate, Comisia a constatat de asemenea că NNBG nu a fost obligată nici să construiască Hinkley Point C, nici să furnizeze energie electrică. Prin urmare, obligațiile contractuale la care Comisia a făcut referire în considerentul (312) al acestei decizii nu sunt de natură să justifice calificarea contractului pe diferență drept contract sau concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17 ori drept contract de achiziții publice sau concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

664    Contrar celor susținute de Republica Austria, nu se poate deduce din considerația Comisiei prevăzută în considerentul (312) al deciziei atacate, potrivit căreia dispozițiile contractuale prevăzute în contractul pe diferență sunt „obligații contractuale tipice pe care orice părți contractuale ar urmări să le includă într‑un acord similar”, că acestea au fost obligații de natură să justifice calificarea contractului pe diferență drept contract sau concesionare de lucrări în sensul Directivei 2004/17 ori drept contract de achiziții publice de lucrări sau concesionare a lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18. Astfel, reiese cu claritate din acest considerent și din contextul său că, prin faptul de a se referi la un „acord similar”, Comisia nu a urmărit încheierea unui acord privind un contract de bunuri, de lucrări și de servicii, un contract de achiziții publice de lucrări sau o concesionare, ci încheierea unui acord care să prevadă un stimul, sub forma unui grant, pentru realizarea unui obiectiv de interes public. În consecință, este vorba despre obligații conținute în mod obișnuit în acordurile de grant.

665    Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe considerentul (312) al deciziei atacate.

666    În al doilea rând, Republica Austria arată că Comisia nu a luat în considerare în mod suficient faptul că ar fi practic imposibil pentru NNBG să renunțe la contracte din cauza cuantumului potențial al costurilor pentru investiții care ar fi pierdute. Posibilitatea teoretică a desfacerii unilaterale a contractului nu ar fi de natură să excludă în totalitate aplicarea Directivei 2004/17 și a Directivei 2004/18.

667    În această privință, trebuie arătat că acest argument nu este susceptibil să repună în discuție considerația menționată la punctul 649 de mai sus, potrivit căreia contractul pe diferență nu stabilește nicio cerință specifică nici în ceea ce privește lucrările efectuate de către NNBG, nici în ceea ce privește energia electrică care trebuie produsă și furnizată de către aceasta. În acest context, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că se poate deduce din considerentul (13) al deciziei atacate că NNBG va fi obligată să mențină un nivel de performanță minimal predeterminat și pe faptul că, chiar dacă neatingerea acestui nivel minimal ar implica doar o pierdere a ajutorului, acest lucru ar echivala, având în vedere sumele considerabile care au fost investite, cu obligația de a construi și de a exploata Hinkley Point C. Astfel, reiese cu claritate din acest considerent și din considerentul (313) al deciziei menționate că NNBG nu este obligată să asigure un nivel de producție predeterminat, aceste considerente prevăzând numai faptul că, în cazul în care aceasta nu atinge factorul de utilizare a puterii instalate de 91 %, nu va obține veniturile pe care speră să le obțină datorită proiectului. În consecință, nu există nicio obligație contractuală pentru NNBG de a respecta acest factor de utilizare a puterii instalate.

668    Or, în absența unor cerințe contractuale specifice privind lucrările care trebuie efectuate de NNBG sau energia electrică ce trebuie produsă și furnizată de către aceasta, nu a fost justificată aplicarea dispozițiilor Directivei 2004/17 și ale Directivei 2004/18.

669    În orice caz, în absența unei obligații contractuale de a executa lucrări, de a livra produse sau de a presta servicii în sensul Directivei 2004/17 sau al Directivei 2004/18, nu poate fi exclus ca, în pofida stimulilor economici care urmăresc să garanteze faptul că NNBG construiește și exploatează Hinkley Point C, această întreprindere să decidă să nu o finalizeze sau să nu o exploateze, din motive economice.

670    Având în vedere aceste considerații, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, de facto, NNBG a fost obligată să asigure un nivel de producție.

671    În al treilea rând, Republica Austria arată că normele care reglementează contractele de achiziții publice nu pot rămâne neaplicate ca urmare a simplului fapt că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost conceput și definit în mod determinant de către EDF.

672    Acest argument trebuie respins.

673    În această privință, este suficient să reamintim că Comisia nu a exclus aplicarea Directivei 2004/17 și a Directivei 2004/18 din cauza faptului că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost definit în mod determinant de către EDF, ci aceasta le‑a exclus ca urmare a faptului că contractul pe diferență nu a prevăzut obligația contractuală de a executa lucrări, de a livra produse sau de a presta servicii în sensul directivelor menționate.

674    În al patrulea rând, în ceea ce privește afirmația Republicii Austria întemeiată pe faptul că aceasta nu dispune de informații suficiente pentru a determina dacă măsurile în cauză trebuie calificate drept contracte, contracte de achiziții publice sau concesionări, este suficient să se constate că Republica Austria dispune de informații suficiente pentru a se pronunța cu privire la faptul de a ști dacă contractul pe diferență prevede o obligație în sarcina NNBG de a executa lucrări, de a livra produse sau de a presta servicii și că, dat fiind că o astfel de obligație nu există, în orice caz, nu pentru motivele prezentate la punctele 639-660 de mai sus, măsurile în cauză nu pot fi calificate nici drept contracte sau concesionări de lucrări în sensul Directivei 2004/17, nici drept contracte de achiziții publice sau concesionări ale lucrărilor publice în sensul Directivei 2004/18.

675    În al cincilea rând, Republica Austria arată că Comisia ar fi trebuit să analizeze proiectul în ansamblul său, luând în considerare complexitatea dispozitivului contractual privind construirea și exploatarea Hinkley Point C. Acest argument trebuie respins. Astfel, în absența unei obligații pentru NNBG de a executa lucrări, de a livra produse sau de a presta servicii, nici chiar o vedere de ansamblu a măsurilor în cauză nu ar fi permis să se considere că acestea ar fi trebuit calificate drept contracte, contracte de achiziții publice sau concesionări în sensul Directivei 2004/17 sau al Directivei 2004/18.

676    Având în vedere considerațiile precedente, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria care urmăresc să demonstreze că Comisia ar fi trebuit să califice măsurile în cauză drept contracte sau concesionări de lucrări în sensul Directivei 2014/17 ori drept contracte de achiziții publice sau concesionări ale lucrărilor publice în sensul Directivei 2014/18, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la argumentul Comisiei potrivit căruia Directiva 2004/17 nu este aplicabilă măsurilor menționate, în conformitate cu Decizia 2006/211.

b)      Cu privire la argumentele întemeiate pe încălcarea articolului 8 din Directiva 2009/72 și a principiilor egalității de tratament, nediscriminării și transparenței, inerente Tratatului FUE

677    Republica Austria susține că obiectul prestației l‑a reprezentat construirea și exploatarea Hinkley Point C, cu susținerea financiară din partea Regatului Unit drept contraprestație. Prin urmare, în temeiul articolului 8 din Directiva 2009/72 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și al principiilor egalității de tratament, nediscriminării și transparenței inerente Tratatului FUE, Regatul Unit ar fi trebuit să lanseze o procedură de ofertare cu privire la proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C, formulată în mod clar, precis și neechivoc, care să conțină toate informațiile exacte privind întreaga derulare a procedurii și care să garanteze că toți ofertanții dispun de aceleași șanse. O astfel de procedură ar fi trebuit lansată în cazul în care ar fi existat un interes transfrontalier, chiar și în ipoteza în care autorizația de a exercita o activitate nu l‑a obligat pe cesionar să exercite activitatea cedată. Considerația Comisiei, prevăzută în considerentul (357) al deciziei atacate, potrivit căreia sistemul contractului pe diferență ar fi deschis tuturor părților interesate potențiale și, în consecință, nu ar fi selectiv, nu ar fi convingătoare. Alegerea NNBG ar fi avut drept consecință excluderea altor operatori de la construirea și de la exploatarea Hinkley Point C.

678    Comisia, Ungaria și Regatul Unit contestă aceste argumente.

679    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, prin aceste argumente, Republica Austria nu contestă că a avut loc o procedură de selecție. Aceasta se limitează să arate că procedura organizată de Regatul Unit (a se vedea punctul 633 de mai sus) nu a fost suficientă, întrucât nu a fost vorba despre o procedură de ofertare cu privire la construirea și la exploatarea Hinkley Point C.

680    În primul rând, trebuie analizat argumentul Republicii Austria întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Directiva 2009/72.

681    În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 8 alineatul (1) prima teză din Directiva 2009/72, statele membre trebuie să asigure, în interesul siguranței alimentării, posibilitatea prevederii de noi capacități de producere a energiei sau măsuri de gestionare orientată către eficiență energetică și satisfacerea cererii, printr‑o procedură de ofertare sau orice procedură echivalentă din punctul de vedere al transparenței și al nediscriminării, pe baza unor criterii publicate.

682    Trebuie să se constate că articolul 8 alineatul (1) prima teză de Directiva 2009/72 nu impune în mod necesar ca un stat membru să lanseze o procedură de ofertare, ci îi permite de asemenea să urmeze o altă procedură, dacă aceasta este efectuată pe baza unor criterii publicate și dacă este echivalentă unei proceduri de ofertare din punctul de vedere al transparenței și al nediscriminării. În consecință, acest articol nu se opune ca, în locul lansării unei proceduri de ofertare, statul membru să opteze pentru instrumentul unei subvenții care să urmărească stimularea întreprinderilor să realizeze un obiectiv de interes public determinat.

683    Prin urmare, contrar celor susținute de Republica Austria, articolul 8 alineatul (1) prima teză din Directiva 2009/72 nu impune ca construcția Hinkley Point C să facă în mod necesar obiectul unei proceduri de ofertare.

684    În consecință, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe încălcarea articolului 8 din Directiva 2009/72.

685    În al doilea rând, trebuie analizat argumentul Republicii Austria întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării și transparenței, inerente Tratatului FUE.

686    În acest context, trebuie amintit că principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței sunt menite să se aplice contractelor de achiziții publice, concesiunilor, autorizațiilor exclusive și licențelor exclusive acordate de o autoritate publică și pentru care legiuitorul Uniunii nu a prevăzut norme speciale. Astfel, atunci când sunt atribuite astfel de contracte sau astfel de drepturi, principiile egalității de tratament, transparenței și nediscriminării impun ca statele membre să garanteze un grad de publicitate adecvat care să permită asigurarea unui mediu concurențial în domeniul concesiunii de servicii publice, precum și controlul imparțialității procedurilor de atribuire (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 decembrie 2000, Telaustria și Telefonadress, C‑324/98, EU:C:2000:669, punctul 62, Hotărârea din 3 iunie 2010, Sporting Exchange, C‑203/08, EU:C:2010:307, punctul 41, și Hotărârea din 14 noiembrie 2013, Belgacom, C‑221/12, EU:C:2013:736, punctul 28).

687    Cu toate acestea, în acest context, trebuie amintit că principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței nu impun în mod necesar lansarea unei proceduri de ofertare pentru un proiect determinat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 iunie 2010, Sporting Exchange, C‑203/08, EU:C:2010:307, punctul 41). În consecință, acestea nu limitează dreptul unui stat membru de a alege între un contract de achiziții publice și acordarea unui grant pentru a stimula întreprinderile să realizeze un obiectiv de interes public determinat.

688    Prin urmare, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării și transparenței, fără a fi necesar să se decidă dacă măsurile în cauză pot fi asimilate unei autorizații sau unei licențe exclusive în sensul jurisprudenței menționate la punctul 686 de mai sus.

689    În consecință, trebuie respinse toate argumentele Republicii Austria care urmăresc să demonstreze că Regatul Unit ar fi trebuit să lanseze o procedură de ofertare pentru proiectul Hinkley Point C, fără a fi necesar să se decidă dacă o încălcare a Directivei 2004/17, a Directivei 2004/18, a articolului 8 din Directiva 2009/72 sau a principiilor transparenței, egalității de tratament și nediscriminării inerente Tratatului FUE ar fi fost de natură să repună în discuție legalitatea deciziei atacate.

2.      Cu privire la argumentul întemeiat pe caracterul discriminatoriu al contractului pe diferență

690    În cadrul celui de al șaptelea motiv, Republica Austria invocă un argument referitor la considerentul (549) al deciziei atacate. În considerentul menționat, Comisia a subliniat, cu privire la conformitatea măsurilor în cauză cu articolele 30 și 110 TFUE, că, atât timp cât contractul pe diferență nu a fost deschis pentru producătorii de energie electrică din afara Marii Britanii, Regatul Unit s‑a angajat să ajusteze modul în care a fost calculată răspunderea furnizorilor de energie electrică pentru plățile din cadrul contractelor pe diferență, astfel încât energia nucleară eligibilă produsă în statele membre ale UE, în afară de Regatul Unit, și furnizată clienților din Regatul Unit să nu fie inclusă în cotele de piață ale furnizorilor. În acest context, Comisia a subliniat că Regatul Unit ar elimina această derogare atunci când producătorii de energie din afara Marii Britanii ar fi eligibili pentru a candida în vederea atribuirii unor contracte pe diferență.

691    Republica Austria susține că din considerentul (549) al deciziei atacate rezultă că sistemul de contracte pe diferență a fost discriminatoriu, întrucât acesta nu a fost deschis producătorilor de energie electrică situați în afara Regatului Unit.

692    Comisia contestă acest argument.

693    În această privință, în primul rând, trebuie arătat că, astfel cum rezultă din considerentele (359)-(364) ale deciziei atacate, procedura de selecție pe care Regatul Unit a urmat‑o pentru a identifica contractantul care urmărește să investească într‑o centrală nucleară nouă în Regatul Unit era deschisă dezvoltatorilor, producătorilor și investitorilor din alte state membre. În consecință, nu a existat discriminare pe bază de naționalitate în această privință.

694    În al doilea rând, în măsura în care Republica Austria dorește să arate că instrumentul constituit din contractul pe diferență nu este încă deschis producătorilor de energie electrică situați în afara Marii Britanii, acest argument trebuie de asemenea respins. În această privință, trebuie amintit că construirea și exploatarea unei centrale nucleare urmărește producerea de energie de bază pentru a garanta securitatea aprovizionării. În aceste împrejurări, nu se poate reproșa Regatului Unit că solicită ca o astfel de centrală să fie construită în Marea Britanie, în scopul de a evita ca aceasta să fie limitată de capacitățile fizice de interconectare.

695    Prin urmare, trebuie respinse toate argumentele dezvoltate în cadrul celui de al șaptelea motiv.

I.      Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a prezenta observații în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999

696    Republica Austria arată că Comisia a încălcat articolul 108 alineatul (2) TFUE și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, care ar impune Comisiei să le acorde celor interesați posibilitatea de a‑și prezenta observațiile. În consecință, statele membre ar dispune de un drept subiectiv de a fi ascultate în cadrul procedurii oficiale de investigare. Acestea ar avea dreptul de a fi implicate în procedura administrativă într‑o măsură adecvată, ținând seama de circumstanțele speței. Decizia de inițiere ar trebui să dea posibilitatea părților interesate să participe în mod eficient la procedura oficială de investigare în cadrul căreia vor putea să își susțină argumentele.

697    Republica Austria arată că, având în vedere că, în momentul în care și‑a putut prezenta observațiile, valoarea ajutorului și modalitățile sale concrete nu fuseseră stabilite încă, aceasta nu a fost în măsură să se pronunțe în mod suficient și adecvat cu privire la diferitele măsuri preconizate în mod concret. Potrivit Republicii Austria, dacă aceasta ar fi dispus de informații suplimentare și exacte cu privire la volumul și la modalitățile măsurilor preconizate, ar fi putut prezenta argumente suplimentare și solide referitoare la îndoielile cărora măsurile menționate le‑au dat naștere în ceea ce o privește.

698    Comisia și Ungaria susțin că aceste argumente trebuie respinse. Comisia arată în special că Republica Austria se limitează să facă referire la decizia atacată, și nu la decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

699    În această privință trebuie amintit că, în temeiul articolului 108 alineatul (2) primul paragraf TFUE, în cazul în care Comisia decide să inițieze o procedură oficială de investigare, aceasta este obligată să solicite părților în cauză să își prezinte observațiile.

700    Astfel cum reiese din jurisprudență, articolul 108 alineatul (2) primul paragraf TFUE urmărește, pe de o parte, să oblige Comisia să procedeze astfel încât toate persoanele potențial interesate să fie avertizate și să aibă ocazia de a‑și susține argumentele, precum și, pe de altă parte, să permită Comisiei să fie pe deplin informată cu privire la toate datele cauzei înainte de a lua o decizie (Hotărârea din 25 iunie 1998, British Airways și alții/Comisia, T‑371/94 și T‑394/94, EU:T:1998:140, punctul 58).

701    În acest context, trebuie amintit că jurisprudența conferă în mod esențial persoanelor interesate rolul de surse de informare pentru Comisie în cadrul procedurii administrative inițiate în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE. Rezultă că persoanele interesate, departe de a putea beneficia de dreptul la apărare recunoscut persoanelor împotriva cărora este inițiată o procedură, dispun numai de dreptul de a fi asociate procedurii administrative într‑o măsură adecvată, care ține cont de circumstanțele speței (Hotărârea din 25 iunie 1998, British Airways și alții/Comisia, T‑371/94 și T‑394/94, EU:T:1998:140, punctele 59 și 60, și Hotărârea din 30 noiembrie 2009, Franța și France Télécom/Comisia, T‑427/04 și T‑17/05, EU:T:2009:474, punctul 147).

702    Astfel, părțile interesate au, în cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, numai posibilitatea de a adresa Comisiei orice informație destinată să orienteze viitoarea acțiune a acesteia și nu ar putea pretinde ele însele o dezbatere în contradictoriu cu Comisia precum cea existentă în favoarea acestui stat membru (Hotărârea din 15 noiembrie 2011, Comisia și Spania/Gouvernement of Gibraltar și Regatul Unit, C‑106/09 P și C‑107/09 P, EU:C:2011:732, punctul 181).

703    În plus, s‑a statuat că Comisia nu poate fi obligată să prezinte o analiză completă cu privire la ajutorul în cauză în comunicarea sa referitoare la inițierea procedurii oficiale de investigare. În schimb, este necesar ca aceasta să definească suficient cadrul investigării sale, pentru a nu lipsi de conținut dreptul persoanelor interesate de a prezenta observații (Hotărârea din 30 noiembrie 2009, Franța și France Télécom/Comisia, T‑427/04 și T‑17/05, EU:T:2009:474, punctul 148).

704    La rândul său, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999, intitulat „Procedura oficială de investigare”, prevede că decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare sintetizează elementele relevante de fapt și de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse și indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piața comună. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză și celorlalte persoane interesate să își prezinte observațiile într‑un termen stabilit.

705    Decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare trebuie, așadar, să dea posibilitatea persoanelor interesate să participe în mod eficient la procedura menționată, în cadrul căreia vor putea să își susțină argumentele. În acest scop, este suficient ca persoanele interesate să cunoască raționamentul care a determinat Comisia să considere în mod provizoriu că măsura respectivă poate constitui un ajutor nou incompatibil cu piața comună (Hotărârea din 12 mai 2011, Région Nord‑Pas‑de‑Calais și Communauté d’agglomération du Douaisis/Comisia, T‑267/08 și T‑279/08, EU:T:2011:209, punctul 81).

706    Totuși, dreptul la informare al părților interesate nu excede dreptul de a fi ascultat de Comisie. În special, acesta nu poate fi extins la dreptul general de a se exprima cu privire la orice aspecte potențial importante invocate în cursul procedurii oficiale de investigare (Hotărârea din 30 noiembrie 2009, Franța și France Télécom/Comisia, T‑427/04 și T‑17/05, EU:T:2009:474, punctul 149).

707    În lumina celor precedente, trebuie analizate argumentele invocate de Republica Austria, întemeiate pe faptul că Comisia nu a respectat dreptul său de a prezenta observații din cauza faptului că, în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, aceasta nu a determinat în mod suficient măsurile în cauză.

708    Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, în susținerea prezentului motiv, Republica Austria se referă la considerentele (16), (73) și (551) ale deciziei atacate. Or, trimiterea la considerente prevăzute în decizia atacată nu este în sine susceptibil să demonstreze că Comisia nu a respectat dreptul Republicii Austria de a prezenta observații. Astfel, articolul 108 alineatul (2) TFUE și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 se referă la dreptul părților interesate de a prezenta observațiile lor în cursul procedurii administrative. În consecință, problema decisivă în prezentul context este dacă decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare a conținut elemente suficiente. În schimb, problema dacă decizia atacată, care a fost adoptată în urma procedurii administrative, conține elemente suficiente nu este în mod direct relevantă în prezentul context.

709    Cu toate acestea, reiese în mod suficient de clar din argumentele Republicii Austria că acest stat membru susține în esență că decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare nu a conținut suficiente elemente care să îi permită să își exercite dreptul de a prezenta observații în mod util și că această lipsă de elemente s‑ar fi reflectat de asemenea în decizia atacată.

710    În primul rând, Republica Austria invocă argumente care urmăresc să demonstreze că decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare nu a conținut suficiente informații care să îi permită să își exercite dreptul de a‑și prezenta observațiile în mod efectiv.

711    Primo, Republica Austria arată că anumite aspecte referitoare la contractul pe diferență au rămas nesoluționate. Astfel, natura mecanismului contractului pe diferență și în special criteriile de calcul ale diferenței, mai ales al prețului de exercitare, nu ar fi fost încă fixate.

712    În această privință, mai întâi, trebuie arătat că Comisia a descris contractul pe diferență în considerentele (43)-(49) și (53)-(89) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare. Astfel cum reiese din considerentul (67) al deciziei menționate, înainte de notificarea măsurilor în cauză, Regatul Unit și EDF s‑au pus de acord în ceea ce privește elementele esențiale ale acestuia și în special în ceea ce privește prețul de exercitare, durata contractului și rata internă de rentabilitate. Aceste elemente au fost comunicate părților interesate. Astfel, reiese din considerentul (70) al acestei decizii că prețul de exercitare preconizat de Regatul Unit ar fi stabilit la 92,50 GBP per MWh și reiese din considerentul (78) al aceleiași decizii că plățile au fost planificate pentru o perioadă 35 de ani. În considerentul (71) al deciziei în cauză se indică faptul că rata internă de rentabilitate după impozitare, pe baza căreia a fost calculat deficitul de finanțare, a corespuns unei marje cuprinse între 9,75 % și 10,15 % și, în contextul publicării unei comunicări a deciziei respective în Jurnalul Oficial, se precizează că aceasta a corespuns valorii de 9,87 %. În considerentul (72) al aceleiași decizii, se indică faptul că diferența între prețul de exercitare și prețul de referință a fost calculată astfel încât să varieze între 3,5 și 9 miliarde GBP, în funcție de prețul cărbunelui în Regatul Unit. În acest context, trebuie luat în considerare de asemenea considerentul (361) al deciziei în cauză, din care reiese faptul că valoarea totală a ajutorului depindea de ipotezele reținute pentru prețurile viitoare cu ridicata și pentru rata de actualizare și atingea, în funcție de diferite scenarii, 4,78 miliarde GBP, 11,17 miliarde GBP sau 17,62 miliarde GBP. În această privință, trebuie amintit că valoarea totală a ajutorului depindea de prețul de referință, care este un preț de piață, al cărui cuantum poate fi prevăzut cu dificultate pentru viitor.

713    În continuare, trebuie luate în considerare în special considerentele (126)-(145), precum și considerentele (163)-(178) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, referitoare la calificarea contractului pe diferență drept ajutor de stat. În acest context, Comisia a descris în detaliu funcționarea contractului menționat.

714    În sfârșit, trebuie arătat că, în considerentele (349)-(362) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a precizat că, pe baza informațiilor de care a dispus, aceasta nu a putut concluziona că contractul pe diferență a fost o măsură de ajutor proporțională. În acest context, aceasta a precizat în mod detaliat factorii care fac dificilă determinarea prețului de exercitare adecvat și a caracterului profitabil al proiectului Hinkley Point C.

715    Având în vedere aceste elemente, trebuie să se concluzioneze că, contrar celor susținute de Republica Austria, indicațiile care figurează în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, privind valoarea elementului de ajutor conținut în contractul pe diferență, modalitățile acestuia și îndoielile Comisiei au fost suficiente pentru a permite Republicii Austria să își exercite dreptul de a‑și prezenta observațiile.

716    Secundo, în ceea ce privește garanția pentru credite, Republica Austria arată că garanția menționată a fost descrisă într‑un mod extrem de vag și nedeterminat, întrucât Comisia s‑a limitat să indice că această garanție a fost legată de creditul pe care NNBG l‑ar obține în mod efectiv și că valoarea sa globală ar putea atinge 17,6 miliarde GBP.

717    În această privință, trebuie arătat că, desigur, în descrierea garanției pentru credite prevăzută în considerentele (50)-(52) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia s‑a limitat să arate că detaliile garanției menționate nu fuseseră încă determinate, dar că această garanție ar fi, fără îndoială, legată de valoarea creditului obținut în mod efectiv de NNBG.

718    Cu toate acestea, în acest context, trebuie luate în considerare de asemenea considerentele (146) și (147) și (179)-(187) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, în care Comisia s‑a pronunțat cu privire la calitatea ajutorului de stat al acestei măsuri. În acest context, Comisia a arătat că, potrivit indicațiilor Regatului Unit, garanția pentru credite nu a constituit un ajutor de stat, ca urmare a faptului că garanția menționată ar fi furnizată în condiții de piață și ar fi conformă cu comunicarea privind garanțiile, în special în ceea ce privește prețul său. Aceasta a indicat de asemenea că nu a fost convinsă că metoda propusă de Regatul Unit pentru determinarea prețului acestei garanții a fost susceptibilă să garanteze că acest preț ar corespunde unui preț oferit de un investitor privat. În această privință, aceasta a indicat că unele dintre elementele metodei propuse nu au corespuns abordării pe care un investitor privat ar fi urmat‑o. Pe de altă parte, în considerentele (342)-(348) ale deciziei menționate, aceasta a arătat că, având în vedere aceste elemente, nu a putut exclude faptul că acordarea garanției în cauză a fost susceptibilă să conducă la o supracompensare.

719    Având în vedere aceste elemente, trebuie să se concluzioneze că, contrar celor susținute de Republica Austria, indicațiile privind garanția pentru credite, prevăzute în decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, au fost suficient de precise pentru a permite Republicii Austria să își exercite dreptul de a‑și prezenta observațiile.

720    Tertio, în ceea ce privește compensația pentru închiderea anticipată a centralei nucleare de la Hinkley Point, Republica Austria arată că indicațiile din decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare s‑au limitat la informația potrivit căreia proprietarii aveau dreptul la o compensație, dar că nivelul și circumstanțele exacte ale acestei indemnizații erau încă în curs de negociere și nu erau încă pe deplin cunoscute.

721    În această privință, trebuie luate în considerare considerentele (47) și (48) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, din care reiese că acordul cu secretarul de stat s‑a referit la eventualitatea închiderii centralei nucleare ca urmare a unei decizii politice. Se precizează că, în aceste împrejurări, pe de o parte, investitorii NNBG ar avea dreptul la o compensație, ale cărei nivel și dimensiune nu sunt încă precizate, și, pe de altă parte, aceștia ar avea dreptul de a transfera NNBG în Regatul Unit, care, la rândul său, ar avea dreptul de a solicita ca NNBG să îi fie transferată.

722    Pe de altă parte, trebuie să se țină seama de considerentele (192)-(195) ale deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare, referitoare la calificarea unei astfel de indemnizații drept ajutor de stat. În acest context, Comisia a precizat că o indemnizație care urmărește să compenseze un prejudiciu cauzat de autoritățile publice nu constituie un ajutor de stat. Totuși, aceasta a menționat că, înainte de a concluziona în mod definitiv în această privință, are nevoie de mai multe informații cu privire la faptul dacă indemnizația prevăzută rezultă dintr‑un principiu general și dacă aceasta este disponibilă de asemenea pentru alți operatori de pe piață care se găsesc într‑o situație similară.

723    Având în vedere aceste elemente, trebuie arătat că decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare a conținut suficiente informații pentru a permite Republicii Austria să își exercite dreptul de a prezenta observații. În acest context, trebuie amintit că, astfel cum reiese de la punctele 275-282 de mai sus, singurul element de ajutor identificat de Comisie în decizia atacată privind acordul cu secretarul de stat a fost dreptul la o plată rapidă și sigură. În schimb, în decizia menționată, Comisia nu autorizează elemente de ajutor care să poată rezulta din modalitățile de calcul al indemnizației.

724    Quarto, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctele 247-362 de mai sus, Comisia a fost în drept să adopte decizia atacată, chiar dacă încă nu cunoștea toate clauzele referitoare la finanțarea Hinkley Point C, întrucât aceste clauze nu fuseseră convenite încă de către părți. În consecință, contrar celor susținute de Republica Austria, faptul că nici clauzele concrete nu au fost cunoscute în etapa deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigare nu poate să fi golit de sens dreptul acesteia de a‑și prezenta observațiile.

725    Având în vedere considerațiile precedente, trebuie respinse argumentele Republicii Austria întemeiate pe faptul că decizia de a iniția procedura formală de investigare nu a conținut suficiente informații care să îi permită să își exercite în mod efectiv dreptul de a lua parte la procedura menționată.

726    În al doilea rând, trebuie respins argumentul Republicii Austria întemeiat pe faptul că, în anumite situații, Comisia este obligată să informeze din nou părțile interesate.

727    În acest context, trebuie amintit că procedura oficială de investigare trebuie să permită aprofundarea și clarificarea problemelor ridicate în decizia de inițiere a acestei proceduri și trebuie să permită statului membru care a notificat proiectul să dezvolte acest proiect în funcție de eventualele observații ale Comisiei. În consecință, orice eventuală diferență între aceasta și decizia finală nu poate fi considerată în sine un viciu care afectează legalitatea acesteia din urmă (Hotărârea din 4 septembrie 2009, Italia/Comisia, T‑211/05, EU:T:2009:304, punctul 55). În consecință, numai o modificare care afectează natura măsurilor în cauză ar fi de natură să oblige Comisia să informeze părțile interesate încă o dată.

728    Or, trebuie să se constate că Republica Austria nu invocă nicio modificare și nici chiar vreo precizare care ar fi fost dezvăluită în cursul procedurii oficiale de investigare și care ar fi fost de natură să declanșeze o astfel de obligație.

729    În al treilea rând și în orice caz, chiar în ipoteza în care Comisia nu ar fi respectat dreptul Republicii Austria de a‑și prezenta observațiile, prezentul motiv nu ar putea fi reținut. Astfel, încălcarea acestui drept ar putea determina anularea numai dacă, în lipsa acestei nereguli, procedura ar fi putut conduce la un rezultat diferit (Hotărârea din 12 mai 2011, Région Nord‑Pas‑de‑Calais și Communauté d’agglomération du Douaisis/Comisia, T‑267/08 și T‑279/08, EU:T:2011:209, punctul 85). Or, trebuie să se constate că Republica Austria nu prezintă niciun argument a cărui luare în considerare de către Comisie ar fi putut fi de natură să modifice concluzia la care aceasta a ajuns în decizia atacată.

730    Având în vedere considerațiile de mai sus, al zecelea motiv trebuie respins în întregime.

J.      Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă

731    Al nouălea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

732    În acest context, trebuie amintit că al nouălea motiv cuprinde șase aspecte, care se referă la elemente ale deciziei atacate care sunt vizate de asemenea de alte motive și au fost deja analizate împreună cu aceste motive (a se vedea mai sus, pentru primul aspect, punctul 234, pentru al doilea aspect, punctele 153-157, pentru prima și cea de a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect, punctele 626-629 și punctele 567-574, pentru al patrulea aspect, punctele 363-366, pentru al cincilea aspect, punctele 61-68 și, pentru al șaselea aspect, punctele 532-566).

733    În consecință, al nouălea motiv trebuie respins de asemenea în totalitate.

734    Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie respinsă.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

735    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Republica Austria a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor celei din urmă.

736    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, pe de o parte, Marele Ducat al Luxemburgului și, pe de altă parte, Republica Cehă, Republica Franceză, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Republica Austria suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

3)      Republica Cehă, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Polonă, România, Republica Slovacă și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

Gratsias Dittrich Xuereb

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 12 iulie 2018.

Semnături

Cuprins

I. Istoricul cauzei

II. Procedura în fața Tribunalului și concluziile părților

III. În drept

A. Cu privire la argumentele întemeiate pe inadmisibilitatea memoriului în intervenție prezentat de Ungaria

B. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că promovarea energiei nucleare nu constituie un obiectiv de interes „comun”, și cu privire la al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate

1. Cu privire la al cincilea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei atacate

2. Cu privire la al patrulea motiv, referitor la temeinicia considerațiilor Comisiei

a) Cu privire la aplicarea articolului 107 TFUE în cazul măsurilor referitoare la domeniul energiei nucleare și cu privire la luarea în considerare a obiectivelor Tratatului Euratom în cadrul aplicării acestei dispoziții

b) Cu privire la argumentele prin care se urmărește repunerea în discuție a concluziei Comisiei potrivit căreia promovarea energiei nucleare constituie un obiectiv de interes „comun”

C. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe caracterul pretins eronat al constatării Comisiei potrivit căreia tehnologia utilizată la Hinkley Point C este nouă

D. Cu privire la primul motiv și la primul și la al doilea aspect ale celui de al nouălea motiv, referitoare la definiția stabilită a pieței, precum și la considerațiile Comisiei întemeiate pe existența unei disfuncționalități a pieței

1. Cu privire la argumentele care urmăresc repunerea în discuție a concluziei Comisiei privind necesitatea unei intervenții a Regatului Unit

a) Cu privire la critica întemeiată pe motivarea insuficientă privind natura specifică a investițiilor la Hinkley Point C

b) Cu privire la critica prin care se urmărește demonstrarea existenței unor erori materiale și formale care afectează considerațiile Comisiei prevăzute la punctul 9.3 din decizia atacată

c) Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că obiectivele securității aprovizionării și decarbonizării pot fi atinse fără ajutoare de stat

d) Cu privire la motivul întemeiat pe faptul că Comisia nu a explicat în mod suficient în ce măsură Hinkley Point C utilizează tehnologii noi

2. Cu privire la argumentele privind definirea pieței realizată de Comisie

3. Cu privire la argumentul întemeiat pe existența unei prejudecăți în favoarea energiei nucleare

E. Cu privire la cel de al cincilea și la cel de al optulea motiv, întemeiate pe determinarea insuficientă a elementelor de ajutor de stat și pe încălcarea Comunicării privind garanțiile, și cu privire la cel de al patrulea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în această privință

1. Cu privire la întrebarea dacă și în ce măsură Comisia este obligată să cuantifice echivalentulsubvenție al unei măsuri de ajutor

2. Cu privire la argumentele care urmăresc să demonstreze că elementele de ajutor conținute în măsurile în cauză nu au fost determinate în mod suficient

a) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că nu au fost determinate încă toate modalitățile măsurilor în cauză la momentul adoptării deciziei atacate

b) Cu privire la argumentele întemeiate pe determinarea insuficientă a elementelor de ajutor conținute în măsurile în cauză

1) Cu privire la contractul pe diferență

2) Cu privire la avantajele acordate în caz de închidere anticipată

3) Cu privire la garanția pentru credite

i) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi trebuit să constate că proiectul de construire și de exploatare a Hinkley Point C a fost un proiect sănătos, cu o probabilitate relativ scăzută de disfuncționalitate

ii) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi trebuit să evalueze categoria de risc a garanției pentru credite fără a ține seama de celelalte măsuri în cauză

iii) Cu privire la argumentele întemeiate pe faptul că nu au fost luate în considerare în mod suficient de către Comisie criteriile prevăzute în Comunicarea privind garanțiile

– Cu privire la durata garanției

– Cu privire la valoarea de acoperire a împrumutului

– Cu privire la existența unor dificultăți financiare ale EDF

– Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că rata comisionului ar fi trebuit să se ridice la un minim de 400 de puncte de bază

4) Cu privire la cumularea măsurilor în cauză

c) Cu privire la costurile legate de gestionarea și de depozitarea deșeurilor nucleare

d) Cu privire la posibila acordare a unor ajutoare de stat viitoare

3. Cu privire la argumentele referitoare la încălcarea obligației de motivare

F. Cu privire la al șaselea motiv, la a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și la al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, referitoare la controlul proporționalității măsurilor în cauză

1. Cu privire la al șaselea motiv, referitor la controlul caracterului proporțional al măsurilor în cauză

a) Cu privire la caracterul adecvat al măsurilor în cauză

b) Cu privire la caracterul necesar al măsurilor în cauză

c) Cu privire la evaluarea comparativă a efectelor pozitive și a efectelor negative ale măsurilor în cauză

1) Cu privire la efectele pozitive ale măsurilor în cauză reținute de către Comisie

i) Cu privire la argumentele care urmăresc să repună în discuție existența unui deficit viitor al capacității de producție a energiei

ii) Cu privire la argumentele întemeiate pe anacronismul conceptului privind o sarcină de bază mare

iii) Cu privire la argumentele referitoare la aprovizionarea cu uraniu

iv) Cu privire la argumentul întemeiat pe sensibilitatea centralelor nucleare la creșterile de temperatură

v) Cu privire la argumentul întemeiat pe posibilele consecințe ale defecțiunilor

vi) Cu privire la calificarea energiei nucleare drept energie cu emisii reduse de dioxid de carbon

vii) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Hinkley Point C va fi finalizată cu întârziere

2) Cu privire la efectele negative luate în considerare de Comisie

3) Cu privire la evaluarea comparativă efectuată

4) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia nu a luat în considerare elemente relevante

2. Cu privire la a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect și la al șaselea aspect al celui de al nouălea motiv, întemeiate în special pe motivarea insuficientă

G. Cu privire la al treilea motiv și la prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al celui de al nouălea motiv, referitoare la calificarea măsurilor în cauză

1. Cu privire la argumentele întemeiate pe calificarea măsurilor în cauză

a) Cu privire la argumentele privind contractul pe diferență

b) Cu privire la argumentele referitoare la acordul cu secretarul de stat

c) Cu privire la argumentele referitoare la compensarea prevăzută în măsurile în cauză

d) Cu privire la argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi trebuit să facă o distincție clară între ajutorul de exploatare și ajutorul pentru investiții

2. Cu privire la obligația de motivare

H. Cu privire la al șaptelea motiv, referitor în special la considerațiile Comisiei privind compatibilitatea măsurilor în cauză cu reglementările existente ale pieței

1. Cu privire la argumentele care urmăresc să demonstreze că Regatul Unit ar fi trebuit să inițieze o licitație pentru proiectul Hinkley Point C

a) Cu privire la argumentele întemeiate pe încălcarea Directivei 2004/17 și a Directivei 2004/18

b) Cu privire la argumentele întemeiate pe încălcarea articolului 8 din Directiva 2009/72 și a principiilor egalității de tratament, nediscriminării și transparenței, inerente Tratatului FUE

2. Cu privire la argumentul întemeiat pe caracterul discriminatoriu al contractului pe diferență

I. Cu privire la al zecelea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a prezenta observații în temeiul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999

J. Cu privire la al nouălea motiv, întemeiat pe motivarea insuficientă

Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: germana.