Cerere de decizie preliminară introdusă de tribunal de commerce de Paris (Franța) la 2 iunie 2021 – AA, BB, soția lui AA, Grupul AA SNC, SI, AM, RH, RT, OE, MD, CJ, MI, Brouard-Daude SCP, reprezentată prin Xavier Brouard în calitate de lichidator judiciar al Grupului AA SNC/Allianz Bank SA, Allianz France SA, succesoare în drepturi a Métropole SA, Abitbol & Rousselet SCP, reprezentată prin Frédéric Abitbol în calitate de administrator judiciar al Grupului AA SNC, BDR & Associés, reprezentată prin Xavier Brouard în calitate de lichidator judiciar al Grupului AA SNC, SELAFA MJA, reprezentată prin Jérôme Pierrel, colichidator judiciar al AA, SELARL Axym, reprezentată prin Didier Courtoux, colichidator judiciar al AA, Bibus SA, fostă Matinvest, Allianz I.A.R.D. SA, succesoare în drepturi a Métropole SA
(Cauza C-344/21)
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Tribunal de commerce de Paris
Părțile din procedura principală
Reclamanți: AA, BB, soția lui AA, Grupul AA SNC, SI, AM, RH, RT, OE, MD, CJ, MI, Brouard-Daude SCP, reprezentată prin Xavier Brouard în calitate de lichidator judiciar al Grupului AA SNC
Pârâți: Allianz Bank SA, Allianz France SA, succesoare în drepturi a Métropole SA, Abitbol & Rousselet SCP, reprezentată prin Frédéric Abitbol în calitate de administrator judiciar al Grupului AA SNC, BDR & Associés, reprezentată prin Xavier Brouard în calitate de lichidator judiciar al Grupului AA SNC, SELAFA MJA, reprezentată prin Jérôme Pierrel, colichidator judiciar al AA, SELARL Axym, reprezentată prin Didier Courtoux, colichidator judiciar al AA, Bibus SA, fostă Matinvest, Allianz I.A.R.D. SA, succesoare în drepturi a Métropole SA
Întrebările preliminare
Normele privind controlul operațiunilor de concentrare prevăzute de Regulamentele nr. 4064/891 și nr. 139/20042 trebuie să fie interpretate în sensul că o operațiune de concentrare realizată cu încălcarea obligațiilor de notificare prealabilă și de suspendare trebuie să fie calificată drept concentrare care nu a fost notificată și, dacă este cazul, care sunt consecințele juridice ale lipsei notificării asupra actelor juridice efectuate ulterior pe baza acestei prime concentrări? În special, concentrarea care nu a fost notificată trebuie să fie considerată „incompatibilă” în sensul Regulamentelor nr. 4064/89 și nr. 139/2004?
Articolul 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentele nr. 4064/89 și nr. 139/2004 trebuie să fie interpretat în sensul că deținerea de participații, timp de peste un an și fără autorizarea Comisiei, de către o instituție financiară, de credit sau o societate de asigurări, are ca rezultat o operațiune de concentrare incompatibilă?
Care sunt consecințele juridice pe care articolul 3 alineatul (5) litera (a) din Regulamentele nr. 4064/89 și nr. 139/2004 le asociază încălcării obligației de solicitare a prelungirii, de către Comisie, a termenului de un an pentru deținerea de titluri de către instituțiile de credit, alte instituții financiare sau societăți de asigurări?
Respectarea principiului general al securității juridice trebuie să fie interpretată în sensul că limitează repunerea în discuție a unor operațiuni nelegale în temeiul dreptului european atunci când nelegalitatea are loc la o dată deosebit de îndepărtată, iar persoanele fizice și juridice au obținut, pe baza operațiunii nelegale, drepturi subiective? Dacă este cazul, încălcările constatate ale dreptului european dau dreptul la acțiuni în despăgubire împotriva persoanelor răspunzătoare de nelegalități?
Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind răspunderea extracontractuală a statelor membre trebuie să fie interpretată în sensul că încălcările dreptului european cauzate de o instituție financiară care constituie un dezmembrământ al statului pun în sarcina acestui stat o obligație de compensare a victimelor nelegalității, în condițiile obișnuite prevăzute de dreptul european?
Articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că, anterior Hotărârii Stardust Marine, un împrumut cu o rată a dobânzii preferențială de natură selectivă care conducea la un avantaj în raport cu condițiile normale de piață putea fi considerat ca fiind obținut organic din „resurse de stat” ca urmare a acordării sale de către o întreprindere publică, fără a fi necesar să se verifice dacă putea fi atribuit din punct de vedere funcțional statului?
Obligația de cooperare loială a statelor membre prevăzută la articolul 4 alineatul (3) TUE împreună cu efectul util și cu efectul direct al articolului 88 alineatul (3) [din Tratatul CE, devenit articolul 108 alineatul (3) TFUE] impun instanțelor de fond să invoce din oficiu și, dacă este cazul, să declare ilegal orice ajutor de stat care nu a fost notificat Comisiei?
Care sunt consecințele juridice care decurg din lipsa notificării unui ajutor de stat Comisiei Europene cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) TFUE, în special în ceea ce privește validitatea operațiunilor de achiziție care au putut fi realizate prin intermediul ajutorului de stat menționat?
Articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie să fie interpretat în sensul că reprezintă un ajutor de stat faptul că un organism public de credit își mobilizează în mod masiv capitalul în beneficiul selectiv al unei alte bănci?
Articolul 101 TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa ALLIANZ HUNGARIA, trebuie să fie înțeles în sensul că trebuie să se considere că un acord încheiat de un mandatar cu alte întreprinderi și care determină încălcarea unei obligații legale constituie o restrângere a concurenței prin obiect, din moment ce dreptul național francez interzice unui mandatar să achiziționeze bunul pe care este însărcinat să îl vândă și îi impune o obligație de loialitate, precum și o obligație de informare față de mandantul sau mandanții săi?
Există o încălcare a articolului 101 TFUE în cazul în care unele întreprinderi au convenit să achiziționeze o întreprindere terță la un preț semnificativ inferior valorii sale de piață, din moment ce o astfel de achiziție a presupus încălcarea de către una dintre întreprinderi a obligației de loialitate, a obligației de informare sau chiar a interdicției de a achiziționa bunul, pe care dreptul național francez o impune unui mandatar?
Există o încălcare a articolului 101 TFUE în cazul în care un acord între întreprinderi a contribuit la ascunderea unor informații față de Comisia Europeană în legătură cu obligațiile (în special de notificare) care revin întreprinderilor sau unora dintre ele în materie de concentrare?
Există o încălcare a articolului 101 TFUE în cazul în care un acord între întreprinderi a avut ca obiect sau ca efect în special faptul că un ajutor de stat nu este notificat în mod corespunzător Comisiei Europene?
Articolul 3 din Directiva 2014/104/UE3 trebuie să fie interpretat în sensul că „despăgubirile integrale” pe care le prevede echivalează, în speță, cu valoarea bursieră actuală a ADIDAS?
Ținând seama de toate faptele relevante ale speței, articolul 10 din Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene sau principiul efectivității a cărui manifestare este articolul menționat trebuie să fie interpretat în sensul că trebuie să se considere că dreptul la repararea prejudiciului rezultat din încălcările articolelor 101 și 102 TFUE denunțate de reclamanți este sau nu prescris?
Întrucât această directivă nu se aplică încălcărilor dispozițiilor de drept al Uniunii în materie de concentrări și de ajutoare de stat, care sunt normele de drept european care trebuie aplicate în ceea ce privește eventuala prescripție a dreptului la despăgubiri și în ce mod trebuie să fie acestea interpretate în raport cu faptele relevante ale speței?
____________
1 Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 1989, L 395, p. 1).
2 Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).
3 Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).