Cauza T‑411/06

Sogelma – Societá generale lavori manutenzioni appalti Srl

împotriva

Agenției Europene pentru Reconstrucție (AER)

„Contracte de achiziții publice de lucrări – Procedură de licitație a Agenției Europene pentru Reconstrucție – Decizie de a anula invitația de participare la licitație și de a publica o nouă invitație – Acțiune în anulare – Competența Tribunalului – Necesitatea unei reclamații administrative prealabile – Termen de introducere a acțiunii – Mandat – Obligație de motivare – Cerere de daune interese”

Sumarul hotărârii

1.      Drept comunitar – Principii – Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă

2.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Acte adoptate de Agenția Europeană pentru Reconstrucție în temeiul delegării unor competențe de către Comisie

(art. 230 CE; Regulamentul nr. 2666/2000 al Consiliului, art. 1 și Regulamentul nr. 2667/2000 al Consiliului, art. 1, 2 și 3)

3.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor

[Regulamentul nr. 2667/2000 al Consiliului, art. 1, art. 2, art. 13 alin. (2) și art. 13a alin. (3)]

4.      Acțiune în anulare – Termene – Data la care începe să curgă termenul

(art. 230 al cincilea paragraf CE)

5.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii

6.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate

(art. 288 al doilea paragraf CE)

7.      Procedură – Activități de cercetare judecătorească – Solicitare de depunere a unor înscrisuri

1.      Comunitatea Europeană este o comunitate de drept, iar tratatul a stabilit un sistem complet de căi de atac și de proceduri, menit să încredințeze Curții controlul legalității actelor instituțiilor. Sistemul tratatului constă în posibilitatea formulării unei acțiuni directe împotriva tuturor măsurilor adoptate de instituții și care urmăresc producerea unui efect juridic. Din acestea rezultă principiul general potrivit căruia orice act emis de un organism comunitar și menit să producă efecte juridice față de terți trebuie să poată fi supus unui control jurisdicțional.

Astfel, nu poate fi acceptabil ca actele menite să producă efecte juridice față de terți, adoptate de agenții înființate în temeiul dreptului derivat, precum Agenția Europeană pentru Reconstrucție, să se sustragă controlului jurisdicțional.

(a se vedea punctele 36 și 37)

2.      Anularea unei licitații este un act care poate, în principiu, să facă obiectul unei acțiuni în temeiul articolului 230 CE. Este vorba într‑adevăr de un act cauzator de prejudicii în ceea ce îi privește pe ofertanți și care modifică în mod distinct situația lor juridică, întrucât implică faptul că acestora nu li se mai poate atribui contractul de achiziții publice pentru care prezentaseră o ofertă.

În cadrul Regulamentului nr. 2667/2000 privind Agenția Europeană pentru Reconstrucție (AER), astfel cum a fost modificat, potrivit articolelor 1 și 2, Comisia poate să delege către AER executarea asistenței comunitare prevăzute în favoarea Serbiei și a Muntenegrului la articolul 1 din Regulamentul nr. 2666/2000 privind ajutorul acordat Albaniei, Bosniei‑Herțegovina, Croației, Republicii Federale Iugoslavia și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2667/2000, AER poate fi însărcinată de Comisie cu toate operațiunile necesare punerii în aplicare a programelor pentru reconstrucția Serbiei și a Muntenegrului și în special cu pregătirea și cu evaluarea licitațiilor, precum și cu atribuirea contractelor.

Deciziile pe care le‑ar fi adoptat Comisia nu își pot pierde calitatea de act atacabil numai pentru motivul delegării unor competențe către AER, cu riscul de a crea un vid juridic. Rezultă că deciziile adoptate de AER în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice și care sunt menite să producă efecte juridice față de terți constituie acte atacabile în fața instanțelor comunitare.

(a se vedea punctele 38-40 și 43)

3.      În principiu, acțiunile trebuie îndreptate împotriva autorului actului atacat, cu alte cuvinte, împotriva instituției sau a organismului comunitar care a emis decizia.

Agenția Europeană pentru Reconstrucție (AER) este un organism comunitar cu personalitate juridică, creat printr‑un regulament, cu obiectivul de a pune în aplicare asistența comunitară în favoarea, în special, a Serbiei și a Muntenegrului. În acest scop, articolele 1 și 2 din Regulamentul nr. 2667/2000 privind AER, astfel cum a fost modificat, autorizează în mod expres Comisia să delege către AER executarea acestei asistențe și mai precis pregătirea și evaluarea licitațiilor și atribuirea contractelor. AER este, așadar, competentă, după ce a fost însărcinată de Comisie, să pună ea însăși în aplicare programele de asistență comunitară.

Având în vedere că decizia în litigiu de anulare a licitației a fost adoptată de AER în temeiul competențelor pe care Comisia i le‑a delegat în conformitate cu Regulamentul nr. 2667/2000, iar Comisia nu a participat la procesul de adoptare a deciziei, AER este autorul actului contestat. În consecință, reclamanta o poate chema, în această calitate, în fața Tribunalului.

În plus, rezultă de la articolul 13 alineatul (2) și de la articolul 13a alineatul (3) din regulamentul menționat că revine AER obligația de a se apăra în justiție în litigiile care privesc angajarea răspunderii sale extracontractuale și în acelea care privesc deciziile pe care le‑a adoptat în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001. În aceste împrejurări, nu se poate considera că celelalte decizii luate de AER nu trebuie, în egală măsură, să fie apărate în justiție de aceasta.

(a se vedea punctele 49-53)

4.      În cazul în care data notificării unei decizii nu poate fi stabilită cu certitudine, îndoiala care rezultă profită reclamantului, iar acțiunea acestuia se consideră că a fost introdusă în termenul prescris dacă, având în vedere situația de fapt, nu apare ca fiind total exclus ca scrisoarea prin care a fost notificată decizia să fi parvenit suficient de târziu pentru ca termenul de formulare a acțiunii să fi putut să fie respectat. De asemenea, îndoiala profită reclamantului dacă nu este în discuție stabilirea datei notificării, ci a datei la care acesta a luat cunoștință de act. Obligația de a furniza dovada datei la care a survenit evenimentul care determină momentul din care începe să curgă termenul revine părții care invocă tardivitatea acțiunii.

Trimiterea unui mesaj electronic nu garantează recepționarea sa efectivă de către destinatar. Într‑adevăr, un mesaj electronic poate să nu îi parvină din motive tehnice. Chiar dacă expeditorul nu a primit un mesaj de „nerecepționare”, aceasta nu înseamnă în mod necesar că mesajul electronic i‑a parvenit în mod efectiv destinatarului. În plus, chiar în cazul în care un mesaj electronic parvine în mod efectiv destinatarului, este posibil ca recepționarea sa să nu aibă loc la data trimiterii. Dacă expeditorul unui mesaj electronic care nu primește nicio confirmare de primire a acestuia nu efectuează niciun demers, în mod normal acesta nu este în măsură să dovedească faptul că acel mesaj electronic a fost primit și, dacă este cazul, la ce dată.

(a se vedea punctele 75-78)

5.      Nu constituie acte sau decizii susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anulare, în înțelesul articolului 230 CE, decât măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamanților, modificând în mod distinct situația juridică a acestora. Ca regulă generală, o decizie de a organiza o licitație nu este cauzatoare de prejudicii, în măsura în care oferă persoanelor interesate numai posibilitatea de a participa la procedură și de a depune o ofertă.

(a se vedea punctele 85 și 86)

6.      Angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituțiilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins.

În măsura în care aceste trei condiții de angajare a răspunderii sunt cumulative, neîndeplinirea uneia dintre ele este suficientă pentru respingerea unei acțiuni în despăgubiri.

În acest sens, referitor la o decizie a Agenției Europene pentru Reconstrucție (AER) de anulare a unei licitații pentru un contract de achiziții publice de lucrări, nu poate fi calificată drept conduită ilegală din partea AER simplul fapt că între momentul trimiterii ultimei cereri de clarificare adresate ofertanților și comunicarea deciziei de anulare a licitației s‑au scurs peste șase luni. De altfel, nu poate exista nicio legătură de cauzalitate între perioada care a fost necesară AER pentru adoptarea și comunicarea deciziei de anulare a licitației și cheltuielile efectuate de un ofertant pentru pregătirea ofertei.

(a se vedea punctele 146, 147, 149 și 150)

7.      Pentru a permite Tribunalului să stabilească dacă este util pentru buna desfășurare a procedurii să dispună depunerea anumitor înscrisuri, partea care formulează cererea trebuie să identifice înscrisurile solicitate și să furnizeze Tribunalului un minim de elemente care să ateste utilitatea acestor documente pentru procedură.

Cererea de depunere a tuturor înscrisurilor referitoare la o procedură de atribuire corespunde unei cereri de prezentare a dosarului intern. Examinarea de către instanța comunitară a dosarului intern al unui organism comunitar în scopul de a verifica dacă decizia acestuia a fost influențată de alte considerente decât cele indicate în motivare constituie o activitate de cercetare judecătorească cu caracter excepțional. Aceasta presupune că împrejurările care însoțesc decizia respectivă dau naștere unor îndoieli serioase cu privire la adevăratele motive și mai ales unor suspiciuni în legătură cu faptul că aceste motive sunt străine obiectivelor dreptului comunitar și constituie, așadar, un abuz de putere.

(a se vedea punctele 152 și 157)