Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de Primera Instancia nº 8 de Donostia – San Sebastián (Spania) la 16 noiembrie 2023 – FG/Caja Rural de Navarra SCC
(Cauza C-699/23)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Juzgado de Primera Instancia nº 8 de Donostia – San Sebastián
Părțile din procedura principală
Reclamantă: FG
Pârâtă: Caja Rural de Navarra SCC
Întrebările preliminare
Este contrară principiului transparenței perceperea unui „comision de acordare” pentru prestarea de către profesionist a unor servicii pe care acesta nu le precizează nici în ceea ce privește conținutul lor, nici în ceea ce privește timpul consacrat acestora, astfel încât consumatorul nu are posibilitatea să se asigure, pe de o parte, că tariful este conform cu ceea ce s-a convenit sau cu cel stabilit în lista de taxe și comisioane, sau, în orice caz, cu ceea este rezonabil prin raportare la tipul serviciului și, pe de altă parte, că nu s-a suprapus niciun serviciu, că nu plătește pentru servicii a căror plată este deja inclusă în dobânda remuneratorie și că profesionistul nu taxează de două ori niciun alt serviciu?
Este contrar principiului transparenței faptul că, atunci când profesionistul a publicat rata dobânzii pe care o oferea în cazul împrumuturilor ipotecare destinate consumatorilor, nu a publicat și „comisionul de acordare” care trebuia plătit în mod obligatoriu la momentul încheierii contractului promovat, mai ales având în vedere că valoarea procentuală a acestui comision era cunoscută, prestabilită și fixă, aplicându-se la suma acordată, oricare ar fi fost aceasta?
În cazul în care analiza cererii și formalitățile aferente, colectarea și analiza informațiilor privind solvabilitatea solicitantului și capacitatea de rambursare a creditului pe toată durata sa, precum și evaluarea garanțiilor prezentate sunt unele dintre serviciile care sunt remunerate prin intermediul comisionului de acordare atunci când se aprobă cererea de acordare a împrumutului și se încheie contractul de împrumut, iar dacă aceleași servicii nu sunt plătite în cazul în care cererea de acordare a creditului este respinsă, trebuie să se considere că acestea sunt servicii inerente activității bancare, care fac parte din procedurile de securitate ale acesteia, și că costul lor trebuie să fie suportat de instituție, astfel cum prevede Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale1 ?
În cazul în care se dovedește că comisionul de acordare este perceput pentru servicii care nu fac parte din activitatea specifică a entității împrumutătoare, motiv pentru care este plătit separat de dobânda datorată, entitatea respectivă ar trebui, prin urmare, să furnizeze consumatorului factura defalcată corespunzătoare , care va conține și TVA-ul pentru toate serviciile prestate?
Este contrar principiului transparenței faptul că profesionistul care a impus plata unui comision de acordare ca preț pentru o serie de servicii foarte specifice nu a pus la dispoziția consumatorului și nu i-a furnizat acestuia, înainte de încheierea contractului, o listă de tarife cu prețul/oră aferent fiecărui serviciu, astfel încât consumatorul să poată, pe de o parte, să cunoască în prealabil care va fi costul final al contractului său de împrumut și, pe de altă parte, să compare prețul serviciilor respective cu prețurile oferite de alți profesioniști?
Este conformă cu principiul transparenței perceperea de către profesionist a unui comision pentru o serie de servicii foarte specifice, esențiale pentru încheierea contractului urmărit de ambele părți, prin deducerea unui procent din valoarea totală a împrumutului acordat, astfel încât același serviciu, prestat de același număr de persoane și pentru aceeași perioadă de timp, era tarifat cu titlu de „comision de acordare” pentru sume diferite în funcție de valoarea împrumutului acordat în fiecare caz?
Este contrară articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE1 efectuarea unui control de transparență potrivit căruia clauza referitoare la comisionul de acordare este considerată abuzivă în funcție de aspectul dacă valoarea acestuia depășește sau nu o anumită sumă rezultată dintr-o statistică privind tarifele aferente obținută de pe internet?
Este contrară articolului 6 alineatul (1) și articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE o jurisprudență națională potrivit căreia caracterul disproporționat al comisionului de acordare este apreciat pe baza valorii la momentul respectiv, conform statisticilor, a comisioanelor de acordare percepute în Spania, comisioane care au fost impuse într-un moment în care, în acest stat, clauzele care includeau respectivul comision de acordare nu erau supuse controlului privind caracterul abuziv.
Este contrar principiului efectivității faptul că, în contractele încheiate înainte de transpunerea Directivei 2014/17/UE de către Regatul Spaniei în ordinea sa juridică națională, profesionistul percepe un comision de acordare pentru a remunera analiza privind solvabilitatea potențialului împrumutat și viabilitatea tranzacției, în condițiile în care aceste analize, după transpunerea directivei menționate, nu mai pot implica niciun cost pentru potențialul împrumutat?
În cazul în care articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul că se opune unei jurisprudențe naționale precum cea stabilită de Tribunal Supremo (Curtea Supremă) prin hotărârea nr. 816 din 29 mai 2023, potrivit căreia controlul caracterului abuziv al clauzei referitoare la „comisionul de acordare” nu impune ca aceasta să precizeze care sunt serviciile care urmează să fie remunerate prin intermediul comisionului de acordare și care este prețul lor, și ca respectivul control al caracterului abuziv să se limiteze la a verifica dacă acea clauză indică în mod clar suma care trebuie plătită de consumator și dacă această sumă nu depășește limita stabilită pentru a fi considerată disproporționată?
____________
1 Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 60, p. 34).
1 Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (DO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).