Language of document : ECLI:EU:F:2009:144

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

27 octombrie 2009

Cauza F‑61/07

Gerhard Bauch

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică — Agenți temporari — Indemnizație de plecare — Natură juridică”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bauch solicită anularea deciziei Comisiei din 9 octombrie 2006 prin care se respinge cererea sa având ca obiect, în esență, modificarea atestării care i‑a fost eliberată privind indemnizația de plecare pe care a primit‑o în 1994 în urma expirării contractului său de agent temporar

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Agenți temporari — Indemnizație de plecare — Legături cu dreptul de pensie pentru limită de vârstă

[Statutul funcționarilor, anexa VIII, art. 11 alin. (1) și art. 12]

2.      Funcționari — Agenți temporari — Indemnizație de plecare — Calcul

1.      În pofida faptului că indemnizația de plecare, în sine, nu are natura unei pensii pentru limită de vârstă, din conținutul articolului 12 din anexa VIII la vechiul statut rezultă că indemnizația de plecare este destinată funcționarilor sau agenților care au dobândit, în urma contribuțiilor lunare deduse din remunerația lor, drepturi de pensie pentru limită de vârstă potențiale, dar care nu pot beneficia nici de plata efectivă a unei pensii pentru limită de vârstă comunitare din cauza unei durate a serviciului mai mică de 10 ani, nici de dispozițiile articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut, în versiunea sa în vigoare până la 30 aprilie 2004. Pe de altă parte, o sumă plătită în temeiul articolului 12 litera (b) din anexa VIII la același statut, care constituie una dintre cele două componente ale indemnizației de plecare a agenților temporari, este calculată pe baza cuantumului sumelor reținute din remunerația de bază a acestor agenți cu titlu de contribuție pentru pensia lor, majorată cu dobânzi compuse la o rată de 3,5 % pe an. Prin urmare, nu se poate admite că indemnizația de plecare este lipsită de orice legătură cu dreptul de pensie pentru limită de vârstă.

(a se vedea punctele 51-56)

2.      Simplul fapt că alocația de plecare este plătită, cu titlu de compensație, agenților care au dobândit drepturi de pensie pentru limită de vârstă potențiale, dar care nu pot beneficia de plata efectivă a unei pensii pentru limită de vârstă nu presupune în mod necesar că valoarea unei astfel de indemnizații trebuie să corespundă echivalentului actuarial al drepturilor lor de pensie pentru limită de vârstă potențiale.

(a se vedea punctul 60)