CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
YVES BOT
prezentate la 15 mai 2012(1)
Cauza C‑502/10
Staatssecretaris van Justitie
împotriva
Mangat Singh
[cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de
Raad van State (Țările de Jos)]
„Directiva 2003/109/CE – Statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung – Domeniul de aplicare al directivei – Conținutul excluderii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (e) – Noțiunea «permis de ședere limitat în mod formal»”
1. Prezenta cauză oferă Curții ocazia să precizeze domeniul de aplicare al Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung(2).
2. Directiva instituie un statut comun de rezident pe termen lung, astfel încât toți resortisanții țărilor terțe, stabiliți în mod legal și pentru o perioadă lungă în statele membre, să poată dobândi acest statut și să beneficieze de el în condiții foarte similare în Uniunea Europeană. Astfel, directiva armonizează criteriile de dobândire a statutului de rezident pe termen lung și a drepturilor aferente acestuia pe baza unei egalități de tratament cu cetățenii Uniunii.
3. La articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă, legiuitorul Uniunii i‑a exclus din domeniul de aplicare al acesteia pe resortisanții țărilor terțe care „au reședința exclusiv din motive cu caracter temporar, de exemplu, ca persoană au pair sau ca lucrători sezonieri sau ca lucrători salariați detașați de un prestator de servicii în scopul furnizării de servicii transfrontaliere sau ca prestatori de servicii transfrontaliere sau în cazul în care permisul de ședere al acestora a fost limitat în mod formal”.
4. În această ipoteză și potrivit articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din directivă, perioadele de ședere ale resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre nu sunt luate în considerare la calcularea duratei șederii solicitate în scopul acordării statutului de rezident pe termen lung, stabilită la cinci ani(3).
5. În prezenta cauză, Raad van State (Țările de Jos) solicită, în esență, Curții să precizeze sensul pe care legiuitorul Uniunii a intenționat să îl confere noțiunii de permis de ședere limitat în mod formal pentru a defini mai bine conținutul excluderii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă.
6. Această cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește un litigiu între Staatssecretaris van Justitie (secretarul de stat pentru justiție, denumit în continuare „Staatssecretaris”), pe de o parte, și domnul Singh, pe de altă parte, un resortisant indian al cărui permis de ședere limitat în mod formal a fost reînnoit pentru o perioadă puțin mai mare de șapte ani, în legătură cu refuzul eliberării unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
I – Dreptul național
7. Directiva a fost transpusă în Țările de Jos prin Legea de revizuire generală a Legii privind străinii (Wet tot algehele herziening van de Vreemdelingenwet) din 23 noiembrie 2000(4).
8. Potrivit articolului 14 alineatul 2 din această lege, un permis de ședere pe durată limitată este însoțit de condiții limitative în raport cu motivul pentru care este autorizată șederea. Pot fi impuse și alte condiții. În temeiul articolului 14 alineatul 3 din legea menționată, acest permis este eliberat pentru o perioadă maximă de cinci ani succesivi.
9. Pe de altă parte, potrivit articolului 21 alineatul 1 din Legea de revizuire generală a Legii privind străinii, cererea de obținere a unui permis de ședere pe durată nedeterminată poate fi respinsă în special dacă străinul a deținut un drept de ședere limitat în mod formal în perioada de cinci ani care precedă în mod direct momentul introducerii cererii.
10. În temeiul acestei legi, legiuitorul olandez a adoptat Decretul privind străinii din anul 2000 (Vreemdelingenbesluit 2000)(5).
11. Potrivit articolului 3.5 alineatul 2 litera d din acest decret, dreptul de ședere întemeiat pe permisul de ședere pe durată determinată este temporar atunci când acesta a fost acordat cu o restricție legată de activitatea salariată de lider spiritual sau de profesor de religie, cu excepția cazului în care acest drept de ședere este întemeiat pe Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii(6).
12. Potrivit articolului 3.33 alineatul 1 din decretul menționat, acest permis poate fi eliberat doar în cazul în care străinul declară în scris că este informat cu privire la faptul că șederea este autorizată numai în vederea desfășurării activităților de lider spiritual sau de profesor de religie în beneficiul unui grup care trebuie indicat cu exactitate, că șederea este autorizată numai pentru perioada de desfășurare a acestor activități, că, după încetarea activităților menționate, trebuie să părăsească Țările de Jos și că nu i se permite ca, în timpul șederii în Țările de Jos, să desfășoare activități de altă natură.
13. Staatssecretaris a descris modalitățile de exercitare a competențelor care i‑au fost atribuite prin Legea de revizuire generală a Legii privind străinii și prin Decretul privind străinii din anul 2000 în Circulara privind străinii din anul 2000 (Vreemdelingencirculaire 2000).
14. Potrivit secțiunii B1/2.4 din această circulară, aspectul dacă dreptul de ședere al unui resortisant al unei țări terțe este sau nu este temporar nu rezultă din caracterul determinat al permisului de ședere acordat acestuia, ci reiese exclusiv din aplicarea articolului 3.5 din decretul amintit. Dacă permisul de ședere a fost eliberat cu o restricție menționată la articolul 3.5 alineatul 2 din decretul în cauză, dreptul de ședere are, prin natura sa, caracter temporar.
15. Trebuie precizat că această reglementare a fost modificată printr‑o lege din 7 iulie 2010(7) și printr‑un decret din 24 iulie 2010(8), care însă nu sunt încă în vigoare. În prezent, șederea liderilor spirituali și a profesorilor de religie pe teritoriul olandez este definită ca neavând, prin natura sa, caracter temporar și, în consecință, poate fi luată în considerare în cadrul acordării unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
II – Situația de fapt din acțiunea principală și întrebarea preliminară
16. Domnul Singh a obținut, la 22 octombrie 2001, un permis de ședere pe durată determinată în legătură cu activitatea sa de lider spiritual sau de profesor de religie al Guru Nanak Gurudwara. Acest permis a fost reînnoit de mai multe ori, de fiecare dată pentru o perioadă determinată. La 30 mai 2007, respectiv după aproape cinci ani și opt luni de la sosirea sa pe teritoriul olandez, domnul Singh a depus o cerere de eliberare a unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
17. Prin decizia din 15 noiembrie 2007, Staatssecretaris a respins cererea domnului Singh și a prelungit din nou valabilitatea permisului de ședere al acestuia până la 19 ianuarie 2009. Staatssecretaris a apreciat că, întrucât era titular al unui permis de ședere limitat în mod formal, domnul Singh nu se încadra în domeniul de aplicare al directivei.
18. În cadrul acțiunii introduse de domnul Singh împotriva acestei decizii de respingere, Staatssecretaris susține că noțiunea „permis de ședere limitat în mod formal”, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă, lasă statelor membre posibilitatea de a‑i exclude de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung pe titularii anumitor permise de ședere supuse unor restricții formale.
19. Raad van State, în fața căruia a fost dedus litigiul, arată, în ceea ce îl privește, că marja de apreciere care permite unui stat membru să acorde sau să reînnoiască permise de ședere pe durată determinată – fără ca aceasta să confere o perspectivă privind obținerea unui permis de ședere de rezident pe termen lung – ar putea să aducă atingere efectului util al directivei și să împiedice armonizarea condițiilor de dobândire a statutului de rezident pe termen lung urmărită de aceasta.
20. După ce a arătat că noțiunea „permis de ședere limitat în mod formal”, prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă, nu era definită, Raad van State a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Noțiunea «permis de ședere limitat în mod formal», cuprinsă la articolul 3 alineatul (2) […] litera (e) din directiv[ă] […] trebuie interpretată în sensul că include un permis de ședere pe durată determinată care, potrivit dreptului olandez, nu oferă nicio perspectivă de obținere a unui permis de ședere pe durată nedeterminată, chiar dacă, în principiu, potrivit dreptului olandez, perioada de valabilitate a acestui permis de ședere pe durată determinată poate fi prelungită și chiar dacă se exclude astfel din domeniul de aplicare al acestei directive un anumit grup de persoane, precum lideri spirituali și profesori de religie?”
21. Au depus observații scrise domnul Singh, guvernele olandez și belgian, precum și Comisia Europeană.
III – Analiza noastră
22. Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să stabilească dacă articolul (3) alineatul (2) litera (e) din directivă trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru, precum cea în discuție în acțiunea principală, care îi exclude de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung pe resortisanții țărilor terțe care beneficiază de un permis de ședere limitat în mod formal la activitatea de lider spiritual și de profesor de religie, deși acest permis poate fi reînnoit de mai multe ori.
23. Implicațiile răspunsului la întrebarea adresată de instanța de trimitere sunt clare.
24. Este vorba despre a preciza domeniul de aplicare al directivei și în special despre a stabili conținutul pe care legiuitorul Uniunii a intenționat să îl confere excluderii resortisanților țărilor terțe titulari ai unui permis de ședere limitat în mod formal de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung. Această precizare este indispensabilă pentru o aplicare coerentă și uniformă în toate statele membre a criteriilor de dobândire a statutului de rezident pe termen lung și este esențială pentru securitatea juridică a resortisanților țărilor terțe care ar putea solicita acordarea unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
25. Noțiunea de permis de ședere limitat în mod formal nu a fost definită de legiuitorul Uniunii. Acesta nu a făcut nici trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce privește semnificația care trebuie dată acestor termeni. În consecință, în vederea aplicării directivei, trebuie să se considere că aceștia reprezintă o noțiune autonomă de drept al Uniunii și trebuie interpretați uniform pe teritoriul tuturor statelor membre(9). În plus, aceasta înseamnă că sensul și sfera termenilor menționați pentru care dreptul Uniunii nu conține nicio definiție trebuie stabilite în special ținând seama de contextul în care sunt utilizate și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte(10).
26. În temeiul acestor elemente, propunem Curții să respingă interpretarea pe care o sugerează guvernele olandez și belgian în observațiile lor scrise. Astfel, acestea susțin că articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă permite statelor membre să califice anumite permise de ședere drept „limitate în mod formal”, indiferent de caracterul evident temporar sau permanent al șederilor, în vederea excluderii titularilor acestora din domeniul de aplicare al directivei. Deși este adevărat că legiuitorul Uniunii a lăsat statelor membre o marjă de manevră care le permite să aprecieze în ce măsură anumite categorii de resortisanți, a căror situație nu este în mod special prevăzută de directivă, pot fi excluse din domeniul de aplicare al acesteia, este la fel de adevărat că marja de apreciere de care dispun acestea este limitată de obligația care le revine de a asigura efectul util al directivei.
27. Or, pentru motivele pe care le vom prezenta în continuare, în opinia noastră, nu există nicio îndoială că atât scopul directivei, cât și conținutul acesteia, în special modul de redactare a articolului 3 alineatul (2) litera (e) din directivă, impun ca noțiunea „permis de ședere limitat în mod formal” cuprinsă în această dispoziție să fie interpretată în sensul că include permisele de ședere eliberate de statele membre în vederea exercitării unei profesii sau a unei activități care implică o ședere temporară pe teritoriul lor.
28. Astfel, scopul directivei, după cum este exprimat în special în considerentele (2), (4) și (12) ale acesteia, este de a conduce la un sistem axat pe integrarea resortisanților țărilor terțe stabiliți în mod legal și pentru o perioadă lungă în statele membre, astfel încât să contribuie la coeziunea economică și socială care este un obiectiv fundamental al Uniunii.
29. Acest sistem este întemeiat pe acordarea unui statut de rezident pe termen lung. Definirea unui statut comun tuturor statelor membre trebuie să permită asigurarea unui tratament echitabil resortisanților țărilor terțe care au o situație legală, astfel încât aceștia să poată dobândi statutul menționat și să beneficieze de el în condiții foarte similare în întreaga Uniune. În acest sens, instituirea statutului în cauză trebuie să permită asigurarea securității juridice a resortisanților țărilor terțe, evitând ca dobândirea unui astfel de statut să fie lăsată la latitudinea statelor membre din moment ce condițiile prevăzute sunt îndeplinite în mod efectiv(11).
30. Acordarea unui statut de rezident pe termen lung trebuie de asemenea să permită ca acestor resortisanți să li se ofere drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor Uniunii într‑o gamă largă de domenii economice și sociale, precum locurile de muncă, locuințele, protecția socială sau asistența socială, și urmărește o apropiere cât mai mare posibil a statutului lor juridic. În acest sens, statutul menționat urmărește inclusiv să le asigure o securitate juridică, acordându‑le o protecție consolidată împotriva expulzării.
31. În consecință, integrarea resortisanților țărilor terțe și statutul de rezident pe termen lung care decurge din aceasta sunt întemeiate pe criteriul șederii durabile.
32. Legiuitorul Uniunii pornește de la principiul că, după o perioadă de ședere suficient de lungă și neîntreruptă pe teritoriul statului membru gazdă, resortisantul unei țări terțe și‑a manifestat voința de a se stabili pentru o perioadă lungă pe teritoriul acestui stat și a făcut dovada stabilirii sale în statul respectiv(12).
33. Astfel, durata șederii resortisantului unei țări terțe pe teritoriul statului membru gazdă indică intensitatea legăturilor stabilite pe teritoriul acestui stat și, în consecință, o anumită integrare, întrucât resortisantul a dezvoltat legături strânse cu statul menționat. Cu cât perioada de ședere pe teritoriul statului membru gazdă este mai lungă, cu atât legăturile cu acesta sunt presupuse a fi mai strânse și integrarea tinde a fi totală, până la a da resortisantului în cauză sentimentul că este asimilat unui resortisant național și că face parte integrantă din societatea acestui stat.
34. Prin urmare, legiuitorul Uniunii a intenționat să întemeieze acordarea unui permis de ședere de rezident pe termen lung pe criteriul șederii durabile în statul membru gazdă, considerentul (4) al directivei făcând astfel referire la noțiunea de stabilire pentru o perioadă lungă, iar considerentul (6) al acesteia arătând că „criteriul principal în dobândirea statutului de rezident pe termen lung trebuie să fie durata șederii pe teritoriul unui stat membru”.
35. Articolul 4 alineatul (1) din directivă prevede astfel principiul potrivit căruia statele membre trebuie să acorde statutul de rezident pe termen lung resortisanților țărilor terțe care au avut reședința legală și fără întrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani înainte de a depune cererea în cauză, sub rezerva, trebuie amintit, îndeplinirii celor trei condiții prevăzute la articolele 5 și 6 din directivă(13).
36. Finalitatea și sensul pe care se întemeiază acordarea statutului de rezident pe termen lung explică conținutul excluderilor prevăzute de legiuitorul Uniunii la articolul 3 alineatul (2) din directivă.
37. Această dispoziție are următorul cuprins:
„Prezenta directivă nu se aplică resortisanților țărilor terțe care:
(a) au reședința în vederea efectuării unor studii sau pentru a urma cursuri de formare profesională;
(b) sunt autorizați să aibă reședința într‑un stat membru în temeiul unei protecții temporare […]
(c) sunt autorizați să aibă reședința într‑un stat membru în temeiul unei forme subsidiare de protecție […]
(d) sunt refugiați sau au solicitat recunoașterea calității de refugiați și a căror cerere nu a făcut încă obiectul unei decizii definitive;
(e) au reședința exclusiv din motive cu caracter temporar, de exemplu ca persoană au pair sau ca lucrători sezonieri sau ca lucrători salariați detașați de un prestator de servicii în scopul furnizării de servicii transfrontaliere sau ca prestatori de servicii transfrontaliere sau în cazul în care permisul de ședere al acestora a fost limitat în mod formal;
(f) au un statut juridic reglementat de dispozițiile Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice, Convenției de la Viena din 1963 privind relațiile consulare, Convenției din 1969 privind misiunile speciale sau Convenției de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor în relațiile acestora cu organizațiile internaționale cu caracter universal”.
38. Obiectivul dispoziției menționate, astfel cum rezultă cu claritate din propunerea Comisiei, este acela de a exclude din domeniul de aplicare al directivei persoanele care nu se pot stabili pe termen lung pe teritoriul statelor membre(14).
39. Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din directivă se referă la studenți și la persoanele admise pentru a urma cursuri de formare profesională. În propunerea sa, Comisia a arătat că acestea din urmă nu sunt admise decât pentru perioade cu caracter temporar și, în principiu, revin în țările lor după încheierea programului de formare(15). Litera (b) a aceluiași alineat face referire la persoanele care beneficiază de o protecție temporară care, reamintim, are o durată de maximum un an(16). Articolul 3 alineatul (2) literele (c) și (d) privește persoanele care beneficiază de o protecție internațională sau a căror cerere este în curs de examinare. În sfârșit, litera (f) a alineatului menționat face referire la persoanele a căror situație juridică este reglementată de acordurile internaționale încheiate în domeniul relațiilor diplomatice, al relațiilor consulare și cu organizațiile internaționale. Prin urmare, articolul 3 alineatul (2) din directivă elimină diferite situații în care șederea resortisantului țării gazdă nu poate fi considerată ca intrând sub incidența unei stabiliri pentru o perioadă lungă.
40. Acesta este cadrul în care se integrează, la litera (e), excluderea al cărei conținut este pus în discuție aici.
41. Contrar excluderilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(d) și (f) din directivă, care se referă, toate, la situații specifice, excluderea menționată la litera (e) poate avea un domeniu de aplicare relativ extins.
42. Pe de o parte, termenii utilizați la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă, fie prin conținutul lor („din motive cu caracter temporar”), fie pentru că invită în mod expres la luarea în considerare a altor cazuri decât cele prevăzute de această dispoziție („de exemplu”), nu permit să se înțeleagă în mod exhaustiv toate situațiile prevăzute de excluderea menționată.
43. Pe de altă parte, situațiile incluse în noțiunea de permis de ședere limitat în mod formal nu sunt atât de clar identificabile precum cele care se referă la lucrătorii au pair sau sezonieri, la lucrătorii salariați detașați sau la prestatorii de servicii transfrontaliere.
44. Cu toate acestea, excluderea menționată la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă a fost prevăzută pentru că are un sens care nu poate fi decât armonizat cu scopul directivei, pe care tocmai l‑am evocat, și cu structura dispoziției în care aceasta este inclusă.
45. În plus, această excludere nu poate să facă decât obiectul unei interpretări restrictive. Astfel, aceasta constituie o derogare de la principiile prevăzute, pe de o parte, la articolul 3 alineatul (1) din directivă, în temeiul cărora directiva se aplică tuturor resortisanților țărilor terțe care au reședința legală pe teritoriul unui stat membru, și, pe de altă parte, la articolul 4 alineatul (1) din directivă, în temeiul căruia o ședere legală și fără întrerupere timp de cinci ani pe teritoriul statului membru permite solicitarea acordării statutului de rezident pe termen lung. Astfel, amintim că potrivit articolului 4 alineatul (2) din directivă, perioadele de ședere pentru motivele menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din aceasta nu sunt luate în considerare în acest scop. Prin urmare, numai o interpretare strictă a noțiunii de permis de ședere limitat în mod formal le poate asigura acestor resortisanți un nivel ridicat de securitate juridică în ceea ce privește acordarea statutului de rezident pe termen lung.
46. Or, textul articolului 3 alineatul (2) litera (e) din directivă oferă informații cu privire la domeniul pe care trebuie să îl acopere noțiunea de permis de ședere limitat în mod formal.
47. Această dispoziție privește în mod expres, prin termenii care o introduc, situația resortisanților care „au reședința exclusiv din motive cu caracter temporar[(17)]”. În consecință, exemplele pe care le dă legiuitorul Uniunii nu fac decât să ilustreze situații în care profesia sau activitatea desfășurată de persoana interesată în statul membru are caracter temporar și implică o ședere pe durată limitată, care nu permite, prin urmare, resortisanților interesați să stabilească legături strânse cu statul membru în care au reședința.
48. În ceea ce privește situațiile persoanelor au pair, ale lucrătorilor sezonieri, ale lucrătorilor salariați detașați sau ale prestatorilor de servicii transfrontaliere la care se referă propunerea Comisiei, aceasta din urmă a precizat că elementul comun și determinant pentru toate persoanele menționate este caracterul scurt al șederii lor, întrucât acestea nu au vocația de a se stabili în statul membru în care au reședința temporară(18), precum studenții și persoanele care urmează cursuri de formare profesională.
49. În ceea ce privește situația persoanelor titulare ale unui permis de ședere limitat în mod formal, aceasta a fost adăugată în cadrul lucrărilor Consiliului Uniunii Europene, la inițiativa Regatului Belgiei(19).
50. Întrucât legiuitorul Uniunii a introdus această noțiune după diferitele exemple menționate mai sus prin conjuncția coordonatoare „sau”, aceasta trebuie, prin urmare, interpretată ca făcând de asemenea trimitere, în locul exemplelor care o precedă, la resortisanți a căror ședere în statul membru este temporară.
51. Având în vedere aceste elemente, considerăm, în consecință, că, prin excluderea de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung a resortisanților țărilor terțe care sunt titulari, în statele membre, ai unui permis de ședere limitat în mod formal, legiuitorul Uniunii s‑a referit la situațiile în care statele membre le‑au eliberat acestor resortisanți un permis de ședere limitat în mod formal la exercitarea unei profesii sau a unei activități care implică o ședere temporară pe teritoriul lor.
52. Cu alte cuvinte, articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă nu permite, în opinia noastră, să se excludă din domeniul de aplicare al acesteia resortisanții al căror permis de ședere a fost limitat în mod formal la exercitarea unei activități sau a unei profesii care implică, prin natura sa ori ca urmare a reînnoirii și/sau a prelungirii acestui permis, o ședere legală și pe termen lung pe teritoriul statului membru.
53. Această ultimă ipoteză se referă la situațiile în care permisul de ședere, deși limitat în mod formal la exercitarea unei activități sau a unei profesii, a fost reînnoit și prelungit astfel încât resortisantul unei țări terțe a avut reședința pentru o perioadă lungă și fără întrerupere pe teritoriul statului membru, iar activitatea sau profesia exercitată de acest resortisant și‑a pierdut astfel caracterul temporar pentru a dobândi un caracter durabil.
54. În opinia noastră, această interpretare se impune pentru a garanta efectul util al directivei și pentru a asigura urmărirea obiectivelor acesteia.
55. Astfel, a permite statelor membre să considere unele permise de ședere drept „limitate în mod formal” indiferent de caracterul temporar al șederii sau al activității în cauză, după cum susțin guvernele olandez și belgian, ar însemna să se eludeze atât obiectivele pe care legiuitorul Uniunii intenționează să le urmărească în cadrul directivei, cât și domeniul său de aplicare, statele membre având, prin urmare, posibilitatea de a limita în mod artificial întinderea acestuia.
56. Astfel, în temeiul articolului 3 alineatul 2 litera (e) din directivă și sub acoperirea acordării unui permis de ședere limitat în mod formal, statele membre ar putea exclude de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe, chiar dacă, având în vedere stabilirea lor legală și pe termen lung pe teritoriul statelor menționate, aceștia ar fi eligibili pentru acordarea statutului respectiv.
57. În primul rând, acest lucru ar conduce la privarea resortisanților în cauză de drepturile aferente acordării unui permis de ședere de rezident pe termen lung care nu sunt comparabile cu cele de care beneficiază titularii unui permis de ședere limitat în mod formal.
58. În al doilea rând, acest lucru ar avea ca efect privarea resortisanților menționați de securitatea juridică pe care directiva încearcă totuși să o confere oricărei persoane care are o reședință legală și care s‑a stabilit pentru o perioadă lungă pe teritoriul unui stat membru, ceea ce, pe cale de consecință, ar afecta integrarea acestora în statul respectiv.
59. În al treilea rând, acest lucru ar conduce la eliminarea tratamentului echitabil care trebuie să fie acordat tuturor resortisanților țărilor terțe care au reședința legală și pentru o perioadă lungă pe teritoriul unui stat membru. Astfel, atunci când șederea unui resortisant al unei țări terțe într‑un stat membru nu are caracter temporar și dacă durata șederii acestuia este de cinci ani, având în vedere numărul și durata cumulată a permiselor de ședere limitate în mod formal care i‑au fost acordate, nimic nu justifică, în opinia noastră, ca acesta să fie lipsit de posibilitatea, pe de o parte, de a cumula perioadele de ședere în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directivă și, pe de altă parte, de a pretinde acordarea beneficiului drepturilor și garanțiilor aferente statutului de rezident pe termen lung, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de directivă.
60. În al patrulea rând, s‑ar pierde din vedere ceea ce constituie, în lumina considerentului (6) al directivei și a articolului 4 din aceasta, criteriul principal pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung, și anume durata șederii, în favoarea unor criterii mai vagi, precum cele legate de exercitarea unui anumit tip de profesii sau de activități.
61. În opinia noastră, prezenta cauză ilustrează perfect aceste riscuri, având în vedere împrejurările specifice ale acesteia și în special numărul și durata cumulată a permiselor de ședere limitate în mod formal care i‑au fost acordate domnului Singh(20).
62. Astfel, acestuia i s‑a acordat un permis de ședere limitat în mod formal începând de la 22 octombrie 2001, care a fost reînnoit de fiecare dată pentru o perioadă determinată, mai întâi până la 8 septembrie 2002, după aceea până la 19 ianuarie 2005, în continuare până la 19 ianuarie 2008 și în sfârșit până la 19 ianuarie 2009, așadar, pentru o perioadă totală de peste șapte ani. Contrar articolului 14 alineatul (3) din Legea de revizuire generală a Legii privind străinii, șederea acestuia a fost, prin urmare, autorizată pentru o perioadă cu mult peste cinci ani.
63. Nu există nicio îndoială că în această perioadă domnul Singh a intenționat să se stabilească pe termen lung pe teritoriul olandez, astfel cum atestă, pe de o parte, activitățile sale, despre care vom arăta că nu caracterizează motive de ședere temporară și, pe de altă parte, cererea acestuia din 30 mai 2007 privind obținerea unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
64. Deși domnul Singh a avut reședința pe teritoriul olandez pentru o perioadă de peste șapte ani, adică cu mult peste durata de ședere necesară pentru dobândirea statutului de rezident pe termen lung, acesta a fost lipsit, pe de o parte, de posibilitatea de a cumula perioadele de ședere respective în vederea obținerii acestui statut și, în consecință, de a solicita statutul menționat anterior și, pe de altă parte, a fost lipsit de securitatea juridică pe care directiva urmărește să o asigure resortisanților instalați în mod legal și pe termen lung pe teritoriul statelor membre.
65. În plus, domnului Singh i s‑a acordat un permis de ședere limitat în mod formal la exercitarea unei profesii care nu are caracter temporar și care, prin urmare, o distinge foarte clar de situația lucrătorilor au pair, de cea a lucrătorilor sezonieri sau chiar de cea a studenților a căror durată de ședere este limitată în timp și a căror intenție nu este de a se integra în statul membru pe teritoriul căruia au reședința.
66. Astfel cum rezultă din decizia de trimitere, este cert că durata valabilității unui permis de ședere al unui lider spiritual sau al unui profesor de religie poate fi prelungită pentru o perioadă nedeterminată. În această privință, instanța de trimitere semnalează că, potrivit unei scrisori transmise de ministrul imigrării și integrării la 11 mai 2006, în practică, mulți resortisanți care au reședința în temeiul acestui titlu nu părăsesc Țările de Jos, că în multe cazuri șederea acestora este pe termen lung și că, printre altele, pentru aceste motive, ministrul în cauză avea intenția de a considera, în viitor, situația liderilor spirituali și a profesorilor de religie ca neavând un caracter temporar. Astfel, după cum indică instanța de trimitere, este important de subliniat că, de la 1 ianuarie 2002, acești resortisanți au obligația de a învăța limba olandeză și de a se integra în societate.
67. De altfel, guvernul olandez recunoaște, potrivit observațiilor formulate de instanța de trimitere, că șederea liderilor spirituali și a profesorilor de religie pe teritoriul Regatului Țărilor de Jos nu are caracter temporar prin natura sa.
68. De fapt și astfel cum am arătat la punctul 15 din prezentele concluzii, autoritățile olandeze au adoptat recent o reformă, care nu este încă în vigoare, modificând articolul 3.5 din Decretul privind străinii, din anul 2000, pentru a permite liderilor spirituali și profesorilor de religie să solicite acordarea unui permis de ședere de rezident pe termen lung.
69. În consecință, trebuie să se constate că șederea acestor resortisanți în Țările de Jos nu are un caracter temporar, astfel încât permisul de ședere pe durată determinată care le este acordat, însoțit de o restricție privind exercitarea unei activități de lider spiritual sau de profesor de religie, nu poate fi calificat drept „limitat în mod formal” în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (e) din directivă.
70. În consecință, având în vedere toate aceste elemente, considerăm că articolul (3) alineatul (2) litera (e) din directivă trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care îi exclude de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung pe resortisanții țărilor terțe care beneficiază de un permis de ședere limitat în mod formal la exercitarea unei activități sau a unei profesii care implică, prin natura sa ori ca urmare a reînnoirii și/sau a prelungirii acestui permis, o ședere legală și pe termen lung pe teritoriul acestui stat.
IV – Concluzie
71. Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea adresată de Raad van State după cum urmează:
„Articolul (3) alineatul (2) litera (e) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru, precum cea în cauză în acțiunea principală, care îi exclude de la beneficiul statutului de rezident pe termen lung pe resortisanții țărilor terțe care beneficiază de un permis de ședere limitat în mod formal la exercitarea unei activități sau a unei profesii care implică, prin natura sa ori ca urmare a reînnoirii și/sau a prelungirii acestui permis, o ședere legală și pe termen lung pe teritoriul acestui stat.”