ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
9 aprilie 2014
Cauza F‑87/13
Philippe Colart și alții
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Reprezentarea personalului – Acord‑cadru între Parlament și organizațiile sindicale sau profesionale ale instituției – Comitetul executiv al unui sindicat – Contestație internă la nivelul sindicatului cu privire la legitimitatea și la identitatea persoanelor care compun comitetul executiv – Drepturi de acces la poșta electronică pusă la dispoziția sindicatului de către instituție – Refuzul instituției de a restabili unele drepturi și/sau de a suprima orice drept de acces la poșta electronică – Calitate procesuală – Inadmisibilitate vădită”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnii Colart, Bras, Corthout, Decoutere, Dony, Garzone și doamna Kemmerling‑Linssen, precum și domnii Manzella și Vienne (denumiți în continuare „reclamanții”) solicită anularea unei decizii a secretarului general al Parlamentul European din luna iunie 2013 privind noua repartizare a drepturilor de acces la căsuța de poștă electronică a sindicatului „Solidaritate pentru agenții și funcționarii europeni” (denumit în continuare „SAFE”), precum și repararea prejudiciilor de orice natură care le‑au fost cauzate prin această decizie
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnii Colart, Bras, Corthout, Decoutere, Dony, Garzone, doamna Kemmerling‑Linssen, precum și domnii Manzella și Vienne suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Parlamentul European.
Sumarul ordonanței
Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune introdusă de un membru al unei organizații sindicale sau profesionale împotriva unei măsuri care afectează interesul colectiv apărat de respectiva organizație – Interesul de a exercita acțiunea numai în cazul privării membrilor organizației de exercitarea normală a drepturilor lor sindicale
(Statutul funcționarilor, art. 24b, 90 și 91)
Pentru ca o acțiune în anulare introdusă în temeiul articolului 91 din statut să fie admisibilă, ea trebuie să privească un litigiu între Uniune și una dintre persoanele vizate în statut și să aibă ca obiect legalitatea unui act care lezează respectiva persoană. În această privință, constituie acte atacabile numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze în mod direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația sa juridică ca funcționar sau agent. În domeniul libertății sindicale, protejată prin dispozițiile articolului 24b din statut, constituie un act care lezează împotriva căruia un funcționar sau un agent are interesul de a exercita acțiunea în mod individual orice măsură care îl privește în mod direct și imediat pe acest funcționar sau agent în exercitarea individuală a drepturilor sale sindicale care decurg din articolul 24b din statut sau care sunt prevăzute într‑un acord între instituție și organizația sindicală și profesională, și care se situează în sfera raporturilor sale individuale de muncă cu instituția. În schimb, o măsură care nu afectează în mod direct decât interesul colectiv pe care îl apără această organizație în cadrul raporturilor sale cu instituția respectivă nu constituie un act atacabil de către funcționarul sau agentul care acționează cu titlu individual.
În această privință, articolul 14 din acordul‑cadru dintre Parlamentul European și organizațiile sindicale și profesionale conferă respectivelor organizații posibilitatea de a utiliza, în limitele disponibilităților existente în serviciile respective, mijloacele de distribuție și de comunicare audiovizuală ale secretariatului general al Parlamentului, printre care căsuța de poștă electronică pusă la dispoziție, pentru activități referitoare la aplicarea acordului‑cadru și pentru informarea personalului cu privire la aceste activități. Articolul nu conferă per se funcționarilor sau agenților membri ai acestor organizații, nici chiar în cazul în care fac parte dintre organele executive alese de adunarea membrilor în sensul articolului 2 litera (b) din acordul‑cadru, un drept individual de a avea drepturi de acces la aceste resurse puse la dispoziția organizațiilor respective. Astfel, decizia de refuz al blocării temporare a drepturilor de acces la poșta electronică pusă la dispoziția unei organizații privește în mod direct și imediat drepturile pe care aceasta din urmă le deține potrivit articolului 14 de a putea utiliza această căsuță de poștă electronică. Astfel, organizația amintită poate să introducă, prin intermediul reprezentanților săi abilitați corespunzător în acest sens, o acțiune în anularea deciziei atacate în temeiul articolului 263 TFUE în termenul de introducere a acțiunii de două luni prevăzut de această dispoziție.
Pe de altă parte, pe lângă faptul că o eventuală acțiune formulată de respectiva organizație este de competența Tribunalului Uniunii Europene, a reține admisibilitatea prezentei acțiuni ar însemna să se impună totodată Tribunalului Funcției Publice să aprecieze legalitatea diferitelor decizii adoptate în adunările generale și în adunările generale extraordinare ale acestei organizații pentru a stabili dacă reclamanții trebuie recunoscuți ca fiind singurele persoane abilitate să exercite în numele acesteia drepturile de acces la căsuța de poștă electronică pusă la dispoziție. Or, o astfel de apreciere, pe de o parte, ar însemna să se arbitreze diferendele interne ale acestei organizații în condițiile în care această problemă, având legătură cu respectarea normelor statutare ale organizației de către membrii săi, ar fi de competența instanțelor naționale, și, pe de altă parte, ar determina Tribunalul să nu se pronunțe asupra unui litigiu dintre un funcționar sau un agent și administrație, ci asupra unui litigiu intern unei organizații, între membrii acesteia.
Dacă reclamanții au putut fi afectați de decizia atacată, pe de o parte, aceasta nu a avut loc în calitatea lor de funcționari, care le permite să se prevaleze de drepturile prevăzute la articolul 24b din statut, în special de acela de membru al unei organizații sindicale, ci în pretinsa lor calitate de membri ai comitetului executiv al acestei organizații. Pe de altă parte, ei nu au fost afectați, așadar, în calitatea de funcționari în sfera raporturilor lor individuale de muncă cu Parlamentul. Numai organizația, la care au aderat reclamanții, a fost afectată în sfera sa de comunicare cu membrii săi și, respectiv, cu personalul Parlamentului.
(a se vedea punctele 38-41, 50 și 53-59)
Trimitere la:
Curte: 8 octombrie 1974, Union syndicale și alții/Consiliul, 175/73, punctele 15 și 17; 11 mai 1989, Maurissen și Union syndicale/Curtea de Conturi, 193/87 și 194/87; 10 ianuarie 2006, Comisia/Alvarez Moreno, C‑373/04 P, punctul 42
Tribunalul de Primă Instanță: 31 martie 2003, Hecq/Comisia, T‑227/02, punctele 15-17; 6 mai 2004, Hecq/Comisia, T‑34/03, punctul 58; 13 decembrie 2012, Strack/Comisia, T‑199/11 P, punctul 127 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 6 mai 2009, Sergio și alții/Comisia, F‑137/07, punctele 51, 52, 82, 83 și 116; 26 februarie 2013, Labiri/CESE, F‑124/10, punctul 56 și jurisprudența citată