HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă)

7 martie 2013(*)

„REACH – Identificarea smoalei de gudron de cărbune la temperatură înaltă drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Acțiune în anulare – Act supus căilor de atac – Act normativ care nu presupune măsuri de executare – Afectare directă – Admisibilitate – Egalitate de tratament – Proporționalitate”

În cauza T‑93/10,

Bilbaína de Alquitranes, SA, cu sediul în Luchana‑Baracaldo (Spania),

Cindu Chemicals BV, cu sediul în Uithoorn (Țările de Jos),

Deza, a.s., cu sediul în Valašske Meziříčí (Republica Cehă),

Industrial Química del Nalón, SA, cu sediul în Oviedo (Spania),

Koppers Denmark A/S, cu sediul în Nyborg (Danemarca),

Koppers UK Ltd, cu sediul în Scunthorpe (Regatul Unit),

Rütgers Germany GmbH, cu sediul în Castrop‑Rauxel (Germania),

Rütgers Belgium NV, cu sediul în Zelzate (Belgia),

Rütgers Poland sp. z o.o., cu sediul în Kędzierzyn‑Koźle (Polonia),

reprezentate inițial de K. Van Maldegem, de R. Cana, avocați, și de P. Sellar, solicitor, ulterior de K. Van Maldegem și de R. Cana,

reclamante,

împotriva

Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de M. Heikkilä și de W. Broere, în calitate de agenți, asistați de J. Stuyck, avocat,

pârâtă,

având ca obiect o cerere de anulare în parte a deciziei ECHA, publicată la 13 ianuarie 2010, prin care se identifică smoala de gudron de cărbune la temperatură înaltă (CE nr. 266‑028‑2) drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84), în conformitate cu articolul 59 din acest regulament,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),

compus din domnul A. Dittrich (raportor), președinte, domnul F. Dehousse, doamna I. Wiszniewska‑Białecka, domnii M. Prek și J. Schwarcz, judecători,

grefier: domnul N. Rosner, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 13 septembrie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiilor

1        Reclamantele, Bilbaína de Alquitranes, SA, Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Koppers Denmark A/S, Koppers UK Ltd, Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV și Rütgers Poland sp. z o.o, sunt furnizori în Uniunea Europeană de smoală de gudron de cărbune la temperatură înaltă (CE nr. 266‑028‑2, denumită în continuare „CTPHT”).

2        Potrivit descrierii din tabelele 3.1 și 3.2 care figurează în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, p. 1, rectificare în JO 2011, L 16, p. 1), CTPHT este reziduul de la distilarea gudronului de cărbune la temperatură înaltă, un solid de culoare neagră, cu punct de înmuiere situat aproximativ între 30 °C și 180 °C, compus în principal dintr‑un amestec complex de cel puțin trei hidrocarburi aromatice cu nuclee condensate. Această substanță intră în categoria substanțelor cu compoziție necunoscută sau variabilă, produse de reacție complexă sau materii biologice (denumite în continuare „substanțele UVCB”), deoarece nu poate fi identificată integral prin compoziția sa chimică. CTPHT este utilizat în principal pentru producerea lianților pentru electrozi destinați industriei aluminiului și siderurgiei. El este de asemenea utilizat pentru fabricarea materialelor refractare. Cu titlu secundar, substanța este utilizată și pentru ținte de tir din argilă, pentru căptușeli anticorozive, pentru produse rezistente la kerosen destinate aerodromurilor, pentru construcția de drumuri, pentru acoperișuri și pentru cărămizi.

3        CTPHT a fost inclus în anexa I la Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO L 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23) prin Directiva 94/69/CE a Comisiei din 19 decembrie 1994 de efectuare a celei de‑a douăzeci și una adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548 (JO L 381, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 15, p. 3). Prin această includere, CTPHT a fost clasificat în rândul substanțelor cancerigene de categoria 2. Această clasificare a fost preluată de Regulamentul nr. 1272/2008.

4        La cererea Comisiei Comunităților Europene, Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a întocmit un dosar cu privire la identificarea CTPHT drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a), (d) și (e) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, rectificare în JO 2009, L 36, p. 84), modificat ulterior printre altele prin Regulamentul nr. 1272/2008, făcând trimitere la clasificarea CTPHT drept substanță cancerigenă de categoria 2 în tabelul 3.2 din partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008 și ținând seama de proprietățile persistente, bioacumulative și toxice (denumite în continuare „proprietățile PBT”), precum și de proprietățile foarte persistente și foarte bioacumulative (denumite în continuare „proprietățile vPvB”). La 31 august 2009, acest dosar a fost pus la dispoziția statelor membre.

5        În aceeași zi, ECHA a publicat pe site‑ul său internet un anunț prin care invita părțile interesate să își prezinte observațiile asupra dosarului întocmit pentru CTPHT și a invitat totodată autoritățile competente ale statelor membre să prezinte observații în această privință.

6        După ce a primit observații asupra dosarului în cauză, între alții, din partea grupului sectorial al substanțelor chimice pe bază de cărbune, printre ai cărui membri se numără reclamantele, ECHA a trimis acest dosar, la 16 noiembrie 2009, Comitetului statelor membre din cadrul acesteia, prevăzut la articolul 76 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1907/2006. Acest comitet a ajuns, la 2 decembrie 2009, la un acord unanim asupra identificării CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, ce îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a), (d) și (e) din Regulamentul nr. 1907/2006.

7        La 7 decembrie 2009, ECHA a publicat un comunicat de presă prin care anunța, pe de o parte, că Comitetul statelor membre ajunsese la un acord unanim asupra identificării a 15 substanțe, inclusiv CTPHT, drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită întrucât aceste substanțe îndeplineau criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 și, pe de altă parte, că lista substanțelor candidate la o eventuală includere în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „lista substanțelor candidate”) va fi actualizată în mod formal în ianuarie 2010. La 22 decembrie 2009, directorul executiv al ECHA a adoptat Decizia ED/68/2009 în vederea publicării și actualizării, la 13 ianuarie 2010, a listei substanțelor candidate cu privire la aceste 15 substanțe.

8        La 13 ianuarie 2010, lista substanțelor candidate, care includea printre altele CTPHT, a fost publicată pe site‑ul internet al ECHA.

 Procedura și concluziile părților

9        Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 17 februarie 2010, reclamantele au introdus prezenta acțiune având ca obiect anularea în parte a deciziei ECHA, publicată la 13 ianuarie 2010, de identificare a CTPHT drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, conform articolului 59 din regulamentul menționat (denumită în continuare „decizia atacată”).

10      Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 8 aprilie 2010, ECHA a solicitat conexarea prezentei cauze cu cauzele T‑94/10, Rütgers Germany și alții/ECHA, T‑95/10, Cindu Chemicals și alții/ECHA, și T‑96/10, Rütgers Germany și alții/ECHA, în temeiul articolului 50 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului. După ascultarea reclamantelor cu privire la acest aspect, președintele Camerei a opta a Tribunalului a decis, la 10 mai 2010, să nu conexeze aceste cauze pentru buna desfășurare a procedurii scrise și să amâne pronunțarea cu privire la cererea de conexare pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata.

11      Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 23 iunie 2010, ECHA a invocat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

12      Prin scrisoarea înregistrată la grefa Tribunalului la 3 iunie 2010, Regatul Danemarcei a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor ECHA. Această cerere a fost admisă, după ascultarea părților principale, prin Ordonanța președintelui Camerei a opta a Tribunalului din 6 iulie 2010. Prin act depus la grefa Tribunalului la 23 august 2010, Regatul Danemarcei și‑a retras cererea de intervenție în prezenta procedură.

13      La 23 august 2010, reclamantele au prezentat observațiile cu privire la excepția de inadmisibilitate.

14      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șaptea, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

15      Prin Decizia din 30 martie 2011, Tribunalul a trimis prezenta cauză Camerei a șaptea extinse, conform articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

16      Prin Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 3 mai 2011, excepția de inadmisibilitate a fost unită cu fondul și s‑a dispus soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

17      Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a șaptea extinsă) a decis deschiderea procedurii orale.

18      Prin Ordonanța președintelui Camerei a șaptea extinse a Tribunalului din 20 iunie 2012, prezenta cauză și cauzele T‑94/10, Rütgers Germany și alții/ECHA, T‑95/10, Cindu Chemicals și alții/ECHA, și T‑96/10, Rütgers Germany și alții/ECHA, au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii orale în temeiul articolului 50 din Regulamentul de procedură.

19      Prin scrisoarea din 30 august 2012, reclamantele au depus observații cu privire la raportul de ședință.

20      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 13 septembrie 2012.

21      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată;

–        anularea deciziei atacate în măsura în care se referă la CTPHT;

–        obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată.

22      ECHA solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă sau, cel puțin, neîntemeiată;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

23      Înainte de examinarea cauzei pe fond, trebuie să se răspundă la problemele ridicate de ECHA în cadrul excepției de inadmisibilitate.

 Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii

24      Cauzele de inadmisibilitate invocate de ECHA se întemeiază pe natura deciziei atacate, pe lipsa afectării directe a reclamantelor și pe faptul că decizia atacată, care nu ar fi un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, nu ar privi individual reclamantele.

 Cu privire la natura deciziei atacate

25      În esență, ECHA arată că reclamantele, referindu‑se la acordul unanim al Comitetului statelor membre al ECHA din 2 decembrie 2009, au atacat un act pregătitor, care nu era destinat să producă efecte juridice față de terți, în sensul articolului 263 primul paragraf a doua teză TFUE. Potrivit ECHA, actul care produce un efect juridic potențial este publicarea listei actualizate a substanțelor candidate pe site‑ul internet al ECHA, în conformitate cu articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006.

26      Potrivit articolului 263 primul paragraf a doua teză TFUE, pot face obiectul unor acțiuni actele organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți.

27      Potrivit unei jurisprudențe constante, pot face obiectul unei acțiuni în anulare toate dispozițiile adoptate de instituțiile, de organele, de oficiile sau de agențiile Uniunii, indiferent de natură și de formă, care vizează să producă efecte juridice (Hotărârea Curții din 31 martie 1971, Comisia/Consiliul, 22/70, Rec., p. 263, punctul 42; a se vedea de asemenea Hotărârea Curții din 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., p. I‑10043, punctul 32, și Ordonanța Tribunalului din 14 iulie 2008, Espinosa Labella și alții/Comisia, T‑322/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 25 și jurisprudența citată).

28      Atunci când este vorba despre acte sau decizii a căror elaborare se realizează în mai multe etape, în special la finele unei proceduri interne, nu constituie, în principiu, acte atacabile cu acțiune în anulare decât măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției, a organului, a oficiului sau a agenției vizate a Uniunii la sfârșitul procedurii. Rezultă că măsurile preliminare sau de natură pur pregătitoare nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare (Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, Rec., p. 2639, punctul 10; a se vedea de asemenea Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010, Co‑Frutta/Comisia, T‑355/04 și T‑446/04, Rep., p. II‑1, punctul 33 și jurisprudența citată).

29      Trebuie amintit că procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, care constă în identificarea substanțelor prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat, se desfășoară în mai multe etape.

30      Astfel, ulterior inițierii procedurii de identificare, punerii dosarului privitor la o substanță la dispoziția statelor membre de către ECHA și publicării pe site‑ul internet a unui anunț prin care se invită toate părțile interesate să își prezinte observațiile [articolul 59 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1907/2006], statele membre, ECHA și toate părțile interesate pot prezenta observații în dosar cu privire la identificarea propusă [articolul 59 alineatele (4) și (5) din regulamentul respectiv]. Dacă, precum în speță, se prezintă astfel de observații, ECHA va transmite dosarul Comitetului statelor membre din cadrul acesteia și, în cazul în care comitetul ajunge la un acord unanim cu privire la identificare, va include substanța în lista substanțelor candidate [articolul 59 alineatele (7) și (8) din acest regulament]. În cele din urmă, după ce va fi fost luată o decizie cu privire la includerea substanței, ECHA va publica și va actualiza lista substanțelor candidate pe site‑ul său internet [articolul 59 alineatul (10) din același regulament].

31      În prezenta cauză, trebuie constatat că reclamantele s‑au referit nu numai la acordul Comitetului statelor membre al ECHA din 2 decembrie 2009 cu privire la identificarea CTPHT drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, ci și la publicarea din 13 ianuarie 2010 pe site‑ul internet al ECHA și la codul ED/68/2009, care era codul deciziei directorului executiv al ECHA de a include substanța respectivă în lista substanțelor candidate publicată pe site‑ul internet la 13 ianuarie 2010, cu toate că reclamantele nu au avut cunoștință de acest ultim fapt. Prin urmare, reclamantele au atacat neîndoielnic decizia ECHA de identificare a CTPHT drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, al cărei conținut fusese stabilit prin acordul unanim al Comitetului statelor membre al ECHA din 2 decembrie 2009 și care a fost executată de directorul executiv al acesteia, care a dispus includerea acestei substanțe în lista substanțelor candidate, publicată integral pe site‑ul internet la 13 ianuarie 2010, conform articolului 59 din regulamentul menționat. Referindu‑se la versiunea listei publicate pe site‑ul internet al ECHA la 13 ianuarie 2010, la acordul unanim al Comitetului statelor membre din 2009 și la codul ED/68/2009, reclamantele au identificat clar obiectul litigiului. Excepția întemeiată pe pretinsul caracter pregătitor numai al acordului Comitetului statelor membre al ECHA este, prin urmare, inoperantă.

32      Actul de identificare a unei substanțe adoptat în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 este destinat să producă efecte juridice obligatorii față de terți în sensul articolului 263 primul paragraf a doua teză TFUE. Astfel, acest act dă naștere în special obligațiilor de informare prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 31 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) litera (b), precum și la articolul 33 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat. Aceste dispoziții fac trimitere la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din acest regulament sau la substanțele incluse sau care figurează în lista întocmită în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din același regulament. În consecință, acestea reprezintă obligații juridice care decurg din actul adoptat în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006.

33      Având în vedere cele de mai sus, trebuie respinsă cauza de inadmisibilitate întemeiată pe natura deciziei atacate.

 Cu privire la afectarea directă a reclamantelor

34      ECHA arată că acțiunea este inadmisibilă deoarece decizia atacată nu privește direct reclamantele.

35      Potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condițiile prevăzute la primul și la al doilea paragraf, o acțiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct și individual, precum și împotriva actelor normative care o privesc direct și care nu presupun măsuri de executare.

36      În prezenta cauză, nu se contestă că decizia atacată nu a fost adresată reclamantelor, care, așadar, nu sunt destinatare ale actului respectiv. În această situație, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, reclamantele nu pot formula o acțiune în anulare împotriva actului menționat decât cu condiția, în special, ca acesta să le privească direct.

37      În ceea ce privește afectarea directă, potrivit unei jurisprudențe constante, această condiție impune ca, în primul rând, măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, Dreyfus/Comisia, C‑386/96 P, Rec., p. I‑2309, punctul 43, Hotărârea Curții din 29 iunie 2004, Front national/Parlamentul European, C‑486/01 P, Rec., p. I‑6289, punctul 34, și Hotărârea Curții din 10 septembrie 2009, Comisia/Ente per le Ville Vesuviane și Ente per le Ville Vesuviane/Comisia, C‑445/07 P și C‑455/07 P, Rep., p. I‑7993, punctul 45).

38      În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia decizia atacată le privește direct întrucât situația lor juridică ar fi afectată de articolul 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie amintit că această dispoziție vizează actualizarea unei fișe cu date de securitate a cărei întocmire este prevăzută la alineatul (1) al articolului menționat. În temeiul articolului 31 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 1907/2006, furnizorii unei substanțe trebuie să furnizeze beneficiarului acesteia o fișă cu date de securitate atunci când substanța îndeplinește criteriile de clasificare drept substanță periculoasă, în conformitate cu Directiva 67/548, atunci când substanța are proprietăți PBT sau vPvB, în conformitate cu criteriile formulate în anexa XIII la regulamentul menționat, sau atunci când substanța este inclusă în lista întocmită în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 din alte motive decât cele menționate anterior. Articolul 31 alineatul (9) litera (a) din regulamentul menționat prevede în această privință că furnizorii trebuie să actualizeze fără întârziere respectiva fișă cu date de securitate de îndată ce devin disponibile informații noi care pot afecta măsurile de administrare a riscurilor sau informații noi cu privire la pericole.

39      În prezenta cauză nu se contestă că reclamantele, care sunt furnizoare ale unei substanțe precum cele definite la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuiau, în temeiul articolului 31 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, să furnizeze beneficiarului substanței în cauză o fișă cu date de securitate din moment ce această substanță îndeplinea criteriile de clasificare drept substanță periculoasă în conformitate cu Directiva 67/548. Astfel, prin Directiva 94/69, CTPHT a fost clasificat în rândul substanțelor cancerigene de categoria 2 (a se vedea punctul 3 de mai sus).

40      În schimb, se contestă faptul că, după cum susțin reclamantele, identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, pentru motivul că această substanță are proprietăți PBT sau vPvB, reprezintă o informație nouă în sensul articolului 31 alineatul (9) litera (a) din regulamentul menționat, care dă naștere obligației prevăzute de această dispoziție, și anume actualizarea fișei cu date de securitate, astfel încât decizia atacată să producă efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor.

41      În ceea ce privește fișa cu date de securitate, articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că trebuie întocmită în conformitate cu anexa II la regulamentul menționat. Potrivit acestei anexe, care cuprinde un ghid pentru întocmirea fișelor cu date de securitate, fișele respective trebuie să furnizeze un mecanism de transmitere a informațiilor corespunzătoare referitoare la securitate pentru substanțele clasificate către utilizatorii situați imediat în aval pe lanțul de aprovizionare. Scopul acestei anexe este de a asigura coerența și exactitatea conținutului fiecărei secțiuni obligatorii enumerate la articolul 31 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006, astfel încât fișele cu date de securitate rezultate să permită utilizatorilor să ia măsurile necesare în domeniul protecției sănătății umane și a securității la locul de muncă și în domeniul protecției mediului.

42      Potrivit reclamantelor, identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, pentru motivul că această substanță are proprietăți PBT sau vPvB, constituie o informație nouă referitoare la articolul 31 alineatul (6) punctul 2 (identificarea pericolelor), punctul 3 [compoziție/informații privind componenții (ingredientele)] și punctul 15 (informații privind reglementarea) din Regulamentul nr. 1907/2006.

43      În ceea ce privește articolul 31 alineatul (6) punctul 2 din Regulamentul nr. 1907/2006 (identificarea pericolelor), potrivit punctului 2 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006, în fișa cu date de securitate trebuie indicată clasificarea unei substanțe rezultând din aplicarea normelor privind clasificarea prevăzute în Directiva 67/548. Principalele pericole pe care substanța le prezintă pentru om sau pentru mediu trebuie indicate clar și concis.

44      Nu se contestă că o substanță care are proprietăți PBT sau vPvB prezintă un risc pentru mediu. Cu toate acestea, potrivit ECHA, un astfel de risc nu decurge din decizia atacată, ci din proprietățile intrinsece ale acestei substanțe, pe care reclamantele ar fi trebuit să le evalueze și despre care ar fi trebuit, prin urmare, să aibă cunoștință înainte de adoptarea deciziei atacate.

45      În această privință, trebuie arătat că punctul 2 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006 face trimitere, în ceea ce privește identificarea pericolelor care corespund clasificării unei substanțe în temeiul Directivei 67/548, la aplicarea normelor privind clasificarea prevăzute în această directivă, și anume aplicarea normelor de drept al Uniunii. În consecință, cu privire la proprietățile cancerigene ale unei substanțe, precum cele menționate la articolul 57 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, acestea trebuie menționate, împreună cu principalele pericole care rezultă din aceste proprietăți, în fișa cu date de securitate atunci când o substanță a fost clasificată, conform normelor privind clasificarea prevăzute în Directiva 67/548, drept substanță cancerigenă. În prezenta cauză, reclamantele nu contestă faptul că proprietățile cancerigene ale CTPHT și principalele pericole care rezultă din aceste proprietăți trebuie menționate în fișa cu date de securitate și că acestea constituie motivul pentru care reclamantele trebuie să furnizeze o astfel de fișă.

46      În ceea ce privește proprietățile PBT și vPvB ale unei substanțe, precum cele menționate la articolul 57 literele (d) și (e) din Regulamentul nr. 1907/2006, criteriile de identificare a acestora au fost definite în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006. Pentru a identifica o substanță drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită din cauza proprietăților PBT și vPvB ale acesteia, conform articolului 59 din regulamentul menționat, criteriile prevăzute în anexa XIII la regulamentul respectiv trebuie, așadar, aplicate. Rezultă că, în cadrul procedurii de identificare, proprietățile PBT și vPvB ale unei substanțe sunt stabilite. Acest lucru este confirmat prin răspunsul ECHA la o observație a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prezentat în perioada prevăzută la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1907/2006, în legătură cu identificarea CTPHT. ECHA menționează în acest răspuns că includerea în lista substanțelor candidate este principalul mecanism de identificare a substanțelor PBT și vPvB. Pe de altă parte, procesul‑verbal al grupului de lucru al ECHA, întrunit între 21 și 22 ianuarie 2009, privind lista substanțelor candidate și autorizarea ca instrumente de administrare a riscurilor, cuprinde aceleași considerații. Identificarea proprietăților PBT și vPvB ale unei substanțe se întemeiază, în consecință, pe aplicarea normelor de drept al Uniunii, mai precis, în prezenta cauză, pe aplicarea criteriilor prevăzute în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006. Prin urmare, dat fiind că proprietățile PBT și vPvB ale CTPHT au fost stabilite, pe baza criteriilor respective, prin decizia atacată, aceste proprietăți trebuie menționate, împreună cu principalele pericole care rezultă din ele, în fișa cu date de securitate tocmai ca urmare a acestei decizii. Este vorba, în speță, despre un caz echivalent clasificării unei substanțe în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 67/548, pentru care obligația de a include această clasificare și principalele pericole generate de proprietățile clasificate în fișa cu date de securitate, reiese clar din cuprinsul punctului 2 din anexa II la Regulamentul nr. 1907/2006.

47      În ceea ce privește argumentul ECHA conform căruia natura periculoasă a substanței în cauză decurge din proprietățile intrinsece ale acesteia, pe care reclamantele ar fi trebuit să le evalueze și despre care ar fi trebuit, prin urmare, să aibă cunoștință înainte de adoptarea deciziei atacate, pe de o parte, trebuie arătat că ECHA face trimitere la discuțiile care au avut loc în cadrul unui subgrup al Biroului European pentru Substanțe Chimice (ECB), referitoare la problema dacă substanța în cauză îndeplinea criteriile PBT și vPvB. Or, deși este adevărat că pericolele care decurg dintr‑o substanță rezultă din proprietățile sale intrinsece, aceste pericole trebuie evaluate și stabilite potrivit normelor de drept existente. În expunerile sale privind discuțiile care au avut loc în cadrul subgrupului respectiv, ECHA nu precizează normele de drept care au permis acestui subgrup să stabilească proprietățile PBT și vPvB. În plus, ECHA nu afirmă că concluziile subgrupului au avut un caracter obligatoriu pentru reclamante. În schimb, reclamantele susțin că concluziile privind CTPHT au fost contestate. Pe de altă parte, ECHA afirmă că reclamantele ar fi trebuit să evalueze proprietățile intrinsece ale CTPHT și, prin urmare, ar fi trebuit să cunoască proprietățile PBT și vPvB ale substanței respective. Or, astfel cum reiese din dosar și după cum reclamantele au confirmat în ședință, acestea contestă exact proprietățile PBT și vPvB ale CTPHT. Așadar, în cadrul evaluării lor privind CTPHT, reclamantele nu au ajuns la concluzia că această substanță avea proprietăți PBT și vPvB.

48      În consecință, ținând seama de secțiunea 2 (Identificarea pericolelor) din fișa cu date de securitate, identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, pentru motivul că această substanță avea proprietăți PBT sau vPvB, constituia o informație nouă, care putea permite utilizatorilor să ia măsuri în domeniul protecției sănătății umane și a securității la locul de muncă și în domeniul protecției mediului. Această identificare constituia, prin urmare, o informație nouă care putea afecta măsurile de administrare a riscurilor sau referitoare la pericole, în sensul articolului 31 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, astfel încât reclamantele erau obligate să actualizeze fișele cu date de securitate în cauză. Rezultă că decizia atacată produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor ca urmare a obligației prevăzute de aceasta, fără să fie necesară examinarea secțiunilor 3 [Compoziție/informații privind componenții (ingredientele)] și 15 (Informații privind reglementarea) din fișa cu date de securitate (a se vedea, în ceea ce privește secțiunea 15, Ordonanțele Tribunalului din 21 septembrie 2011, Etimine și Etiproducts/ECHA, T‑343/10, Rep., p. II‑6611, punctele 33-36, și Borax Europe/ECHA, T‑346/10, Rep., p. II‑6629, punctele 34-37).

49      În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia decizia atacată le privește direct întrucât situația lor juridică ar fi afectată de articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie amintit că, potrivit acestui articol, orice operator din lanțul de aprovizionare al unei substanțe trebuie să transmită informațiile noi cu privire la proprietățile periculoase, indiferent de utilizările în cauză, operatorului sau distribuitorului situat imediat în amontele lanțului de aprovizionare.

50      Întrucât identificarea, prin decizia atacată, a CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, pentru motivul că această substanță avea proprietăți PBT sau vPvB, conținea informații noi cu privire la proprietățile periculoase ale CTPHT (a se vedea punctele 46-48 de mai sus), aceasta dă naștere obligației de informare prevăzute la articolul 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. Rezultă că decizia atacată produce efecte directe asupra situației juridice a reclamantelor și ca urmare a obligației prevăzute de această dispoziție.

51      În consecință, reclamantele sunt afectate direct de decizia atacată. Această cauză de inadmisibilitate trebuie, prin urmare, respinsă.

 Cu privire la noțiunea de act normativ care nu presupune măsuri de executare și cu privire la afectarea individuală a reclamantelor

52      ECHA arată că acțiunea este inadmisibilă întrucât decizia atacată nu ar fi un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și că, în consecință, reclamantele ar trebui să fie vizate individual, condiție care nu ar fi îndeplinită.

53      În temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, prezenta acțiune în anulare nu este admisibilă decât dacă decizia atacată este un act normativ care nu presupune măsuri de executare sau dacă reclamantele sunt vizate individual de decizia atacată.

54      În ceea ce privește problema dacă decizia atacată reprezintă un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, ECHA afirmă, în esență, că actele pe care le adoptă nu sunt acte normative. Exercitarea puterii normative în temeiul Regulamentului nr. 1907/2006 ar fi fost rezervată Comisiei. În plus, identificarea unei substanțe ar fi doar un act pregătitor în vederea unei eventuale decizii viitoare a Comisiei de a include această substanță în anexa XIV la acest regulament.

55      În primul rând, în ceea ce privește problema dacă decizia atacată reprezintă un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, trebuie amintit că noțiunea de act normativ în sensul acestei dispoziții trebuie înțeleasă ca vizând orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative [Hotărârea Tribunalului din 25 octombrie 2011, Microban International și Microban (Europe)/Comisia, T‑262/10, Rep., p. II‑7697, punctul 21].

56      În prezenta cauză, trebuie subliniat că decizia atacată are o aplicabilitate generală, în sensul că se aplică unor situații stabilite obiectiv și produce efecte juridice față de o categorie de persoane vizate în mod general și abstract, mai precis în special față de orice persoană fizică sau juridică care intră în domeniul de aplicare al articolului 31 alineatul (9) litera (a) și al articolului 34 litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006.

57      În plus, decizia atacată nu constituie un act legislativ întrucât nu a fost adoptată nici în conformitate cu procedura legislativă ordinară, nici în conformitate cu o procedură legislativă specială, în sensul articolului 289 alineatele (1)-(3) TFUE. Astfel, decizia atacată este un act al ECHA adoptat în temeiul articolului 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea în acest sens Ordonanța Tribunalului din 4 iunie 2012, Eurofer/Comisia, T‑381/11, punctul 44).

58      Decizia atacată constituie, prin urmare, un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

59      Contrar a ceea ce afirmă ECHA, articolul 263 al patrulea paragraf TFUE nu prevede că numai Comisia dispune de puterea normativă necesară pentru adoptarea unui astfel de act. Argumentul ECHA în această privință nu își găsește nicio susținere în Tratatul FUE. Astfel, articolul 263 primul paragraf TFUE prevede expres controlul legalității actelor organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți. Autorii Tratatului FUE aveau, așadar, intenția de a supune, în principiu, și actele ECHA, în calitate de agenție a Uniunii, controlului jurisdicțional al instanței Uniunii.

60      În plus, contrar celor susținute de ECHA, atribuțiile acesteia din urmă în temeiul articolului 75 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, și anume administrarea și, în unele cazuri, punerea în aplicare a aspectelor tehnice, științifice și administrative ale Regulamentului nr. 1907/2006, precum și asigurarea coerenței în Uniune, nu exclud puterea de a adopta un act normativ. În această privință, trebuie subliniat că ECHA admite că actele pe care le‑a adoptat pot da naștere unor obligații juridice față de terți, deși într‑o măsură limitată.

61      Pe de altă parte, în cadrul procedurii de identificare prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 sunt prevăzute două proceduri în cazul în care sunt prezentate observații cu privire la propunerea de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită. Potrivit primei proceduri, ECHA trimite dosarul Comitetului statelor membre, care ajunge la un acord unanim cu privire la identificare [articolul 59 alineatele (7) și (8) din regulamentul menționat]. Potrivit celei de a doua proceduri, în lipsa unui acord unanim în cadrul Comitetului statelor membre, decizia privind identificarea substanței în cauză se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 133 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1907/2006, care face trimitere la procedura de reglementare prevăzută la articolul 5 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, p. 23, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 159) [articolul 59 alineatul (9) din acest regulament]. Din compararea acestor două proceduri rezultă că, în cadrul primei proceduri, acordul Comitetului statelor membre corespunde deciziei Comisiei, adoptată în cadrul celei de a doua proceduri, cu privire la identificarea unei substanțe. Or, nu se poate susține că, în timp ce decizia adoptată cu participarea Comisiei reprezintă un act normativ, decizia fără participarea acesteia din urmă, care are același conținut și aceleași efecte, nu constituie un astfel de act.

62      Este adevărat că o decizie a Comisiei, în temeiul articolului 58 din Regulamentul nr. 1907/2006, de a include o substanță în anexa XIV la acest regulament determină consecințe juridice mai grave pentru utilizatorii unei substanțe, respectiv interdicția de introducere pe piață fără autorizare, decât cele care rezultă din decizia atacată, și anume îndeosebi obligații de informare. Cu toate acestea, constatarea respectivă nu poate însemna că nu există consecințe juridice care decurg din decizia atacată. În schimb, obligațiile de informare care rezultă din decizia atacată sunt una dintre consecințele responsabilității administrării riscurilor legate de substanțe care ar trebui să se aplice de‑a lungul întregului lanț de aprovizionare, astfel cum prevede considerentul (56) al Regulamentului nr. 1907/2006. Prin urmare, argumentul ECHA în această privință trebuie respins.

63      În al doilea rând, în ceea ce privește problema dacă decizia atacată presupune măsuri de executare, trebuie arătat că identificarea substanței în cauză ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, dă naștere unor obligații de informare în sarcina reclamantelor fără să mai fie necesare alte măsuri (a se vedea punctul 32 de mai sus). Așadar, decizia atacată nu presupune nicio măsură de executare.

64      Mai precis, etapa următoare a procedurii de autorizare, care constă în includerea substanțelor candidate, în ordinea priorității, în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006, respectiv în lista substanțelor care fac obiectul autorizării, nu constituie o măsură de executare a deciziei atacate. Astfel, terminarea procedurii de identificare dă naștere unor obligații de informare proprii care nu depind de etapele următoare ale procedurii de autorizare.

65      În consecință, decizia atacată reprezintă un act normativ care nu presupune măsuri de executare, astfel încât prezenta cauză de inadmisibilitate trebuie respinsă fără să fie necesară examinarea unei eventuale afectări individuale a reclamantelor.

66      Ținând seama de toate cele de mai sus, excepția de inadmisibilitate nu este întemeiată. Prin urmare, prezenta acțiune este admisibilă.

 Cu privire la fond

67      În susținerea prezentei acțiuni sunt invocate trei motive. Acestea se întemeiază pe încălcarea principiului egalității de tratament, pe pretinsa eroare de apreciere sau eroare de drept privind identificarea substanței, pe baza constituenților, ca având proprietăți PBT sau vPvB și, respectiv, pe încălcarea principiului proporționalității.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

68      Reclamantele susțin că identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită încalcă principiul egalității de tratament. Această substanță ar fi comparabilă, date fiind compoziția sa chimică și concurența pe piață, cu alte substanțe UVCB care conțin antracen și alte hidrocarburi aromatice policiclice (denumite în continuare „HAP”). Cu toate acestea, ECHA ar fi identificat, fără o motivare obiectivă, numai CTPHT, iar nu și celelalte substanțe, drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită.

69      Trebuie arătat că, prin Regulamentul nr. 1907/2006, legiuitorul a instituit un regim privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice care urmărește printre altele, potrivit considerentului (1) al regulamentului menționat, să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor în cadrul pieței interne, îmbunătățind totodată competitivitatea și inovația. Mai exact, Regulamentul nr. 1907/2006 prevede în titlul VII o procedură de autorizare. Conform articolului 55 din regulamentul menționat, obiectivul acestei proceduri este de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta totodată că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe sunt înlocuite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic.

70      Procedura de autorizare se aplică în cazul tuturor substanțelor care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006. Prima etapă a procedurii de autorizare constă în identificarea substanțelor vizate la acest articol, pentru care, la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, este prevăzută o procedură în mai multe etape. Potrivit considerentului (77) al regulamentului menționat, din motive de accesibilitate și de fezabilitate, atât în ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care trebuie să elaboreze dosarele de cerere și să ia măsuri adecvate de administrare a riscurilor, cât și în ceea ce privește autoritățile care trebuie să prelucreze cererile de autorizare, ar trebui ca numai un număr limitat de substanțe să facă în același timp obiectul procedurii de autorizare. În ceea ce privește alegerea substanțelor, articolul 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că revine Comisiei sau statului membru în cauză să aprecieze dacă acestea îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat. Prin urmare, legiuitorul a lăsat Comisiei și statelor membre o largă putere de apreciere, care permite punerea în aplicare treptată a normelor privind substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită vizate în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006.

71      Având în vedere cele de mai sus, procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 nu conferă, așadar, ECHA nicio putere privind alegerea substanței care trebuie identificată. În schimb, în cazul în care pentru o substanță se întocmește un dosar de către un stat membru sau, la cererea Comisiei, de către ECHA, aceasta din urmă trebuie să identifice substanța respectând condițiile prevăzute la articolul respectiv.

72      În prezenta cauză, procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 a fost respectată în ceea ce privește alegerea substanței care trebuie identificată. Astfel, din dosar reiese că CTPHT a fost ales de Comisie întrucât aceasta considera că substanța îndeplinea criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat. În plus, în lipsa prezentării unor dosare întocmite de un stat membru cu privire la alte substanțe care conțin antracen sau alte HAP sau a unei cereri din partea Comisiei de întocmire a unui asemenea dosar la ECHA, ECHA nu putea să identifice celelalte substanțe, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, fără a‑și depăși competențele. În consecință, prin identificarea CTPHT, iar nu a substanțelor pretins comparabile, drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, ECHA nu a încălcat principiul egalității de tratament.

73      Având în vedere cele de mai sus, dat fiind că legalitatea procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 nu a fost contestată de reclamante și că ECHA a respectat această procedură, primul motiv trebuie respins.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe eroarea de apreciere sau pe eroarea de drept privind identificarea unei substanțe, pe baza constituenților, ca având proprietăți PBT sau vPvB

74      Acest motiv cuprinde patru critici. În primul rând, reclamantele arată că dosarul întocmit de ECHA pentru substanța în cauză nu respecta cerințele prevăzute la articolul 59 alineatele (2) și (3) și în anexele XIII și XV la Regulamentul nr. 1907/2006, întrucât nu ar fi fost întemeiat pe o evaluare a substanței înseși, ci pe o evaluare a proprietăților constituenților. În al doilea rând, norma conform căreia o substanță poate fi identificată ca având proprietăți PBT sau vPvB în măsura în care conține un constituent care are proprietăți PBT sau vPvB în concentrație egală cu sau mare de 0,1 % nu ar fi prevăzută în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006. În al treilea rând, evaluarea constituenților substanței în cauză nu ar fi furnizat o bază suficientă pentru identificarea sa ca având proprietăți PBT sau vPvB din moment ce acești constituenți nu ar fi fost identificați individual ca având proprietăți PBT sau vPvB. În al patrulea rând, decizia atacată nu ar respecta norma privind pragul de 0,1 %, întrucât CTPHT ar conține antracen, singurul constituent identificat drept o substanță care are proprietăți PBT, în limite mai mici de 0,1 %.

75      Întrucât prima și a doua critică privesc identificarea CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB pe baza constituenților în concentrație de cel puțin 0,1 %, pare adecvat să fie examinate împreună.

76      Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudențe constante, atunci când autoritățile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere, în special în ceea ce privește aprecierea unor elemente de fapt de ordin științific și tehnic deosebit de complexe, pentru a determina natura și întinderea măsurilor pe care le adoptă, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la a examina dacă exercitarea unei astfel de competențe nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă aceste autorități nu au depășit în mod vădit limitele puterii lor de apreciere. Astfel, într‑un asemenea context, instanța Uniunii nu poate să substituie prin aprecierea sa cu privire la elementele de fapt de ordin științific și tehnic pe cea a autorităților Uniunii, care sunt singurele cărora Tratatul FUE le‑a încredințat această sarcină (Hotărârea Curții din 21 iulie 2011, Etimine, C‑15/10, Rep., p. I‑6689, punctul 60).

77      Cu toate acestea, trebuie precizat că puterea largă de apreciere de care dispun autoritățile Uniunii și care presupune un control jurisdicțional limitat al modului în care este exercitată nu se aplică exclusiv în ceea ce privește natura și sfera de aplicare a dispozițiilor care trebuie adoptate, ci se aplică, într‑o anumită măsură, și în ceea ce privește constatarea datelor de bază. Un astfel de control jurisdicțional, chiar dacă are o întindere limitată, necesită însă ca autoritățile Uniunii autoare ale actului să fie în măsură să demonstreze în fața instanței Uniunii că actul a fost adoptat prin exercitarea efectivă a puterii lor de apreciere, care presupune că au fost luate în considerare toate elementele și circumstanțele pertinente ale situației pe care acest act o reglementează (Hotărârea Curții din 8 iulie 2010, Afton Chemical, C‑343/09, Rep., p. I‑7023, punctele 33 și 34).

–       Cu privire la prima și la a doua critică, referitoare la identificarea CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB pe baza constituenților în concentrație de cel puțin 0,1 %

78      Reclamantele subliniază că dosarul întocmit de ECHA pentru CTPHT nu respecta cerințele prevăzute la articolul 59 alineatele (2) și (3) și în anexele XIII și XV la Regulamentul nr. 1907/2006, întrucât nu se întemeia pe o evaluare a substanței înseși, ci pe o evaluare a proprietăților constituenților. În plus, norma conform căreia o substanță poate fi identificată ca având proprietăți PBT sau vPvB în măsura în care conține un constituent care are proprietăți PBT sau vPvB în concentrație egală cu sau mai mare de 0,1 % nu ar fi prevăzută în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006 și nu ar avea, în consecință, temei juridic. Această lipsă a unui prag de concentrație ar fi fost în intenția legiuitorului, întrucât pragurile de concentrație ar fi stabilite în altă parte în Regulamentul nr. 1907/2006, și anume, pentru evaluarea securității chimice, la articolul 14 din regulamentul menționat. În măsura în care decizia atacată s‑ar întemeia pe evaluarea proprietăților constituenților din compoziția CTPHT în concentrație de cel puțin 0,1 %, aceasta ar fi afectată de o eroare vădită de apreciere.

79      Din dosarul referitor la identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, asupra căruia Comitetul statelor membre a ajuns la un acord unanim la 2 decembrie 2009, reiese că această substanță a fost identificată ca prezentând motive de îngrijorare deosebită întrucât îndeplinea criteriile necesare pentru a fi considerată ca având proprietăți PBT și vPvB în temeiul articolului 57 literele (d) și (e) din Regulamentul nr. 1907/2006, date fiind proprietățile PBT și vPvB ale constituenților prezenți în compoziția substanței respective în concentrație de cel puțin 0,1 %.

80      Astfel, reiese din secțiunea 6 a dosarului referitor la identificarea CTPHT că, întrucât nu existau informații cu privire la proprietățile PBT și vPvB ale substanței înseși, evaluarea s‑a efectuat pe baza proprietăților PBT și vPvB ale constituenților HAP din compoziția CTPHT în concentrație de cel puțin 0,1 %. Acest comitet a conchis în continuare că șapte dintre acest constituenți HAP trebuiau considerați ca având proprietăți PBT și vPvB, și anume fluorantenul, pirenul, benzo[a]antracenul, crisenul, benzo[a]pirenul, benzo[k]fluorantenul și benzo[ghi]perilenul, că fenantrenul trebuia considerat ca având numai proprietăți vPvB, iar antracenul ca având proprietăți PBT. Prin urmare, s‑a conchis că CTPHT era o substanță care avea în compoziție cel puțin 5-10 % constituenți HAP cu proprietăți PBT și vPvB.

81      Mai întâi, cu privire la o pretinsă încălcare a procedurii prevăzute la articolul 59 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1907/2006 coroborat cu anexa XV la regulamentul menționat, este suficient să se constate că aceste dispoziții prevăd întocmirea unui dosar pentru o substanță despre care se consideră că îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul respectiv. Or, dosarul întocmit de ECHA și decizia atacată aveau ca obiect o substanță în sensul articolului 3 punctul 1 din același regulament, cu privire la care s‑a considerat că îndeplinea criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006. Prin urmare, ECHA nu a încălcat aceste dispoziții.

82      Pentru a examina, în continuare, dacă abordarea urmată de ECHA pentru identificarea CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB este afectată de o eroare vădită, este necesar să se arate că criteriile de identificare a unei substanțe ca având proprietăți PBT și vPvB sunt definite în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006. În consecință, astfel cum reclamantele subliniază, conform versiunii aplicabile a acestei anexe, în ceea ce privește identificarea unei substanțe ca având proprietăți PBT și vPvB, substanța este cea care trebuie să îndeplinească criteriile necesare pentru a fi considerată ca având proprietăți PBT și vPvB, astfel cum acestea sunt menționate în secțiunile 1 și 2 din anexa citată.

83      Cu toate acestea, întrucât constituenții unei substanțe fac parte integrantă din ea, nu se poate considera că ECHA a săvârșit o eroare vădită de apreciere doar pentru că a considerat că substanța în cauză avea proprietăți PBT și vPvB ca urmare a faptului că unii dintre constituenții săi aveau proprietățile respective. Astfel, o asemenea concluzie nu ține seama suficient de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1907/2006, prevăzut la articolul 1 alineatul (1), și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. Chiar dacă textul anexei XIII la Regulamentul nr. 1907/2006, în versiunea aplicabilă în prezenta cauză, nu prevede expres că identificarea substanțelor care au proprietăți PBT și vPvB trebuie să țină seama și de proprietățile PBT sau vPvB ale constituenților relevanți ai unei substanțe, el nu exclude o asemenea abordare. Nu se poate însă considera că, numai pentru că un constituent al unei substanțe are un anumit număr de proprietăți, substanța le are de asemenea, ci trebuie să se ia în considerare procentajul și efectele chimice ale prezenței unui asemenea constituent (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 26 septembrie 1985, Caldana, 187/84, Rec., p. 3013, punctul 17).

84      Contrar a ceea ce afirmă reclamantele, articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu demonstrează intenția legiuitorului de a minimaliza riscurile legate de constituenții unei substanțe care au proprietăți PBT sau vPvB numai prin evaluarea securității chimice prevăzută la acest articol. Astfel, pe de o parte, o asemenea intenție nu rezultă nici din modul de redactare a acestei dispoziții, nici din considerentele Regulamentului nr. 1907/2006 referitoare la dispoziția menționată. Pe de altă parte, articolul 14 alineatul (2) litera (f) din regulamentul respectiv se încadrează la procedura de înregistrare a substanțelor prevăzută în titlul II din acest regulament, care se aplică în principiu tuturor substanțelor ca atare sau aflate în compoziția amestecurilor sau a articolelor vizate la articolele 6 și 7 din același regulament. După cum reiese din considerentul (69) al Regulamentului nr. 1907/2006, legiuitorul a intenționat să acorde o atenție specială substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită avute în vedere în procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din regulamentul menționat.

85      În prezenta cauză, trebuie amintit că CTPHT se numără printre substanțele UVCB, care au o compoziție necunoscută sau variabilă. Substanțele UVCB se numără printre substanțele multiconstituent, cu alte cuvinte, substanțe care conțin mai mulți constituenți diferiți. Anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006 nu prevede norme speciale privind identificarea substanțelor UVCB ca având proprietăți PBT și vPvB.

86      Potrivit ECHA, abordarea conform căreia o substanță UVCB poate fi identificată ca având proprietăți PBT și vPvB pentru motivul că constituenții sunt identificați ca având proprietăți PBT și vPvB are la bază, pe de o parte, o practică consacrată care se întemeiază pe un principiu recunoscut în legislația Uniunii și, pe de altă parte, justificări științifice. În ceea ce privește aplicarea pragului de 0,1 % ca factor care determină identificarea substanței în cauză pe baza constituenților, aceasta s‑ar întemeia pe legislația Uniunii.

87      În primul rând, în ceea ce privește argumentul referitor la o practică consacrată care se întemeiază pe un principiu recunoscut în legislația Uniunii, trebuie subliniat că, deși este adevărat că din considerentul (75) și din articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1272/2008 reiese că acest regulament nu se aplică clasificării și etichetării substanțelor care au proprietăți PBT și vPvB, ci în special substanțelor cancerigene, mutagene sau toxice, nu este mai puțin adevărat că din articolul 10 alineatul (1) din regulamentul menționat reiese că legiuitorul a recunoscut principiul potrivit căruia o substanță care are anumite proprietăți și este prezentă în altă substanță poate determina calificarea acestei substanțe ca având proprietățile respective. Astfel, articolul 10 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1272/2008 prevede că limitele de concentrație specifice și limitele de concentrație generice alocate unei substanțe care indică un prag de la care prezența substanței respective într‑o altă substanță sau într‑un amestec, ca impuritate, aditiv sau component individual identificat, determină clasificarea substanței sau a amestecului ca fiind periculoasă.

88      Aplicabilitatea acestui principiu în cazul procedurii de identificare a unei substanțe ca prezentând motive de îngrijorare deosebită este confirmată de mai multe elemente. Pe de o parte, în cadrul examinării substanțelor care trebuie incluse în lista substanțelor candidate, articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 plasează substanțele care au proprietăți PBT și vPvB la același nivel cu substanțele cancerigene, mutagene și toxice. Pe de altă parte, aplicabilitatea principiului menționat este confirmată de articolul 56 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul nr. 1907/2006. Conform acestui articol, în esență, interdicția de introducere pe piață a unei substanțe care face obiectul autorizării nu se aplică pentru utilizarea substanțelor menționate la articolul 57 literele (d)-(f) din regulamentul respectiv, sub o concentrație limită de 0,1 % din greutate, atunci când acestea sunt prezente în compoziția amestecurilor. Desigur, dispoziția se aplică amestecurilor, iar nu unei substanțe precum cea în cauză. Cu toate acestea, calificarea unei substanțe în funcție de proprietățile constituenților pare comparabilă cu calificarea unui amestec în funcție de proprietățile substanțelor aflate în compoziție. În această privință, trebuie subliniat că, în susținerea afirmației potrivit căreia legiuitorul urmărea minimalizarea riscurilor legate de constituenții unei substanțe care au proprietăți PBT sau vPvB numai prin evaluarea securității chimice, reclamantele fac trimitere și la o dispoziție care nu se aplică constituenților unei substanțe, ci substanțelor din compoziția unui amestec, și anume articolul 14 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul nr. 1907/2006 (a se vedea punctul 84 de mai sus).

89      În al doilea rând, ECHA își întemeiază abordarea pe justificări științifice.

90      Pe de o parte, ar fi important să se evalueze o substanță UVCB pe baza constituenților, întrucât, odată eliberați în mediu, constituenții individuali dintr‑o astfel de substanță s‑ar comporta ca substanțe autonome. Substanțele în cauză ar elibera mai mulți HAP diferiți, cu proprietăți PBT sau vPvB, la momentul utilizării lor, de exemplu prin încălzire în timpul tratamentului sau prin lixiviere în contact cu apa.

91      Pe de altă parte, deși studierea unei substanțe UVCB în ansamblu este posibilă în anumite cazuri specifice, o asemenea abordare nu ar da rezultate semnificative pentru cea mai mare parte a acestor substanțe, printre care și CTPHT. În majoritatea cazurilor, o înțelegere a proprietăților unei substanțe nu ar fi posibilă decât pe baza unei evaluări a proprietăților constituenților relevanți. Cea mai mare parte a metodelor de testare disponibile pentru stabilirea proprietăților intrinsece ale acestor substanțe ar fi convenabile doar pentru studierea substanțelor compuse dintr‑un singur constituent principal. Astfel, în ceea ce privește persistența substanțelor UVCB, în general, aceasta nu ar putea fi evaluată cu ajutorul metodelor de testare a biodegradabilității, care măsoară parametri sumari, deoarece aceste teste ar măsura proprietățile substanței în ansamblu, dar nu ar oferi informații cu privire la constituenții acesteia. Prin urmare, chiar dacă, în urma unui astfel de test, ar rezulta că substanța în ansamblu este ușor biodegradabilă, prezența eventuală în substanță a unor constituenți care nu sunt biodegradabili nu ar putea fi exclusă. Potrivit ECHA, dificultăți similare sunt întâlnite la testele de bioacumulare și de toxicitate pentru anumite substanțe UVCB. Structura fizică a unei astfel de substanțe ar putea împiedica într‑o măsură semnificativă eliberarea constituenților dacă testul privește substanța ca atare. În consecință, în ceea ce privește testele de bioacumulare și de toxicitate, acumularea în organismele studiate și toxicitatea ar putea fi decelate în cadrul testelor numai atunci când, în realitate, ar exista o eliberare în mediu de constituenți HAP după o anumită perioadă.

92      Criticile formulate de reclamante cu privire la aceste considerații științifice nu sunt în măsură să demonstreze că justificările științifice prezentate de ECHA sunt afectate de o eroare vădită.

93      Astfel, primo, în ceea ce privește argumentul reclamantelor conform căruia posibilitatea ca o substanță să se descompună în constituenți este examinată la evaluarea securității chimice care trebuie efectuată în cadrul înregistrării substanței, conform articolului 14 din Regulamentul nr. 1907/2006, acesta nu contrazice aprecierea ECHA, ci arată doar că descompunerea trebuie eventual să fie luată în considerare și în cadrul unei alte proceduri prevăzute de Regulamentul nr. 1907/2006 (în această privință, a se vedea de asemenea punctul 84 de mai sus).

94      Secundo, în ceea ce privește argumentul privind lixivierea, potrivit căruia toate testele care studiază efectele pe termen scurt și cronice confirmă că HAP sunt capturate în matricea macromoleculară și nu generează efecte toxice, de exemplu în contact cu apa, se impune constatarea faptului că reclamantele se limitează să menționeze în susținerea acestuia trei studii științifice fără a le anexa la dosar. Nu se poate conchide pe această bază că aprecierea contrară a ECHA este afectată de o eroare vădită.

95      Tertio, în ceea ce privește argumentul reclamantelor conform căruia, contrar celor susținute de ECHA, cea mai mare parte a metodelor de testare pot fi utilizate pentru UVCB sau, în cazul în care metodele existente nu sunt adecvate, poate fi utilizată abordarea întemeiată pe forța probantă, acesta nu este deloc susținut de date științifice și, prin urmare, nu este suficient pentru a respinge abordarea ECHA ca fiind afectată de o eroare vădită.

96      În al treilea rând, în ceea ce privește aplicarea pragului de 0,1 % ca factor care determină identificarea substanței în cauză pe baza constituenților, reclamantele susțin că, deși nu contestă aplicarea unui astfel de prag în general, criteriul privind pragul de 0,1 % nu este prevăzut în anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006. În plus, acestea afirmă că, deși este adevărat că există acte care fac trimitere la valoarea de 0,1 % ca reprezentând, în anumite cazuri, un prag dincolo de care se aplică clasificarea pericolelor, acest prag poate varia, în funcție de pericol, de la 0,1 % la 1 %.

97      Or, deși este adevărat că anexa XIII la Regulamentul nr. 1907/2006 nu prevede niciun prag de concentrație, trebuie subliniat că aplicarea unui astfel de prag ca factor care determină identificarea substanței în cauză pe baza constituenților nu presupune ca pragul să fie precizat în această anexă.

98      În plus, din Regulamentul nr. 1907/2006 reiese că pragul de 0,1 % a fost aplicat de legiuitorul Uniunii în câteva rânduri pentru calificarea unui amestec pe baza substanțelor aflate în compoziție. Astfel, articolul 31 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1907/2006 impune furnizorilor unui amestec o obligație de informare în cazul în care acesta conține o substanță care are proprietăți PBT sau vPvB, în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa XIII la regulamentul menționat, în concentrație egală cu sau mai mare de 0,1 %. În plus, articolul 14 alineatul (2) litera (f) din acest regulament prevede ca o întreprindere să prezinte o evaluare a securității chimice a unui amestec atunci când limita de concentrație a unei substanțe care se află în compoziția amestecului și care îndeplinește criteriile prevăzute în anexa XIII la același regulament este egală cu sau mai mare de 0,1 %. Mai mult, articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006 prevede că obligația de autorizare nu este aplicabilă, printre altele, utilizării de substanțe care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 literele (d) și (e) din regulamentul menționat, atunci când acestea sunt prezente în compoziția amestecurilor sub limita de concentrație de 0,1 %.

99      Întrucât calificarea unei substanțe în funcție de proprietățile constituenților pare comparabilă cu calificarea unui amestec în funcție de proprietățile substanțelor din compoziția acestuia (a se vedea punctul 88 de mai sus), iar reclamantele nu contestă aplicarea în general a pragului de 0,1 %, nu se poate conchide că decizia atacată este afectată de o eroare vădită pentru că pragul de 0,1 % a fost aplicat ca factor care determină identificarea substanței în cauză pe baza constituenților.

100    Ținând seama de toate cele de mai sus, trebuie să se conchidă că CTPHT nu a fost identificat ca având proprietăți PBT și vPvB numai pe baza faptului că un constituent al acestei substanțe are un anumit număr de proprietăți PBT și vPvB, ci au fost luate în considerare de asemenea procentajul și efectele chimice ale prezenței unui astfel de constituent (a se vedea punctul 83 de mai sus). Argumentul reclamantelor referitor la identificarea CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB pe baza constituenților în concentrație de cel puțin 0,1 % nu demonstrează că decizia atacată este afectată de o eroare vădită.

101    Prin urmare, prima și a doua critică trebuie respinse.

–       Cu privire la a treia critică, referitoare la identificarea constituenților substanței în cauză ca având proprietăți PBT sau vPvB

102    Reclamantele remarcă, în esență, că evaluarea constituenților substanței în cauză nu ar reprezenta o bază suficientă pentru identificarea acesteia ca având proprietăți PBT sau vPvB din moment ce constituenții nu ar fi fost identificați în mod individual ca având proprietăți PBT sau vPvB printr‑o decizie separată a ECHA, pe baza unei evaluări aprofundate efectuate în acest scop.

103    Trebuie amintit că CTPHT a fost identificat ca având proprietăți PBT și vPvB întrucât șapte dintre constituenți trebuiau considerați ca având proprietăți PBT și vPvB, fenantrenul trebuia considerat ca având proprietăți vPvB, iar antracenul ca având proprietăți PBT (a se vedea punctul 80 de mai sus).

104    În primul rând, se ridică problema dacă identificarea substanței în cauză ca prezentând motive de îngrijorare deosebită din cauza proprietăților PBT și vPvB ale acesteia, pe baza proprietăților PBT și vPvB ale constituenților, impune ca constituenții să fi făcut ei înșiși, în prealabil, obiectul unei identificări ca având proprietăți PBT și vPvB, printr‑o decizie separată a ECHA. În această privință, este necesar să se arate că articolul 57 literele (d) și (e) și articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 prevăd doar că trebuie să fie îndeplinite criteriile prevăzute în anexa XIII la regulamentul menționat. Pe de altă parte, punerea în aplicare a procedurii prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 pentru a identifica în mod autonom constituenții vizați din compoziția CTPHT ca având proprietăți PBT și vPvB nu ar aduce nicio valoare adăugată identificării substanței în cauză, pe baza proprietăților PBT și vPvB ale constituenților, ca prezentând motive de îngrijorare deosebită din cauza proprietăților PBT și vPvB ale acesteia. Astfel, în cadrul dosarului cu privire la substanța în cauză întocmit în conformitate cu anexa XV la regulamentul menționat, trebuia să se efectueze și o comparație a informațiilor disponibile cu criteriile din anexa XIII la același regulament. Prin urmare, argumentul reclamantelor în această privință trebuie respins.

105    În al doilea rând, reclamantele contestă că identificarea constituenților în cauză, alții decât antracenul, drept constituenți care au proprietăți PBT sau vPvB este întemeiată pe o evaluare aprofundată. În ceea ce privește antracenul, nu se contestă că a fost identificat, pe baza proprietăților PBT ale acestuia, drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită. În temeiul jurisprudenței menționate la punctele 76 și 77 de mai sus, este necesar, prin urmare, să se examineze dacă decizia atacată este afectată de o eroare vădită în această privință.

106    În susținerea argumentului lor, reclamantele fac trimitere la observațiile formulate, în perioada de consultare a dosarului întocmit pentru substanța în cauză în conformitate cu anexa XV la Regulamentul nr. 1907/2006, de grupul marilor companii petroliere care efectuează cercetări legate de problemele de mediu care privesc industria petrolieră. Un raport care analiza proprietățile în materie de bioacumulare a 15 HAP ar fi fost anexat acestor observații. Potrivit acestora din urmă, dat fiind că subgrupul competent al ECB nu s‑ar fi pus de acord asupra proprietăților PBT sau vPvB ale constituenților respectivi, ar fi prematur și inoportun să se tragă concluzii definitive pentru aceștia în dosarul întocmit în conformitate cu anexa XV la regulamentul menționat. Conform raportului menționat, elementele de probă disponibile nu ar susține concluziile generale preliminare care sunt menționate în dosarul respectiv, potrivit cărora acești constituenți îndeplineau criteriul bioacumulabil sau foarte bioacumulabil, din moment ce datele fiabile de laborator nu demonstrau decât un potențial scăzut de bioacumulare al constituenților.

107    În această privință, trebuie arătat că argumentul reclamantelor se limitează, în esență, să facă trimitere la prezentarea de observații și a unui raport, redactate în cadrul procedurii prevăzute la articolul 59 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1907/2006. CTPHT a fost identificat drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită pe baza analizei existente în dosarul întocmit de ECHA și aprobat de Comitetul statelor membre la 2 decembrie 2009, conform articolului 59 alineatul (8) din regulamentul menționat, având cunoștință de aceste observații și de raportul respectiv. Secțiunea 6 din acest dosar evaluează în detaliu proprietățile PBT și vPvB ale constituenților relevanți din compoziția substanței în cauză. Având în vedere cele de mai sus, trimiterea generală, pe de o parte, la faptul că subgrupul competent al ECB, care de altfel nu mai există sub regimul Regulamentului nr. 1907/2006, nu a căzut de acord asupra proprietăților PBT și vPvB ale constituenților în cauză și, pe de altă parte, la pretinsa insuficiență a elementelor de probă, fără să se indice care este elementul incorect din analiza existentă în dosar, nu este suficientă pentru a conchide că decizia atacată este afectată de o eroare vădită.

108    În consecință, a treia critică trebuie respinsă.

–       Cu privire la a patra critică, referitoare la concentrația de antracen în CTPHT

109    Reclamantele subliniază că norma privind pragul de 0,1 % nu este respectată în decizia atacată, întrucât CTPHT ar conține antracen, singurul constituent identificat oficial ca substanță PBT, în limite de sub 0,1 %. Contrar a ceea ce afirmă ECHA, specificația cea mai utilizată a CTPHT nu ar conține antracen peste 0,1 %.

110    În această privință, este suficient să se amintească că CTPHT a fost identificat ca având proprietăți PBT și vPvB întrucât șapte dintre constituenții relevanți trebuiau considerați ca având proprietăți PBT și vPvB (a se vedea punctul 80 de mai sus). În consecință, chiar presupunând că concentrația de antracen în CTPHT nu este egală cu sau mai mare de 0,1 %, din dosarul cu privire la CTPHT aprobat de Comitetul statelor membre reiese că ceilalți șapte constituenți sunt prezenți în concentrații egale cu sau mai mari de 0,1 %. Contraargumentul reclamantelor a fost astfel respins în cadrul celei de a treia critici a prezentului motiv (a se vedea punctele 105-107 de mai sus).

111    În consecință, a patra critică trebuie de asemenea respinsă.

112    Rezultă că al doilea motiv trebuie înlăturat în totalitate.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

113    Reclamantele arată că decizia atacată nu respectă principiul proporționalității. Această decizie nu ar fi adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor Regulamentului nr. 1907/2006, respectiv asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului. Reclamantele remarcă în această privință că substanțele care pot fi utilizate pentru înlocuirea CTPHT au de asemenea proprietăți PBT sau vPvB. În opinia reclamantelor, ECHA ar fi putut lua alte măsuri adecvate și mai puțin constrângătoare, și anume aplicarea unor măsuri de administrare a riscurilor pe baza evaluării securității chimice, care se găsește în dosarul de înregistrare întocmit de reclamante în temeiul articolului 14 din Regulamentul nr. 1907/2006, sau prezentarea unui dosar pentru restricții care privesc substanța în cauză, în temeiul titlul VIII din acest regulament.

114    Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca actele Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea Hotărârea Etimine, punctul 76 de mai sus, punctul 124 și jurisprudența citată).

115    În ceea ce privește controlul jurisdicțional al condițiilor menționate la punctul precedent, trebuie să se recunoască în favoarea ECHA o largă putere de apreciere într‑un domeniu care presupune să ia decizii de natură politică, economică și socială și în care trebuie să efectueze aprecieri complexe. Numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care legiuitorul urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Etimine, punctul 76 de mai sus, punctul 125 și jurisprudența citată).

116    În prezenta cauză, din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 reiese că acest regulament urmărește asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. Având în vedere considerentul (16) al acestui regulament, trebuie să se constate că legiuitorul a stabilit ca obiectiv principal primul dintre aceste trei obiective, și anume acela de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 7 iulie 2009, S.P.C.M. și alții, C‑558/07, Rep., p. I‑5783, punctul 45). În ceea ce privește mai precis scopul procedurii de autorizare, articolul 55 din regulamentul menționat prevede că obiectivul acesteia este de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta totodată că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe vor fi înlocuite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic.

117    În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantelor conform căruia decizia atacată nu este adecvată pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1907/2006, trebuie amintit că decizia atacată constă în identificarea CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, în urma procedurii prevăzute la articolul 59 din regulamentul menționat. În cazul în care o substanță este identificată ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, operatorii economici vizați sunt supuși unor obligații de informare (a se vedea punctul 32 de mai sus).

118    În ceea ce privește obiectivul de protecție a sănătății umane și a mediului, trebuie constatat de la bun început că identificarea unei substanțe ca prezentând motive de îngrijorare deosebită contribuie la ameliorarea informării publicului și a profesioniștilor cu privire la riscurile și la pericolele la care se expun și că, prin urmare, această identificare trebuie să fie considerată drept un instrument de ameliorare a unei astfel de protecții (a se vedea în acest sens Hotărârea S.P.C.M. și alții, punctul 116 de mai sus, punctul 49).

119    În ceea ce privește mai precis argumentul reclamantelor potrivit căruia decizia atacată este inadecvată în această privință, întrucât substanțele care pot fi utilizate pentru înlocuirea substanței în cauză ar avea de asemenea proprietăți PBT sau vPvB, trebuie evidențiat că decizia atacată nu dă naștere interdicției de a introduce CTPHT pe piață, obligând operatorii vizați să utilizeze substanțe de înlocuire. O astfel de consecință este prevăzută, în temeiul articolului 56 din Regulamentul nr. 1907/2006, doar pentru substanțele incluse în anexa XIV la regulamentul menționat, respectiv lista substanțelor care fac obiectul autorizării. În plus, deși articolul 59 alineatul (1) din acest regulament prevede că procedura de identificare este aplicabilă în vederea unei eventuale includeri în anexa XIV la același regulament, reiese în această privință din procedura prevăzută la articolul 58 din Regulamentul nr. 1907/2006 că includerea unei substanțe în lista substanțelor candidate nu determină automat includerea acesteia în anexa XIV la regulamentul menționat. Astfel, conform articolului 58 alineatele (1) și (3) din același regulament, ECHA trebuie să recomande includerea substanțelor prioritare în această anexă ținând seama de avizul Comitetului statelor membre și cu precizarea, printre altele, a utilizărilor sau a categoriilor de utilizări exceptate de la obligația autorizării. O substanță poate face obiectul autorizării numai în urma unei decizii a Comisiei de a include această substanță în respectiva anexă XIV.

120    Pe de altă parte, Regulamentul nr. 1907/2006 prevede pentru identificarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită o procedură concepută pentru a supune treptat aceste substanțe procedurii autorizării. În această privință, considerentul (77) al regulamentului menționat prevede că, din motive de accesibilitate și de fezabilitate, atât în ceea ce privește persoanele fizice sau juridice care trebuie să elaboreze dosarele de cerere și să ia măsuri adecvate de administrare a riscurilor, cât și în ceea ce privește autoritățile care trebuie să prelucreze cererile de autorizare, ar trebui ca numai un număr limitat de substanțe să facă în același timp obiectul procedurii de autorizare. În consecință, nu este exclus ca, în cadrul acestei abordări progresive, substanțele de înlocuire vizate de reclamante să facă de asemenea obiectul procedurii de identificare prevăzute la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006.

121    În consecință, argumentul reclamantelor privind pretinsul caracter inadecvat al deciziei atacate trebuie respins.

122    În al doilea rând, reclamantele arată că decizia atacată depășește limitele a ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite, întrucât aplicarea unor măsuri de administrare a riscurilor sau prezentarea unui dosar în conformitate cu anexa XV la Regulamentul nr. 1907/2006 pentru restricții care privesc substanța în cauză ar asigura de asemenea un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, dar ar fi mai puțin constrângătoare.

123    Primo, în ceea ce privește măsurile de administrare a riscurilor, reclamantele se referă la obligațiile prevăzute la articolul 14 din Regulamentul nr. 1907/2006. În temeiul alineatului (1) al dispoziției menționate, acestea trebuiau să efectueze o evaluare a securității chimice și să întocmească, pentru substanța în cauză, un raport de securitate. Conform alineatului (3) litera (d) al acestui articol, evaluarea securității chimice ar include și o evaluare a proprietăților PBT și vPvB ale substanței în cauză. În cazul în care evaluarea conducea la concluzia că o substanță are proprietăți PBT sau vPvB, reclamantele trebuiau să efectueze evaluarea și estimarea expunerii, precum și caracterizarea riscului cu privire la utilizările identificate, în conformitate cu alineatul (4) al aceluiași articol. În plus, în temeiul articolului 14 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006, reclamantele ar fi obligate să identifice și să aplice măsuri corespunzătoare de control adecvat al riscurilor. Întrucât această evaluare nu era încă disponibilă la momentul identificării, prin decizia atacată, a substanței în cauză ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, ECHA ar fi putut decide să aștepte prezentarea acesteia în vederea examinării raportului de securitate chimică și a măsurilor propuse de administrare a riscurilor, în loc să identifice substanța în cauză ca prezentând motive de îngrijorare deosebită.

124    Or, din Regulamentul nr. 1907/2006 nu reiese deloc că legiuitorul a urmărit să subordoneze procedura de identificare desfășurată în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat, care face parte din procedura de autorizare a unei substanțe prevăzută în titlul VII din acest regulament, procedurii de înregistrare prevăzute în titlul II din același regulament, în cadrul căreia se înscriu obligațiile prevăzute la articolul 14 din acest regulament. Este adevărat că obligațiile respective sunt utile și pentru informarea mai bună a publicului și a profesioniștilor asupra pericolelor și riscurilor unei substanțe. Cu toate acestea, întrucât substanțele înregistrate trebuie să poată circula pe piața internă, astfel cum reiese din considerentul (19) al Regulamentului nr. 1907/2006, obiectivul procedurii de autorizare, din care face parte procedura de identificare prevăzută la articolul 59 din regulamentul menționat, este, printre altele, înlocuirea treptată a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită cu alte substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic (a se vedea punctul 116 de mai sus). În plus, astfel cum reiese din considerentul (69) al Regulamentului nr. 1907/2006, legiuitorul a intenționat să acorde o atenție specială substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită.

125    În consecință, contrar a ceea ce afirmă reclamantele, măsurile de administrare a riscurilor propuse în temeiul articolului 14 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006 nu reprezintă măsuri adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de regulamentul menționat cu privire la tratamentul acordat substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și, prin urmare, nu sunt măsuri mai puțin constrângătoare în speță.

126    În sfârșit, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia ECHA ar fi putut să aștepte, înainte de a identifica CTPHT drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, prezentarea dosarului de înregistrare a substanței în cauză care cuprinde evaluarea securității chimice a acesteia, deoarece un astfel de dosar ar constitui cea mai bună sursă de informare, este suficient să se constate că această identificare a fost efectuată pe baza informațiilor cuprinse în dosarul cu privire la substanța în cauză aprobat unanim de Comitetul statelor membre (a se vedea punctul 79 de mai sus). Acest comitet nu a constatat lipsa informațiilor referitoare la validitatea și la relevanța datelor. În plus, întrucât, în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006, înregistrarea substanței în cauză trebuia efectuată în mod obligatoriu abia începând cu 1 decembrie 2010, deci la doi ani și jumătate de la data la care procedura de autorizare era aplicabilă conform articolului 141 alineatul (2) din acest regulament, și anume 1 iunie 2008, o pretinsă obligație de a aștepta prezentarea dosarului de înregistrare în cauză ar fi adus atingere eficacității Regulamentului nr. 1907/2006.

127    Secundo, în ceea ce privește măsurile de restricționare, reclamantele arată că un dosar cu privire la propunerea unei astfel de măsuri trebuie să cuprindă, în conformitate cu anexa XV la Regulamentul nr. 1907/2006, informațiile disponibile referitoare la substanțele de înlocuire, inclusiv informațiile asupra riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu legate de producerea sau de utilizarea acestor substanțe de înlocuire, disponibilitatea și fezabilitatea lor tehnică și economică. O astfel de propunere, care ar fi trebuit, așadar, să fie întemeiată pe parametri asemănători cu cei utilizați pentru un dosar în vederea identificării unei substanțe ca prezentând motive de îngrijorare deosebită, ar fi evitat consecințele negative legate de identificarea respectivă și ar fi condus la același rezultat în ceea ce privește obiectivele Regulamentului nr. 1907/2006.

128    În această privință, trebuie arătat că simplul fapt că o substanță este inclusă în lista substanțelor candidate nu împiedică supunerea acestei substanțe mai curând unor restricții decât unei autorizări. Astfel, după cum rezultă din articolul 58 alineatul (5) și din articolul 69 din Regulamentul nr. 1907/2006, Comisia sau un stat membru poate oricând să propună ca producerea, introducerea pe piață sau utilizarea unei substanțe să fie controlată mai curând prin restricții decât printr‑o autorizare.

129    În plus, astfel cum reiese din anexa XVII la Regulamentul nr. 1907/2006, restricțiile, adoptate în conformitate cu procedura prevăzută în titlul VIII din regulamentul menționat, aplicabile producerii, introducerii pe piață și utilizării anumitor substanțe periculoase și a anumitor amestecuri și articole periculoase, pot merge de la condiții speciale pentru producerea sau introducerea pe piață a unei substanțe până la interdicția totală de utilizare a unei substanțe. Prin urmare, chiar presupunând că măsurile de restricționare sunt de asemenea adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de regulamentul respectiv, acestea nu constituie, ca atare, măsuri mai puțin constrângătoare în raport cu identificarea unei substanțe, care creează numai obligații de informare.

130    Pe de altă parte, întrucât reclamantele arată că informațiile cuprinse în dosarul referitor la o propunere privind o măsură de restricționare în conformitate cu anexa XV la Regulamentul nr. 1907/2006 ar demonstra că identificarea substanței în cauză nu era necesară, este suficient să se arate că această identificare a fost efectuată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, care reprezintă o procedură diferită de cea prevăzută în titlul VIII din același regulament (a se vedea punctul 128 de mai sus).

131    Având în vedere cele de mai sus, nu se poate conchide că decizia atacată încalcă principiul proporționalității.

132    În consecință, al treilea motiv și, prin urmare, acțiunea în totalitate trebuie respinse.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

133    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

134    Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor ECHA.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Obligă Bilbaína de Alquitranes, SA, Cindu Chemicals BV, Deza, a.s., Industrial Química del Nalón, SA, Koppers Denmark A/S, Koppers UK Ltd, Rütgers Germany GmbH, Rütgers Belgium NV și Rütgers Poland sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.

Dittrich Dehousse Wiszniewska‑Białecka

Prek        Schwarcz

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 martie 2013.

Semnături

* Limba de procedură: engleza.