Cauza T‑527/13

Republica Italiană

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Taxă pentru lapte – Ajutoare acordate de Italia producătorilor de lapte – Schemă de ajutor legată de rambursarea taxei pentru lapte – Decizie condiționată – Nerespectarea unei condiții care a permis recunoașterea compatibilității ajutorului cu piața internă – Ajutor de minimis – Ajutor existent – Ajutor nou – Modificare a unui ajutor existent – Procedură de control al ajutoarelor de stat – Obligație de motivare – Sarcina probei”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 24 iunie 2015

1.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Obligația de colaborare a statului membru care solicită o derogare

[art. 107 alin. (2) TFUE și art. 108 alin. (3) TFUE; Regulamentul nr. 1535/2007 al Comisiei, art. 3 și art. 4 alin. (6)]

2.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Dezvoltare a unui motiv enunțat anterior – Admisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut

(art. 296 TFUE)

4.      Ajutoare acordate de state – Competența Consiliului de a autoriza un ajutor cu titlu derogatoriu în considerarea unor împrejurări excepționale – Încălcarea condițiilor care au permis recunoașterea compatibilității schemei existente – Putere de control care ține de competența Comisiei – Întindere

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

5.      Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Modificare esențială a unei măsuri care nu a fost calificată inițial drept ajutor – Calificare drept ajutor nou – Criterii de apreciere

(art. 107 TFUE și 108 TFUE)

6.      Ajutoare acordate de state – Ajutoare existente și ajutoare noi – Măsură de modificare a unei scheme de ajutoare existente – Modificare care nu afectează esența schemei – Calificarea schemei în integralitatea sa drept ajutoare noi – Inadmisibilitate

[art. 108 TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (c)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 17 și18)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 43)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 45 și 47)

4.      Nu se poate admite ca Comisia să nu aibă dreptul să sesizeze direct Curtea de Justiție pentru a se stabili că un stat membru nu s‑a conformat unei decizii luate în temeiul controlului ajutoarelor de stat, în ipoteza în care Consiliul se prevalează, cu titlu excepțional, de competența pe care în mod obișnuit o exercită Comisia. În special, atunci când neîndeplinirea obligațiilor stabilită de Comisie este legată de acordarea unui ajutor nou, aceasta este îndreptățită să își exercite competențele pe care i le atribuie articolul 108 TFUE în vederea controlului compatibilității ajutorului menționat cu piața internă. În acest cadru, Comisia trebuie să ia în considerare toate elementele relevante, inclusiv, dacă este cazul, contextul examinat deja într‑o decizie anterioară și condițiile pe care respectiva decizie le‑a impus statului membru vizat. De asemenea, ea poate ține seama de orice element de fapt nou de natură să modifice analiza efectuată anterior. În lipsa unor asemenea elemente, Comisia este îndreptățită să își întemeieze noua decizie pe aprecierile efectuate în decizia anterioară și pe nerespectarea condițiilor impuse prin aceasta.

(a se vedea punctele 58 și 61)

5.      Posibilitatea Comisiei de a califica drept ajutor nou și, dacă este cazul, ilegal nu numai modificarea unui ajutor existent, ci și integralitatea ajutorului existent care face obiectul acestei modificări este supusă, pe fond, condiției ca această instituție să stabilească faptul că modificarea respectivă afectează însăși esența măsurii preexistente. De asemenea, în cazul în care statul membru vizat susține, în cursul procedurii administrative, fie că această modificare poate fi detașată în mod clar de măsura preexistentă, fie că prezintă un caracter pur formal sau administrativ și nu este de natură să influențeze aprecierea compatibilității acestei măsuri cu piața internă, Comisia trebuie să justifice motivele pentru care aceste argumente nu îi par întemeiate.

(a se vedea punctul 76)

6.      Atunci când Comisia stabilește nerespectarea unei decizii prin care un ajutor sau o schemă de ajutor au fost declarate compatibile cu piața internă sub rezerva respectării anumitor condiții, poate fie să solicite direct Curții să constate respectiva neîndeplinire a unei obligații, fie, dacă aceasta constă în acordarea unui ajutor nou, să își exercite competențele care îi permit să controleze acest ajutor, cu condiția să respecte cerințele procedurale și materiale aferente. În cazul în care Comisia alege să își exercite competențele de control, trebuie să se limiteze, în principiu, la examinarea ajutorului nou. Prin excepție, numai cu condiția să demonstreze că acesta din urmă a modificat însăși esența unui ajutor existent sau a unei scheme de ajutor existente, Comisia poate să declare că integralitatea acestei măsuri preexistente astfel modificată este incompatibilă cu piața internă, să constate că este ilegală dacă, pe de altă parte, modificarea respectivă nu a fost adusă la cunoștința sa anterior punerii în aplicare și să dispună pe cale de consecință desființarea sau modificarea ajutorului sau a schemei de ajutor astfel modificată.

În schimb, Comisia nu are dreptul să aprecieze că nerespectarea unei condiții impuse la momentul aprobării unei scheme de ajutor existente determină ipso facto recalificarea măsurii respective drept ajutor nou și cu atât mai puțin să îl considere ilegal ab initio și să dispună recuperarea sa ca și cum ar fi vorba despre un ajutor pus în aplicare în mod nelegal, iar nu despre un ajutor autorizat în prealabil.

Astfel, în primul rând, orice ajutor existent este acoperit de decizia de autorizare referitoare la acesta, în afară de cazul în care Comisia consideră că a făcut obiectul unei aplicări abuzive sau că însăși esența sa a fost modificată printr‑un ajutor nou. Sub rezerva acestor două ipoteze, un asemenea ajutor trebuie, prin urmare, să fie considerat legal atât timp cât Comisia nu a constatat incompatibilitatea sa cu piața internă.

În continuare, având în vedere obiectivul urmărit de asemenea condiții, nerespectarea lor ulterioară nu poate să determine Comisia să repună în discuție, recurgând la una dintre diferitele căi procedurale prevăzute în Tratatul FUE și în Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 93 din Tratatul CE, decât beneficiul declarației de compatibilitate cu piața internă acordat măsurii în cauză, iar nu calificarea sa drept ajutor existent.

În plus, întrucât ajutoarele existente pot, în temeiul articolului 108 alineatul (1) TFUE, să fie puse în aplicare în mod legal, atât timp cât Comisia nu a constatat incompatibilitatea acestora, această declarație de incompatibilitate nu poate produce efecte decât pentru viitor.

În caz contrar, o schemă de ajutor pusă în aplicare în mod legal și ajutoarele individuale acordate în mod legal în temeiul acestuia înainte ca statul membru vizat să își încalce obligațiile ar fi considerate ajutoare ilegale și incompatibile cu piața internă. Un asemenea rezultat ar echivala cu revocarea deciziei prin care s‑a autorizat punerea în aplicare a acestor măsuri. Or, astfel cum rezultă din considerentul (10) și din cuprinsul articolului 9 din Regulamentul nr. 659/1999, o asemenea sancțiune nu a fost prevăzută de legiuitor decât în ipoteza specifică în care o decizie luată în cadrul controlului ajutoarelor de stat se întemeiază pe informații inexacte.

În sfârșit, Regulamentul nr. 659/1999 a fost adoptat, între altele, pentru a asigura securitatea juridică în materie procedurală, în special în ceea ce privește tratamentul ajutoarelor existente și al ajutoarelor ilegale. Acest regulament prevede un set de reguli care permit Comisiei să se asigure de respectarea deciziilor adoptate în cadrul controlului ajutoarelor de stat și în special să facă față unei situații de nerespectare de către statul membru a uneia dintre condițiile care însoțesc declarația de compatibilitate, precum și să ia toate măsurile juridice care se impun în consecință.

(a se vedea punctele 85-91)