ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a doua extinsă)
29 februarie 2024(*)
„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”
În cauza T‑235/18 DEP,
Qualcomm Inc., cu sediul în San Diego, California (Statele Unite), reprezentată de M. Pinto de Lemos Fermiano Rato și M. Davilla, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de N. Khan, C. Urraca Caviedes și A. Dawes, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă),
compus din doamna A. Marcoulli (raportoare), președintă, și domnul J. Schwarcz, doamna V. Tomljenović și domnii R. Norkus și W. Valasidis, judecători,
grefier: domnul V. Di Bucci,
având în vedere Hotărârea din 15 iunie 2022, Qualcomm/Comisia (Qualcomm – plăți de exclusivitate) (T‑235/18, EU:T:2022:358),
dă prezenta
Ordonanță
1 Prin cererea întemeiată pe articolul 170 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, reclamanta, Qualcomm Inc., solicită Tribunalului să stabilească la 12 041 755,80 euro cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile care trebuie să îi fie plătite de Comisia Europeană cu titlu de cheltuieli pe care le‑a efectuat în cadrul procedurii privind cauza T‑235/18.
Istoricul contestației
2 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 aprilie 2018 și înregistrată cu numărul T‑235/18, reclamanta a introdus o acțiune având ca obiect anularea Deciziei C(2018) 240 final a Comisiei din 24 ianuarie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE [cazul AT.40220 – Qualcomm (Plăți de exclusivitate)], prin care Comisia a constatat că aceasta a abuzat de poziția sa dominantă în perioada cuprinsă între 25 februarie 2011 și 16 septembrie 2016 și i‑a aplicat o amendă în cuantum de 997 439 000 de euro (denumită în continuare „decizia atacată”).
3 Prin Hotărârea din 15 iunie 2022, Qualcomm/Comisia (Qualcomm – Plăți de exclusivitate) (T‑235/18, EU:T:2022:358), Tribunalul a admis cererea reclamantei și a obligat Comisia să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
4 Prin scrisoarea din 15 decembrie 2022, reclamanta a solicitat Comisiei să îi ramburseze suma de 14 436 418,29 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
5 Prin scrisoarea din 21 decembrie 2022, Comisia a solicitat reclamantei să își justifice mai detaliat cererea.
6 Prin scrisoarea din 1 martie 2023, după ce și‑a reevaluat cererea, reclamanta a solicitat Comisiei să îi ramburseze suma de 12 041 755,80 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
7 Prin scrisoarea din 6 martie 2023, Comisia a refuzat să ramburseze suma reevaluată de reclamantă.
8 Între părți nu s‑a ajuns la niciun acord cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile.
Concluziile părților
9 Reclamanta solicită Tribunalului să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile în cadrul procedurii principale, a căror rambursare revine Comisiei, la 12 041 755,80 euro.
10 Comisia solicită Tribunalului să stabilească cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile la 405 315 euro în cadrul procedurii principale și să nu se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.
În drept
11 În conformitate cu articolul 170 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, în cazul în care cheltuielile de judecată recuperabile sunt contestate, Tribunalul se pronunță prin ordonanță, care nu este supusă niciunei căi de atac, la cererea părții interesate, după ce a acordat părții vizate de cerere posibilitatea de a‑și prezenta observațiile.
12 Potrivit articolului 140 din Regulamentul de procedură, sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile „cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura, în special cheltuielile de deplasare și de ședere și remunerarea unui agent, consilier sau avocat”. Din această dispoziție rezultă că cheltuielile de judecată recuperabile se limitează la cele efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și care au fost necesare în acest scop (a se vedea Ordonanța din 6 martie 2003, Nan Ya Plastics și Far Eastern Textiles/Consiliul, T‑226/00 DEP și T‑227/00 DEP, EU:T:2003:61, punctul 33 și jurisprudența citată).
13 În speță, reclamanta solicită rambursarea cuantumului total de 12 041 755,80 euro, compus, potrivit indicațiilor sale, din 12 017 848,55 euro cu titlu de onorarii aferente serviciilor de consiliere juridică și economică și din 23 907,21 euro cu titlu de cheltuieli pentru a asista la ședință.
14 Înainte de a examina cererea de rambursare a reclamantei în legătură cu onorariile și cu cheltuielile, trebuie formulate observații introductive cu privire la confidențialitatea cererii și a anexelor sale.
Observații introductive cu privire la confidențialitatea cererii și a anexelor sale
15 Trebuie observat că, deși reclamanta a înscris pe fiecare pagină a cererii mențiunea „confidențial”, precum și pe cvasitotalitatea paginilor borderoului anexelor mențiunile „confidențial”, „strict confidențial” sau „foarte confidențial”, ea nu a prezentat în fața Tribunalului nicio cerere de omitere a anumitor date față de public, în conformitate cu articolul 66 sau 66a din Regulamentul de procedură. Astfel, pe de o parte, în temeiul articolului 66 din Regulamentul de procedură, o cerere de omitere față de public a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice trebuie formulată prin înscris separat și, pe de altă parte, în temeiul articolului 66a din Regulamentul de procedură, o cerere de omitere față de public a altor date decât cele cu caracter personal ale persoanelor fizice trebuie să fie motivată și formulată prin înscris separat. Or, în speță, în lipsa oricărei cereri de omitere (eventual motivată) formulate prin înscris separat, simpla prezență a mențiunilor respective în cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată și în anexele la aceasta nu poate fi interpretată ca reprezentând o cerere de omitere a datelor față de public.
16 În plus, nici în cuprinsul cererii nu există explicații utile în această privință. Pe de o parte, reclamanta a arătat că a eliminat din anexele T.8-T.13 informațiile care, în opinia sa, erau protejate de confidențialitatea „între avocat și client”. Pe de altă parte, aceasta a arătat că prezentarea facturilor, a rezumatelor și a chitanțelor care figurează în anexele T.8-T.13 nu implica „renunțarea la privilegiul avocat-client sau la orice altă protecție juridică referitoare la confidențialitatea acestor documente, a comunicărilor subiacente sau a oricărui alt document anexat la acestea”.
17 Or, toate aceste indicații sunt lipsite de claritate și de precizie și nu sunt, așadar, de natură să permită Tribunalului să înțeleagă dacă, în afară de informațiile deja eliminate de reclamantă însăși din anexe în temeiul unei pretinse confidențialități „avocat-client” și care nu au fost prezentate în fața Tribunalului, anumite informații sau date, care de altfel nu au fost identificate, ce figurează în cerere sau în anexele sale ar prezenta, în opinia sa, un pretins caracter confidențial care ar trebui protejat față de public în cadrul prezentei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.
18 Întrucât Tribunalul nu poate să intervină în mod ipotetic sau să remedieze eventualele lacune ale cererii, nu trebuie să se presupună că reclamanta solicită protecția confidențialității față de public a anumitor informații sau a anumitor date cuprinse în cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată și în anexele sale în temeiul articolului 66 sau 66a din Regulamentul de procedură.
19 De altfel, niciun element din dosar nu permite să se considere că informațiile și datele utilizate în prezenta ordonanță – referitoare în special la cuantumurile solicitate, la numele cabinetelor de avocatură și de economiști, la numărul și la calificările avocaților și ale consultanților, la numărul, la paginile și la valorile facturilor, la volumele orare și la tarifele orare, la categoriile de cheltuieli, la orașele de deplasare, la tipurile de chitanțe, la obiectul chitanțelor și la cuantumurile aferente acestora – ar trebui considerate confidențiale față de public în cadrul prezentei proceduri și că Tribunalul ar trebui să aplice din oficiu articolul 66 sau 66a din Regulamentul de procedură.
Cu privire la onorarii
20 Reclamanta solicită rambursarea sumei totale de 12 017 848,55 euro cu titlu de onorarii aferente serviciilor de consultanță juridică și economică, compusă, potrivit indicațiilor sale, din 11 234 578,85 euro pentru serviciile de consultanță juridică prestate de cabinetul de avocatură Quinn Emanuel Urquhart’Sullivan (denumit în continuare „Quinn Emanuel”), din 302 658,10 euro pentru serviciile de consultanță juridică prestate de cabinetul de avocatură Cravath Swaine & Moore (denumit în continuare „Cravath”) și din 480 611,64 euro pentru serviciile de consultanță economică prestate de Compass Lexecon și de FTI Consulting (denumite în continuare „Compass Lexecon/FTI”).
Cu privire la onorariile cabinetului de avocatură Cravath
21 Reclamanta solicită rambursarea sumei de 302 658,10 euro cu titlu de onorarii pentru serviciile prestate de cabinetul de avocatură Cravath.
22 De la bun început, în ceea ce privește aceste onorarii, trebuie să se constate că, astfel cum precizează reclamanta, serviciile în cauză nu privesc procedura în fața Tribunalului, ci procedurile desfășurate în Statele Unite care au condus la obținerea anumitor documente pe care reclamanta le‑a prezentat ulterior ca elemente de probă în procedura în fața Tribunalului prin înscrisul din 26 iulie 2019.
23 Or, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, prin „procedură”, articolul 140 litera (b) din Regulamentul de procedură nu vizează decât procedura în fața Tribunalului (Ordonanța din 24 ianuarie 2002, Groupe Origny/Comisia, T‑38/95 DEP, EU:T:2002:13, punctul 29, Ordonanța din 7 decembrie 2004, Lagardère și Canal +/Comisia, T‑251/00 DEP, EU:T:2004:353, punctul 22, și Ordonanța din 21 decembrie 2010, Le Levant 015 și alții/Comisia, T‑34/02 DEP, EU:T:2010:559, punctul 31). Astfel, noțiunea de „cheltuieli de judecată recuperabile” în legătură cu procedura în fața Tribunalului în sensul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură, cu excepția cazului în care există o dispoziție contrară ca aceea care figurează la articolul 190 alineatul (2) din același regulament de procedură, nu poate acoperi cheltuielile aferente altor proceduri jurisdicționale sau administrative desfășurate la alte instanțe sau autorități naționale sau internaționale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 21 decembrie 2010, Le Levant 015 și alții/Comisia, T‑34/02 DEP, EU:T:2010:559, punctele 35 și 50), nici chiar atunci când astfel de proceduri urmăresc, precum în speță, obținerea de informații sau de documente prin intermediul cărora partea interesată are intenția să susțină motivele unei acțiuni în fața Tribunalului.
24 Astfel, orice problemă inerentă rambursării cheltuielilor efectuate pentru procedurile desfășurate în fața altor instanțe sau autorități naționale sau internaționale este reglementată, dacă este cazul, de normele care le privesc, iar rambursarea lor nu poate fi solicitată în fața Tribunalului pentru cheltuielile efectuate „în legătură cu procedura” în fața acestuia.
25 Prin urmare, cererea de rambursare a sumei de 302 658,10 de euro pentru serviciile de consultanță juridică prestate de cabinetul de avocatură Cravath trebuie respinsă.
Cu privire la onorariile cabinetului de avocatură Quinn Emanuel
26 Potrivit unei jurisprudențe constante, instanța Uniunii Europene nu are competența de a stabili onorariile datorate de părți propriilor avocați, ci de a stabili cuantumul până la care aceste onorarii pot fi recuperate de la partea obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pronunțându‑se asupra cererii de stabilire a cheltuielilor de judecată, Tribunalul nu trebuie să ia în considerare un tarif național de stabilire a onorariilor avocaților și nici un eventual acord încheiat în această privință între partea interesată și agenții sau consilierii acesteia [a se vedea Ordonanța din 26 ianuarie 2017, Nurburgring/EUIPO – Biedermann (Nordschleife), T‑181/14 DEP, EU:T:2017:41, punctul 10 și jurisprudența citată].
27 De asemenea, trebuie reamintit că, în lipsa unor dispoziții de drept al Uniunii care să stabilească anumite tarife, Tribunalul trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând seama de obiectul și de natura litigiului, de importanța acestuia din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de volumul de muncă pe care procedura contencioasă l‑a necesitat din partea agenților sau a consilierilor implicați și de interesele economice ale părților în cadrul litigiului (a se vedea Ordonanța din 26 ianuarie 2017, Nordschleife, T‑181/14 DEP, EU:T:2017:41, punctul 11 și jurisprudența citată).
28 În funcție de aceste considerații trebuie apreciat cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile solicitat în speță de reclamantă cu titlu de onorarii ale cabinetului de avocatură Quinn Emanuel.
29 Din cerere reiese că suma de 11 234 578,85 euro, calculată de reclamantă, corespunde rambursării onorariilor a 19 persoane, și anume patru avocați asociați, doi avocați consilieri („of counsel”), zece avocați colaboratori, doi stagiari și un asistent juridic senior al cabinetului de avocatură Quinn Emanuel, pentru perioada cuprinsă între 24 ianuarie 2018 și 15 iunie 2022.
30 Pentru a justifica această sumă, reclamanta a prezentat anumite elemente de calcul. Mai întâi, în anexa T.5 la cerere, reclamanta a prezentat un tabel de sinteză (pregătit de ea) care reia tarifele orare [în dolari americani (USD)], numărul de ore facturate anual de fiecare dintre persoanele menționate între anii 2018 și 2021, precum și cuantumurile totale (în euro) facturate de cabinetul de avocatură Quinn Emanuel pentru fiecare an (denumit în continuare „tabelul de sinteză QE”). În continuare, în cuprinsul cererii, reclamanta a prezentat un tabel de repartizare a sumei solicitate (în euro) cu titlu de onorarii cumulate ale cabinetului de avocatură Quinn Emanuel, ale cabinetului de avocatură Cravath și ale Compass Lexecon/FTI în opt perioade care corespund, potrivit indicațiilor sale, diferitelor faze ale procedurii în fața Tribunalului (denumit în continuare „tabelul pe perioade”). În sfârșit, în anexa T.8 la cerere, reclamanta a prezentat 34 de facturi succesive – care acoperă prestații efectuate între 2 ianuarie 2018 și 30 iunie 2021 – care i‑au fost adresate de cabinetul de avocatură Quinn Emanuel (totalizând cumulativ 613 pagini în borderoul anexelor), indicând printre altele orele înregistrate de fiecare dintre cele 19 persoane menționate și tarifele orare ale acestora (în USD) (denumite în continuare „facturile QE”).
31 În plus, în cuprinsul cererii, reclamanta a indicat motivele pentru care, în opinia sa, suma solicitată era justificată și rezonabilă. Mai precis, pe lângă indicațiile privind natura, importanța și complexitatea cauzei, reclamanta s‑a întemeiat pe volumul de muncă efectuat de reprezentanții săi, referindu‑se la analizele și la cercetările efectuate, precum și la numărul de anexe prezentate în cadrul procedurii în fața Tribunalului, și anume 73 de anexe (totalizând 7 900 de pagini), dintre care 23 pregătite de reprezentanții săi în vederea procedurii în fața Tribunalului.
32 În primul rând, în ceea ce privește obiectul și natura litigiului, importanța sa din perspectiva dreptului Uniunii și dificultățile cauzei, este necesar să se arate că cauza T‑235/18 ridica probleme complexe în dreptul concurenței al Uniunii, care au determinat de altfel Tribunalul să decidă să se pronunțe în complet extins, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Mai exact, cauza menționată privea o decizie a Comisiei privind o procedură de aplicare a articolului 102 TFUE, adoptată după Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), în care Curtea a precizat jurisprudența preexistentă. Pe de altă parte, această cauză privea un domeniu foarte tehnic, cel al furnizării de chipseturi de bandă de bază care respectă standardul LTE, precum și standardele UMTS și GSM către Apple Inc. pentru iPhone‑uri și iPad‑uri, și ridica numeroase probleme complexe atât de fond, cât și de procedură.
33 În al doilea rând, în ceea ce privește interesele economice în discuție, cauza principală privea o decizie a Comisiei prin care se aplica reclamantei o amendă pentru o pretinsă încălcare a articolului 102 TFUE. Era vorba, desigur, despre o amendă importantă în valoare absolută, care se apropia de un miliard de euro. Cu toate acestea, cererea reclamantei în speță nu conține niciun element care să permită aprecierea importanței amenzii menționate în raport cu situația sa economică. În plus, nici ipoteza evocată de reclamantă în cerere potrivit căreia decizia atacată ar fi putut servi drept temei juridic pentru acțiuni în justiție ulterioare împotriva acesteia nu permite, în lipsa oricărei alte precizări, evaluarea intereselor economice pe care cauza principală le‑a prezentat pentru aceasta din urmă în această privință. Situația este aceeași în ceea ce privește afirmația, de asemenea nesusținută, potrivit căreia consecințele financiare globale suportate de reclamantă ar fi fost net mai ridicate decât cheltuielile de judecată pretinse. Prin urmare, deși este posibil să se considere că, având în vedere amenda în discuție, cauza menționată avea o importanță economică semnificativă pentru reclamantă, niciun element prezentat în fața Tribunalului nu permite să se considere că acest interes ar fi fost „enorm”, după cum pretinde aceasta.
34 În al treilea rând, în ceea ce privește amploarea muncii pe care procedura a putut să o genereze pentru reprezentanții reclamantei, trebuie amintit că revine instanței Uniunii sarcina de a ține seama în principal de numărul total de ore de muncă ce pot fi considerate în mod obiectiv necesare în cadrul procedurii în fața Tribunalului, independent de numărul de avocați între care au fost repartizate prestațiile efectuate (a se vedea Ordonanța din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia, T‑342/99 DEP, EU:T:2004:192, punctul 30 și jurisprudența citată).
35 Trebuie amintit că, deși, în principiu, remunerația unui singur avocat este recuperabilă, este posibil ca, în funcție de caracteristicile proprii fiecărei cauze, printre care figurează în primul rând complexitatea ei, să se poată considera că remunerarea mai multor avocați intră în noțiunea de „cheltuieli necesare” în sensul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură (a se vedea Ordonanța din 15 septembrie 2004, Fresh Marine/Comisia, T‑178/98 DEP, EU:T:2004:265, punctul 35 și jurisprudența citată).
36 Pentru a proceda la stabilirea cheltuielilor de judecată în aceste împrejurări, revine Tribunalului sarcina de a examina în ce măsură serviciile efectuate de toți avocații în cauză erau necesare pentru desfășurarea procedurii judiciare și de a se asigura că angajarea mai multor avocați nu a determinat o dublare inutilă a cheltuielilor (a se vedea prin analogie Ordonanța din 28 iunie 2004, Airtours/Comisia, T‑342/99 DEP, EU:T:2004:192, punctul 44, și Ordonanța din 27 noiembrie 2020, Flabeg Deutschland/Comisia, T‑103/15 DEP, nepublicată, EU:T:2020:585, punctul 47).
37 Cu toate acestea, trebuie subliniat că costurile legate de coordonarea dintre avocații aceleiași părți nu pot fi considerate drept cheltuieli necesare care trebuie luate în considerare în vederea calculării cuantumului cheltuielilor de judecată recuperabile (a se vedea Ordonanța din 13 ianuarie 2017, Idromacchine și alții/Comisia, T‑88/09 DEP, EU:T:2017:5, punctul 32 și jurisprudența citată).
38 În plus, atunci când avocații unei părți au asistat‑o deja pe aceasta în cursul procedurilor sau al demersurilor care au precedat litigiul respectiv, trebuie să se țină cont de faptul că acești avocați dispun de o cunoaștere a elementelor pertinente pentru litigiu care este de natură să le fi facilitat munca și să le fi redus timpul de pregătire necesar pentru procedura contencioasă (a se vedea Ordonanța din 13 ianuarie 2006, IPK‑München/Comisia, T‑331/94 DEP, EU:T:2006:11, punctul 59 și jurisprudența citată).
39 În această privință, trebuie să se constate în speță că, deși litigiul principal a putut solicita efectiv avocaților reclamantei o muncă importantă ținând seama de elementele menționate la punctele 32 și 33 de mai sus, cererea sa și anexele la aceasta, în special facturile QE, tabelul pe perioade și tabelul de sinteză QE, nu permit să se aprecieze volumul de muncă corespunzător sumelor solicitate pentru onorariile cabinetului de avocatură Quinn Emanuel.
40 Primo, cele 34 de facturi QE prezentate de reclamantă în fața Tribunalului nu conțin nicio descriere a sarcinilor efectuate. Astfel, reclamanta a ales să elimine toate aceste informații, ocultându‑le, din documentele depuse în fața Tribunalului, în temeiul unei pretinse confidențialități „avocat-client” (a se vedea punctul 16 de mai sus), cu privire la care nu este de competența Tribunalului să se pronunțe în cadrul prezentei proceduri. Nu este mai puțin adevărat că o astfel de alegere a reclamantei implică faptul că aceste facturi nu permit să se determine, de exemplu, numărul de ore consacrate pregătirii cererii introductive, a replicii, a fiecăruia dintre celelalte acte depuse de aceasta din urmă în fața Tribunalului sau chiar a ședinței. De altfel, reclamanta nu a furnizat nicio indicație sau estimare în această privință nici în cuprinsul cererii.
41 Pe de altă parte, cea mai mare parte a facturilor QE prezentate de reclamantă nu privesc numai onorariile de avocat, ci și cheltuielile, fără însă ca ea să fi făcut vreo distincție în această privință în cererea sa. În plus, prima factură QE prezentată de reclamantă pare să privească și prestații efectuate la date anterioare adoptării deciziei atacate. În sfârșit, ultima factură QE prezentată de reclamantă se oprește la 30 iunie 2021, în timp ce reclamanta a prezentat observații în fața Tribunalului la 20 iulie 2021.
42 Secundo, nu numai că tabelul pe perioade prezentat în cuprinsul cererii nu privește numai onorariile cabinetului de avocatură Quinn Emanuel, acesta privind și onorariile cabinetului de avocatură Cravath și Compass Lexecon/FTI (a se vedea punctul 30 de mai sus), dar nici nu permite să se aprecieze munca efectuată în mod concret în raport cu fiecare perioadă și în special volumul de ore consacrate pregătirii actelor depuse în fața Tribunalului sau pentru ședință.
43 În lipsa unor astfel de indicații, repartizarea sumelor propuse de reclamantă în acest tabel nu numai că nu este justificată, ci pare de asemenea să conducă la rezultate vădit excesive din perspectiva prezentei proceduri, cum ar fi, printre altele, suma de aproximativ 3 400 000 de euro numai pentru pregătirea cererii introductive. Astfel, o asemenea sumă, la un tarif orar mediu ipotetic de 500 de euro, ar corespunde unui număr de 6 800 de ore de muncă, adică unui număr de 850 de zile de muncă de 8 ore pe zi numai pentru cererea introductivă. Același lucru este valabil totodată pentru suma de aproximativ 2 900 000 de euro solicitată pentru pregătirea replicii și pentru cea de aproximativ 2 350 000 de euro solicitată pentru pregătirea ședinței.
44 Tertio, astfel de informații cu privire la munca efectuată în mod concret și la volumul orar aferent acestora nu reies nici din tabelul de sinteză QE anexat la cerere. Acest tabel permite Tribunalului numai să constate – deși nu îi revine sarcina de a căuta și de a identifica în documentele prezentate elementele care ar putea compensa lipsa unor informații precise și a unor explicații detaliate în cererea însăși (a se vedea în acest sens Ordonanța din 13 februarie 2008, Verizon Business Global/Comisia, T‑310/00 DEP, nepublicată, EU:T:2008:32, punctul 50) – că, între anii 2018 și 2021, cabinetul de avocatură Quinn Emanuel a facturat reclamantei un total de 16 422,6 ore, la tarife orare cuprinse între 315 și 1 515 USD.
45 Astfel, în pofida numărului important de documente și de date prezentate de reclamantă, niciunul dintre acestea nu permite să se determine căror sarcini corespunde acest volum orar total, în special numărul de ore care corespund eventual unor sarcini dublate sau unor sarcini de coordonare între cele 19 persoane menționate în facturi, dacă orele de muncă respective au fost prestate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și nici dacă erau necesare în acest scop. În plus, aceste documente nu permit să se stabilească cu precizie tariful orar corespunzător diferitelor sarcini îndeplinite de avocați, având în vedere că, în orice caz, din perspectiva prezentei proceduri, tarifele orare care se situează în special între 1 005 și 1 515 USD, precum unele dintre cele menționate în facturile QE și în tabelul de sinteză QE, ar fi vădit excesive în vederea stabilirii cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de onorarii în cauză. Astfel, deși o parte este, desigur, liberă să recurgă la avocați care facturează tarife orare atât de ridicate, faptul de a beneficia de serviciile lor nu poate fi considerat necesar în sensul jurisprudenței amintite la punctul 12 de mai sus (a se vedea în acest sens Ordonanța din 20 ianuarie 2014, Charron Inox și Almet/Consiliul, T‑88/12 DEP, nepublicată, EU:T:2014:43, punctul 24, și Ordonanța din 8 iulie 2020, Fastweb/Comisia, T‑19/17 DEP, nepublicată, EU:T:2020:331, punctul 51), cu atât mai mult cu cât, precum în speță, aceste tarife nu sunt prezentate în cerere în legătură cu sarcini precise clar identificate.
46 Quarto, indicația reclamantei potrivit căreia reprezentanții săi ar fi efectuat numeroase cercetări și analize sau ar fi prezentat numeroase documente în fața Tribunalului nu este suficientă pentru a justifica sumele solicitate și caracterul indispensabil al muncii aferente. Astfel, trebuie amintit că, pentru a aprecia caracterul necesar al cheltuielilor efectuate, trebuie furnizate de către solicitant indicații precise (Ordonanța din 8 iulie 2020, Fastweb/Comisia, T‑19/17 DEP, nepublicată, EU:T:2020:331, punctul 44). Pe de altă parte, deși reclamanta se întemeiază pe lungimea actelor depuse, precum și pe numărul și pe lungimea anexelor aferente, trebuie arătat că simplul fapt că actele care au numeroase pagini și care au numeroase anexe au fost depuse de reprezentanții reclamantei în fața Tribunalului nu dovedește nicidecum caracterul necesar, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, al orelor de muncă și, prin urmare, al sumelor solicitate care s‑ar raporta la acestea.
47 Rezultă că cererea reclamantei nu permite să se determine volumele de ore corespunzătoare diferitelor sarcini efectuate de avocații cabinetului de avocatură Quinn Emanuel pentru procedura în fața Tribunalului și nici tariful orar corespunzător acestor sarcini.
48 Or, deși lipsa oricărei informații cu privire la cheltuielile de judecată efectuate efectiv în legătură cu procedura, inclusiv în special cu privire la tarifele orare și la timpul petrecut pentru îndeplinirea diferitelor sarcini, nu se opune stabilirii de către Tribunal, pe baza unei aprecieri echitabile, a cuantumului cheltuielilor de judecată recuperabile, aceasta îl plasează într‑o situație de apreciere în mod necesar strictă în ceea ce privește revendicările reclamantei (Ordonanța din 8 iulie 2020, Fastweb/Comisia, T‑19/17 DEP, nepublicată, EU:T:2020:331, punctele 44, 46 și 47).
49 În plus, în ceea ce privește tariful orar, trebuie amintit că, în lipsa, în stadiul actual al dreptului Uniunii, a unui barem în această privință, numai în ipoteza în care tariful orar mediu facturat pare vădit excesiv Tribunalul se poate îndepărta de acesta și poate stabili ex aequo et bono cuantumul onorariilor de avocat și ale experților economiști recuperabile (a se vedea Ordonanța din 19 ianuarie 2021, Romańska/Frontex, T‑212/18 DEP, nepublicată, EU:T:2021:30, punctul 39 și jurisprudența citată).
50 În speță, deși reclamanta nu a furnizat nicio indicație și nici măcar o estimare a timpului de lucru corespunzător diferitelor etape ale procedurii și ale tarifului orar mediu aferent, Comisia a formulat în observațiile sale cu privire la cerere următoarele estimări ale timpului de lucru pe care aceste etape l‑ar fi necesitat pentru cabinetul de avocatură Quinn Emanuel:
– 500 de ore pentru cererea introductivă (88 de pagini cu 4 000 de pagini de anexe);
– 200 de ore pentru replică (66 de pagini cu 600 de pagini de anexe);
– 8 ore pentru observațiile din 20 iunie 2019 (3 pagini);
– 260 de ore pentru actul din 26 iulie 2019 (46 de pagini cu 3 300 de pagini de anexe);
– 12 ore pentru actul din 25 august 2020 (4 pagini și jumătate);
– 4 ore pentru actul din 9 noiembrie 2020 (2 pagini);
– 50 de ore pentru răspunsul din 20 noiembrie 2020 (18 pagini);
– 2 ore pentru observațiile din 15 decembrie 2020 (care transmit angajamentul de confidențialitate semnat);
– 4 ore pentru observațiile din 18 decembrie 2020 (2 pagini);
– 15 ore pentru observațiile din 26 ianuarie 2021 (6 pagini);
– 6 ore pentru participarea la reuniunea informală din 15 aprilie 2021 (pentru 45 de minute);
– 250 de ore pentru participarea la ședința din 4-6 mai 2021 (pentru 3 zile);
– 8 ore pentru observațiile din 19 mai 2021 (4 pagini)
– și 20 de ore pentru observațiile din 20 iulie 2021 (32 de pagini).
51 În observațiile sale, Comisia a considerat astfel că diferitele etape ale procedurii au necesitat maximum 1 339 de ore de lucru. Propunând să se rețină un tarif orar mediu de 300 de euro, Comisia a concluzionat în esență că suma de 401 700 de euro putea fi recuperată cu titlu de onorarii ale cabinetului de avocatură Quinn Emanuel.
52 Cu toate acestea, deși cererea reclamantei este insuficient susținută și vădit excesivă în ceea ce privește atât cuantumurile solicitate, cât și volumele de ore și tarifele orare aferente acestora, ținând seama și de faptul că avocații care au reprezentat reclamanta în fața Tribunalului o asistaseră de asemenea în fața Comisiei în cadrul procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei atacate, propunerea Comisiei, constituind în același timp o estimare utilă, pare totuși sub o apreciere adecvată.
53 Mai precis, estimarea Comisiei ar conduce printre altele la luarea în considerare a unui volum de 960 de ore de muncă pentru pregătirea cererii introductive (500 de ore), a replicii (200 de ore) și a actului din 26 iulie 2019 (260 de ore). Or, ținând seama de numărul de motive invocate, de dificultatea problemelor juridice și de fapt ridicate, de numărul și de succesiunea actelor menționate, de elementele de probă prezentate în anexa la acestea și susținute în fața Tribunalului, precum și de caracterul din ce în ce mai precis și detaliat al argumentației dezvoltate, o astfel de estimare nu pare să corespundă unei aprecieri adecvate a timpului de lucru în mod obiectiv necesar pentru pregătirea acestor trei acte, apreciere adecvată care totuși nu poate depăși un volum de 1 400 de ore de muncă pentru aceleași acte.
54 În plus față de acest număr de ore, pe de o parte, trebuie de asemenea să se ia în considerare un volum de 150 de ore de muncă pentru pregătirea celorlalte acte scrise depuse de reclamantă în fața Tribunalului, și anume cele deja menționate la punctul 50 de mai sus, precum și anumite alte acte care nu figurează la punctul respectiv (cererea din 16 ianuarie 2019, cererea din 10 decembrie 2020 și addendumul său din 18 decembrie 2020, cererea din 21 ianuarie 2021, observațiile din 29 martie 2021 și observațiile din 3 mai 2021). Pe de altă parte, trebuie luat în considerare un volum de 250 de ore de muncă pentru pregătirea și participarea la reuniunea informală din 15 aprilie 2021 și la ședința de audiere a pledoariilor din 4-6 mai 2021.
55 În aceste condiții, luând în considerare toate împrejurările prezentei cauze, întrucât un volum total de 1 800 de ore de muncă este considerat echitabil pentru întreaga procedură în fața Tribunalului în cauza principală, indiferent de numărul de avocați vizați, se va face o justă apreciere ex aequo et bono a sumei până la care onorariile cabinetului de avocatură Quinn Emanuel pot fi recuperate de la Comisie stabilind‑o la 750 000 de euro.
56 Ținând seama de cele ce precedă, trebuie stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de onorarii ale cabinetului de avocatură Quinn Emanuel la 750 000 de euro.
Cu privire la cheltuielile aferente intervenției consultanților economici ai Compass Lexecon/FTI
57 Reclamanta solicită rambursarea sumei de 480 611,64 euro pentru serviciile de consultanță economică prestate de Compass Lexecon/FTI.
58 Trebuie amintit că, ținând seama de natura esențialmente economică a anumitor cauze, intervenția consilierilor experți economici în completarea activității consilierilor juridici se poate dovedi uneori necesară în litigiile privind decizii referitoare la aceste materii și poate determina astfel cheltuieli care pot fi recuperate în temeiul articolului 140 litera (b) din Regulamentul de procedură (a se vedea, în ceea ce privește o procedură de ajutoare de stat, Ordonanța din 19 decembrie 2006, WestLB/Comisia, T‑228/99 DEP, nepublicată, EU:T:2006:405, punctul 78 și jurisprudența citată, și, în ceea ce privește o operațiune de concentrare, Ordonanța din 17 august 2020, United Parcel Service/Comisia, T‑194/13 DEP II, nepublicată, EU:T:2020:372, punctul 66 și jurisprudența citată).
59 Pentru ca acest lucru să fie posibil, o astfel de participare a consilierilor economici trebuie să fie în mod obiectiv necesară în cadrul procedurii (a se vedea Ordonanța din 17 august 2020, United Parcel Service/Comisia, T‑194/13 DEP II, nepublicată, EU:T:2020:372, punctul 67 și jurisprudența citată).
60 Din cerere reiese că suma de 480 611,64 de euro, calculată de reclamantă, corespunde rambursării onorariilor a 9 consultanți economici ai Compass Lexecon/FTI, pentru perioada cuprinsă între 24 ianuarie 2018 și 15 iunie 2022.
61 Pentru a justifica această sumă, reclamanta a prezentat elemente de calcul similare celor menționate la punctul 30 de mai sus, și anume, mai întâi, în anexa T.6 la cerere, un tabel de sinteză (pregătit de ea) care reia tarifele orare (în USD) și numărul de ore facturate anual de fiecare dintre consultanții menționați între 2018 și 2021, precum și cuantumurile totale (în euro) facturate de Compass Lexecon/FTI pentru fiecare an (denumit în continuare „tabelul de sinteză CL”). În continuare, în cuprinsul cererii, reclamanta s‑a întemeiat pe același tabel pe perioade menționat la punctele 30, 42 și 43 de mai sus. În sfârșit, în anexa T.9 la cerere, reclamanta a prezentat 10 facturi – care acoperă perioada cuprinsă între 16 ianuarie 2018 și 6 mai 2021 – ce i‑au fost adresate de Compass Lexecon/FTI, indicând orele înregistrate de fiecare dintre consultanții în cauză și tarifele orare ale acestora (în USD) (denumite în continuare „facturile CL”).
62 În plus, în cuprinsul cererii, reclamanta a indicat că consultanții săi economici au pregătit rapoarte sau memorii economice care fuseseră încorporate sau anexate la cererea introductivă și la replică și că unul dintre consultanții săi asistase la ședință pentru a furniza clarificări. Reclamanta s‑a referit de asemenea la analizele economice pe care le prezentase în fața Comisiei.
63 Or, este necesar să se constate în speță că, deși trebuia efectiv să se considere că participarea consilierilor economici era în mod obiectiv necesară în cadrul procedurii în fața Tribunalului, cererea reclamantei și anexele la aceasta, în special facturile CL, tabelul pe perioade și tabelul de sinteză CL, nu permit să se aprecieze volumul de muncă corespunzător sumelor solicitate pentru onorariile Compass Lexecon/FTI pentru procedura în fața Tribunalului menționată.
64 Astfel, mai întâi, facturile CL prezentate de reclamantă în anexa la cerere nu conțin nicio descriere a sarcinilor efectuate, reclamanta alegând să elimine toate aceste informații, ocultându‑le, din documentele depuse la Tribunal (a se vedea punctul 16 și, prin analogie, punctul 40 de mai sus). În continuare, tabelul pe perioade, prezentat în cuprinsul cererii, nu permite să se efectueze nicio apreciere concretă (a se vedea prin analogie punctul 42 de mai sus). În sfârșit, tabelul de sinteză CL anexat la cerere permite Tribunalului numai să constate – deși nu îi revine sarcina de a căuta și de a identifica în anexe elemente pentru a compensa lipsa unor informații și explicații în cerere (a se vedea în acest sens punctul 44 de mai sus) – că Compass Lexecon/FTI a facturat reclamantei un total de 853,7 ore între anii 2018 și 2021, la tarife orare cuprinse între 242 și 1 055 USD.
65 Astfel, în pofida numărului important de documente și de date prezentate de reclamantă, niciunul dintre acestea nu permite să se determine căror sarcini corespunde acest volum orar total, în special numărul de ore care corespund eventual unor sarcini dublate sau unor sarcini de coordonare între cele 9 persoane menționate în facturi, dacă orele de muncă respective au fost prestate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și nici dacă erau necesare în acest scop. Pe de altă parte, contrar a ceea ce pare să sugereze reclamanta, munca referitoare la analizele economice prezentate în fața Comisiei este lipsită de relevanță în cadrul prezentei cauze, care, conform jurisprudenței amintite la punctul 23 de mai sus, privește numai cheltuielile efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului.
66 Rezultă că cererea reclamantei nu permite să se stabilească volumul de ore care corespunde diferitelor sarcini efectuate în mod concret pentru procedura în fața Tribunalului de consultanții economici ai Compass Lexecon/FTI și nici tariful orar corespunzător acestor diferite sarcini.
67 În aceste condiții, dacă, contrar celor susținute de Comisie, cheltuielile aferente intervenției consultanților economici ai Compass Lexecon/FTI nu pot fi respinse în totalitate, aprecierea Tribunalului trebuie să fie în mod necesar strictă, conform jurisprudenței amintite la punctul 48 de mai sus.
68 Or, pe de o parte, întrucât reclamanta nu a furnizat nicio indicație concretă cu privire la volumul de muncă efectuat de consultanții săi economici în vederea pregătirii rapoartelor și a memoriilor încorporate sau anexate la cererea introductivă și la replică, se va face o justă apreciere ex aequo et bono a acestui volum de muncă stabilindu‑l la 50 de ore. Pe de altă parte, astfel cum reiese din procesul‑verbal al ședinței de audiere a pledoariilor, un consultant economic al reclamantei a fost autorizat să intervină, în prezența și sub responsabilitatea reprezentanților reclamantei, în cursul celor trei zile de ședință pentru a furniza lămuriri. Volumul de muncă corespunzător acestor sarcini ar trebui stabilit la 24 de ore. În consecință, un volum de 74 de ore de muncă este considerat echitabil pentru întreaga procedură în fața Tribunalului în cauza principală.
69 În ceea ce privește tariful orar, întrucât cererea nu permite să se stabilească cu precizie tariful orar corespunzător diferitelor sarcini îndeplinite de consultanții economici și având în vedere că, în orice caz, un tarif orar de 1 055 USD, care este unul dintre tarifele menționate în facturile CL și în tabelul de sinteză CL, ar fi vădit excesiv în vederea stabilirii cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de onorarii în cauză, se va face o justă apreciere ex aequo et bono a sumei până la care onorariile Compass Lexecon/FTI pot fi recuperate de la Comisie prin stabilirea acesteia la 30 000 de euro.
70 Ținând seama de cele ce precedă, cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de onorarii ale Compass Lexecon/FTI trebuie stabilit la 30 000 de euro.
Concluzii privind onorariile
71 Prin urmare, cheltuielile de judecată recuperabile cu titlu de onorarii aferente serviciilor de consiliere juridică și economică pentru procedura principală ar trebui stabilite la un total de 780 000 de euro.
Cu privire la alte cheltuieli
72 În ceea ce privește alte cheltuieli, reclamanta solicită rambursarea sumei de 23 907,21 euro corespunzătoare cheltuielilor de călătorie și de cazare ale avocaților cabinetului de avocatură Quinn Emanuel, ale consultantului economic al Compass Lexecon/FTI și ale unuia dintre angajații săi pentru a asista la ședință.
73 Revine solicitantului sarcina de a prezenta înscrisuri justificative de natură a stabili caracterul real și cuantumul cheltuielilor de deplasare și de ședere a căror rambursare o solicită (Ordonanța din 26 ianuarie 2017, Nordschleife, T‑181/14 DEP, EU:T:2017:41, punctul 34).
74 Trebuie amintit că cheltuielile de deplasare și de ședere efectuate de alte persoane decât avocații sunt recuperabile numai dacă prezența acestor persoane era necesară în cadrul procedurii [a se vedea Ordonanța din 17 septembrie 1998 Branco/Comisia, T‑271/94 (92), EU:T:1998:222, punctul 20 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 27 octombrie 2017, Heli‑Flight/AESA, T‑102/13 DEP, nepublicată, EU:T:2017:769, punctul 49 și jurisprudența citată].
75 Cu excepția unor împrejurări specifice, cheltuielile unui singur consilier pot fi declarate recuperabile (a se vedea în acest sens Ordonanța din 8 octombrie 2014, Coop Nord/Comisia, T‑244/08 DEP, nepublicată, EU:T:2014:899, punctul 33).
Cu privire la cheltuielile de deplasare și de ședere ale avocaților cabinetului de avocatură Quinn Emanuel
76 Reclamanta solicită rambursarea sumei de 12 632,95 euro cu titlu de cheltuieli de deplasare și de ședere ale avocaților cabinetului de avocatură Quinn Emanuel pentru a asista la ședință.
77 Cu toate acestea, trebuie să se constate că cererea însăși nu conține nicio indicație cu privire la natura cheltuielilor solicitate și nici o repartizare pe categorii de cheltuieli. Cu toate acestea, pentru a justifica acest cuantum, reclamanta se referă în cerere la o factură care i‑a fost adresată de cabinetul de avocatură Quinn Emanuel (prezentată în anexa T.8), precum și la facturile privind plata cheltuielilor respective de către avocații săi (prezentate în anexa T.11).
78 Din a treizeci și treia factură a cabinetului de avocatură Quinn Emanuel, prezentată de reclamantă în anexa T.8, reiese că suma în cauză privește în esență cheltuieli de cazare, de călătorie și de închiriere a unei săli. Astfel, aceste cheltuieli par să fie apoi detaliate în celelalte două facturi (în euro), prezentate de reclamantă în anexa T.11, și anume o factură a unui hotel din Luxemburg și o factură a unui prestator de servicii de transport la Bruxelles, având în vedere că aceeași anexă pare să conțină tabele contabile care reiau într‑o formă diferită cheltuielile menționate și patru pagini al căror conținut este complet eliminat. Prin urmare, Tribunalul nu poate efectua aprecierea acestor cheltuieli de deplasare și de ședere decât în lumina celor două facturi de hotel și de transport amintite. În schimb, anumite alte cheltuieli menționate în a treizeci și treia factură a cabinetului de avocatură Quinn Emanuel privind costurile pentru multiplicarea documentelor și taxele judiciare nu pot fi luate în considerare, în lipsa oricărei precizări și a oricărui element justificativ furnizate de reclamantă.
79 În primul rând, din lista prestațiilor menționate în factura hotelului, în cuantum de 8 513 euro, reiese că aceasta acoperă cheltuielile pentru nopțile de cazare, pentru mese, pentru închirierea unei săli de reuniune și a unor materiale, precum și pentru „transferuri”.
80 Primo, în ceea ce privește nopțile de cazare, factura hotelului menționează o sumă totală de 5 630 de euro pentru patru nopți (de la 3 la 7 mai 2021) pentru cinci avocați. Or, pe de o parte, trebuie amintit că ședința din cauza principală a avut loc între 4 și 6 mai 2021. Astfel cum reiese din procesul‑verbal al ședinței, la 6 mai 2021, ședința a fost încheiată aproximativ la ora 16. Prin urmare, noaptea dintre 6 și 7 mai 2021 nu poate fi considerată necesară în cadrul procedurii în fața Tribunalului. În plus, din factura prestatorului de servicii de transport reiese că două călătorii cu mașina de la Luxemburg la Bruxelles pentru șase persoane au avut loc la 6 mai 2021. Pe de altă parte, deși, în împrejurările specifice ale prezentei cauze, ședința desfășurându‑se pe parcursul a trei zile, cheltuielile aferente nopților de cazare ale celor trei avocați care au reprezentat reclamanta în fața Tribunalului și care au pledat toți trei în fața acestuia în ședința menționată pot fi considerate ca fiind recuperabile conform jurisprudenței amintite la punctul 75 de mai sus, situația nu poate fi aceeași pentru ceilalți doi avocați care nu au reprezentat reclamanta în fața Tribunalului. Rezultă de aici că suma recuperabilă pentru cele trei nopți de cazare la hotel pentru trei avocați (289 de euro pe noapte) este de 2 601 de euro.
81 Secundo, în ceea ce privește mesele, factura hotelului menționează o sumă totală de 79 de euro, care trebuie considerată recuperabilă, din moment ce această sumă este justificată în mod corespunzător și rezonabilă.
82 Tertio, în ceea ce privește închirierea unei săli de reuniune și a unor materiale, factura hotelului menționează o sumă totală de 2 250 de euro. Desigur, cererea și înscrisurile prezentate nu evidențiază nici natura precisă a acestor cheltuieli de închiriere, nici în ce măsură aceste închirieri ar fi fost necesare în cadrul procedurii în fața Tribunalului. Cu toate acestea, deși cheltuielile aferente închirierii de echipamente (750 de euro pentru o „imprimantă”) trebuie respinse în lipsa oricărei precizări furnizate de reclamantă, în ceea ce privește cheltuielile de închiriere a unei săli de reuniune (1 500 de euro pentru trei zile), este necesar să se considere că, în împrejurările specifice ale prezentei cauze, ședința de audiere a pledoariilor având loc pe parcursul a trei zile, iar reclamanta fiind reprezentată în cadrul acesteia de trei avocați (a se vedea punctul 80 de mai sus), utilizarea unei săli de reuniune la hotelul acestor avocați poate fi considerată efectiv necesară. În aceste condiții, întrucât sensul utilizării unei astfel de săli de reuniune nu este precizat de reclamantă, închirierea sa pentru trei zile complete pare excesivă în lipsa unor precizări furnizate de reclamantă. Deși absența unor astfel de informații nu se opune stabilirii de către Tribunal, pe baza unei aprecieri echitabile, a cuantumului cheltuielilor de judecată recuperabile, îl plasează totuși într‑o situație de apreciere în mod obligatoriu strictă în ceea ce privește revendicările solicitantului [a se vedea în acest sens Ordonanța din 21 martie 2018, K&K Group/EUIPO – Pret A Manger (Europe) (Pret A Diner), T‑2/16 DEP, nepublicată, EU:T:2018:175, punctul 37]. Prin urmare, suma recuperabilă cu acest titlu este stabilită ex aequo et bono la 750 de euro.
83 Quarto, în ceea ce privește „transferurile”, factura menționează o sumă totală de 554 de euro în legătură cu un alt hotel. În măsura în care informațiile prezentate de reclamantă nu permit să se determine nici obiectul însuși al acestor cheltuieli, nici, a fortiori, caracterul lor necesar în legătură cu procedura în fața Tribunalului, acestea trebuie respinse.
84 În al doilea rând, din factura prestatorului serviciilor de transport la Bruxelles, în cuantum de 2 106,22 euro, reiese că aceasta acoperă trei călătorii cu mașina de la Bruxelles la Luxemburg la 3 mai 2021 (o călătorie pentru patru persoane, o călătorie pentru două persoane și o călătorie pentru un obiect) și două călătorii cu mașina de la Luxemburg la Bruxelles la 6 mai 2021 (o călătorie pentru patru persoane și o călătorie pentru două persoane).
85 Or, în această privință, este suficient să se arate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 80 de mai sus, numai prezența celor trei avocați care au reprezentat reclamanta în fața Tribunalului și care au pledat în fața acestuia în ședință poate fi considerată ca fiind necesară în cadrul procedurii în ceea ce privește cheltuielile efectuate pentru participarea la ședința menționată. În consecință, numai suma corespunzătoare călătoriei acestor trei avocați poate fi considerată recuperabilă. În speță, ținând seama de factura prezentată de reclamantă, trebuie să se considere că o astfel de sumă corespunde în esență costului călătoriei dus (380 de euro) și al călătoriei întors (380 de euro) pentru patru persoane, fără suplimentele facturate pentru așteptare, în cuantum total de 760 de euro.
86 Ținând seama de cele ce precedă, trebuie să se stabilească cuantumul total al cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de cheltuieli efectuate de cabinetul de avocatură Quinn Emanuel la 4 190 de euro.
Cu privire la cheltuielile de deplasare și de ședere ale consultantului economic al Compass Lexecon/FTI
87 Reclamanta solicită rambursarea sumei de 2 749,08 euro cu titlu de cheltuieli de deplasare și de ședere ale consultantului economic al Compass Lexecon/FTI pentru a asista la ședință.
88 Cu toate acestea, trebuie să se constate că cererea însăși nu conține nicio indicație cu privire la natura cheltuielilor solicitate și nici o repartizare pe categorii de cheltuieli. Cu toate acestea, pentru a justifica această sumă, reclamanta se referă în cerere la anexa T.12, care conține facturi și chitanțe.
89 Anexa T.12 prezentată de reclamantă menționează, într‑un tabel, diferite categorii de cheltuieli, și anume cheltuieli:
– pentru trei călătorii cu taxiul, în valoare de 30 de euro, de 42,09 euro și de 30 de euro, adică un total de 102,09 euro;
– pentru două teste COVID‑19 în valoare de 180 de euro și de 169 de euro, corespunzând unui total de 349 de euro;
– pentru călătorii cu avionul, în valoare de 948,45 euro;
– pentru hotel, pentru suma de 1 220 de euro.
90 Pe de altă parte, anexa T.12 prezentată de reclamantă conține de asemenea trei pagini al căror conținut este eliminat complet, o factură a unei agenții de turism și o pagină care conține o copie a mai multor chitanțe și bonuri de casă. Prin urmare, Tribunalul nu poate efectua aprecierea acestor cheltuieli decât prin prisma facturii respective și a chitanțelor și a bonurilor menționate.
91 În primul rând, în ceea ce privește călătoriile cu taxiul, reclamanta a prezentat copia a trei chitanțe privind o călătorie cu taxiul la Madrid la 3 mai 2021 (30 de euro), o călătorie cu taxiul în Luxemburg la 3 mai 2021 (42,09 euro) și o călătorie cu taxiul la Madrid la 7 mai 2021 (30 de euro). Astfel de cheltuieli, care apar ca fiind legate de călătoria de la Madrid la Luxemburg a consultantului economic al reclamantei pentru ședința din 4-6 mai 2021, pot fi considerate necesare în legătură cu procedura în fața Tribunalului. Prin urmare, suma recuperabilă cu titlu de călătorii cu taxiul este stabilită la 102,09 euro.
92 În al doilea rând, în ceea ce privește cheltuielile pentru două teste COVID‑19, trebuie arătat că reclamanta a prezentat numai copia unui tichet de card bancar care pare să fi fost emis la Madrid la 2 mai 2021 (180 de euro). Totuși, acest tichet nu indică nici prestația în cauză, nici persoana în cauză, simplul fapt că acest tichet conține cuvântul spaniol „clinica” nefiind în mod vădit suficient în această privință. În schimb, nu a fost prezentat niciun element de probă în ceea ce privește cealaltă sumă (de 169 de euro) solicitată cu același titlu. Prin urmare, rambursarea acestor cheltuieli trebuie respinsă.
93 În al treilea rând, în ceea ce privește călătoriile cu avionul, reclamanta a prezentat o factură a unei agenții de turism în care se menționa suma de 948,45 de euro pentru o călătorie dus‑întors de la Madrid la Luxemburg pentru consultantul economic al reclamantei. Mai precis, din factura menționată pare să reiasă că suma solicitată cuprinde sumele de 672 de euro pentru un bilet de avion dus‑întors între 3 și 5 mai 2021, de 26,45 euro drept taxe și de 250 de euro drept cost suplimentar pentru schimbarea datei biletului de întoarcere de la 5 la 7 mai 2021.
94 Întrucât nicio explicație nu justifică costul suplimentar pentru schimbarea datei biletului de întoarcere, datele ședinței fiind notificate părților la 29 ianuarie 2021 și nefiind modificate, rambursarea acestor costuri de modificare trebuie respinsă. Prin urmare, suma recuperabilă cu titlu de călătorii cu avionul este stabilită la 698,45 euro.
95 În al patrulea rând, în ceea ce privește hotelul, reclamanta a prezentat copia unui tichet de card bancar al unui hotel din Luxemburg cu mențiunea „rezervare” pentru suma de 1 220 de euro din data de 3 mai 2021. Totuși, acest tichet nu indică nici serviciul prestat, nici persoana care a beneficiat de el. De altfel, informațiile furnizate nu permit să se stabilească dacă este vorba despre un bon fiscal sau despre un tichet prin care se urmărește blocarea unei sume de bani, cum ar fi, printre altele, o garanție. În aceste condiții, în măsura în care este vorba despre același hotel ca cel care figurează în factura menționată la punctul 80 de mai sus, trebuie stabilit, prin analogie, cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile cu acest titlu pentru o persoană pentru trei nopți, nefiind furnizată nicio precizare cu privire la stabilirea și la modificarea datei zborului de întoarcere al consultantului economic (punctul 94 de mai sus), la 867 de euro (289 de euro pe noapte).
96 Având în vedere cele de mai sus, cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile cu titlu de cheltuieli efectuate pentru consultantul economic al Compass Lexecon/FTI trebuie stabilit la suma de 1 667,54 euro.
Cu privire la cheltuielile de deplasare și de ședere ale unui angajat al reclamantei
97 Reclamanta solicită rambursarea sumei de 8 525,18 euro cu titlu de cheltuieli de deplasare și de ședere ale unuia dintre angajații săi pentru ședință.
98 Or, reclamanta nu a prezentat niciun element pentru a justifica modul în care prezența angajatului său era necesară pentru procedură, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 74 de mai sus, simplul fapt că acest angajat monitoriza cauza în cadrul întreprinderii fiind vădit insuficient în această privință. În definitiv, nu reiese nici din dosar că prezența sa a fost impusă de Tribunal și de altfel nici din procesul‑verbal al ședinței că angajatul respectiv a fost invitat de Tribunal să ia cuvântul în cursul acesteia. Așadar, rambursarea acestor cheltuieli trebuie respinsă.
Concluzie cu privire la cheltuielile de deplasare și de ședere
99 Prin urmare, cheltuielile de judecată recuperabile cu titlu de cheltuieli de deplasare și de ședere pentru procedura principală trebuie stabilite la 5 857,54 euro.
Concluzie cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile
100 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, Tribunalul apreciază că se va face o justă apreciere a cheltuielilor de judecată recuperabile de către reclamantă, aferente procedurii principale, prin stabilirea cuantumului acestora la 785 857,54 euro, sumă care ia în considerare toate împrejurările cauzei până la momentul adoptării prezentei ordonanțe.
101 Întrucât reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată, nu este necesar ca Tribunalul să stabilească un cuantum în această privință.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua extinsă)
dispune:
Stabilește cuantumul total al cheltuielilor de judecată care trebuie rambursat de Comisia Europeană societății Qualcomm Inc. la 785 857,54 euro.
Luxemburg, 29 februarie 2024.