Cauza T‑139/06

Republica Franceză

împotriva

Comisiei Europene

„Neexecutarea unei hotărâri a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor de către un stat membru – Penalitate cu titlu cominatoriu – Adoptarea de către statul membru a anumitor măsuri – Cerere de plată – Competența Comisiei – Competența Tribunalului”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligației de a executa o hotărâre și prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu – Competența Comisiei de a recupera o penalitate cu titlu cominatoriu stabilită de Curte

(art. 226 CE-228 CE, 274 CE și 279 CE)

2.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor – Termen de executare

(art. 226 CE și 228 CE)

3.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligației de a executa o hotărâre și prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu – Aprecierea de către Comisie a măsurilor adoptate de statul membru pentru a se conforma hotărârii Curții – Limite

(art. 226 CE și 228 CE)

4.      Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligației de a executa o hotărâre și prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu – „Penalitate cu titlu cominatoriu fixă” și „penalitate cu titlu cominatoriu degresivă” – Competența Comisiei de a reduce cuantumul penalității cu titlu cominatoriu fixate de Curte – Lipsă

(art. 226 CE și 228 CE)

5.      Procedură – Repartizarea competențelor între Curte și Tribunal – Acțiune în anulare formulată de un stat membru împotriva unei decizii a Comisiei prin care se fixează cuantumul penalității cu titlu cominatoriu datorate în vederea executării unei hotărâri a Curții – Competența de fond a Tribunalului pentru reducerea cuantumului penalității cu titlu cominatoriu – Lipsă – Competență exclusivă a Curții

(art. 226 CE, 228 CE și 229 CE)

1.      Tratatul CE nu stabilește modalitățile de executare a hotărârii pe care Curtea de Justiție o pronunță la finalul procedurii prevăzute la articolul 228 CE, în special atunci când se dispune plata unei penalități cu titlu cominatoriu. Deși, desigur, procedurile prevăzute la articolele 226 CE și 228 CE au aceeași finalitate, mai precis, aceea de a asigura aplicarea efectivă a dreptului Uniunii, nu este mai puțin adevărat că ele constituie două proceduri distincte, cu obiecte diferite. Astfel, prin procedura instituită la articolul 226 CE se urmărește să se constate și să se determine încetarea comportamentului unui stat membru care încalcă dreptul Uniunii, în timp ce obiectul procedurii prevăzute la articolul 228 CE este mult mai restrâns, constând doar în impulsionarea unui stat membru care nu și‑a îndeplinit obligațiile să execute o hotărâre în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.

Rezultă că, odată ce Curtea a constatat, prin pronunțarea unei hotărâri în temeiul articolului 226 CE, că un stat membru nu și‑a îndeplinit obligațiile, continuarea negocierilor dintre acest stat membru și Comisie nu va mai avea ca obiect existența unei neîndepliniri a obligațiilor, care tocmai a fost constatată de Curte, ci va privi aspectul dacă sunt reunite condițiile necesare pentru formularea unei acțiuni în temeiul articolului 228 CE.

Potrivit articolelor 226 CE-228 CE, stabilirea drepturilor și obligațiilor statelor membre și aprecierea comportamentului acestora nu pot rezulta decât dintr‑o hotărâre a Curții. Întrucât Curtea a determinat cu claritate obligațiile unui stat membru într‑o hotărâre pronunțată în temeiul articolului 228 CE, ar fi contrar spiritului tratatului și obiectivului mecanismului prevăzut la articolul 228 CE să se impună Comisiei formularea unei noi acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 CE.

Pe de altă parte, în măsura în care o hotărâre a Curții pronunțată în temeiul articolului 228 alineatul (2) CE obligă un stat membru să plătească Comisiei, în contul „Resurse proprii ale Comunității Europene”, o penalitate cu titlu cominatoriu sau în măsura în care, în temeiul articolului 274 CE, Comisia execută bugetul, este de competența acesteia să recupereze sumele care ar fi datorate la bugetul Uniunii în temeiul hotărârii, conform dispozițiilor regulamentelor adoptate pentru punerea în aplicare a articolului 279 CE.

Rezultă din aceasta că, în principiu, Comisia este competentă să solicite plata unei penalități cu titlu cominatoriu fixate de Curte.

(a se vedea punctele 25-28, 32, 37 și 38)

2.      Chiar dacă articolul 228 CE nu precizează care este termenul în care trebuie executată o hotărâre a Curții de Justiție prin care se constată existența unei neîndepliniri a obligațiilor, interesul legat de o aplicare imediată și uniformă a dreptului Uniunii impune ca această executare să fie începută imediat și să se realizeze în cel mai scurt termen posibil. Din spiritul tratatului și din coroborarea articolelor 226 CE și 228 CE rezultă că o hotărâre a Curții prin care se constată o neîndeplinire a obligațiilor, precum și o hotărâre subsecventă prin care se constată lipsa unei executări depline a primei hotărâri trebuie să fie considerate un cadru juridic care permite statului membru să determine cu precizie măsurile necesare care trebuie puse în aplicare pentru a se conforma dreptului Uniunii.

(a se vedea punctele 42 și 43)

3.      În cadrul executării unei hotărâri a Curții de Justiție prin care se aplică o amendă unui stat membru, în cazul în care Comisia are o îndoială serioasă și rezonabilă în ceea ce privește controalele efectuate de autoritățile naționale, statul membru nu poate infirma constatările Comisiei fără a‑și susține propriile afirmații prin elemente care stabilesc existența unui sistem fiabil și operațional de control. Astfel, revine acestui stat membru sarcina de a dovedi într‑un mod cât mai detaliat și mai complet corectitudinea controalelor și, dacă este cazul, inexactitatea afirmațiilor Comisiei. Aceasta este cu atât mai adevărat în cadrul unei proceduri de executare a unei hotărâri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pronunțate de Curte, deoarece revine statului membru sarcina de a demonstra că a pus capăt respectivei neîndepliniri a obligațiilor. Astfel, în acest cadru, Comisia trebuie să poată aprecia măsurile adoptate de statul membru pentru a respecta hotărârea Curții, în special pentru a evita posibilitatea ca statul membru care nu și‑a îndeplinit obligațiile să se limiteze la a lua măsuri care în realitate au același conținut cu cele care au făcut obiectul hotărârii Curții.

Totuși, exercitarea acestei puteri de apreciere nu poate aduce atingere nici drepturilor – în special drepturilor procedurale – ale statelor membre, astfel cum rezultă acestea din procedura stabilită la articolul 226 CE, nici competenței exclusive a Curții de a se pronunța asupra conformității unei legislații naționale cu dreptul comunitar.

Prin urmare, înainte de a recupera o penalitate cu titlu cominatoriu, Comisia are obligația să verifice dacă obiecțiile reținute de Curte în cadrul unei hotărâri întemeiate pe articolul 228 CE persistă la împlinirea termenului fixat de Curte.

(a se vedea punctele 52-55)

4.      În cazul în care, în cadrul executării unei hotărâri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, Curtea de Justiție decide, în temeiul articolului 228 CE, să rețină o penalitate cu titlu cominatoriu fixă care este exigibilă după fiecare semestru, începând de la pronunțarea hotărârii, la împlinirea căruia hotărârea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor nu a fost pe deplin executată, trebuie să se deducă din aceasta că o executare parțială a hotărârii menționate nu conferă dreptul la o reducere a cuantumului penalității cu titlu cominatoriu. Astfel, dacă Curtea reține în mod explicit o „penalitate cu titlu cominatoriu fixă”, iar nu o „penalitate cu titlu cominatoriu degresivă”, întrucât trebuie să respecte hotărârea Curții, Comisia nu are competența de a reduce cuantumul acestei penalități cu titlu cominatoriu.

(a se vedea punctele 78 și 79)

5.      În ceea ce privește o eventuală competență de fond a Tribunalului de a reduce cuantumul penalității cu titlu cominatoriu, eventuala fixare a unei penalități cu titlu cominatoriu și a cuantumului său în materie de neexecutare a unei hotărâri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor este o competență exclusivă a Curții de Justiție. Prin urmare, ar fi contrar coerenței tratatului ca Tribunalul să o reducă în cadrul unei acțiuni în anulare. În sfârșit, articolul 229 CE impune ca această competență să fie explicită. Or, aceasta nu poate fi dedusă nici din textul articolului 226 CE, nici din cel al articolului 228 CE.

(a se vedea punctul 81)