Cauzele conexate T‑426/10-T‑429/10 și T‑438/12-T‑441/12

(publicare în extras)

Moreda‑Riviere Trefilerías, SA și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața europeană a oțelului pentru precomprimare – Stabilirea prețurilor, împărțirea pieței și schimbul de informații comerciale sensibile – Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 101 TFUE – Unitate economică – Participare directă la încălcare – Răspundere derivată a societăților‑mamă – Succesiune de întreprinderi – Încălcare complexă – Încălcare unică și continuă – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Principiile neretroactivității și legalității pedepselor – Circumstanțe atenuante – Capacitate de plată – Dreptul la apărare – Obligația de motivare – Cerere de reapreciere – Lipsa unei evoluții a împrejurărilor de fapt – Scrisoare de respingere – Inadmisibilitate”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 2 iunie 2016

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a directorului general Concurență din cadrul Comisiei privind o cerere de reapreciere a capacității de plată a unor întreprinderi cărora li se aplică o amendă pentru încălcarea normelor de concurență – Introducerea acestei cereri ulterior deciziei Comisiei – Lipsa unor fapte noi și esențiale – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei)

În cazul unei cereri provenite de la întreprinderi cărora li s‑a aplicat o amendă pentru încălcarea normelor de concurență, prin care se solicită să li se acorde o reducere a amenzii ca urmare a luării în considerare a capacității lor de plată, în sensul punctului 35 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, deși Comisia nu are temei să susțină că doar o agravare a situației financiare a unei întreprinderi ar putea justifica depunerea de către aceasta a unei noi cereri de apreciere a capacității sale de plată, totuși, atunci când doar o schimbare în raport cu situația de fapt examinată de Comisie la momentul la care a apreciat capacitatea de plată a unei întreprinderi constă în ameliorarea situației sale financiare, cererea prin care aceasta solicită Comisiei să reexamineze poziția pe care a adoptat‑o anterior nu este admisibilă. În consecință, într‑o asemenea situație, respingerea de către Comisie a acestei cereri de reapreciere nu constituie un act supus căilor de atac.

Astfel, trebuie să se diferențieze, atunci când administrația este sesizată cu o cerere de reexaminare a unei decizii adoptate anterior, între chestiunea examinării situației de fapt și de drept în care se află persoana interesată și chestiunea reexaminării deciziei anterioare. Numai în cazul în care, la finalizarea examinării situației persoanei interesate, administrația constată o schimbare substanțială, în fapt sau în drept, a situației persoanei interesate, aceasta are obligația să recurgă la reexaminarea deciziei sale. În schimb, în lipsa unei schimbări substanțiale a împrejurărilor de fapt sau de drept, administrația nu poate fi obligată să recurgă la reexaminarea deciziilor sale, iar luarea de poziție prin care respinge o cerere de reexaminare depusă în aceste condiții nu prezintă un caracter decizional, astfel încât o acțiune introdusă împotriva unei asemenea luări de poziție trebuie respinsă ca inadmisibilă, deoarece este îndreptată împotriva unui act care nu este supus căilor de atac. Cu toate acestea, aprecierea administrației potrivit căreia persoana interesată nu invocă niciun fapt nou și nu demonstrează schimbarea substanțială a situației sale de fapt și de drept poate fi supusă controlului instanței Uniunii.

(a se vedea punctele 556 și 557)