Language of document : ECLI:EU:C:2016:322

Cauza C‑346/14

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Austria

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Articolul 288 TFUE – Directiva 2000/60/CE – Politica Uniunii în domeniul apei – Articolul 4 alineatul (1) – Prevenirea deteriorării stării corpurilor de apă de suprafață – Articolul 4 alineatul (7) – Derogare de la interdicția deteriorării – Interes public major – Autorizație pentru construirea unei hidrocentrale pe râul Schwarze Sulm (Austria) – Deteriorarea stării apelor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2016

1.        Procedură jurisdicțională – Procedură orală – Redeschidere – Obligația de a redeschide procedura orală pentru a permite părților să depună observații asupra aspectelor de drept ridicate prin concluziile avocatului general – Lipsă

(art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obligațiile statelor membre în termenul de transpunere – Obligație de a nu adopta dispoziții care pot compromite rezultatul prevăzut de directivă – Întindere

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 și art. 13 alin. (6)]

3.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu referitoare la apele de suprafață – Obligația de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă de suprafață – Noțiunea de punere în aplicare – Autorizarea unui proiect particular – Includere

[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a) pct. (i) și alin. (7)]

4.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu referitoare la apele de suprafață – Noțiunea de deteriorare a stării unui corp de apă de suprafață

[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a) pct. (i) și anexa V]

5.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu referitoare la apele de suprafață – Obligația de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă de suprafață – Posibilitate de derogare pentru proiectele de interes public major – Condiții

[Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) și (7)]

6.        Mediu – Politica Uniunii în domeniul apei – Directiva 2000/60 – Obiective de mediu referitoare la apele de suprafață – Obligația de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă de suprafață – Posibilitate de derogare pentru proiectele de interes public major – Calificarea unui proiect de interes public major – Puterea de apreciere a statelor membre – Aplicare în privința unui proiect care urmărește promovarea producerii de energie regenerabilă prin energie hidroelectrică – Admisibilitate

[art. 175 alin. (1) CE (devenit art. 194 alin. (1) TFUE); Directiva 2000/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) și alin. (7) lit. (c)]

1.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 23 și 24)

2.        În cursul termenului de transpunere a unei directive, statele membre destinatare ale acesteia trebuie să se abțină de la adoptarea unor dispoziții de natură să compromită în mod grav realizarea rezultatului impus prin această directivă. O astfel de obligație de abținere care vizează toate autoritățile naționale trebuie înțeleasă în sensul că se referă la adoptarea oricărei măsuri, generale și specifice, care poate avea un astfel de efect negativ.

Prin urmare, în ceea ce privește Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, dacă un proiect nu intra sub incidența articolului 4 din această directivă la data la care decizia de autorizare a fost adoptată, statul membru în cauză era totuși obligat, chiar înainte de data de expirare a termenului acordat, în temeiul articolului 13 alineatul (6) din directiva menționată, statelor membre pentru publicarea planurilor de gestiune hidrografică, să se abțină de la adoptarea unor dispoziții de natură să compromită în mod grav realizarea obiectivului prevăzut la respectivul articol 4.

(a se vedea punctele 50 și 51)

3.        Din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, care prevede că statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă de suprafață, rezultă că adoptarea unor astfel de măsuri de către statele membre este obligatorie. În această privință, o autorizare a unui proiect particular, precum construirea unei centrale hidroelectrice pe un râu situat într‑un stat membru, trebuie să fie înțeleasă ca fiind o astfel de punere în aplicare.

Astfel, articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60 nu se limitează să prevadă, potrivit unei formulări programatice, simple obiective de planificare a gestionării, ci produce efecte obligatorii, după ce starea ecologică a corpului de apă în cauză a fost stabilită, în fiecare etapă a procedurii prevăzute de această directivă. În plus, în ceea ce privește regimul derogărilor prevăzut la articolul 4 alineatul (7) din această directivă, structura categoriilor de derogări prevăzute de această dispoziție permite să se considere că articolul 4 din această directivă nu conține numai obligații de principiu, ci privește de asemenea și proiecte particulare. Astfel, motivele de derogare se aplică în special când nerespectarea obiectivelor articolului 4 apare ca urmare a unor noi modificări ale proprietăților fizice ale corpului de apă de suprafață și din aceasta rezultă efecte negative sau ca urmare a unor noi activități de dezvoltare umană durabilă. Or, această situație poate interveni ca urmare a unor noi autorizări de proiecte. Astfel, este imposibil să se prevadă separat un proiect și punerea în aplicare a unor planuri de gestionare.

(a se vedea punctele 53, 54 și 56)

4.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 58 și 59)

5.        Cu excepția cazului în care se acordă o derogare în temeiul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, trebuie evitată orice deteriorare a stării unui corp de apă de suprafață. Astfel, obligația de a preveni o astfel de deteriorare rămâne valabilă la fiecare etapă de punere în aplicare a Directivei 2000/60 și este aplicabilă oricărui tip, precum și oricărui corp de apă de suprafață pentru care s‑a adoptat un plan de gestionare. Statul membru în cauză are, în consecință, obligația de a refuza autorizarea unui proiect în cazul în care acesta este de natură să deterioreze starea corpului de apă în discuție sau să compromită obținerea unei stări bune a corpurilor de apă de suprafață, cu excepția cazului în care se consideră că proiectul respectiv intră sub incidența unei derogări în temeiul respectivului articol 4 alineatul (7).

În această privință, pentru a determina dacă o autorizație a unui proiect a fost adoptată cu respectarea cerințelor prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din Directiva 2000/60, trebuie să se analizeze, mai întâi, dacă au fost luate toate măsurile practice pentru a atenua impactul negativ al proiectului respectiv asupra stării corpului de apă în cauză, în al doilea rând, dacă motivele aflate la baza acestui proiect erau indicate și motivate explicit, în al treilea rând, dacă proiectul menționat servea unui interes public major și/sau dacă beneficiile pentru mediu și societate legate de realizarea obiectivelor enunțate la articolul 4 alineatul (1) din această directivă sunt inferioare beneficiilor pentru sănătatea umană, menținerea securității persoanelor sau dezvoltarea durabilă care ar rezulta din punerea în aplicare a acestui proiect și, în al patrulea rând, dacă obiectivele benefice urmărite nu pot fi realizate, din motive de fezabilitate tehnică sau de costuri disproporționate, prin mijloace care ar constitui o opțiune mult mai bună din punct de vedere ecologic.

(a se vedea punctele 64 și 66)

6.        Statelor membre trebuie să li se recunoscută o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă un proiect particular prezintă un interes public major în sensul articolului 4 alineatul (7) litera (c) din Directiva 2000/60 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Astfel, această directivă, care a fost adoptată în temeiul articolului 175 alineatul (1) CE [devenit articolul 192 alineatul (1) TFUE], definește principii comune și un cadru global de acțiune pentru protecția apelor și asigură coordonarea, integrarea și, pe termen lung, dezvoltarea principiilor generale și structurilor care să permită protecția și utilizarea viabilă din punct de vedere ecologic a apei în Uniune. Aceste principii și acest cadru trebuie să fie dezvoltate ulterior de statele membre prin adoptarea unor măsuri speciale. Astfel, această directivă nu vizează o armonizare completă a normelor statelor membre în domeniul apei.

Rezultă că, în cadrul acestei marje de apreciere, un stat membru poate considera în mod întemeiat că un proiect care urmărește promovarea producerii de energie regenerabilă prin energie hidroelectrică este de interes public major. Astfel, articolul 194 alineatul (1) TFUE prevede că, în contextul instituirii și al funcționării pieței interne și din perspectiva necesității de a conserva și a îmbunătăți mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmărește, în spiritul solidarității dintre statele membre, să asigure funcționarea pieței energiei, siguranța aprovizionării cu energie în Uniune, să promoveze eficacitatea energetică și economisirea de energie, precum și dezvoltarea de noi surse de energie și energii regenerabile și interconectarea rețelelor energetice.

În plus, promovarea surselor regenerabile de energie, care este o prioritate importantă a Uniunii, se justifică în special prin faptul că exploatarea acestor surse de energie contribuie la protecția mediului și la dezvoltarea durabilă și că poate contribui la siguranța și la diversificarea aprovizionării cu energie și poate accelera atingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto, anexat la Convenția‑cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

(a se vedea punctele 70-73)