Cerere de decizie preliminară introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 9 februarie 2021 – Airbnb Ireland UC, Airbnb Payments UK Ltd/Agenzia delle Entrate
(Cauza C-83/21)
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Consiglio di Stato
Părțile din procedura principală
Reclamante: Airbnb Ireland UC, Airbnb Payments UK Ltd
Pârâtă: Agenzia delle Entrate
Întrebările preliminare
Cum trebuie interpretate expresiile „reglementare tehnică” privind serviciile societății informaționale și „norme privind serviciile” societății informaționale, definite în Directiva (UE) 2015/15351 ? Mai precis aceste expresii trebuie interpretate în sensul că includ și măsuri cu caracter fiscal care nu urmăresc în mod direct să reglementeze serviciul specific al societății informaționale, dar care sunt totuși de natură să reglementeze exercitarea concretă a acestuia în statul membru, în special prin faptul că impun tuturor prestatorilor de servicii de intermediere imobiliară – inclusiv, așadar, operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – obligații conexe care permit colectarea eficientă a impozitelor datorate de locatori, printre care:
a) colectarea și comunicarea ulterioară către autoritățile fiscale ale statului membru a datelor referitoare la contractele de închiriere pe termen scurt încheiate în urma activității intermediarului;
b) reținerea la sursă a cotei părți datorate la bugetul de stat din sumele plătite de locatari locatorilor și plata ulterioară a acesteia la bugetul de stat?
Se solicită Curții de Justiție să răspundă la următoarele întrebări:
a) Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE2 și 2000/31/CE3 se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor imobiliari care desfășoară activități în Italia – inclusiv, așadar, în sarcina operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – obligații de colectare a datelor referitoare la contractele de închiriere pe termen scurt încheiate prin intermediul lor și comunicarea ulterioară către autoritatea fiscală, în scopul colectării impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?
b) Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE se opun unei măsuri naționale care prevede în sarcina intermediarilor imobiliari care desfășoară activități în Italia – inclusiv, așadar, în sarcina operatorilor care nu sunt stabiliți în Italia și care furnizează servicii online – și care intervin în etapa plății chiriei aferente contractelor de închiriere pe termen scurt încheiate prin intermediul lor obligația de a efectua, în scopul colectării impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului, reținerea la sursă a impozitului aferent acestor plăți și plata ulterioară la bugetul de stat?
c) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările care precedă, principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE pot fi totuși limitate în conformitate cu dreptul [Uniunii Europene] prin măsuri naționale precum cele descrise la literele a) și b) de mai sus, în considerarea ineficacității, în caz contrar, a prelevării fiscale corespunzătoare impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?
d) Principiul liberei prestări a serviciilor prevăzut la articolul 56 TFUE, precum și, în cazul în care se consideră aplicabile în speță, principiile analoge care pot fi deduse din Directivele 2006/123/CE și 2000/31/CE pot fi limitate în conformitate cu dreptul [Uniunii Europene] printr-o măsură națională care impune în sarcina intermediarilor imobiliari care nu sunt stabiliți în Italia obligația de a desemna un reprezentant fiscal ținut să se conformeze, în numele și în contul intermediarului nestabilit, măsurilor naționale descrise la litera b) de mai sus, dată fiind ineficacitatea, în caz contrar, a prelevării fiscale corespunzătoare impozitelor directe datorate de beneficiarii serviciului?
Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că, în prezența unei chestiuni de interpretare a dreptului [Uniunii Europene] (primar sau derivat) invocată de o parte și însoțită de precizarea exactă a textului întrebării preliminare, instanța păstrează totuși posibilitatea de a formula în mod autonom întrebarea în cauză, identificând în mod discreționar, conform cunoștințelor și convingerilor sale, dispozițiile relevante de drept [al Uniunii Europene], dispozițiile naționale potențial contrare acestora și conținutul lexical al întrebării preliminare, în limitele materiei care face obiectul litigiului, sau trebuie să preia întrebarea așa cum a fost formulată de solicitant?
____________
1 Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO 2015, L 241, p. 1)
2 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO 2000, L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257)
3 Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO 2006, L 376, p. 36, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50)