Language of document : ECLI:EU:F:2013:27

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

28 februarie 2013

Cauza F‑33/12

Jean Pepi

împotriva

Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA)

„Funcție publică – Agenți contractuali – Agenți contractuali auxiliari – Recrutare – Încadrare cu ocazia recrutării – Articolele 3a, 3b și 86 din RAA – ERCEA – Norme interne de încadrare a agenților contractuali”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Pepi solicită anularea contractului semnat la 3 octombrie 2011 cu Agenția Executivă a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA), în măsura în care acesta prevede încadrarea sa în gradul 10 treapta 1 în grupa de funcții III, și obligarea ERCEA la plata de daune interese pentru prejudiciul pretins suferit

Decizia: Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de ERCEA. Consiliul Uniunii Europene, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

Funcționari – Egalitate de tratament – Tratament diferențiat pentru diferitele categorii de agenți în domeniul garanțiilor statutare și al avantajelor privind securitatea socială – Lipsa discriminării

(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a și 3b; Directiva 1999/70 a Consiliului)

Întrucât legiuitorul Uniunii este liber să creeze noi categorii de agenți, corespunzătoare nevoilor legitime ale administrației Uniunii, diferențele de statut existente între diversele categorii de persoane angajate de Uniune, fie în calitate de funcționari, fie în cadrul diferitelor categorii de agenți care aparțin domeniului de aplicare al Regimului aplicabil celorlalți agenți, nu pot fi puse în discuție, deoarece definiția fiecăreia dintre aceste categorii corespunde nevoilor legitime ale administrației Uniunii și naturii sarcinilor, permanente sau temporare, pe care aceasta trebuie să le îndeplinească. Prin urmare, nu poate fi considerat o formă de discriminare faptul că anumite categorii de persoane angajate de Uniune beneficiază de garanții în privința duratei angajării sau de avantaje financiare care nu sunt acordate altor categorii.

În special, diferențele în privința condițiilor de angajare dintre agenții contractuali în sensul articolului 3a din Regimul aplicabil celorlalți agenți și agenții contractuali auxiliari în sensul articolului 3b din regimul menționat justifică aplicarea unei încadrări diferite în privința lor și, prin urmare, niveluri de remunerație diferite. Relativa lor precaritate în ceea ce privește angajarea poate astfel să justifice împrejurarea că agenții contractuali auxiliari sunt mai bine încadrați decât agenții contractuali în sensul articolului 3a din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Rezultă că nu se pune problema unei inegalități de tratament chiar și atunci când agenții contractuali în sensul articolului 3a și agenții contractuali auxiliari în sensul articolului 3b făcând parte din aceeași grupă de funcții sunt chemați să exercite aceleași atribuții și când recrutarea în cadrul aceleiași grupe de funcții a celor două categorii de agenți contractuali necesită diplome de același nivel sau același nivel de experiență profesională.

Pe de altă parte, întrucât situația agenților contractuali în sensul articolului 3a din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu este comparabilă cu cea a agenților contractuali auxiliari nu se pune nici problema unei încălcări a Directivei 1999/70 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP.

(a se vedea punctele 40, 41, 43, 44 și 58)

Trimitere la:

Curte: 6 octombrie 1983, Celant și alții/Comisia, 118/82-123/82, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, punctele 98 și 104

Tribunalul Uniunii Europene: 21 septembrie 2011, Adjemian și alții/Comisia, T‑325/09 P, punctul 83 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, punctele 71 și 76; 12 martie 2009, Arpaillange și alții/Comisia, F‑104/06, punctele 60, 61 și 63