Cauza T‑50/09

Ifemy’s Holding GmbH

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Dada & Co. kids – Marca națională verbală anterioară DADA – Motiv relativ de refuz – Lipsa utilizării serioase a mărcii anterioare – Articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Termen acordat de Oficiu – Caracter peremptoriu

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

2.      Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Termen acordat de Oficiu – Moment la care se furnizează dovada

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 22 alin. (2)]

3.      Marcă comunitară – Proceduri aflate pe rolul organelor Oficiului – Transmitere de comunicări către Oficiu – Transmisie prin fax – Comunicare incompletă sau ilizibilă

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1 norma 80 alin. (2)]

1.      Rezultă din chiar modul de redactare a normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară că termenul pe care îl prevede prezintă un caracter peremptoriu, care exclude luarea în considerare de către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a oricărei dovezi prezentate tardiv.

Ca și termenele pentru formularea unei reclamații și a unei căi de atac, un astfel de termen este de ordine publică și nu poate fi lăsat la dispoziția părților și a instanței căreia îi revine sarcina de a verifica, chiar și din oficiu, dacă a fost respectat. Acest termen răspunde cerinței de securitate juridică și necesității de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției.

(a se vedea punctele 63 și 64)

2.      Norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară trebuie interpretată în sensul că dovada este „furnizată” nu atunci când este trimisă la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), ci atunci când ajunge la acesta.

În primul rând, într‑adevăr, această interpretare este confirmată, în sens literal, prin recurgerea la verbul „a furniza” dovada la Oficiu în cuprinsul normei 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95. Acest verb vehiculează astfel ideea unei deplasări sau a unui transfer al dovezii până la locul unde are sediul Oficiul, accentul fiind pus mai curând pe rezultatul acțiunii decât pe originea acesteia.

În al doilea rând, cu toate că nici Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, nici Regulamentul nr. 2868/95 nu cuprind o dispoziție echivalentă cu articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, conform căruia numai data depunerii la grefă este luată în considerare în privința termenelor procedurale, această interpretare este conformă cu economia generală a acestor două regulamente, în cuprinsul cărora numeroase dispoziții speciale prevăd că, în privința termenelor procedurale, data care se atribuie unui act este aceea a recepției sale, iar nu cea a trimiterii. Aceasta este, de exemplu, situația normei 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, potrivit căreia, atunci când actul de procedură este o notificare , „recepția” documentului notificat constituie evenimentul care determină curgerea termenului. Aceeași este situația normei 72 din Regulamentul nr. 2868/95, potrivit căreia, în cazul în care un termen se împlinește într‑o zi în care nu se pot „depune” documente la Oficiu, termenul se prorogă până în prima zi în care se pot „depune” documente, precum și a normei 80 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, potrivit căreia data „primirii” noii transmisii sau data „primirii” originalului este considerată a fi data primirii comunicării originale, în cazul în care aceasta s‑a dovedit deficientă.

În al treilea rând, o soluție analogă s‑a desprins, în domeniul contenciosului funcției publice comunitare, dintr‑o jurisprudență constantă care a interpretat articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene în sensul că reclamația este „introdusă” nu atunci când este trimisă instituției, ci atunci când „ajunge” la aceasta.

În al patrulea rând, această interpretare este cea mai în măsură să satisfacă cerința securității juridice. Ea garantează astfel o stabilire clară și o respectare riguroasă a punctelor inițial și final ale termenului prevăzut de norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95.

În al cincilea rând, această interpretare satisface totodată necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției, în măsura în care permite modalități identice de computație a termenelor pentru toate părțile, indiferent de domiciliul sau de cetățenia acestora.

(a se vedea punctele 65-70)

3.      Obiectul normei 80 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca comunitară este de a acorda expeditorilor comunicărilor prin fax către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) posibilitatea de a transmite din nou documentele sau de a furniza Oficiului originalele după expirarea termenului de opoziție, atunci când survine una dintre situațiile vizate de norma menționată, pentru a putea remedia neregularitățile care rezultă din situațiile respective.

Dispoziția menționată vizează, așadar, cazurile în care un element obiectiv care ține de circumstanțe tehnice speciale sau anormale, independente de voința părții în cauză, o împiedică să comunice documentele în mod satisfăcător prin fax.

În schimb, ea nu vizează cazurile în care caracterul incomplet sau ilizibil al comunicării prin fax rezultă exclusiv din voința expeditorului, care alege în mod deliberat să nu efectueze o comunicare completă și lizibilă, cu toate că din punct de vedere tehnic ar fi în măsură să o efectueze.

Rezultă că ea prevede o identitate de principiu între documentele a căror comunicare prin fax a fost incompletă sau ilizibilă și documentele transmise ulterior în original sau prin fax, la invitația Oficiului, și se opune, așadar, oricărei corectări, modificări sau adăugări de noi elemente cu această ocazie. Orice altă interpretare ar permite părților la o procedură în fața Oficiului să eludeze termenele care le‑au fost stabilite, ceea ce, în mod evident, nu este obiectivul urmărit de norma în cauză.

(a se vedea punctele 43-46)