Recurs introdus la 25 mai 2021 de PNB Banka AS împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a zecea) din 12 martie 2021 în cauza T-50/20, PNB Banka/BCE

(Cauza C-326/21 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: PNB Banka AS (reprezentant: O. Behrends, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

anularea ordonanței atacate;

declararea, în temeiul articolului 264 TFUE, a nulității deciziei BCE din 19 noiembrie 2019 prin care se refuză obligarea administratorului judiciar al recurentei să acorde avocatului împuternicit de consiliul de administrație al acesteia accesul în sediile sale, la informațiile pe care le deține, precum și la personalul și la resursele sale;

în măsura în care Curtea nu este în măsură să se pronunțe pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra acțiunii în anulare; și

obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă, precum și a cheltuielilor de judecată aferente recursului.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă douăsprezece motive.

Primul motiv de recurs: Tribunalul s-a întemeiat în mod eronat pe jurisprudența referitoare la acțiunile introduse de persoanele care nu sunt destinatari împotriva actelor Uniunii cu aplicabilitate generală care necesită transpunere sau care implică acte naționale de punere în aplicare și a aplicat această jurisprudență în prezenta cauză, care privește o acțiune directă împotriva unui act individual al Uniunii, care poate fi atacat numai printr-o acțiune în anulare în temeiul articolul 263 TFUE și care produce efecte în mod direct, fără a fi necesară o punere în aplicare.

Al doilea motiv de recurs: ordonanța atacată încalcă principiul potrivit căruia accesul la Curte în contextul articolului 263 TFUE nu poate depinde de statele membre.

Al treilea motiv de recurs: ordonanța atacată este incompatibilă cu competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 263 TFUE.

Al patrulea motiv de recurs: ordonanța atacată nu respectă principiul efectivității unei căi de atac dacă, din motive structurale, aceasta este teoretică și iluzorie.

Al cincilea motiv de recurs: ordonanța atacată încalcă articolul 51 din cartă.

Al șaselea motiv de recurs: ordonanța atacată se întemeiază pe o reducere teleologică eronată a competențelor de supraveghere prudențială ale BCE.

Al șaptelea motiv de recurs: Tribunalul nu ia în considerare faptul că analiza efectuată în temeiul articolul 47 din cartă trebuie să se bazeze pe modul în care instituția europeană în cauză acționează și poate acționa efectiv, iar nu doar pe capacitatea sa de a emite decizii oficiale obligatorii către terți.

Al optulea motiv de recurs: ordonanța atacată se întemeiază pe o distincție eronată între dreptul supravegherii prudențiale și dreptul insolvenței.

Al nouălea motiv de recurs: Tribunalul a considerat în mod eronat că BCE nu are competența necesară.

Al zecelea motiv de recurs: ordonanța atacată se întemeiază pe o presupunere eronată în ceea ce privește efectul retragerii licenței asupra competenței BCE.

Al unsprezecelea motiv de recurs: Tribunalul a considerat în mod eronat că BCE s-a conformat Hotărârii din 5 noiembrie 2019, BCE și alții/Trasta Komercbanka și alții (C-663/17 P, C-665/17 P și C-669/17 P, EU:C:2019:923).

Al doisprezecelea motiv de recurs: Tribunalul nu a abordat în mod adecvat motivele invocate de recurentă cu privire la dreptul său de a fi ascultată, la cerința de motivare și la principiul nemo auditur.

____________