HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 septembrie 2008

Cauza T‑222/07 P

Petrus Kerstens

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Raport asupra evoluției carierei – Termen de contestare – Tardivitate – Recurs nefondat”

Obiectul: Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 25 aprilie 2007, Kerstens/Comisia (F‑59/06, nepublicată încă în Repertoriu) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia: Respinge recursul. Obligă pe domnul Petrus Kerstens la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Recurs – Obiect – Concluzii prin care se solicită trimiterea cauzei către o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 139 alin. (1)]

2.      Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit lipsită de orice temei juridic

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 111; Decizia 2004/752 a Consiliului, art. 3. alin. (4)]

3.      Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții –Ascultarea avocatului general

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 111; Decizia 2004/752 a Consiliului, art. 3. alin. (4)]

4.      Procedură – Decizie adoptată prin ordonanță motivată – Condiții – Acțiune vădit inadmisibilă sau vădit lipsită de orice temei juridic

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 111; Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

5.      Procedură – Măsuri de organizare a procedurii – Solicitarea de a se pronunța cu privire la admisibilitatea acțiunii în lumina înscrisurilor prezentate de pârâtă în reclamația sa adresată reclamantului – Respectarea principiului contradictorialității

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44, 46 și art. 64 alin. (3)]

1.      Capătul de cerere prin care se solicită Tribunalului de Primă Instanță trimiterea cauzei către o altă cameră a Tribunalului Funcției Publice nu corespunde niciuneia dintre categoriile de concluzii prevăzute în mod limitativ la articolul 139 alin. (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță și, în consecință, trebuie declarat inadmisibil.

(a se vedea punctul 24)

2.      Până la intrarea în vigoare a regulamentului de procedură propriu, Tribunalul Funcției Publice poate decide, în temeiul articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, să se pronunțe cu privire la inadmisibilitatea vădită a acțiunii fără a iniția procedura orală, în cazul în care se consideră suficient de lămurit de înscrisurile de la dosar, și aceasta fără a trebui în mod imperativ, chiar după ce a admis două schimburi de memorii, să obțină acordul părților.

(a se vedea punctele 32, 34 și 35)

Trimitere la: Curte 29 octombrie 2004, Ripa di Meana/Parlamentul European, C‑360/02 P, Rec., p. I‑10339, punctul 35

3.      Din moment ce aplicarea mutatis mutandis a articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță la procedurile de la Tribunalul Funcției Publice până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestuia din urmă implică în mod necesar luarea în considerare a organizării interne a tribunalului menționat, nicio intervenție din partea unui avocat general și, cu atât mai puțin, din partea unui terț imparțial și independent nu poate fi impusă prin această dispoziție în procedurile din fața Tribunalului Funcției Publice. Astfel, nici Tratatul CE, nici Decizia 2004/752, nici Statutul Curții nu prevăd că Tribunalul Funcției Publice este asistat de avocați generali. În plus, nu se prevede nici că, în anumite cauze, un membru al Tribunalului Funcției Publice poate fi desemnat de respectivul tribunal pentru a exercita funcțiile de avocat general.

(se vedea punctele 49 și 50)

4.      Deși este adevărat că stabilirea momentului exact al luării la cunoștință a actului care lezează poate fi contestată de părți și poate necesita, din partea instanței comunitare, o apreciere a diferitelor elemente de probă sau chiar adoptarea unor măsuri de organizare a procedurii, cu toate acestea, în măsura în care instanța comunitară a stabilit cu precizie dies a quo pentru introducerea reclamației, depășirea termenului de trei luni prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor conduce în mod inevitabil la inadmisibilitatea vădită a acțiunii, care se poate pronunța prin ordonanță motivată, după cum este prevăzut la articolul 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță. Astfel, caracterul manifest al inadmisibilității acțiunii este legat de depășirea în sine a termenului pentru introducerea reclamației, și nu de eventuala dificultate de a stabili dies a quo sau numărul exact de zile cu care s‑a depășit respectivul termen de trei luni.

(se vedea punctele 48 și 58)

Trimitere la: Curte 19 ianuarie 2006, AIT/Comisia, C‑547/03 P, Rec., p. I‑845, punctul 30

5.      În principiu, revine părților obligația de a furniza elementele de probă în susținerea propriilor afirmații. Totuși, respectivele elementele de probă trebuie să poată face obiectul unor dezbateri contradictorii. Împrejurarea că, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat reclamantului să se pronunțe în scris cu privire la admisibilitatea acțiunii, în lumina elementelor de probă furnizate de pârâtă în memoriul în duplică, dovedește respectarea principiului contradictorialității, în măsura în care calificarea anexei duplicii drept element de probă nu presupune pronunțarea cu privire la valoarea sa probatorie.

(se vedea punctele 73-75)

Trimitere la: Curte 4 octombrie 2007, É. R. și alții/Consiliul și Comisia, C‑100/07 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 27