Recurs introdus la 25 iunie 2007 de Petrus Kerstens împotriva ordonanţei pronunţate la 25 aprilie 2007 de Tribunalul Funcţiei Publice în cauza F-59/06, Kerstens/Comisia Comunităţilor Europene

(cauza T-222/07 P)

Limba de procedură: franceza

Părţile

Recurent: Petrus J. F. Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

anularea ordonanţei atacate;

trimiterea cauzei la Tribunalul Funcţiei Publice, în faţa altei camere;

statuarea asupra cheltuielilor de judecată conform legii.

Motivele şi principalele argumente

Prin recursul său, recurentul solicită anularea ordonanţei Tribunalului funcţiei publice de respingere ca vădit inadmisibilă a acţiunii prin care acesta a solicitat anularea, pe de o parte, a raportului său privind evoluţia carierei pentru anul 2004 și, pe de altă parte, a deciziei autorităţii împuternicite să facă numiri prin care s-a respins contestaţia sa îndreptată împotriva respectivului raport privind evoluţia carierei.

În susţinerea recursului, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 7 alineatele (1) și (3) din anexa I la statutul Curţii și pe încălcarea articolului 20 din statutul menţionat, precum și pe o neregularitate procedurală care aduce atingere intereselor recurentului. Acesta susţine că trimiterea la articolul 111 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanţă, aplicabil mutatis mutandis procedurii în faţa Tribunalului Funcţiei Publice, pe baza căreia a fost pronunţată ordonanţa atacată, nu ar fi putut avea loc după două schimburi de memorii și un schimb de note de observaţii, adică atunci când s-a aplicat procedura obișnuită. Potrivit recurentului, în aceste împrejurări, Tribunalul nu ar fi putut statua cu privire la inadmisibilitate înainte de procedura orală.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe încălcarea articolului 111 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanţă și pe neregularitatea procedurală rezultată din aceasta. În opinia recurentului, ordonanţa atacată nu ar fi putut fi pronunţată în temeiul acestei dispoziţii fără continuarea procedurii și în special fără faza orală în măsura în care, în orice caz, avocatul general nu a fost ascultat și dat fiind că inadmisibilitatea invocată nu este vădită.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar în continuare, este întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialităţii, în măsura în care Tribunalul Funcţiei Publice ar fi reţinut în mod implicit că una dintre anexele la memoriul în duplică era o dovadă a inadmisibilităţii procedurii în cauză chiar înainte ca recurentul să fi putut furniza explicaţii cu privire la acest înscris.

____________