Cauza T‑512/09 RENV

Rusal Armenal ZAO

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de anumite folii de aluminiu originare din Armenia, Brazilia și China – Taxă antidumping definitivă – Statut de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Articolul 2 alineatul (7) litera (b) și litera (c) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 384/96 – Evaluare cumulativă a importurilor care fac obiectul unor anchete antidumping – Articolul 3 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 384/96 – Ofertă de angajament – Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 384/96”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 25 ianuarie 2017

1.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică

2.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață – Acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Condiții – Utilizarea unei singure serii de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile – Interpretare strictă – Lipsă de incidență a aderării țării terțe vizate la OMC

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c) a doua liniuță]

3.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Importuri care provin din țări care nu au economie de piață – Acordarea statutului de întreprindere care funcționează în condițiile economiei de piață – Condiții – Sarcină a probei care revine producătorilor – Evaluarea elementelor de probă de către instituții – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c)]

4.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Evaluare cumulativă a efectelor importurilor care fac obiectul unor anchete antidumping – Condiții – Caracter neneglijabil al importurilor provenite din fiecare țară – Luare în considerare a pragului de 1 % menționat la articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul de bază nr. 384/96 – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (4) lit. (a) și art. 5 alin. (7)]

5.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Necesitatea respectării principiului legalității – Imposibilitatea invocării unei nelegalități săvârșite în favoarea altuia

6.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Evaluare cumulativă a efectelor importurilor care fac obiectul unor anchete antidumping – Condiții – Caracter neneglijabil al importurilor provenite din fiecare țară – Perioadă care trebuie luată în considerare

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (1) lit. (a) și art. 6 alin. (1)]

7.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Luare în considerare a unor informații privind o perioadă ulterioară anchetei – Interzicere – Excepție

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 6 alin. (1)]

8.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Regulament de instituire a unor taxe antidumping

(art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 925/2009 al Consiliului)

9.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Evaluare cumulativă a efectelor importurilor care fac obiectul unor anchete antidumping – Condiții – Caracter adecvat al unei evaluări cumulative ținând seama de condițiile de concurență – Aprecierea condițiilor de concurență – Luare în considerare a criteriilor relevante pentru determinarea produsului similar – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 1 alin. (4) și art. 3 alin. (4) lit. (b)]

10.    Procedură jurisdicțională – Probă – Mijloc de probă scris – Valoare probantă – Apreciere de către instanța Uniunii – Criterii

11.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Propuneri de angajamente în materie de prețuri – Acceptare – Putere de apreciere a instituțiilor – Luare în considerare a cerinței de a asigura un control adecvat al angajamentelor – Admisibilitate – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului, art. 8 alin. (3)]

12.    Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la o bună administrare – Întindere

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul nr. 384/96 al Consiliului)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 56)

2.      Întrucât articolul 2 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene precizează condițiile care trebuie respectate pentru ca excepția prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul menționat să fie aplicabilă, condițiile menționate trebuie să fie interpretate în mod strict.

Evidențierea de către instanța Uniunii atât a specificității abordării Uniunii, cât și a lipsei unei dispoziții corespunzătoare în Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife și comerț din 1994 (GATT) face ca împrejurarea că țara terță vizată este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) să fie lipsită de relevanță în ceea ce privește interpretarea condițiilor avute în vedere la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul antidumping de bază.

În lumina obiectivului condițiilor care figurează la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, referirea, la a doua liniuță a acestei dispoziții, la faptul că utilizează „o singură serie de documente contabile de bază, care fac obiectul unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale și care sunt utilizate în toate scopurile”, nu poate fi înțeleasă altfel decât că urmărește să permită instituțiilor să își asigure sinceritatea documentelor contabile ale întreprinderii vizate.

În consecință, reclamanta susține în mod eronat că o astfel de condiție poate fi îndeplinită numai pe baza desfășurării unei proceduri de verificare conforme standardelor internaționale de audit, independent de concluziile care sunt prezentate cu privire la conformitatea registrelor contabile ale întreprinderii vizate cu standardele internaționale de contabilitate.

În plus, recurgerea la o comparație în cadrul aceleiași țări, prevăzută la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, nu este posibilă decât în privința unei întreprinderi care are economie de piață și este imposibilă în privința unui solicitant de statut de societate care funcționează în condiții de economie de piață (SEP), care aparține prin definiție unei țări fără o asemenea economie. Astfel, în caz de îndoială asupra realității costurilor unui solicitant de SEP, cererea respectivă trebuie refuzată și valoarea normală a produsului trebuie determinată pe baza comparației cu o țară terță cu economie de piață, conform articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul antidumping de bază.

(a se vedea punctele 57, 61, 63-65 și 72)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 79-82)

4.      Articolul 3 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene a fost interpretat în sensul că nu permite luarea în considerare a importurilor originare dintr‑o anumită țară, în cadrul unui cumul, decât în măsura în care provin de la un producător‑exportator despre care s‑a constatat că exercită un dumping. Rezultă că obiectul acestei dispoziții este de a evita efectuarea unei evaluări cumulative a efectelor importurilor incluzând o țară ale cărei importuri ale producătorului‑exportator în cauză nu sunt la originea unui dumping, fie pentru că marja de dumping este inferioară nivelului de minimis, fie pentru că volumul importului este neglijabil.

Or, articolul 5 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază, în măsura în care precizează că „[n]u trebuie inițiată o procedură împotriva țărilor ale căror importuri reprezintă un segment al pieței mai mic de 1 %, cu excepția cazului în care, împreună, aceste țări reprezintă 3 % sau mai mult din consumul comunitar”, urmărește tocmai să expliciteze împrejurările în care partea importurilor din consumul Uniunii este prea scăzută pentru ca aceste importuri să poată fi considerate ca fiind la originea unui dumping.

Există, în consecință, o relație de complementaritate între cele două dispoziții, astfel încât, fără a săvârși o eroare de drept, Consiliul a luat în considerare pragul de 1 % menționat la articolul 5 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază pentru a interpreta condiția privind caracterul neneglijabil al importurilor care figurează la articolul 3 alineatul (4) litera (a) din același regulament.

(a se vedea punctele 103-105)

5.      Respectarea principiului egalității de tratament trebuie să se concilieze cu cea a principiului legalității, ceea ce implică faptul că nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia.

(a se vedea punctul 110)

6.      Ancheta antidumping trebuie efectuată pe baza unor informații pe cât de actuale posibil pentru a putea stabili taxe antidumping care sunt în măsură să protejeze industria Uniunii împotriva practicilor de dumping. Consiliul poate stabili prejudiciul adus industriei Uniunii pe o perioadă mai îndelungată decât cea vizată de ancheta asupra existenței practicilor de dumping, datorită examinării tendințelor utile în vederea evaluării prejudiciului în cadrul perioadei luate în considerare.

Determinând caracterul neneglijabil al importurilor unui producător‑exportator, în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene pe baza datelor referitoare numai la perioada de anchetă, iar nu la perioada luată în considerare, Consiliul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere, din moment ce aprecierea perioadei luate în considerare ar fi condus la crearea unei imagini false asupra volumului real al exporturilor în Uniune, în măsura în care astfel ar fi fost luată în considerare o perioadă de închidere a uzinei producătorului‑exportator care nu poate fi considerată că reflectă realitatea activității sale de producție și de export.

Neluarea în considerare a unei perioade care nu reflectă activitatea normală a unui producător‑exportator se înscrie în sensul colectării de date cât de actuale posibil și, prin urmare, este conformă cu logica examinării obiective la care se referă articolul 3 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază.

(a se vedea punctele 119, 120 și 122-124)

7.      Perioada de anchetă și interzicerea luării în considerare a elementelor ulterioare acesteia urmăresc să garanteze că rezultatele anchetei sunt reprezentative și fiabile, asigurând că elementele pe care se întemeiază stabilirea dumpingului și a prejudiciului nu sunt influențate de comportamentul producătorilor interesați după inițierea procedurii antidumping și, prin urmare, că taxa definitivă impusă la sfârșitul procedurii poate remedia în mod real prejudiciul care rezultă din dumping.

În plus, utilizând expresia „în mod normal”, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene permite excepții de la interdicția luării în considerare a informațiilor privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă. În ceea ce privește circumstanțele favorabile întreprinderilor vizate de anchetă, nu poate fi de competența instituțiilor Uniunii luarea în considerare a elementelor aferente unei perioade ulterioare celei a anchetei, cu excepția cazului în care aceste elemente evidențiază noi fapte care fac în mod vădit inadaptată instituirea unei taxe antidumping avută în vedere. În schimb, în cazul în care elemente referitoare la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă, prin faptul că reflectă comportamentul actual al întreprinderilor vizate, justifică impunerea sau majorarea unei taxe antidumping, instituțiile au dreptul, chiar obligația, de a ține seama de aceste elemente.

(a se vedea punctele 129 și 130)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 139-143)

9.      În cadrul interpretării articolului 3 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, referirea la caracterul adecvat al unei evaluări cumulative „a efectelor importurilor […], având în vedere condițiile de concurență între produsele importate” trebuie înțeleasă în sensul că urmărește să evite cumularea efectelor importurilor de produse care nu se află suficient în concurență între ele pentru a se afla la originea aceluiași prejudiciu suferit de industria Uniunii. De asemenea, menționarea caracterului adecvat al unei evaluări cumulative în ceea ce privește „condițiile de concurență între produsele importate și produsul comunitar similar” trebuie înțeleasă în sensul că are ca obiect să evite ca importuri care dispun de un grad de concurență insuficient cu produsul rezultat din industria Uniunii și, prin urmare, care nu pot fi la originea unui prejudiciu pentru aceasta să poată face obiectul unei evaluări cumulative cu alte importuri.

În consecință, fără a săvârși o eroare de drept, Consiliul a aplicat criterii echivalente cu cele care sunt relevante pentru determinarea produsului similar în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul antidumping de bază, din moment ce acestea urmăresc în esență să asigure existența unui grad de concurență suficient între produsul vizat și produsul similar.

(a se vedea punctele 149 și 150)

10.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 162)

11.    Reiese de la articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul antidumping de bază nr. 384/96 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene că instituțiile Uniunii pot ține seama de orice tip de împrejurări de fapt la evaluarea ofertei de angajament. În plus, nicio dispoziție din regulamentul antidumping de bază nu obligă instituțiile Uniunii să accepte propuneri de angajamente în materie de prețuri formulate de operatorii economici vizați de o anchetă prealabilă stabilirii taxelor antidumping. Dimpotrivă, rezultă din acest regulament că instituțiile, în cadrul puterii lor de apreciere, definesc caracterul acceptabil al unor astfel de angajamente.

Se deduce în mod logic că Tribunalul nu poate exercita decât un control restrâns asupra temeiniciei refuzului unei oferte de angajament. În această privință, se poate arăta că larga putere de apreciere de care beneficiază instituțiile nu decurge numai din complexitatea situațiilor economice, politice și juridice implicate de măsurile de protecție comercială. Ea este și consecința alegerii legiuitorului de a lăsa o libertate de decizie instituțiilor în privința oportunității acceptării sau refuzării unei oferte de angajament.

Imperativul asigurării unui control adecvat al angajamentelor este un aspect pe care instituțiile pot să îl ia în considerare în mod valabil cu ocazia examinării ofertei de angajament.

(a se vedea punctele 176-178)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 189-193)