HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi)

6 februarie 2007

Cauza T‑143/04

Antonietta Camurato Carfagno

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Exercițiul de evaluare 2001/2002 – Acțiune în anulare – Excepție de nelegalitate – Eroare vădită de apreciere ”

Obiectul: Acțiune având ca obiect o cerere de anulare a deciziei din 9 aprilie 2003 privind întocmirea definitivă a raportului asupra evoluției carierei reclamantei pentru perioada 1 iulie 2001-31 decembrie 2002

Decizia: Anulează decizia din 9 aprilie 2003 privind întocmirea definitivă a raportului asupra evoluției carierei reclamantei pentru perioada 1 iulie 2001-31 decembrie 2002. Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Putere de apreciere a evaluatorilor

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari – Evaluare – Dispoziție internă a unei instituții

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4.      Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Putere de apreciere a evaluatorilor

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      În ceea ce privește evaluatorii care participă la întocmirea rapoartelor asupra evoluției carierei, faptul că trebuie să țină cont de o medie țintă nu este în niciun fel contrar articolului 43 din statut. Dimpotrivă, sistemul mediei țintă, astfel cum este prevăzut în Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut, adoptate de Comisie, conform cărora direcțiile generale sunt invitate să își evalueze personalul respectând media de 14 din 20, este de natură să favorizeze libertatea evaluatorilor în aprecierea funcționarilor evaluați și să promoveze realizarea unei evaluări reprezentative a meritelor acestor funcționari.

În plus, acest sistem nu limitează posibilitatea oferită evaluatorilor de a diferenția aprecierile efectuate individual în funcție de prestațiile fiecărui funcționar, în raport cu gradul în care prestațiile sale se distanțează de această medie, în sensul că o depășesc sau că nu o ating, iar media țintă nu împiedică evaluatorii să epuizeze complet seria de puncte, mergând de la 0 la 20. Pentru respectarea mediei țintă, evaluatorii nu sunt obligați să compenseze evaluări superioare acestei medii prin evaluări inferioare.

Nu încalcă articolul 43 din statut nici cele trei limite de referință, care corespund procentelor indicative din efective și permit diferite ritmuri de evoluție a carierei, cu 17-20 de puncte (carieră rapidă) pentru maximum 15 % din personal, 12-16 puncte (carieră normală) pentru aproximativ 75 % din personal și 10-11 puncte (carieră lentă) pentru aproximativ 10 % din personal.

(a se vedea punctele 9, 10 și 63)

Trimitere la: Tribunal, 25 octombrie 2005, Fardoom și Reinard/Comisia, T‑43/04, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1465, punctele 52, 53, 56 și 58-62

2.      În cadrul întocmirii rapoartelor de evoluție a carierei, evaluatorii dispun de o maximă putere de apreciere în analiza referitoare la munca persoanelor pe care trebuie să le evalueze și nu este de competența instanței să intervină în această apreciere decât în caz de eroare sau de exces vădit.

(a se vedea punctul 67)

Trimitere la: Curte, 1 iunie 1983, Seton/Comisia, 36/81, 37/81 și 218/81, Rec., p. 1789, punctul 23; Tribunal, 5 martie 2004, Liakoura/Consiliul, T‑281/03, RecFP, p. I‑A‑61 și II‑249, punctul 40

3.      Ghidul pentru exercițiul de evaluare a personalului 2001/2002 (tranziție), adoptat de Comisie și cuprinzând informații privitoare, printre altele, la normele tranzitorii aplicabile în perioada de tranziție de la un sistem de evaluare la altul, nu poate prevala asupra Dispozițiilor generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut, adoptate de această instituție.

(a se vedea punctul 71)

Trimitere la: Tribunal, 8 decembrie 2005, Merladet/Comisia, T‑198/04, RecFP, p. I‑A‑403 și II‑1833, punctele 41-43

4.      În cadrul unei proceduri de evaluare a unui funcționar, evaluatorii săvârșesc o eroare vădită de apreciere atunci când, pentru a facilita promovarea „colegilor care au nevoie de puncte” având același grad ca și acest funcționar în direcția sa generală, doresc să rezerve pentru aceștia puncte și se simt, în mod eronat, limitați de nota țintă în libertatea de evaluare a prestațiilor respectivului funcționar, deși, dimpotrivă, această notă favorizează o astfel de libertate.

(a se vedea punctele 81 și 85)

Trimitere la: Fardoom și Reinard/Comisia, citată anterior