Cauza T‑144/04

Télévision française 1 SA (TF1)

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare — Decizia Comisiei care califică anumite măsuri adoptate de Republica Franceză în favoarea France 2 și a France 3 drept ajutoare de stat compatibile cu piața comună — Termen de introducere a acțiunii — Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură — Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare – Termene – Data la care începe să curgă termenul – Data publicării – Data luării la cunoștință a actului – Caracter subsidiar

[art. 230 al cincilea paragraf CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 26 alin. (3)]

2.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1)]

1.      Din cuprinsul articolului 230 al cincilea paragraf CE rezultă că criteriul datei de luare la cunoștință a actului ca punct de plecare a termenului de introducere a acțiunii prezintă un caracter subsidiar în raport cu data de publicare sau de notificare a actului.

În ceea ce privește actele care, potrivit unei practici constante a instituției respective, sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu toate că această publicare nu constituie o condiție a aplicabilității lor, criteriul datei luării la cunoștință nu este aplicabil și termenul de introducere a acțiunii începe să curgă de la data publicării. În astfel de împrejurări, într‑adevăr, terțul interesat poate considera în mod legitim că actul în cauză va fi publicat.

Pentru un act care, în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88 CE], trebuie să facă obiectul publicării în Jurnalul Oficial, termenul de introducere a acțiunii începe să curgă, potrivit dispozițiilor articolului 102 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, de la sfârșitul celei de a paisprezecea zile de la data acestei publicări.

(a se vedea punctele 18-22)

2.      În temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, orice cerere introductivă trebuie să indice obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate.

Aceste mențiuni trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații.

În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte în mod coerent și comprehensibil din chiar textul cererii introductive. Dacă textul cererii introductive poate fi susținut și completat cu privire la anumite puncte specifice prin trimiteri la anumite pasaje din documentele anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri, chiar anexate la cererea introductivă, nu ar putea compensa lipsa elementelor esențiale din aceasta. Nu intră în competența Tribunalului să caute și să identifice în anexe motivele și argumentele care ar putea fi considerate drept temei al acțiunii, anexele având o funcție pur probatorie și auxiliară.

Prin urmare, la analizarea conformității cererii introductive cu cerințele articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, conținutul memoriului în replică este, prin ipoteză, lipsit de relevanță. În special, admisibilitatea, recunoscută în jurisprudență, a motivelor și argumentelor expuse în cadrul replicii ca dezvoltare a motivelor cuprinse în cererea introductivă nu poate fi invocată în scopul de a repara o încălcare a cerințelor articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, survenită la introducerea acțiunii, cu riscul de a goli această din urmă dispoziție de orice conținut.

Pe de altă parte, dacă în cazul unui act adoptat de o instituție, obligația de a prezenta o motivare în cuprinsul actului poate fi într‑adevăr atenuată atunci când destinatarul acestuia are o bună cunoaștere a contextului în care a avut loc adoptarea actului respectiv, această posibilitate de atenuare a obligației de motivare nu poate fi aplicată prin analogie cerințelor privind suficienta claritate și precizie a unei cereri introductive formulate în fața instanței comunitare. Într‑adevăr, aceste cerințe sunt impuse, în special, în interesul instanței comunitare, care nu dispune de nicio cunoștință prealabilă cu privire la cauza dedusă judecății. În plus, necesitatea de asigurare a securității juridice în definirea cadrului dezbaterilor judiciare, precum și buna administrare a justiției exclud posibilitatea luării în considerare, ca motiv care permite sustragerea de la cerințele articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, a bunei cunoașteri prezumate a dosarului de către instituția autoare a actului.

(a se vedea punctele 28-31)