Recurs introdus la 1 martie 2021 de Lukáš Wagenknecht împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 17 decembrie 2020 în cauza T-350/20, Wagenknecht/Comisia

(Cauza C-130/21 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Lukáš Wagenknecht (reprezentant: A. Koller, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

anularea în totalitate a Ordonanței Tribunalului în cauza T-350/20, Wagenknecht/Comisia;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de imparțialitate ca urmare a conflictului de interese al judecătorului Laitenberger de la Tribunal, rezultă, în primul rând, din faptul că, până în anul 2019, acesta își exercita funcția de director general al Comisiei Europene și, în al doilea rând, că, în cadrul acestui post, a prezentat în anul 2018, împreună cu reclamantul, un punct de vedere oficial prin intermediul purtătorului său de cuvânt, în care se preciza că Comisia Europeană ar trebui să evite examinarea unui eventual ajutor de stat ilegal acordat grupului Agrofert. O astfel de situație creează o impresie obiectivă a existenţei unui conflict de interese al judecătorului Laitenberger, indiferent dacă a fost sau nu încălcată concret o normă privind conflictul de interese.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de conștiința a judecătorilor Tribunalului, rezultă din incapacitatea lor de a recunoaște importanța fundamentală a prezentei cauze în raport cu funcționarea instituțională de bază a UE, precum și cu valorile sale fundamentale și cu ajustarea procedurii și ordonanței care urma a fi pronunţată cu privire la aceste aspecte.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de independență a Camerei a opta a Tribunalului ca urmare a faptului că a aderat fără nicio critică la strategia contencioasă a Comisiei Europene prin care se urmărea evitarea controlului pe fond al actelor sale în calitate de instituție publică și a faptului că a abandonat efectiv controlul jurisdicțional al instituțiilor Uniunii Europene, inclusiv al Comisiei Europene, în ceea ce privește obligația acestora de a pune în aplicare interdicția conflictului de interese în raport cu bugetul Uniunii.

Al patrulea motiv este întemeiat pe denegarea de dreptate a recurentului de către Tribunal ca urmare a faptului că nu a permis sancționarea instituțiilor publice ale Uniunii Europene, inclusiv a Comisiei Europene, dacă acestea au violat dispoziții concrete ale dreptului UE și au încălcat valori fundamentale ale UE. Împiedicarea cetățenilor UE și a reprezentanților lor aleși de a acționa în justiție aceste instituții pentru lipsa de acțiune ar constitui o „denegare de dreptate”.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la viață al recurentului, în măsura în care Tribunalul nu a examinat susținerea dovedită a recurentului potrivit căreia viața sa ar fi amenințată ca urmare a exercitării drepturilor sale la Curte care priveşte, fie şi indirect, conflictul de interese al prim-ministrului ceh, Andrej Babiš.

Al șaselea motiv este întemeiat pe o încălcare a dreptului la un proces echitabil întemeiat pe articolul 6 alineatul (1) din CEDO și pe articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE, ca urmare, în primul rând, a lipsei unei aprecieri a majorității argumentelor reclamantului care decurg din ignorarea cantitativă, precum și din cea calitativă a argumentelor recurentului, în al doilea rând, a utilizării unei „argumentări deplasate” referitoare la câteva argumente ale reclamantului constând într-o interpretare eronată pozitivă și negativă a argumentelor reclamantului şi, în al treilea rând, a lipsei oricărei aprecieri a argumentelor reclamantului.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe o încălcare a valorii fundamentale a democrației ținând cont că tergiversarea în general de către instituțiile UE în a rezolva problema conflictului de interese al prim-ministrului ceh le este favorabilă, întrucât permite Comisiei Europene și celorlalte state membre să „obțină” mai ușor „acordul” Republicii Cehe în cadrul Consiliului European cu privire la chestiuni care sunt în interesul acestor alte state membre și al Comisiei Europene, dar nu în interesul Republicii Cehe, ceea ce diminuează efectiv valoarea voturilor pe care Republica Cehă le are în calitate de stat membru în cadrul Consiliului European.

Al optulea motiv este întemeiat pe încălcarea valorii fundamentale a statului de drept de către Tribunal, atunci când a afirmat că nu există interes ca un membru al Parlamentului unui stat membru să solicite Curții să stabilească dacă puterea executivă a UE (Comisia) respectă obligațiile care îi revin în temeiul legislației obligatorii a UE și că nu există interes în persoana unui contribuabil al Uniunii de a solicita Curții, prin intermediul reprezentantului său ales, președintele Comitetului Permanent al Republicii Cehe, să controleze legalitatea distribuirii fondurilor publice și să verifice dacă puterea executivă a UE (Comisia) respectă și pune în aplicare normele privind distribuirea corectă a banilor contribuabililor.

Al nouălea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Tribunal a valorii fundamentale a egalității în fața legii, în măsura în care UE nu ar mai fi o organizație internațională care respectă valoarea fundamentală a egalității în fața legii dacă, astfel cum pretinde Comisia și confirmă Tribunalul, anumite persoane și instituții (naționale) ar fi obligate să respecte articolul 61 din Regulamentul financiar¹ și articolul 325 alineatul (1) TFUE, în timp ce alte persoane (comisarii) și instituții (Comisia) nu ar fi ținute de respectarea acestora întrucât nu ar exista o persoană care să îi cheme în judecată în fața Curții în cazul în care aceştia din urmă ar încălca aceste articole prin omisiunea lor constând în nerespectarea obligațiilor care rezultă din articolele respective.

Al zecelea motiv este întemeiat pe o încălcare a valorii fundamentale a statului de drept, întrucât refuzul de a acționa, care încalcă valorile fundamentale ale Uniunii, nu poate fi reparat prin refuzul continuu al Comisiei de a acționa.

Al unsprezecelea motiv este întemeiat pe încălcarea principiilor comune sistemelor juridice ale statelor membre, și anume principiul interzicerii conflictului de interese al funcționarilor publici, inclusiv al membrilor guvernului, care implică de asemenea o punere în aplicare efectivă a acestui principiu, care, la rândul său, presupune posibilitatea ca o persoană care are un interes diferit de cel al unei instituții a Uniunii Europene, inclusiv a Comisiei Europene, de a introduce o acțiune pentru lipsa punerii efective în aplicare a interdicției conflictului de interese de către Comisia Europeană.

____________

¹ Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO 2018, L 193, p.1).