Cauza C‑382/21 P
Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
împotriva
The KaiKai Company Jaeger Wichmann GbR
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 27 februarie 2024
„Recurs – Proprietate intelectuală – Desene sau modele industriale comunitare – Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (TCB) – Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală – Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale – Articolul 4 – Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Articolul 41 – Cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial – Drept de prioritate – Revendicare a priorității întemeiată pe o cerere internațională depusă în temeiul TCB – Termen – Interpretare conformă cu articolul 4 din această convenție – Limite”
1. Acorduri internaționale – Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale – Acord privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerț (TRIPs) – Efect direct – Lipsă – Interpretare conformă – Limite
[Acordul TRIPs, art. 2 alin. (1)]
(a se vedea punctele 59-64, 68, 70 și 74)
2. Desene sau modele industriale comunitare – Cerere de înregistrare – Drept de prioritate – Imposibilitate a unui operator de a se prevala în mod direct de Convenția de la Paris
[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 41 alin. (1)]
(a se vedea punctul 69)
3. Desene sau modele industriale comunitare – Cerere de înregistrare – Drept de prioritate – Formulare clară și caracter exhaustiv ale dispoziției de drept derivat al Uniunii privind dreptul de prioritate
[Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 41 alin. (1)]
(a se vedea punctele 74-77)
4. Desene sau modele industriale comunitare – Cerere de înregistrare – Drept de prioritate – Revendicare a priorității întemeiată pe o cerere depusă în temeiul tratatului de cooperare în domeniul brevetelor – Termen de prioritate – Posibilitate de a revendica prioritatea unei cereri internaționale de brevet anterioare la depunerea unei cereri de desen sau model industrial ulterioare într‑un termen de 12 luni – Excludere
[Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, art. 2 lit. (i), (ii), (vii); Regulamentul nr. 6/2002 al Consiliului, art. 41 alin. (1)]
(a se vedea punctele 78-85)
Rezumat
Prin admiterea recursului formulat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) împotriva hotărârii Tribunalului în cauza The KaiKai Company Jaeger Wichmann/EUIPO (Aparate și echipament pentru gimnastică sau sport)(1), Marea Cameră a Curții aduce precizări cu privire la delimitarea dintre efectul direct al acordurilor internaționale și interpretarea actelor de drept derivat conformă cu aceste acorduri și se pronunță cu privire la limitele unei asemenea interpretări conforme.
La 24 octombrie 2018, reclamanta, The KaiKai Company Jaeger Wichmann GbR, a solicitat EUIPO înregistrarea a 12 desene sau modele industriale comunitare, revendicând un drept de prioritate întemeiat pe o cerere internațională de brevet depusă la 26 octombrie 2017 în temeiul Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor (TCB)(2).
EUIPO a admis cererea de înregistrare, dar a refuzat dreptul de prioritate, pentru motivul că data depunerii cererii internaționale anterioare preceda cu mai mult de șase luni data depunerii cererii de înregistrare. Astfel, articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002(3) prevede că persoana care a depus în mod corespunzător o cerere de înregistrare a unui desen sau model industrial sau a unui model de utilitate anterioară beneficiază, la depunerea cererii de desen sau model industrial posterioare, de un drept de prioritate pentru o perioadă de șase luni de la data de depunere a primei cereri. Or, EUIPO a considerat că, deși o cerere internațională depusă în temeiul TCB putea în principiu să fundamenteze un drept de prioritate în temeiul articolului 41 alineatul (1), dat fiind că definiția largă a noțiunii de „brevet” care figurează la articolul 2 din TCB cuprindea și modelele de utilitate vizate la articolul 41 alineatul (1) menționat, revendicarea unui astfel de drept de prioritate era de asemenea supusă unui termen de șase luni, care nu fusese respectat în speță.
Prin hotărârea din 14 aprilie 2021, Tribunalul a anulat decizia EUIPO. Acesta a statuat că articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 conținea o lacună, întrucât nu stabilea termenul pentru revendicarea priorității unei „cereri internaționale de brevet” în cadrul unei cereri ulterioare de desen sau model industrial. Tribunalul a apreciat că această dispoziție avea drept finalitate să asigure conformitatea acestui regulament cu obligațiile care decurg din articolul 4 din Convenția de la Paris(4) și, prin urmare, că această lacună trebuia acoperită prin aplicarea articolului 4 menționat. Tribunalul a considerat în esență că, în temeiul articolului 4 menționat, natura dreptului anterior era cea care determina durata unui asemenea termen de prioritate, astfel încât acest termen era de 12 luni. Prin urmare, acesta a concluzionat că EUIPO a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că termenul aplicabil revendicării priorității în cauză era de 6 luni.
La 23 iunie 2021, EUIPO a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002. Prin intermediul acestui motiv, EUIPO reproșează în esență Tribunalului că a efectuat o aplicare directă a articolului 4 din Convenția de la Paris, înlăturând aplicarea dispoziției clare și exhaustive a acestui articol 41 alineatul (1), pentru a o înlocui cu o interpretare eronată a articolului 4 menționat.
Prin înscrisul depus la aceeași dată, EUIPO a solicitat admiterea recursului său, în conformitate cu articolul 58a al treilea paragraf din statut. Prin Ordonanța din 10 decembrie 2021(5), Curtea a hotărât să admită recursul.
Aprecierea Curții
În primul rând, în ceea ce privește efectele Convenției de la Paris în ordinea juridică a Uniunii, mai întâi, Curtea amintește că, deși această convenție nu a fost încheiată de Uniune, normele enunțate de anumite articole din aceasta, printre care articolul 4, sunt încorporate în Acordul TRIPS(6), care a fost încheiat de Uniune. Prin urmare, trebuie să se considere că aceste norme produc aceleași efecte ca cele produse de Acordul TRIPS.
În continuare, Curtea precizează că, având în vedere natura și economia lor, dispozițiile Acordului TRIPS sunt lipsite de efect direct. În plus, articolul 4 din Convenția de la Paris nu se încadrează nici în cele două situații excepționale în care particularii se pot prevala în mod direct de stipulațiile acordurilor OMC în fața instanței Uniunii. Astfel, pe de o parte, articolul 41 din Regulamentul nr. 6/2002 nu face nicio trimitere expresă la acest articol 4. Pe de altă parte, articolul 41 menționat nu urmărește să pună în aplicare, în ordinea juridică a Uniunii, o obligație specială asumată în cadrul acordurilor OMC. Dimpotrivă, acest regulament constituie expresia voinței legiuitorului Uniunii de a adopta, pentru unul dintre drepturile de proprietate industrială acoperite de Convenția de la Paris, o abordare proprie ordinii juridice a Uniunii, prin stabilirea unui regim specific de protecție unitară și indivizibilă a desenelor sau modelelor industriale comunitare pe teritoriul acesteia, din care face parte integrantă dreptul de prioritate prevăzut la articolul 41 menționat.
Curtea deduce din aceasta că normele enunțate la articolul 4 din Convenția de la Paris sunt lipsite de efect direct și, prin urmare, nu pot crea pentru particulari drepturi de care aceștia se pot prevala în mod direct în temeiul dreptului Uniunii. În consecință, dreptul de prioritate pentru a depune o cerere de desen sau model industrial comunitar este reglementat de articolul 41 din Regulamentul nr. 6/2002, fără ca operatorii economici să poată invoca în mod direct acest articol 4.
În sfârșit, Curtea subliniază totuși că, din moment ce Acordul TRIPS este obligatoriu pentru Uniune și, prin urmare, primează față de actele de drept derivat al Uniunii, acestea din urmă trebuie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu prevederile acordului respectiv. Rezultă că Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat, în măsura posibilului, în conformitate cu normele enunțate de articolele din Convenția de la Paris, printre care în special articolul 4 din aceasta, care sunt încorporate în Acordul TRIPS.
În al doilea rând, Curtea constată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, întrucât a depășit în mod vădit limitele unei interpretări conforme a articolului 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 și a efectuat, în realitate, o aplicare directă a articolului 4 din Convenția de la Paris, după cum a fost interpretat de această instanță, în detrimentul modului clar de redactare a articolului 41 alineatul (1) menționat și cu neluarea în considerare a caracterului exhaustiv al acestuia din urmă.
Astfel, din modul de redactare clar și din caracterul exhaustiv ale articolului 41 alineatul (1) menționat rezultă în mod neechivoc că, pe de o parte, o cerere internațională depusă în temeiul TCB poate constitui temeiul unui drept de prioritate, în conformitate cu această dispoziție, numai în măsura în care cererea internațională în discuție are ca obiect un model de utilitate și, pe de altă parte, termenul pentru revendicarea acestui drept de prioritate în temeiul unei asemenea cereri este cel de șase luni, stabilit în mod expres de dispoziția menționată.
În al treilea rând, în ceea ce privește interpretarea reținută de Tribunal a articolului 4 din Convenția de la Paris, potrivit căreia această dispoziție permite revendicarea priorității unei „cereri internaționale de brevet” anterioare la depunerea unei cereri de desen sau model industrial ulterior într‑un termen de 12 luni, Curtea arată că această interpretare este de asemenea afectată de erori de drept.
Astfel, din coroborarea secțiunilor A, C și E ale acestui articol 4 rezultă că acesta nu permite o asemenea revendicare a priorității și, așadar, a fortiori, nu prevede norme referitoare la termenul acordat deponentului în acest scop. Prin urmare, numai o cerere internațională depusă în temeiul TCB privind un model de utilitate poate da naștere unui drept de prioritate pentru o cerere de desen sau model industrial în temeiul acestui articol 4, iar aceasta în termenul de șase luni prevăzut în secțiunea E alineatul (1).
Având în vedere toate aceste elemente, Curtea admite motivul unic de recurs, anulează hotărârea Tribunalului și se pronunță asupra acțiunii în primă instanță, respingând‑o.