Cauza T‑378/10

Masco Corp. și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile – Încălcare unică”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013

1.      Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noţiune – Înțelegere globală – Criterii – Obiectiv unic – Modalități de săvârșire a încălcării – Irelevanță

[art. 101 alin. (1) TFUE]

2.      Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Răspundere stabilită în sarcina unei întreprinderi ca urmare a participării la încălcare, privită în ansamblu – Condiții

[art. 101 alin. (1) TFUE]

3.      Înțelegeri – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Noţiune – Calificare drept încălcare unică – Marja de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 101 alin. (1) TFUE]

1.      În materia concurenței, încălcarea articolului 101 alineatul (1) TFUE poate rezulta nu numai din acorduri sau din practici concertate care sunt izolate și care trebuie sancționate în calitate de încălcări distincte, ci și dintr‑o serie de acte sau dintr‑un comportament continuu, astfel încât, în mod întemeiat, componentele acestora pot fi considerate elemente constitutive ale unei încălcări unice.

În această privință, referitor la constatarea existenței unei încălcări unice, Comisia are competența să stabilească faptul că acordurile sau practicile concertate în discuție, care privesc bunuri, servicii sau teritorii distincte, se înscriu într‑un plan de ansamblu pus în aplicare în mod conștient de întreprinderile în cauză în vederea realizării unui obiectiv anticoncurențial unic. Legăturile complementare dintre acorduri sau practici concertate constituie indicii obiective ale existenței unui plan de ansamblu. Comisia trebuie să examineze toate elementele factuale care pot să dovedească sau să repună în discuție planul de ansamblu menționat.

Comisia nu săvârșește o eroare de drept în cazul în care concluzionează în sensul existenței unei încălcări unice pe baza constatării existenței unui plan de ansamblu urmărit de întreprinderile în cauză ca fiind cel al cărui obiectiv unic este de a permite fabricanților a trei subgrupe de produse complementare coordonarea, în cadrul aceluiași sistem de distribuție pe trei niveluri, a creșterilor de prețuri pe care le facturează distribuitorilor cu ridicata care sunt clienții lor comuni și care dispun de o putere importantă de negociere.

Această concluzie nu poate fi infirmată printr‑o pretinsă lipsă de identitate între întreprinderile care participă la practicile ilicite. Astfel, această identitate nu constituie o condiție de existență a încălcării ca atare, ci doar un indiciu printre altele care trebuie luat în considerare de Comisie în cadrul stabilirii existenței unui plan de ansamblu sau a unor încălcări separate. Mai mult, împrejurarea că întreprinderile în cauză furnizează produse care aparțin unor piețe distincte și care nu sunt substituibile nu este de natură să excludă existența unei încălcări unice. Astfel, constatarea existenței unei asemenea încălcări presupune, prin definiție, diversitatea produselor sau a teritoriilor afectate de comportamentele anticoncurențiale. Aceeași concluzie este valabilă atunci când practicile ilicite au început la date diferite, în funcție de statele membre și de subgrupele de produse vizate, din moment ce există numeroase suprapuneri materiale, geografice și temporale între practicile ilicite privind produsele respective.

(a se vedea punctele 21-23, 29, 32, 59, 67 și 79)

2.      În materia concurenței, în ceea ce privește constatarea participării unei întreprinderi la o încălcare unică, Comisia are obligația de a dovedi că întreprinderea respectivă intenționa să contribuie prin propriul comportament la obiectivul unic urmărit de toți participanții și că avea cunoștință despre comportamentele ilicite preconizate sau puse în aplicare de alte întreprinderi în urmărirea aceluiași obiectiv sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și că era pregătită să accepte riscul care decurge din acestea. Comisia are dreptul să stabilească în sarcina unei întreprinderi răspunderea pentru toate comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și, prin urmare, pentru această încălcare în totalitate numai dacă se demonstrează că această întreprindere a participat în mod direct la toate comportamentele anticoncurențiale sau atunci când aceasta a participat doar la o parte a acestora, dar a cunoscut toate celelalte comportamente ilicite preconizate sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere în urmărirea acelorași obiective sau a putut să le prevadă în mod rezonabil și a fost pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea.

Comisia nu săvârșește o eroare de drept atunci când consideră că simplul fapt că fiecare participant poate avea un rol adaptat cazului său specific nu exclude răspunderea acestuia pentru încălcare în ansamblu, din moment ce această întreprindere avea cunoștință despre comportamentele ilicite ale celorlalți participanți sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurgea din acestea.

(a se vedea punctele 24-26, 28 și 29)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 57)