Cerere de decizie preliminară introdusă de Satakunnan käräjäoikeus (Finlanda) la 12 iulie 2013 – Sähköalojen ammattiliitto ry/Elektrobudowa Spolka Akcyjna
(Cauza C-396/13)
Limba de procedură: finlandeza
Instanța de trimitere
Satakunnan käräjäoikeus
Părțile din procedura principală
Reclamant: Sähköalojen ammattiliitto ry
Pârâtă: Elektrobudowa Spolka Akcyjna
Întrebările preliminare
1.1 Un sindicat care acţionează în interesul lucrătorilor poate invoca direct t articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ca izvor de drept împotriva unui prestator de servicii dintr-un alt stat membru, în cazul în care prevederea despre care se pretinde că este contrară articolului 47 (articolul 84 din Codul muncii polonez) este o prevedere pur naţională?
1.2 În cadrul unei proceduri judiciare având ca obiect creanţele scadente în statul în care este efectuată munca în sensul Directivei 96/71/CE1 , rezultă din dreptul Uniunii, în special din principiul protecţiei jurisdicționale efective, consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi la articolul 5 alineatul (2) şi la articolul 6 din directiva menţionată, coroborat cu libertatea de asociere sindicală garantată de articolul 12 din Carta drepturilor fundamentale, rezultă că instanţa naţională trebuie să lase neaplicată o prevedere din Codul muncii al statului de origine al lucrătorilor, care se opune cesiunii creanţelor salariale către un sindicat din statul în care este efectuată munca în vederea recuperării lor de către acest sindicat, în cazul în care prevederea corespunzătoare a statului în care este efectuată munca permite cesiunea creanţei salariale scadente în vederea recuperării sale şi prin urmare transmiterea calităţii procesuale active unui sindicat la care sunt afiliaţi toţi lucrătorii care şi-au cesionat creanţa în vederea recuperării?
1.3 Clauzele Protocolului nr. 30 la Tratatul de la Lisabona trebuie interpretate în sensul că trebuie luate în considerare inclusiv alte instanțele judecătorești naționale decât cele din Polonia sau Regatul Unit, dacă litigiul în discuţie prezintă o legătură strânsă cu Polonia şi în special dacă legislaţia aplicabilă contractelor de muncă este cea poloneză? Cu alte cuvinte: protocolul polono-britanic împiedică o instanţă judecătorească finlandeză să constate faptul că acte cu putere de lege sau acte administrative, practici sau măsuri administrative adoptate de Polonia încalcă drepturile fundamentale, libertăţile şi principiile proclamate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?
1.4. Luând în considerare articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul Roma I trebuie interpretat în sensul că interzice aplicarea unei reglementări naţionale a unui stat membru care interzice cesiunea de creanţe şi de drepturi care rezultă dintr-un raport de muncă?
1.5. Articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul Roma I trebuie interpretat în sensul că legislaţia aplicabilă cesiunii de creanţe rezultate din contractul de muncă este legislaţia care, potrivit Regulamentului Roma I, este aplicabilă contractului de muncă în discuţie, fără să fie relevant faptul dacă prevederile unei alte legislaţii au de asemenea efecte asupra conţinutului unui drept individual?
1.6. Articolul 3 din Directiva 96/71 trebuie interpretat în lumina articolelor 56 şi 57 TFUE în sensul că noţiunea de salariu minim cuprinde tariful orar de bază în funcţie de încadrarea în categorii salariale, salariul garantat pentru munca în acord, indemnizaţia de concediu, diurna fixă şi indemnizația pentru drumul zilnic către locul de muncă (denumită în continuare „indemnizația pentru drumul la muncă”), astfel cum aceste condiţii de lucru sunt stabilite în convenţia colectivă cu aplicabilitate generală care intră sub incidența anexei la directivă?
1.6.1 Articolele 56 [şi 57] TFUE şi/sau articolul 3 din Directiva 96/71/CE trebuie interpretate în sensul că împiedică statele membre, în calitate de aşa-numite state gazdă, ca prin reglementările lor naţionale (convenţia colectivă general valabilă) să impună prestatorilor de servicii din alte state membre obligația de a plăti indemnizația pentru drumul la muncă şi diurnă lucrătorilor detaşaţi pe teritoriul [statului gazdă], ținând cont de faptul că potrivit legislației naţionale în cauză se consideră că lucrătorul detaşat călătorește în interes de serviciu pe întreaga durată a detaşării sale, astfel încât are dreptul indemnizația pentru drumul la muncă şi la diurnă?
1.6.2 Articolele 56 şi 57 TFUE şi/sau articolul 3 din Directiva 96/71/CE trebuie interpretate în sensul că împiedică o instanţă naţională să refuze recunoaşterea unei eventuale încadrări a lucrătorilor în categorii salariale create şi aplicate de o societate dintr-un alt stat membru în statul său de origine, dacă o astfel de încadrare a fost efectuată?
1.6.3 Articolele 56 şi 57 TFUE şi/sau articolul 3 din Directiva 96/71/CE trebuie interpretate în sensul că permit unui angajator dintr-un alt stat membru să stabilească în mod valabil şi obligatoriu pentru instanţa din statul în care este efectuată munca, încadrarea lucrătorilor în categorii salariale, în cazul în care într-o convenţie colectivă cu aplicabilitate generală din statul în care este efectuată munca se prevede o altă încadrare în categorii salariale din punctul de vedere al rezultatului final, sau poate statul membru gazdă în care au fost detaşaţi lucrătorii prestatorului de servicii originar din celălalt stat membru să îi impună prestatorului de servicii să respecte prevederile privind încadrarea lucrătorilor în categoriile salariale?
1.6.4 La interpretarea în lumina articolelor 56 şi 57 TFUE a articolului 3 din Directiva 96/71/CE trebuie să se considere cazarea pe care trebuie să o suporte angajatorul în temeiul convenţiei colective menţionate la întrebarea preliminară 1.6, precum şi tichetele de masă pe care prestatorul de servicii provenit dintr-un alt stat membru le acordă în temeiul contractului de muncă ca fiind o despăgubire pentru cheltuielile efectuate în urma detașării sau acestea sunt incluse în noţiunea de salariu minim în sensul articolului 3 alineatul (1) din directivă?
1.6.5 Prevederile articolului 3 din Directiva 96/71/CE coroborate cu cele ale articolele 56 şi 57 TFUE trebuie interpretate în sensul că trebuie să se considere că o convenţie colectivă cu aplicabilitate generală a statului membru în care este efectuată munca trebuie considerată justificată pe motive de ordine publică în cadrul interpretării întrebării privind plata în acord, despăgubirea pentru timpul de drum şi diurna?
____________1 Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29).