Acţiune introdusă la 7 iunie 2007 - Eurallumina/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-207/07)

Limba de procedură: engleza

Părţile

Reclamantă: Eurallumina SpA (Portoscuso, Italia) (reprezentanţi: L. Martin Alegi, R. Denton și E. Cormack, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Fie:

să se anuleze în întregime decizia litigioasă; sau

să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunţat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puţin nu trebuie rambursată; sau

să se anuleze în întregime decizia litigioasă și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunţat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puţin să nu fie recuperată; sau

să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.

-    Fie:

să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina; sau

să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunţat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puţin nu trebuie rambursată; sau

să se anuleze articolele 1, 4, 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina și să se dispună că prezenta scutire autorizată prin Decizia 2001/224/CEE a Consiliului este valabilă până la 31 decembrie 2006 și că nicio sumă la care a renunţat statul italian nu trebuie considerată ajutor de stat ilegal sau cel puţin nu trebuie rambursată; sau

să se dispună recuperarea a maximum 3 EUR pe tonă.

în subsidiar, să se modifice articolele 5 și 6 din decizia litigioasă în măsura în care se referă la Eurallumina astfel încât, în conformitate cu prezenta scutire, până la 31 decembrie 2006, să nu se ramburseze nicio sumă la care a renunţat statul italian; și

să se dispună obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele şi principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2007) 286 final din 7 februarie 2007, prin care Comisia a stabilit că scutirile de la plata accizelor acordate de Franţa, Irlanda și Italia de la 1 ianuarie 2004 pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil în producţia de alumină reprezintă ajutoare de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE și că o anumită parte din aceste ajutoare este incompatibilă cu piaţa comună.

În susţinerea cererii sale, reclamanta arată că nu reprezintă ajutor de stat continuarea scutirii de la plata accizelor pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producţia de alumină în Sardinia și după intrarea în vigoare a Directivei 2003/96/CE¹ a Consiliului la 1 ianuarie 2004, întrucât articolul 18 alineatul (1) din directivă și anexa II la aceasta prevăd în mod expres că această scutire, aprobată prin Decizia 2001/224/CE² a Consiliului, este valabilă până la 31 decembrie 2006. În opinia reclamantei, Directiva 2003/93/CE validează în mod expres scutirea de la plata accizelor, acordată reclamantei până la 31 decembrie 2006.

În plus, reclamanta susţine că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este o măsură selectivă la prima vedere, aceasta este justificată de "natura și logica de ansamblu" atât ale normelor comunitare cât și ale sistemului fiscal italian și astfel nu reprezintă ajutor de stat.

Mai mult, reclamanta arată că, deși scutirea aprobată prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este considerată ajutor de stat, aceasta îndeplinește condiţiile unei excepţii de la interdicţia prevăzută în articolul 87 alineatul (1) CE, conform normelor privind ajutoarele pentru mediu³.

În sfârșit, reclamanta afirmă că, declarând că aplicarea unei scutiri de la plata accizelor a uleiurilor minerale utilizate drept combustibil pentru producţia de alumină, printre altele, în Sardinia, era un ajutor de stat recuperabil de la 1 ianuarie 2004, Comisia a încălcat principiile încrederii legitime, al securităţii juridice, al prezumţiei de validitate, al legii speciale, al efectului util și al bunei administrări, întrucât reclamanta era îndreptăţită să presupună că scutirea aprobată până la 31 decembrie 2006 prin Decizia 2001/224/CE a Consiliului este un act comunitar valid din punct de vedere juridic și că orice măsură dispusă de autorităţile italiene pentru punerea în aplicare a deciziei și faptul că reclamanta s-a întemeiat pe aceasta nu conduc la un rezultat nelegal.

____________

¹ - Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

² - Decizia Consiliului 2001/224/CE din 12 martie 2001 privind cotele reduse ale accizelor și scutirile de la aceste accize pentru unele uleiuri minerale utilizate în anumite scopuri (JO L 84, 23.3.2001, p. 23).

³ - Linii directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului (OJ C 37, 3.2.2001, p. 3), în special punctul 51 alineatul (1) literele (a) și (b).