HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
23 noiembrie 2023(*)
„Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Regulamentul (UE) nr. 952/2013 – Articolul (42) alineatul (1) – Obligația statelor membre de a prevedea sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare în caz de încălcare a legislației vamale – Declarație incorectă privind țara de origine a mărfurilor importate – Reglementare națională care prevede o amendă echivalentă cu 50 % din deficitul de colectare a taxelor vamale – Principiul proporționalității”
În cauza C‑653/22,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria), prin decizia din 10 octombrie 2022, primită de Curte la 18 octombrie 2022, în procedura
J. P. Mali Kerékpárgyártó és Forgalmazó Kft.
împotriva
Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul C. Lycourgos (raportor), președinte de cameră, doamna O. Spineanu‑Matei, domnii J.‑C. Bonichot și S. Rodin și doamna L. S. Rossi, judecători,
avocat general: domnul P. Pikamäe,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul maghiar, de domnul M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de V. Bottka și F. Moro, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între J. P. Mali Kerékpárgyártó és Forgalmazó Kft. (denumită în continuare „J. P. Mali”), pe de o parte, și Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatósága (Direcția de soluționare a contestațiilor din cadrul Administrației Naționale Fiscale și Vamale, Ungaria) (denumită în continuare „Direcția de soluționare a contestațiilor”), pe de altă parte, în legătură cu o amendă aplicată J. P. Mali ca urmare a declarației incorecte privind țara de origine a mărfurilor importate.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Considerentele (9) și (38) ale Regulamentului nr. 952/2013 enunță:
„(9) Uniunea [Europeană] se bazează pe o uniune vamală. Este recomandabil, atât în interesul operatorilor economici, cât și al autorităților vamale din Uniune, să se reunească dispozițiile legislației vamale în vigoare într‑un cod. Întemeiat pe conceptul unei piețe interne, codul respectiv ar trebui să conțină normele și procedurile generale care să asigure aplicarea măsurilor tarifare și a altor măsuri de politică comună introduse la nivelul Uniunii în legătură cu schimburile comerciale cu mărfuri între Uniune și țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Uniunii […]
[…]
(38) Este oportun să se țină seama de buna‑credință a persoanei în cauză, în cazurile în care o datorie vamală a luat naștere în urma nerespectării legislației vamale, și să se minimizeze impactul neglijenței din partea debitorului.”
4 Articolul 15 din acest regulament, intitulat „Furnizarea de informații autorităților vamale”, prevede:
„(1) Orice persoană implicată direct sau indirect în îndeplinirea formalităților vamale sau în controalele vamale furnizează autorităților vamale, la cererea acestora și în termenul fixat, toate documentele și informațiile solicitate, într‑o formă adecvată, și întreaga asistență necesară pentru îndeplinirea formalităților sau efectuarea controalelor.
(2) La depunerea unei declarații vamale, […] persoana în cauză răspunde în ansamblu de:
(a) corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație […];
(b) autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document justificativ al declarației […];
[…]
În cazul în care depunerea declarației […] se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, […] reprezentantul vamal se află și el sub incidența obligațiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat.”
5 Articolul 42 din regulamentul menționat, intitulat „Aplicarea sancțiunilor”, prevede la alineatul (1):
„Fiecare stat membru prevede sancțiuni în caz de încălcare a legislației vamale. Aceste sancțiuni sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.”
6 Articolul 79 din același regulament, intitulat „Datoria vamală care ia naștere prin nerespectare”, prevede:
„(1) În cazul mărfurilor supuse unor taxe la import, o datorie vamală la import ia naștere în cazul nerespectării uneia dintre următoarele:
(a) o obligație stabilită în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor neunionale pe teritoriul vamal al Uniunii, […]
[…]
(3) În cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), debitorul este oricare dintre următoarele persoane:
(a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligațiile în cauză;
[…]”
7 Articolul 124 din Regulamentul nr. 952/2013, intitulat „Stingerea”, prevede:
„(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor în vigoare cu privire la nerecuperarea cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale în caz de insolvabilitate a debitorului constatată pe cale judiciară, datoria vamală la import sau la export se stinge în următoarele cazuri:
[…]
(b) prin plata cuantumului taxelor la import sau la export;
[…]
(h) în cazul în care datoria vamală a luat naștere în temeiul articolului 79 sau al articolului 82 și sunt întrunite condițiile de mai jos:
(i) nerespectarea care a dus la nașterea datoriei vamale nu a avut consecințe semnificative asupra funcționării corecte a regimului declarat și nu constituie o tentativă de fraudă;
(ii) toate formalitățile necesare pentru reglementarea situației mărfurilor sunt îndeplinite ulterior;
[…]
(k) în cazul în care, sub rezerva alineatului (6), datoria vamală a luat naștere în temeiul articolului 79 și se furnizează autorităților vamale dovada că mărfurile nu au fost utilizate sau consumate și au fost scoase în afara teritoriului vamal al Uniunii.
[…]
(6) În cazul menționat la alineatul (1) litera (k), datoria vamală nu este stinsă în privința oricărei persoane care a comis o tentativă de fraudă.
[…]”
Dreptul maghiar
8 Articolul 2 punctul 6 din az uniós vámjog végrehajtásáról szóló 2017. évi CLII. törvény (Vámtörvény) (Legea nr. CLII din 2017 privind aplicarea dreptului vamal al Uniunii), în versiunea în vigoare la momentul adoptării deciziei administrative care face obiectul litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind vămile”), definea noțiunea de „deficit de colectare a taxelor vamale” după cum urmează:
„diferența dintre cuantumul taxelor și al altor impozite datorate și cuantumul, inferior acestuia, al taxelor și al altor impozite notificate, precum și cuantumul taxelor și altor impozite datorate, dar nenotificate, cu excepția cazului în care rezultă din încălcarea legii sau din aprecierea incorectă a datelor disponibile de către autoritățile vamale, cu excluderea cazurilor de admitere fără verificare; […]”
9 Această definiție a fost modificată după cum urmează, cu efect de la 28 iulie 2022:
„diferența dintre cuantumul taxelor și al altor impozite datorate și cuantumul, inferior acestuia, al taxelor și al altor impozite notificate, precum și cuantumul taxelor și altor impozite datorate, dar nenotificate, cu excepția cazului în care rezultă din încălcarea legii sau din aprecierea incorectă a datelor disponibile de către autoritățile vamale, cu excluderea cazurilor de admitere fără verificare, cu precizarea că […] nici o datorie vamală stinsă în temeiul articolului 124 alineatul (1) litera (h) sau litera (k) din [Regulamentul nr. 952/2013], nici o datorie vamală mai mică de 10 de euro născută ca urmare a unei încălcări legate de supravegherea vamală sau de o chestiune de administrare vamală nu constituie un deficit de colectare a taxelor vamale.”
10 Potrivit articolului 84 din Legea privind vămile:
„(1) […]
a) Autoritatea vamală competentă impune o amendă administrativă vamală în cazul unor încălcări legate de depunerea declarațiilor vamale ale mărfurilor, de corectitudinea datelor înscrise în declarația de mărfuri, […]
[…]
(2) […]
a) aa) Se consideră că încălcarea menționată la alineatul (1) litera a) a fost săvârșită în special în cazul în care declarantul, la momentul depunerii declarației vamale […] nu asigură corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în declarație […].
[…]
(8) În cazul în care încălcările prevăzute la alineatul (1) sau o nerespectare legată de acestea conduc la nașterea unui deficit de colectare a taxelor vamale, este necesar – sub rezerva dispozițiilor prevăzute la alineatele (12) și (13), la articolul 85 alineatele (1), (3) și (4) și la articolul 86 – să se stabilească o amendă vamală în cuantum echivalent cu 50 % din acest deficit de colectare a taxelor vamale.
[…]
(10) În cazul în care încălcările prevăzute la alineatul (1) sau o nerespectare legată de acestea nu conduc la nașterea unui deficit de colectare a taxelor vamale, este necesar – sub rezerva dispozițiilor prevăzute la alineatele (12) și (13), la articolul 85 alineatele (1), (3) și (4) și la articolul 86 – să se stabilească o amendă administrativă vamală în cuantum echivalent:
a) în cazul unei încălcări prevăzute la alineatul (1) litera a), cu 100 000 [de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 270 de euro)] pentru o persoană fizică și 500 000 HUF [(aproximativ 1 350 de euro)] pentru orice altă persoană;
[…]”
11 Articolul 85 din această lege prevede:
„(1) Dacă autoritatea vamală stabilește:
a) că încălcarea sau omisiunea conexă nu a fost săvârșită prin falsificarea sau distrugerea unor documente justificative, evidențe sau registre;
b) că nu a rezultat niciun deficit de colectare a taxelor vamale ca urmare a încălcării sau a omisiunii ori că datoria vamală rezultată nu depășește 30 000 HUF [(aproximativ 80 de euro)] în cazul unei persoane fizice sau 150 000 HUF [(aproximativ 400 de euro)] în cazul unei persoane juridice și
c) că persoana în cauză a săvârșit o nerespectare sau o omisiune dintre cele definite la articolul 84 alineatul (1) pentru prima dată în cursul anului care precedă constatarea nerespectării sau omisiunii respective,
autoritatea vamală evită aplicarea unei amenzi și adresează un avertisment persoanei în cauză.
[…]
(3) Cu excepția dispozițiilor alineatului (4), nu se poate impune nicio amendă administrativă vamală în cadrul prezentării unei declarații vamale a mărfurilor, în legătură cu corectitudinea datelor din această declarație, în cazul în care declarantul solicită modificarea declarației menționate […].
(4) În cazul în care […] declarantul solicită modificarea declarației vamale a mărfurilor după ce autoritatea vamală și‑a început controlul ulterior, dar înainte de raportul care conține concluziile controlului ulterior, pe baza informațiilor privind drepturile și alte taxe furnizate cu privire la întinderea controlului, se aplică 50 % din cuantumul amenzii care poate fi stabilit în conformitate cu articolul 84 alineatele (8), (10) și (13) sub forma unei amenzi administrative vamale, cu excepția dispozițiilor alineatului (1) și ale articolului 86.”
12 Articolul 86 din legea menționată prevede:
„În cazul în care încălcarea sau omisiunea este săvârșită prin falsificarea sau distrugerea unor documente, evidențe și registre și, în consecință, ia naștere o obligație de plată a unor taxe și alte sarcini, cuantumul amenzii administrative vamale este de 200 % din obligația de plată a taxelor și a altor cheltuieli suportate. […]”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
13 Societatea de drept maghiar J. P. Mali a importat, în anii 2017 și 2018, biciclete și componente pentru biciclete achiziționate de la societăți cu sediul în Taiwan. În vederea punerii în liberă circulație a acestor mărfuri, reprezentantul său vamal, ZeMeX Kereskedelmi és Szállítmányozó Kft., a depus declarații vamale indicând că mărfurile respective erau originare din Taiwan.
14 La Nemzeti Adó- és Vámhivatal Baranya Megyei Adó- és Vámigazgatósága (Direcția Fiscală și Vamală a Departamentului Baranya din cadrul Administrației Naționale Fiscale și Vamale, Ungaria) (denumită în continuare „autoritatea vamală de prim grad”) a constatat că bicicletele și piesele pentru biciclete importate proveneau în realitate din China, astfel încât importul lor ar fi trebuit să determine perceperea unei taxe antidumping. În consecință, prin deciziile din 10 decembrie 2020, rămase definitive la 29 decembrie 2020, această autoritate a solicitat J. P. Mali, în temeiul datoriei sale vamale, plata unei sume de 26 077 000 HUF (aproximativ 70 000 de euro), pe care a plătit‑o reprezentantul vamal al acestei societăți.
15 Pe baza unor elemente colectate cu ocazia unui control ulterior efectuat la J. P. Mali, autoritatea vamală de prim grad a apreciat că societatea menționată, în calitate de parte contractantă la tranzacție, trebuia să dispună de informații cu privire la împrejurările în care au fost achiziționate mărfurile în cauză. Procesul‑verbal de control al acesteia se întemeia în special pe un raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) din care rezulta că societatea cu sediul în Taiwan repertoriată ca exportator al mărfurilor respective era implicată în declarații false cu privire la originea unor piese pentru biciclete chinezești.
16 Considerând că J. P. Mali a săvârșit încălcarea prevăzută la articolul 84 alineatul (1) litera a) și alineatul (2) litera a) punctul aa) din Legea privind vămile, autoritatea vamală de prim grad i‑a aplicat, în conformitate cu articolul 84 alineatul (8) din această lege, o amendă administrativă vamală în cuantum de 13 039 000 HUF (aproximativ 35 000 de euro).
17 J. P. Mali a contestat decizia autorității vamale menționate la Direcția de soluționare a contestațiilor. Aceasta a respins contestația prin decizia din 22 aprilie 2021 pentru motivul că revenea J. P. Mali sarcina de a declara în mod corect originea mărfurilor și că, în calitate de distribuitor de biciclete, trebuia să cunoască dispozițiile aplicabile activității sale, printre care cele în materia taxelor antidumping, și să își aleagă partenerii contractuali, inclusiv exportatorii din țări terțe, cu precauția necesară. Caracterul incorect al declarațiilor vamale ar face parte din riscul comercial suportat în mod normal de persoana obligată să plătească taxele vamale.
18 Direcția de soluționare a contestațiilor a apreciat, pe de altă parte, în decizia amintită că amenda aplicată J. P. Mali se întemeia pe o aplicare corectă a Legii privind vămile și nu încălca dreptul Uniunii.
19 În această privință, aceasta a constatat că, din cauza indicării incorecte a țării de origine, valoarea în vamă a mărfurilor în cauză fusese stabilită la un cuantum semnificativ mai redus decât valoarea reală a mărfurilor respective, ceea ce a condus la un deficit de colectare a taxelor vamale. A considerat că, în temeiul articolului 2 punctul 6 și al articolului 84 alineatul (8) din Legea privind vămile, acest deficit de colectare conducea la aplicarea unei amenzi la nivel de 50 %, calculată pe baza cuantumului total al obligației stabilite de autoritățile vamale, fără a fi necesar să se verifice dacă încălcarea legislației vamale era imputabilă societății J. P. Mali. Nu s‑ar impune să se renunțe la amenda menționată, condițiile prevăzute în acest scop de Legea privind vămile nefiind întrunite, nici să se reducă cuantumul său, în lipsa regularizării situației J. P. Mali între începutul controlului ulterior și notificarea procesului‑verbal al acestui control.
20 J. P. Mali a contestat decizia Direcției de soluționare a contestațiilor la Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria). Aceasta arată că amenda, care corespunde forfetar cu 50 % din deficitul de colectare a taxelor vamale, nu este proporțională cu gravitatea încălcării.
21 J. P. Mali observă că importatorii nu dispun decât de informații limitate cu privire la producerea și originea mărfurilor și că depind, în această privință, de datele furnizate de exportatori. Aceasta arată că, în speță, un organism public independent, și anume Camera de Comerț din Taiwan, i‑a eliberat certificate care confirmau indicațiile exportatorilor cu privire la originea mărfurilor în cauză. Apreciază că legislația maghiară, prin faptul că nu permite să se țină seama de asemenea împrejurări și aplică o amendă importantă importatorului în cazul încălcării legislației vamale, deși această încălcare nu îi este imputabilă, este contrară dreptului Uniunii și în special dispozițiilor Regulamentului nr. 952/2013 în materie de sancțiuni.
22 Potrivit Direcției de soluționare a contestațiilor, pârâtă în litigiul principal, această argumentație a societății J. P. Mali nu este întemeiată. Legea privind vămile ar efectua o distincție pertinentă în funcție de natura încălcărilor legislației vamale și de consecințele acestora. Astfel, legea menționată ar prevedea sancțiuni diferite după cum încălcarea a condus sau nu la un deficit de colectare a taxelor vamale. În plus, în temeiul articolelor 85 și 86 din legea menționată, chiar și în cazul unei încălcări care a condus la un deficit de colectare a taxelor vamale, sancțiunea ar fi modulată în funcție de anumiți factori de ponderare.
23 Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) consideră că există o îndoială cu privire la compatibilitatea sancțiunii prevăzute la articolul 84 alineatul (8) din Legea privind vămile cu cerința proporționalității prevăzută la articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013.
24 Această instanță consideră că dispoziția menționată din Legea privind vămile nu permite să se verifice existența unui comportament imputabil operatorului în cauză și împiedică astfel să se examineze dacă acest operator a luat toate măsurile utile care puteau fi așteptate din partea sa pentru a evita încălcarea care a condus la nașterea unui deficit de colectare a taxelor vamale.
25 Instanța menționată semnalează totuși că legiuitorul maghiar a modificat, cu efect de la 28 iulie 2022, noțiunea de „deficit de colectare a taxelor vamale” care figurează la articolul 2 punctul 6 din Legea privind vămile, adăugând că „nici o datorie vamală stinsă în temeiul articolului 124 alineatul (1) litera (h) sau litera (k) din [Regulamentul nr. 952/2013], nici o datorie vamală mai mică de 10 de euro născută ca urmare a unei încălcări legate de supravegherea vamală sau de o chestiune de administrare vamală nu constituie un deficit de colectare a taxelor vamale”. Prin această modificare, care ar fi de imediată aplicare în cauzele în curs care se încadrează în aceste ipoteze, legiuitorul ar fi recunoscut că, în vederea stabilirii nivelului amenzii, comportamentele care au ca rezultat o încălcare a obligației de a prezenta mărfurile în vamă sau în sustragerea lor de sub supravegherea vamală nu pot fi apreciate în același mod cu încălcările mai puțin importante ale obligațiilor vamale.
26 Potrivit instanței de trimitere, ar fi necesar să se stabilească dacă sancțiunea prevăzută la articolul 84 alineatul (8) din Legea privind vămile este proporțională, având în vedere că, în speță, exportatorii și Camera de Comerț din Taiwan indicaseră că mărfurile în cauză proveneau din Taiwan și că originea reală a mărfurilor nu a fost evidențiată decât printr‑un raport al OLAF primit ulterior declarației vamale.
27 În aceste condiții, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Regulamentul [nr. 952/2013] trebuie interpretat în sensul că este compatibil cu cerința de proporționalitate prevăzută la articolul 42 alineatul (1) din [acest regulament] articolul 84 alineatul (8) din [Legea privind vămile], care, în cazul amenzii administrative vamale care trebuie obligatoriu aplicată ca urmare a unui deficit de colectare a taxelor vamale care rezultă dintr‑o încălcare referitoare la corectitudinea datelor din declarația vamală, nu permite autorităților vamale să ia în considerare toate împrejurările cauzei, în special comportamentul imputabil operatorului care a depus declarația vamală, ci prevede, cu titlu de normă imperativă, aplicarea unei amenzi administrative vamale echivalente cu 50 % din deficitul de colectare a taxelor vamale constatat, indiferent de gravitatea încălcării săvârșite și de examinarea și aprecierea imputabilității sale în sarcina respectivului operator?”
Cu privire la întrebarea preliminară
28 Este necesar să se arate de la bun început că articolul 15 din Regulamentul nr. 952/2013 impune oricărei persoane implicate direct sau indirect în îndeplinirea formalităților vamale să furnizeze informații corecte și complete în declarația vamală.
29 Nerespectarea acestei obligații constituie o „încălcare a legislației vamale”, în sensul articolului 42 alineatul (1) din regulamentul menționat. Astfel, această noțiune nu vizează numai activitățile frauduloase, ci include orice nerespectare a legislației vamale a Uniunii, independent de aspectul dacă nerespectarea a fost intenționată sau a fost săvârșită din neglijență sau în lipsa oricărui comportament culpabil al operatorului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 martie 2020, Schenker, C‑655/18, EU:C:2020:157, punctele 30-32 și 45, precum și Hotărârea din 8 iunie 2023, Zes Zollner Electronic, C‑640/21, EU:C:2023:457, punctul 59).
30 În ceea ce privește consecințele unei astfel de nerespectări, revine fiecărui stat membru sarcina de a prevedea, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din regulamentul menționat, sancțiuni efective, proporționale și cu efect de descurajare, în special în cazul furnizării de informații incorecte într‑o declarație vamală, inclusiv în situațiile – în care, potrivit instanței de trimitere, se încadrează cauza principală – caracterizate de buna‑credință a importatorului, având în vedere că acesta s‑a bazat pe atestate oficiale eliberate într‑o țară sau într‑un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Uniunii.
31 O sancțiune precum cea în discuție în litigiul principal, care constă într‑o amendă administrativă echivalentă cu 50 % din deficitul de colectare a taxelor vamale cauzat de informațiile incorecte furnizate, poate fi considerată ca fiind efectivă și cu efect de descurajare, în sensul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013. Astfel, o asemenea sancțiune poate încuraja operatorii economici din Uniune să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispun de informații corecte cu privire la mărfurile pe care le importă și că informațiile pe care le furnizează în declarațiile vamale sunt corecte și complete. Ea contribuie, prin urmare, la realizarea obiectivului, enunțat în considerentul (9) al acestui regulament, privind asigurarea aplicării măsurilor tarifare și a altor măsuri de politică comună referitoare la schimburile comerciale cu mărfuri între Uniune și țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al acesteia.
32 În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii în cauză, trebuie amintit că, în lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de nerespectare a condițiilor prevăzute de un regim instituit prin această legislație, statele membre sunt competente să aleagă sancțiunile care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate să își exercite competența cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor sale generale și, în consecință, cu respectarea principiului proporționalității. În temeiul acestui principiu, măsurile administrative sau represive nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de legislația în cauză și nici să fie disproporționate în raport cu aceste obiective (Hotărârea din 8 iunie 2023, Zes Zollner Electronic, C‑640/21, EU:C:2023:457, punctele 60 și 61, precum și jurisprudența citată).
33 Principiul menționat se impune statelor membre nu numai în ceea ce privește stabilirea elementelor constitutive ale unei încălcări și a normelor referitoare la nivelul cuantumului amenzilor, ci și în ceea ce privește aprecierea elementelor de care se poate ține seama în vederea stabilirii cuantumului amenzii (Hotărârea din 22 martie 2017, Euro‑Team și Spirál‑Gép, C‑497/15 și C‑498/15, EU:C:2017:229, punctul 43, precum și jurisprudența citată).
34 În speță, din datele furnizate de instanța de trimitere reiese că legiuitorul maghiar a introdus un regim de sancțiuni în cazul încălcării legislației vamale care prevede o amendă administrativă al cărei cuantum este direct proporțional cu cuantumul deficitului de colectare a taxelor vamale cauzat de încălcare.
35 Astfel, întrucât amenda administrativă prevăzută de regimul respectiv este în principiu egală cu 50 % din acest deficit de colectare, cuantumul amenzii este cu atât mai ridicat cu cât deficitul de colectare menționat, rezultat de exemplu din indicarea incorectă a țării sau a teritoriului de origine a mărfurilor, este mai important. În schimb, cuantumul amenzii este cu atât mai redus cu cât același deficit de colectare este mai scăzut. În plus, în cazul în care deficitul de colectare este neglijabil, acest fapt poate chiar să dea naștere unei scutiri.
36 Acest nivel de 50 % nu pare, de altfel, excesiv în raport cu importanța obiectivului legislației vamale a Uniunii, amintit la punctul 31 din prezenta hotărâre.
37 O reglementare precum cea în cauză permite, pe de altă parte, să se țină seama în mod semnificativ de comportamentul operatorului vizat, în special prin majorarea nivelului amenzii la 200 % din obligația de plată a taxelor și a altor sarcini în caz de activitate frauduloasă și prin reducerea nivelului amenzii la 25 % din deficitul de colectare a taxelor vamale dacă acest operator este de bună‑credință și solicită, între începerea controlului ulterior și emiterea raportului care conține concluziile controlului respectiv, modificarea declarației vamale, furnizând informațiile corecte.
38 În domeniul taxelor vamale, astfel de modalități permit garantarea respectării principiului proporționalității. În special, în conformitate cu cele enunțate în considerentul (38) al Regulamentului nr. 952/2013, acestea disting suficient cazurile în care operatorul în cauză este de bună‑credință de cele în care nu este de bună‑credință.
39 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede, în cazul unui deficit de colectare a taxelor vamale cauzat de furnizarea unor informații incorecte într‑o declarație vamală referitoare la mărfuri importate în Uniune, o amendă administrativă echivalentă în principiu cu 50 % din acest deficit de colectare și care este aplicată în pofida bunei‑credințe a operatorului în cauză și a măsurilor de precauție luate de acesta, având în vedere că acest nivel de 50 % este net inferior celui care este prevăzut în caz de rea‑credință a operatorului respectiv și este, pe de altă parte, considerabil redus în anumite situații precizate în reglementarea menționată, printre care cea în care operatorul de bună‑credință își rectifică declarația vamală înainte de finalizarea controlului ulterior.
Cu privire la cheltuielile de judecată
40 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede, în cazul unui deficit de colectare a taxelor vamale cauzat de furnizarea unor informații incorecte într‑o declarație vamală referitoare la mărfuri importate în Uniunea Europeană, o amendă administrativă echivalentă în principiu cu 50 % din acest deficit de colectare și care este aplicată în pofida bunei‑credințe a operatorului în cauză și a măsurilor de precauție luate de acesta, având în vedere că acest nivel de 50 % este net inferior celui care este prevăzut în caz de rea‑credință a operatorului respectiv și este, pe de altă parte, considerabil redus în anumite situații precizate în reglementarea menționată, printre care cea în care operatorul de bună‑credință își rectifică declarația vamală înainte de finalizarea controlului ulterior.
Semnături