Acțiune introdusă la 28 ianuarie 2010 - GEA Group/Comisia

(Cauza T-45/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: GEA Group AG (Bochum, Germania) (reprezentanți: A. Kallmayer, I. du Mont și G. Schiffers)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Anularea articolului 1 alineatul (2) din decizie în măsura în care prin acesta se constată încălcarea de către reclamantă a articolului 101 alineatul (1) TFUE [fostul articol 81 alineatul (1) CE] și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE;

anularea articolului 2 din decizie, în măsura în care aceste aplică o amendă reclamantei;

cu titlu subsidiar, reducerea duratei pretinsei încălcări a reclamantei, astfel cum a fost constatată la articolul 1 alineatul (2) din decizie, precum și a cuantumului amenzii aplicate reclamantei la articolul 2 din decizia menționată;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei C (2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 în cauza COMP/ 38.589 - Stabilizatori termici. Decizia atacată a aplicat reclamantei și altor întreprinderi amenzi pentru încălcarea articolului 81 CE și - de la 1 ianuarie 1994 - a articolului 53 din Acordul privind SEE. Conform Comisiei, reclamanta ar fi participat la o serie de acorduri și/sau de practici concertate privind piața stabilizatorilor termici ESBO în întregul SEE privind stabilirea de prețuri, repartizarea piețelor sub forma atribuirii de cote de livrare, repartizarea și atribuirea clienţilor, precum și privind schimbul de informații comerciale importante având ca obiect în special clientela, volumele de producție și de vânzare. Reclamanta este responsabilă în mod solidar cu două alte întreprinderi succesoare ale întreprinderilor despre care se afirmă că au participat la acorduri anticoncurențiale.

Reclamanta invocă trei motive în susținerea acțiunii sale.

În cadrul primului său motiv, reclamanta susține că, în mod eronat, Comisia a stabilit că întreprinderea a cărei succesoare este a exercitat o influență determinantă asupra întreprinderilor în cauză. Reclamanta susține, în această privință, că decizia atacată se bazează pe constatări de fapt inexacte și pe o aplicare eronată a condițiilor juridice privind răspunderea, în special a condițiilor care permit să se prezume existența unei influențe determinante.

Reclamanta susține, în cadrul celui de-al doilea motiv, că dreptul Comisiei de a aplica o amendă s-a prescris în temeiul articolului 25 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003¹. Legat de aceasta, reclamanta afirmă că, pentru perioada ulterioară anilor 1996/1997 și, în orice caz, pentru anii 1999 și 2000, Comisia nu a dovedit că întreprinderile respective încălcat dreptul comunitar. În plus, reclamanta susține că suspendarea procedurii de către Comisie din cauza litigiilor din cauzele conexate T-125/03 și T-253/03, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia nu a avut ca efect suspendarea termenului de prescripție în raport cu reclamanta.

În sfârșit, reclamanta susține în cadrul celui de-al treilea motiv că a fost încălcat dreptul său la apărare. În această privință, reclamanta susține că investigațiile au fost suspendate de Comisie fără motiv timp de mai mult de patru ani, aceasta având ca efect faptul că, de la începutul investigațiilor, au trecut aproximativ cinci ani până ca reclamanta să fie informată și aproximativ șase ani până la primirea comunicării motivelor. În plus, reclamanta pretinde că Comisia a omis să investigheze persoanele și unitățile comerciale implicate în scopul de a clarifica pe deplin faptele. Aceasta consideră că respectivele omisiuni ale Comisiei au lipsit-o de posibilitatea de a conserva probe în favoarea sa și de a se apăra în mod eficient.

____________

¹ - Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, p. 1, Ediţie specială 08/vol. 1, p. 167.