HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCŢIEI PUBLICE (Camera a treia)

11 septembrie 2008

Cauza F‑127/07

Juana Maria Coto Moreno

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concurs general – Neînscriere pe lista de rezervă – Evaluarea probei scrise și a celei orale”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Coto Moreno solicită în esență anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului EPSO/AD/28/05 din 12 februarie 2007 prin care se refuză înscrierea numelui său pe lista de rezervă, declararea faptului că autoritățile competente trebuie să înscrie numele său pe lista de rezervă și obligarea Comisiei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului profesional, financiar și moral pe care reclamanta susține că l‑a suferit

Decizia: Respinge cererea reclamantei. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

2.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respectarea secretului lucrărilor

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 6)

1.      Aprecierile făcute de comisia de evaluare a unui concurs în cadrul evaluării cunoștințelor și a aptitudinilor candidaților nu fac obiectul controlului instanței comunitare. Situația este diferită în ceea ce privește concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare. Astfel, această concordanță, care asigură egalitatea de tratament între candidați, reprezintă una dintre regulile care guvernează lucrările comisiei de evaluare, fiind de competența instanței să verifice respectarea sa. În plus, concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte și aprecierea exprimată în cuvinte poate face obiectul unui control al instanței comunitare distinct de controlul privind modul în care au fost apreciate prestațiile candidaților de către comisia de evaluare, această din urmă apreciere nefiind controlată de instanța comunitară, cu condiția ca acest control al concordanței să se limiteze la a verifica dacă a existat o incoerență vădită. Acesta este motivul pentru care revine instanței comunitare sarcina de a examina dacă, ținând seama de aprecierea exprimată în cuvinte conținută în formularul de evaluare a unei lucrări, comisia de evaluare nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a hotărât ce notă trebuie acordată respectivei lucrări.

Faptul că un candidat a obținut nota minimă care îi permitea să se prezinte la proba orală, deși răspunsurile sale la proba scrisă fuseseră considerate în ansamblu mai mult decât suficiente, nu indică o discordanță vădită între notă și aprecierea exprimată în cuvinte. Prin urmare, nu se poate deduce în speță existența unei erori vădite de apreciere din compararea notei acordate lucrării persoanei în cauză cu aprecierile exprimate în cuvinte care au fost efectuate de comisia de evaluare cu privire la această lucrare.

(a se vedea punctele 33, 34 și 38)

2.      Obligația de motivare a unei decizii adoptate de o comisie de evaluare trebuie, pe de o parte, conciliată cu necesitatea păstrării secretului referitor la lucrările acesteia. Păstrarea acestui secret împiedică atât divulgarea pozițiilor adoptate de fiecare dintre membrii comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirea oricărui element legat de aprecieri cu caracter personal sau comparativ făcute în ceea ce îi privește pe candidați. Pe de altă parte, este important ca obligația de motivare să nu îngreuneze în mod intolerabil funcționarea comisiei de evaluare și lucrările administrației, care are atribuții referitoare la personal. Acesta este motivul pentru care, în cadrul unui concurs la care participă numeroși candidați, comunicarea notelor obținute la diferitele probe reprezintă o motivare suficientă a deciziilor adoptate de comisia de evaluare în privința fiecărui candidat.

(a se vedea punctele 55-57)

Trimitere la:

Curte: 28 februarie 1980, Bonu/Consiliul, 89/79, Rec., p. 553, punctul 6; 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctele 24 și 31; 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 58