HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
27 martie 2014(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative EQUITER – Marca comunitară verbală anterioară EQUINET – Motiv relativ de refuz – Utilizare serioasă a mărcii anterioare – Articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligația de motivare”
În cauza T‑47/12,
Intesa Sanpaolo SpA, cu sediul în Torino (Italia), reprezentată de P. Pozzi, de G. Ghisletti și de F. Braga, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de P. Bullock, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
equinet Bank AG, cu sediul în Frankfurt pe Main (Germania),
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 6 octombrie 2011 (cauza R 2101/2010‑1), privind o procedură de opoziție între equinet Bank AG și Intesa Sanpaolo SpA,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnii S. Papasavvas, președinte, N. J. Forwood (raportor) și E. Bieliūnas, judecători,
grefier: doamna J. Weychert, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 27 ianuarie 2012,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 8 mai 2012,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 27 august 2012,
în urma ședinței din 20 noiembrie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 28 februarie 2008, reclamanta, Intesa Sanpaolo SpA, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare, [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea sunt din clasele 9, 16, 35, 36, 38, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 9: „Aparate și instrumente științifice, nautice, topografice, fotografice, cinematografice, optice, de cântărire, de măsurare, de semnalizare, de verificare (supraveghere), pentru salvare de vieți și didactice; dispozitive și instrumente pentru conducerea, distribuția, transformarea, rezervarea, reglarea sau controlul curentului electric; aparate pentru înregistrarea, transmisia sau reproducerea sunetelor sau imaginilor; suporturi de date magnetice, discuri de înregistrare; automate de vânzare și mecanisme pentru aparate acționate prin introducerea unei monede; case de înregistrare, mașini de calcul, echipamente pentru procesarea de date și calculatoare; extinctoare”;
– clasa 16: „Hârtie, carton și produse din aceste materiale, necuprinse în alte clase; produse de imprimerie; articole de legătorie; fotografii; articole de papetărie; adezivi pentru papetărie sau pentru menaj; materiale pentru arte plastice; pensule; mașini de scris și articole de birou (cu excepția mobilierului); materiale didactice și de instruire (cu excepția aparatelor); materiale plastice pentru ambalare (necuprinse în alte clase); caractere tipografice; clișee de imprimerie”;
– clasa 35: „Publicitate; managementul afacerilor; administrarea afacerilor; funcții administrative”;
– clasa 36: „Asigurări; afaceri financiare; afaceri monetare; activități imobiliare”;
– clasa 38: „Telecomunicații”;
– clasa 41: „Educație; instruire; divertisment; activități culturale și sportive”;
– clasa 42: „Servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și proiectare referitoare la acestea; servicii de analiză și de cercetare industrială; proiectare și dezvoltare de hardware și software de calculator”.
4 Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 30/2008 din 28 iulie 2008.
5 La 27 octombrie 2008, equinet Bank AG a formulat opoziție, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009), împotriva înregistrării mărcii solicitate pentru produsele și serviciile menționate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția era întemeiată, printre altele, pe marca comunitară verbală anterioară EQUINET, depusă la 10 aprilie 2000 și înregistrată la 19 martie 2003 pentru produse și servicii din clasele 35, 36 și 38 care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 35: „Publicitate; servicii de gestiunea afacerilor; administrație comercială; activități de birotică; organizarea de târguri și de expoziții cu scop comercial, cesiunea de personal salariat în regie; întocmirea statisticilor; servicii de contabilitate; servicii de vânzare la licitație; anchete comerciale; marketing; studii de piață și analize de piață; decorarea vitrinelor; consultanță în materie de afaceri și de organizare; servicii de consultanță în afaceri; consultanță de resurse umane; închiriere de mașini și de echipamente de birou; intermedierea și încheierea de tranzacții comerciale pe seama unor terțe persoane; intermedierea de contracte de cumpărare și de vânzare de mărfuri; distribuirea de mărfuri cu scop publicitar; multiplicare de documente; publicitate; publicitate sau publicitate radiofonică și televizată; publicitate cinematografică, cu excepția serviciilor privind punerea la dispoziție a conexiunilor la internet”;
– clasa 36: „Asigurări și finanțe; finanțarea cifrei de afaceri și facturare; emitere de cărți de credit, acordare de împrumuturi garantate prin gaj, recuperarea, finanțarea sau emiterea de cecuri de călătorie; servicii de intermediere în materie de efecte de comerț, activități de schimb valutar, activități de investiții, consiliere în creditare, brokeraj în creditare, cercetare în afaceri monetare, depunere de valori în seifuri, gestiune funciară și imobiliară, intermediere imobiliară și servicii de brokeraj ipotecar, intermediere imobiliară și brokeraj ipotecar, linie de creditare, estimare imobiliară, brokeraj în asigurări, gestiunea patrimoniului, asigurări, închiriere de imobile”;
– clasa 38: „Informații și telecomunicații; difuzarea de programe de radio și de televiziune, servicii de telex, comunicații telefonice (exploatarea unei rețele telefonice), serviciu radiofonic (transmisie de mesaje), colectare și furnizare de informații, transmisie de sunet și de imagini prin satelit, închiriere de modeme, telefoane și alte aparate de telecomunicații”.
7 Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
8 Opoziția era întemeiată pe toate serviciile acoperite de marca anterioară și îndreptată împotriva unei părți a produselor și serviciilor solicitate, și anume cele cuprinse în clasele 9, 35, 36 și 38. Prin scrisoarea din 11 mai 2009, reclamanta a solicitat ca persoana care a formulat opoziția să facă dovada utilizării serioase a mărcii anterioare invocate în susținerea opoziției, conform articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009.
9 La 10 septembrie 2010, divizia de opoziție a respins opoziția pentru motivul că, deși elementele de probă depuse de persoana care a formulat opoziția îndeplineau condițiile privind locul, perioada și întinderea utilizării mărcii anterioare, acestea nu îndeplineau cerința privind utilizarea mărcii menționate.
10 La 26 octombrie 2010, persoana care a formulat opoziția a formulat o cale de atac la OAPI împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58‑64 din Regulamentul nr. 207/2009.
11 Prin decizia din 6 octombrie 2011 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a admis calea de atac, a anulat decizia diviziei de anulare și a trimis cauza acesteia din urmă spre rejudecare.
12 În esență, camera de recurs a considerat că persoana care a formulat opoziția a prezentat conturi auditate pentru anii 2005 și 2007, potrivit cărora grupul equinet, compus din equinet Bank AG în calitate de societate‑mamă și dintr‑un anumit număr de filiale cu sediul în Uniunea Europeană și a căror denumire socială cuprindea termenul „equinet”, a obținut venituri importante în domeniul serviciilor financiare. Conturile respective ar fi, în plus, susținute de mai multe facturi relevante adresate clienților aceluiași grup. Camera de recurs a remarcat de asemenea că marca anterioară fusese utilizată într‑o formă care nu îi afecta caracterul distinctiv. Pe de altă parte, persoana care a formulat opoziția ar fi demonstrat o utilizare a mărcii anterioare ca element al denumirilor sociale ale societăților grupului equinet, astfel încât se stabilea o legătură între respectivele denumiri sociale și serviciile furnizate. În acest context, extrasele de pe paginile site‑ului internet al persoanei care a formulat opoziția, precum și sumarele de presă prezentate ar demonstra utilizarea mărcii anterioare pentru servicii financiare. Astfel, persoana care a formulat opoziția ar fi dovedit o utilizare serioasă a mărcii anterioare pentru servicii financiare, servicii de evaluare și de cercetare, servicii de relații publice și servicii de consultanță în afaceri.
Concluziile părților
13 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
15 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu articolul 15 alineatul (1) litera (a) din același regulament.
16 Potrivit reclamantei, aprecierea camerei de recurs este afectată de erori referitoare la locul, la durata, la importanța și la natura utilizării mărcii anterioare, la legătura dintre utilizarea sa și serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată și, în sfârșit, la legătura dintre marca anterioară astfel cum a fost înregistrată și marca utilizată.
17 În această privință, este necesar să se amintească de la bun început că, potrivit articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, „[l]a cererea solicitantului, titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat opoziția aduce dovada că, în decursul a cinci ani ce precedă publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, marca comunitară anterioară a făcut obiectul unei utilizări cu bună‑credință [a se citi «serioase»] în cadrul Comunității pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată și pe care se întemeiază opoziția sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă marca anterioară fusese înregistrată cu cel puțin cinci ani în urmă. În absența unei astfel de dovezi, opoziția se respinge. În cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte de produse sau servicii”.
18 Reiese din această dispoziție că demonstrația pe care trebuie să o efectueze persoana care a formulat opoziția atunci când solicitantul unei mărci comunitare introduce o cerere în acest sens privește utilizarea mărcii anterioare invocate pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta este înregistrată și pe care se întemeiază opoziția.
19 Astfel, pe de o parte, utilizarea serioasă a mărcii anterioare constituie o problemă care, odată ridicată de solicitantul mărcii, trebuie să fie soluționată înainte de a se statua asupra opoziției propriu‑zise [Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2007, Saint‑Gobain Pam/OAPI – Propamsa (PAM PLUVIAL), T‑364/05, Rep., p. II‑757, punctul 37].
20 Pe de altă parte, o procedură de opoziție întemeiată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 are ca obiect să permită OAPI să aprecieze existența unui risc de confuzie, care, în caz de similitudine între mărcile aflate în conflict, presupune o examinare a similitudinii între produsele sau serviciile pe care le desemnează aceste mărci. În acest context, în cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte a produselor sau serviciilor, conform articolului 42 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 207/2009. În același context, camera de recurs trebuie să aprecieze de asemenea, în cazul în care dovada utilizării se face doar pentru o parte dintre produsele sau serviciile dintr‑o categorie pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, dacă această categorie include subcategorii autonome în care s‑ar încadra produsele și serviciile pentru care s‑a demonstrat utilizarea, astfel încât să trebuiască să se considere că a fost făcută dovada numai pentru această subcategorie de produse sau servicii sau dacă, în schimb, astfel de subcategorii nu sunt de conceput [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 octombrie 2006, Armour Pharmaceutical/OAPI – Teva Pharmaceutical Industries (GALZIN), T‑483/04, Rec., p. II‑4109, punctele 26 și 27].
21 În consecință, misiunea care constă în a aprecia dacă o marcă invocată în susținerea unei opoziții a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 are două componente indisociabile. Prima urmărește să stabilească dacă marca în cauză a făcut obiectul unei utilizări serioase în Uniune, chiar într‑o formă care diferă prin elemente care nu afectează totuși caracterul distinctiv al acestei mărci în forma în care a fost înregistrată. A doua urmărește să determine care sunt produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, care sunt vizate de utilizarea serioasă demonstrată.
22 În speță, deși reclamanta a menționat la punctele 14 și 17 din cererea introductivă că utilizarea serioasă, în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, trebuia demonstrată în ceea ce privește serviciile pentru care era înregistrată marca anterioară, aceasta nu a invocat în mod formal un motiv întemeiat pe nemotivare. Cu toate acestea, nemotivarea sau motivarea insuficientă ține de încălcarea normelor fundamentale de procedură în sensul articolului 263 TFUE și constituie un motiv de ordine publică ce poate și chiar trebuie să fie invocat din oficiu de instanța Uniunii (Hotărârea Curții din 2 decembrie 2009, Comisia/Irlanda și alții, C‑89/08 P, Rep., p. I‑11245, punctul 34).
23 Părțile fiind ascultate, în cadrul ședinței, cu privire la caracterul suficient al motivării deciziei atacate în ceea ce privește corespondența dintre, pe de o parte, serviciile pentru care camera de recurs a considerat că nu a fost dovedită utilizarea serioasă a mărcii anterioare și, pe de altă parte, cele pentru care este înregistrată respectiva marcă și pe care se întemeiază opoziția, acest motiv trebuie invocat din oficiu. Astfel, în cazul în care decizia atacată nu conține motivarea referitoare la cele două componente pe care le implică misiunea camerei de recurs menționată la punctul 21 de mai sus, Tribunalul va fi în imposibilitatea de a controla legalitatea concluziei acesteia cu privire la utilizarea serioasă a mărcii anterioare invocate în susținerea opoziției.
24 În această privință, trebuie amintit că obligația de motivare, stabilită la articolul 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009, are același conținut ca cea consacrată la articolul 296 TFUE și că obiectivul acesteia este de a da posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și putea apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii să își exercite controlul asupra legalității deciziei. Problema dacă motivarea unei decizii îndeplinește aceste cerințe trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 aprilie 2011, Safariland/OAPI – DEF‑TEC Defense Technology (FIRST DEFENSE AEROSOL PEPPER PROJECTOR), T‑262/09, Rep., p. II‑1629, punctele 90 și 91].
25 În această privință, potrivit punctului 19 din decizia atacată, persoana care a formulat opoziția a invocat în fața camerei de recurs o utilizare serioasă a mărcii anterioare pentru servicii financiare, servicii de evaluare și de cercetare, servicii de relații publice și servicii de consultanță în afaceri.
26 Potrivit raționamentului său referitor la dovezile prezentate în susținerea unei utilizări serioase, camera de recurs a concluzionat la punctul 45 din decizia atacată că această utilizare nu a fost „dovedită totuși pentru toate produsele și serviciile relevante, ci doar pentru servicii financiare, servicii de evaluare și de cercetare, servicii de relații publice și servicii de consultanță în afaceri”.
27 Cu toate acestea, serviciile financiare, serviciile de evaluare și de cercetare și serviciile de relații publice nu figurează ca atare printre serviciile pentru care este înregistrată marca anterioară. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 20 și 21 de mai sus, atunci când camera de recurs examinează aspectul dacă o marcă anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, aceasta trebuie să prezinte cu precizie care sunt produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, care sunt vizate de utilizarea serioasă demonstrată. Lipsa unei asemenea prezentări afectează cu un viciu de motivare o decizie prin care, pe de o parte, se concluzionează că marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și, pe de altă parte, privește alte produse și servicii decât cele pentru care a fost înregistrată respectiva marcă. Astfel, corespondența dintre produsele și serviciile pentru care camera de recurs consideră că a fost demonstrată o utilizare serioasă și ansamblul sau o parte dintre produsele și serviciile pentru care este înregistrată marca menționată este impusă de această din urmă dispoziție, care cuprinde norme care reglementează materia în cauză, pentru a face posibilă aprecierea ulterioară a unui risc de confuzie, astfel cum se arată la punctul 20 de mai sus.
28 Întrebat cu privire la acest aspect în scris în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, OAPI a răspuns, prin scrisoarea din 10 aprilie 2013, că nu i‑a fost posibil să determine dacă a existat o corespondență între serviciile pentru care se considerase că marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase și serviciile pentru care această marcă a fost înregistrată. În special, decizia atacată se referă numai la serviciile pentru care a fost utilizată marca anterioară, în timp ce aspectul de a ști dacă aceste servicii se încadrează în cele pentru care a fost înregistrată marca respectivă ar fi examinat de divizia de opoziție, căreia i‑a fost trimisă cauza spre rejudecare.
29 Cu toate acestea, un asemenea răspuns ignoră domeniul de aplicare al articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, care definește utilizarea serioasă ca utilizare pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca și pe care se întemeiază opoziția, excluzând astfel posibilitatea de a motiva o concluzie afirmând o astfel de utilizare prin referire la alte produse și servicii. În plus, abordarea OAPI are ca efect descurajarea multiplicării procedurilor având ca obiect examinarea existenței unei utilizări serioase, și aceasta atât a literei, cât și a spiritului dispoziției sus‑menționate.
30 Pe de altă parte, dosarul OAPI nu furnizează informații cu privire la o posibilă corespondență între, pe de o parte, serviciile financiare, serviciile de evaluare și de cercetare și serviciile de relații publice și, pe de altă parte, serviciile pentru care este înregistrată marca anterioară. Astfel cum reiese de la pagina 159 din dosarul OAPI, camera de recurs pare să fi reluat pur și simplu această terminologie din cuprinsul motivării căii de atac cu care a fost sesizată.
31 În acest context, trebuie să se constate că decizia atacată este afectată de un viciu de motivare în măsura în care camera de recurs concluzionează în cuprinsul acesteia că a fost demonstrată o utilizare serioasă a mărcii anterioare în sensul articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, afirmând în același timp că această utilizare privește servicii financiare, servicii de evaluare și de cercetare și servicii de relații publice care nu figurează printre cele pentru care a fost înregistrată această marcă (a se vedea punctul 27 de mai sus).
32 Este necesar să se adauge că împrejurarea potrivit căreia anumite servicii din clasa 36 enumerate la punctul 6 de mai sus ar putea fi calificate drept servicii financiare nu remediază viciul de motivare din decizia atacată în ceea ce privește acest tip de servicii. În această privință, pe de o parte, camera de recurs nu sugerează în nicio parte din decizia atacată că prin expresia „servicii financiare” vizează ansamblul sau chiar o parte dintre serviciile din clasa 36 pentru care este înregistrată marca anterioară. Scrisoarea OAPI din 10 aprilie 2013 confirmă această apreciere (a se vedea punctul 28 de mai sus). Pe de altă parte, o astfel de lipsă de precizie face imposibilă atât aplicarea articolului 42 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 207/2009, potrivit căreia, „[î]n cazul în care marca comunitară anterioară nu a fost utilizată decât pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată, aceasta nu se consideră înregistrată, în sensul examinării opoziției, decât pentru acea parte de produse sau servicii”, cât și, eventual, examinarea descrisă în ultima teză a punctului 20 de mai sus. În această privință, OAPI a precizat, în ședință, că anumite servicii care fac parte din clasa 36 și sunt menționate la punctul 6 de mai sus, cum sunt gestiunea funciară și imobiliară, nu pot fi calificate drept servicii financiare, fapt care exclude posibilitatea de a interpreta decizia atacată ca referindu‑se la ansamblul acestor servicii. Astfel, fiind imposibil să se cunoască dacă, prin referirea „servicii financiare”, camera de recurs desemnează ansamblul sau chiar o parte dintre serviciile din clasa 36 pentru care a fost înregistrată marca anterioară, este în concret imposibil să se stabilească pentru ce servicii trebuie considerată înregistrată marca anterioară în sensul opoziției, fapt care este de natură să împiedice formularea ulterioară a unei aprecieri cu privire la existența unui risc de confuzie.
33 În ceea ce privește serviciile de consultanță în afaceri din clasa 35 menționate la punctul 6 de mai sus, deși camera de recurs concluzionează la punctul 45 din decizia atacată că a existat o utilizare serioasă a mărcii anterioare în privința lor, aceasta nu face referire la elementele prezentate care ar demonstra respectiva utilizare.
34 În special, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 29, 30, 40 și 42 din decizia atacată, pentru a‑și motiva concluzia, camera de recurs s‑a sprijinit pe dovezile prezentate în continuare.
35 Este vorba, mai întâi, despre situațiile financiare și despre o serie de facturi ale titularului mărcii anterioare. Cu toate acestea, potrivit punctelor 29 și 31 din decizia atacată, aceste elemente de probă demonstrează o utilizare serioasă pentru servicii financiare.
36 Aceeași este situația, apoi, a extraselor de pe paginile site‑ului internet al titularului mărcii anterioare, precum și a sumarelor de presă care demonstrează, potrivit camerei de recurs, o utilizare serioasă a acestei mărci pentru servicii financiare (a se vedea punctele 40 și 42 din decizia atacată).
37 Pe de altă parte, întrucât punctele 33‑39 din decizia atacată privesc forma în care a fost utilizată marca anterioară, precum și aspectul dacă utilizarea mărcii ca denumire socială poate constitui o utilizare, trebuie să se constate că decizia atacată nu prezintă motivele pe care se întemeiază concluzia sa, potrivit căreia marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase pentru servicii de consultanță în afaceri.
38 Prin urmare, este necesar să se constate că decizia atacată este afectată de un viciu de motivare în măsura în care, pe de o parte, aceasta nu permite să se înțeleagă pentru ce servicii, dintre cele pentru care este înregistrată marca anterioară și pe care se întemeiază opoziția, respectiva marcă a făcut obiectul unei utilizări serioase și, pe de altă parte, aceasta nu prezintă motivele pentru care camera de recurs a considerat că fusese demonstrată o utilizare serioasă a mărcii anterioare pentru servicii de consultanță în afaceri din clasa 35.
39 Prin urmare, decizia atacată trebuie anulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
40 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât OAPI a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 6 octombrie 2011 (cauza R 2101/2010‑1).
2) OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Intesa Sanpaolo SpA.
Papasavvas | Forwood | Bieliūnas |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 27 martie 2014.
Semnături