Cauza T‑402/13

Orange

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Procedură administrativă – Decizie prin care se dispune o inspecție – Proporționalitate – Caracter adecvat – Necesitate – Absența caracterului arbitrar – Motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 25 noiembrie 2014

1.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Recurgerea la o decizie de inspecție – Putere de apreciere a Comisiei – Limite – Respectarea principiului proporționalității

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

2.      Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Decizie a unei autorități naționale de concurență prin care sunt acceptate angajamente sau se constată lipsa necesității de a interveni – Lipsa incidenței asupra aplicării principiului ne bis in idem

(art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 5)

3.      Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Notificarea unui proiect de decizie al unei autorități naționale de concurență – Obligația Comisiei de a dezînvesti autoritatea menționată – Inexistenţă – Lipsa incidenței asupra posibilității Comisiei de a deschide ulterior propria anchetă

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 11 alin. (4) și (6)]

4.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Dezvoltarea unui motiv existent – Admisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 48 alin. (2)]

5.      Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Posibilitatea întreprinderii vizate de a beneficia deplin de dreptul menționat numai după trimiterea comunicării privind obiecțiunile – Obligația Comisiei de a informa întreprinderea cu privire la obiectul și la scopul examinării la momentul primei măsuri luate în privința acesteia

(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului)

6.      Concurență – Procedură administrativă – Competența de inspecție a Comisiei – Decizie prin care se dispune o inspecție – Obligația de motivare – Întindere – Indicarea clară a indiciilor serioase care permit suspectarea unei încălcări – Control jurisdicțional – Obligația Tribunalului de a verifica din punct de vedere material conținutul acestor indicii – Condiții

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 20 alin. (4)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 22-24, 53, 68 și 72)

2.      Este cert că principiul ne bis in idem trebuie respectat în cadrul procedurilor care au drept scop aplicarea de amenzi în materia dreptului concurenței. Acest principiu interzice, în domeniul concurenței, ca o întreprindere să fie condamnată sau urmărită din nou pentru un comportament anticoncurențial pentru care a fost sancționată sau cu privire la care a fost declarată ca nefiind răspunzătoare printr‑o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.

Autoritățile de concurență ale statelor membre nu sunt însă abilitate să adopte decizii prin care se declară că o întreprindere nu este responsabilă de o încălcare a articolului 101 TFUE sau 102 TFUE, cu alte cuvinte prin care se constată absența unei încălcări a articolului menționat, din moment ce atât din modul de redactare, din structura Regulamentului nr. 1/2003, cât și din obiectivul urmărit de acesta reiese că este de competența Comisiei să constate inexistența încălcării articolului 101 TFUE sau a articolului 102 TFUE, chiar dacă acest articol este aplicat într‑o procedură desfășurată de o autoritate națională de concurență. În această privință, adoptarea unei asemenea decizii „negative” privind fondul de către o autoritate națională de concurență ar risca să aducă atingere aplicării uniforme a articolului 101 TFUE și a articolului 102 TFUE, care este unul dintre obiectivele Regulamentului nr. 1/2003, evidențiat în considerentul (1) al acestuia, din moment ce decizia ar putea să împiedice Comisia să constate ulterior că practica în discuție constituie o încălcare a acestor dispoziții de drept al Uniunii. Prin urmare, atunci când, în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 1/2003, o autoritate de concurență a unui stat membru acceptă angajamente sau constată că nu este necesar să se intervină, nu se poate considera că aceasta a adoptat o decizie prin care se constată că nu există o încălcare a articolului 101 TFUE sau 102 TFUE. În consecință, o întreprindere nu poate invoca în mod util decizia adoptată de o autoritate națională de concurență în privința sa în scopul aplicării principiului ne bis in idem în împrejurările cauzei.

(a se vedea punctele 29-31)

3.      În materia concurenței, deși primirea de către Comisie a proiectelor de decizii, de la o autoritate națională de concurență, în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 poate fi o ocazie pentru Comisie de a‑și exercita prerogativa și puterea discreționară pe care i‑o conferă articolul 11 alineatul (6) din același regulament de a dezînvesti o autoritate a unui stat membru de competența acesteia de a aplica articolele 101 TFUE și 102 TFUE într‑un caz determinat, de aici nu rezultă însă că, în ipoteza în care Comisia nu împărtășește aprecierea privind aplicarea articolelor 101 TFUE și 102 TFUE care este expusă în proiectul de decizie notificat de autoritatea de concurență a unui stat sau în eventualitatea în care are îndoieli în această privință, aceasta ar fi în mod necesar obligată să inițieze o procedură în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003, nici că neinițierea unei proceduri o împiedică ulterior să efectueze propria anchetă pentru a ajunge la un alt rezultat decât cel la care a ajuns autoritatea de concurență menționată.

Astfel, absența unei intervenții a Comisiei în temeiul articolului 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 nu poate fi considerată drept o acceptare a temeiniciei deciziei autorității naționale de concurență în raport cu articolul 102 TFUE.

(a se vedea punctele 35, 36 și 39)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 45-47, 85 și 86)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 77-81 și 90)

6.      Cerința unei protecții împotriva intervențiilor autorității publice în sfera de activitate privată a unei persoane, indiferent dacă aceasta este fizică sau juridică, care ar fi arbitrare sau disproporționate constituie un principiu general al dreptului Uniunii.

Or, în scopul respectării acestui principiu general, o decizie a Comisiei prin care se dispune o inspecție în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003 trebuie să vizeze strângerea documentației necesare pentru a verifica realitatea și natura unor situații de fapt și de drept determinate cu privire la care Comisia dispune deja de informații care constituie indicii suficient de serioase care permit să se suspecteze o încălcare a normelor de concurență.

În acest context, verificarea existenței unor indicii suficient de serioase, aflate în posesia Comisiei, care să permită suspectarea unei încălcări a normelor de concurență anterior adoptării unei decizii de inspecție nu constituie însă singurul motiv care permite Tribunalului să se asigure că decizia menționată nu are un caracter arbitrar. Astfel, controlul motivării unei decizii permite de asemenea instanței să asigure respectarea principiului protecției împotriva intervențiilor arbitrare și disproporționate, prin aceea că respectiva motivare permite punerea în evidență a caracterului justificat al intervenției preconizate în interiorul întreprinderilor vizate.

Prin urmare, în împrejurările în care Tribunalul apreciază că prezumțiile pe care Comisia intenționează să le verifice și elementele care trebuie să facă obiectul inspecției sunt definite cu suficientă precizie în decizia acesteia prin care se dispune o inspecție, se poate constata lipsa caracterului arbitrar al acestei decizii fără a fi necesar să se verifice din punct de vedere material conținutul indiciilor aflate în posesia Comisiei la data adoptării acesteia.

(a se vedea punctele 83, 84, 87, 89 și 91)