ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)

4 februarie 2011

Cauza F‑34/10

Oscar Orlando Arango Jaramillo și alții

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Funcție publică — Personalul Băncii Europene de Investiții — Reforma sistemului de pensii — Acțiune tardivă — Inadmisibilitate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 41 din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, prin care domnul Arango Jaramillo și alți 34 de agenți ai Băncii Europene de Investiții (BEI) solicită anularea fișelor de remunerație din luna februarie 2010, în măsura în care reflectă decizia BEI de a majora cotizațiile lor la sistemul de pensii, precum și obligarea BEI la plata de daune interese

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamanții suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari — Agenți ai Băncii Europene de Investiții — Acțiune — Termen — Condiția unui termen rezonabil

(Statutul funcționarilor, art. 91)

2.      Procedură — Termene de introducere a acțiunii — Decădere — Caz fortuit sau forță majoră — Noțiune

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

1.      Întrucât din Tratatul FUE și din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții lipsește orice indicație privind termenul de introducere a acțiunii aplicabil în litigiile dintre bancă și agenții săi, instanța Uniunii, după ce a analizat comparativ, pe de o parte, dreptul justițiabilului la o protecție jurisdicțională efectivă și, pe de altă parte, cerința securității juridice, statuează în mod constant că litigiile dintre bancă și agenții săi trebuie să facă obiectul unei sesizări într‑un termen rezonabil și apreciază, inspirându‑se din condițiile referitoare la termenul de introducere a acțiunii definite la articolul 91 din Statutul funcționarilor, că trebuie considerat rezonabil, în principiu, un termen de trei luni.

Aplicarea strictă a termenelor de introducere a acțiunii în cazul acțiunilor formulate de agenții Băncii Europene de Investiții nu poate, prin ea însăși, să afecteze dreptul la o cale de atac efectivă, astfel de norme având ca obiect asigurarea respectării, în special, a principiului securității juridice și evitarea oricărei discriminări sau a oricărui tratament arbitrar în administrarea justiției.

(a se vedea punctele 14 și 20)

Trimitere la:

Curte: 17 mai 2002, Germania/Parlamentul European și Consiliul, C‑406/01, punctul 20

Tribunalul de Primă Instanță: 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, punctele 97‑99, 100, 101, 107 și 119 și jurisprudența citată

2.      Noțiunile de caz fortuit și de forță majoră presupun un element obiectiv, referitor la împrejurări neobișnuite și străine persoanei interesate, și un element subiectiv, legat de obligația persoanei interesate de a se proteja de consecințele evenimentului neobișnuit luând măsuri adecvate, fără a accepta sacrificii excesive. În special, aceasta trebuie să supravegheze cu atenție desfășurarea procedurii și, mai ales, să dea dovadă de diligență în vederea respectării termenelor prevăzute.

Atunci când o acțiune este trimisă pe cale electronică în ultima zi înainte de expirarea termenului de introducere a acțiunii, la ora 23.59, și este primită la adresa electronică a grefei Tribunalului Funcției Publice în ziua următoare la ora 00.00, mai exact la mai puțin de două minute mai târziu, un astfel de termen nu poate fi considerat un eveniment neobișnuit în sensul jurisprudenței privind forța majoră și cazul fortuit, având în vedere perturbările care pot afecta transmiterea mesajelor electronice și care rezultă, de exemplu, din disfuncționalitățile care afectează furnizorii de acces la internet ai expeditorului sau ai destinatarului mesajelor.

(a se vedea punctele 23 și 24)

Trimitere la:

Curte: 15 decembrie 1994, Bayer/Comisia, C‑195/91 P, punctul 32