Recurs introdus la 21 mai 2011 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 8 martie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-59/09, De Nicola/BEI
(Cauza T-264/11 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avvocato)
Cealaltă parte în proces: Banca Europeană de Investiții
Concluziile
Recurentul solicită Tribunalului, în calitate de instanță de recurs, admiterea cererii introductive și anularea în parte a hotărârii atacate, admiterea cererilor de prezentare de probe și admiterea celorlalte cereri din reclamația administrativă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată aferente celor două litigii
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurentul invocă șapte motive.
Cu privire la cererile de anulare
În ceea ce privește cererea de anulare a notei de serviciu nr. HR/Coord/2008-0038/BK din 22.09.08, recurentul susține că Tribunalul Funcției Publice a omis examinarea acesteia, cu toate că a înlăturat argumentația BEI, care considera legitimă decizia de a nu furniza funcționarului o copie a înregistrării audio a ședinței Comitetului de recurs și nici un proces-verbal oficial al ședinței, astfel încât, în concluzie, BEI poate denatura faptele întrucât prezentarea unor probe contrarii nu este posibilă.
Recurentul solicită de asemenea anularea deciziei Comitetului de recurs
Tribunalul Funcției Publice, în mod similar procedurii întemeiate pe articolul 90 din Statutul funcționarilor, a reținut că identitatea cererii (prezentată inițial în reclamația administrativă și ulterior în fața Tribunalului) îi permite să examineze numai a doua cerere și să o considere pe cea dintâi inclusă în aceasta. Recurentul susține că nu se impunea aplicarea articolului 90 amintit și invocă faptul că are dreptul la anularea deciziei întrucât acest document este anexat la dosarul său personal și îi poate influența negativ cariera în viitor.
În cele din urmă, Tribunalul Funcției Publice a respins ca tardivă cererea de anulare a promovărilor. În susținerea nelegalității acestei decizii, domnul De Nicola invocă patru motive.
Cu privire la cererea de constatare
Recurentul a solicitat Tribunalului să constate și să declare că hărțuirile suferite în ultimii 18 ani trebuie analizate în mod global și că acestea îndeplinesc toate condițiile precizate în doctrina și în jurisprudența de dreptul muncii pentru a fi calificate drept hărțuire morală. Cu privire la acest aspect, recurentul invocă caracterul neadecvat al documentului intitulat "Politica în materia respectării demnității persoanei la locul de muncă" (care nici măcar nu definește hărțuirea) și contestă decizia Tribunalului Funcției Publice, care a respins ca inadmisibilă cererea, întrucât privește obținerea unor constatări de principiu sau a unor somații adresate BEI. Astfel, recurentul susține că cererea sa a fost interpretată eronat, întrucât acesta solicitase să se constate abuzurile săvârșite cu privire la el de unii angajați, să se stabilească dacă acele abuzuri, analizate în mod global, alcătuiau fapta penală denumită hărțuire și să se stabilească răspunderea BEI pentru această activitate, în temeiul calității sale de mandant.
Pe de altă parte, recurentul solicită anularea deciziei în măsura în care Tribunalul Funcției Publice a încălcat articolul 41 din Regulamentul personalului, a reținut o necesitate inexistentă de a aplica o analogie și a creat chiar el regimul aplicabil BEI, cu încălcarea dreptului acesteia la autodeterminare.
În plus, instanța a quo a aplicat în mod eronat în cazul unui contract de muncă privat norme care au fost prevăzute de fapt numai pentru funcționarii publici și, în plus, a intenționat să aplice în cazul faptelor ilicite săvârșite de anumiți angajați legislația prevăzută cu privire la actele administrative.
Cu privire la capetele de cerere
Reclamantul a formulat trei capete de cerere: 1. încetarea acțiunilor de hărțuire, 2. repararea prejudiciilor fizice, morale și materiale și 3. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la primul capăt de cerere, Tribunalul nu s-a pronunțat.
Al doilea capăt de cerere a fost respins, ulterior denaturării acestuia, întrucât reclamantul solicitase anumite despăgubiri ca urmare a comportamentului ilicit al BEI, indiferent de calificarea pe care acesta o poate avea în urma analizei globale solicitate.
În orice caz, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât nu constituie "act care lezează", în raport cu care se poate formula o cerere de despăgubire, în pofida faptului că raportul de muncă are natură privată, iar în speță este vorba despre fapte ilicite, iar nu despre acte juridice.
Al treilea capăt de cerere a fost respins întrucât s-a reținut în mod eronat că reclamantul nu solicitase obligarea BEI la plata cheltuielilor de judecată.
____________