Language of document : ECLI:EU:C:2024:66

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ANTHONY MICHAEL COLLINS

prezentate la 18 ianuarie 2024(1)

Cauza C104/23

A GmbH & Co. KG

împotriva

Hauptzollamt B

[cerere de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania)]

„Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Tariful vamal comun – Nomenclatura combinată – Clasificarea mărfurilor – Poziția tarifară 9406 – Noțiunea de construcții prefabricate – Adăposturi pentru viței – Clasificare la subpoziția 9406 00 80”






I.      Introducere

1.        Prin prezenta trimitere preliminară, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania) solicită Curții să stabilească dacă, în sensul Nomenclaturii combinate, adăposturile pentru viței din material plastic sunt „construcții prefabricate” care se încadrează în capitolul 94 sau „materiale plastice și articole din material plastic” care se încadrează în capitolul 39.

II.    Cadrul juridic

2.        Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun(2) reglementează clasificarea articolelor importate în Uniunea Europeană în scopuri vamale. În conformitate cu textul Convenției internaționale privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor(3), încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, Nomenclatura combinată se bazează pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „Sistemul armonizat”). Aceasta este compusă din capitole, secțiuni, poziții și subpoziții, fiecare poziție și subpoziție având un număr de cod propriu. Primele șase cifre se referă la pozițiile și subpozițiile din nomenclatura Sistemului armonizat, în timp ce cifrele a șaptea și a opta identifică subpoziții specifice.

3.        Nomenclatura combinată, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun(4), a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015(5). Aceasta a fost întotdeauna relevantă în cauza principală(6).

4.        În secțiunea I din partea I din Nomenclatura combinată, subsecțiunea A este intitulată „Reguli generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate”. În măsura în care acest aspect poate fi relevant în speță, aceasta prevede că:

„1.      Enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor sunt considerate ca având numai o valoare indicativă, clasificarea mărfurilor considerându‑se legal determinată atunci când este în concordanță cu textele pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și, atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note, după următoarele reguli.

2.      (a) Orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol, chiar incomplet sau nefinit, cu condiția ca acesta să prezinte, ca atare, caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit. Această regulă se aplică și la articolul complet sau finit sau considerat ca atare, în temeiul dispozițiilor precedente, atunci când articolul este prezentat nemontat sau demontat.

[…]

3.      Atunci când mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții prin aplicarea regulii 2 (b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează:

(a)      poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. […]

(b)      produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulii 3 (a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, în cazul în care este posibilă efectuarea acestei determinări;

[…]

4.      Mărfurile care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulilor anterioare se clasifică la poziția corespunzătoare mărfurilor celor mai asemănătoare.

[…]

6.      Clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții, precum și, mutatis mutandis, cu respectarea regulilor anterioare, înțelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpozițiile aflate pe același nivel. În sensul acestei reguli, se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care contextul impune altfel.”

5.        Capitolul 39 și capitolul 94 sunt dispozițiile din Nomenclatura combinată relevante pentru întrebările adresate Curții. Poziția 3926 din Nomenclatura combinată este intitulată „Alte articole din materiale plastice și articole din alte materiale de la pozițiile 3901-3914”. Subpoziția 3926 9097 poartă mențiunea „Altele”. Nota 1 din capitolul 39 din Nomenclatura combinată prevede:

„În nomenclatură, «materiale plastice» înseamnă materialele clasificate la pozițiile 3901-3914 care, supuse unei influențe exterioare (în general căldură și presiune, cu utilizarea unui solvent sau plastifiant, după caz), sunt capabile sau au fost capabile, în momentul polimerizării sau într‑un stadiu ulterior, să adopte prin mulare, turnare, profilare, laminare sau orice alt procedeu o formă pe care o păstrează și după ce această influență a încetat să acționeze. […]”

6.        Nota 2 litera (x) din capitolul 39 din Nomenclatura combinată precizează că acest capitol nu cuprinde articolele din capitolul 94, inclusiv „construcții prefabricate”. Poziția 9406 din Nomenclatura combinată este intitulată „Construcții prefabricate”. Nota 4 din capitolul 94 din Nomenclatura combinată prevede:

„Se consideră ca fiind «construcții prefabricate», în sensul poziției 9406, construcțiile fie terminate în uzină, fie livrate sub forma elementelor de asamblat la fața locului, prezentate împreună, cum ar fi spații de locuit sau de șantier, birouri, școli, magazine, hangare, garaje sau construcții similare.”

III. Situația de fapt din litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții

7.        Potrivit instanței de trimitere, reclamanta, A GmbH, furnizează ceea ce descrie ca fiind adăposturi pentru viței sau igluuri pentru viței, de dimensiuni și de modele diferite, pentru adăpostirea vițeilor în timp ce sunt crescuți. Adăposturile pentru viței se prezintă sub forma unei cochilii din plastic, compusă din pereți, un acoperiș și, în funcție de model, de o podea. Acestea dispun de deschideri pentru așternut și ventilație. Partea din față constă într‑o intrare fără ușă, deși, pentru anumite modele, pot fi disponibile uși ca accesoriu opțional. Cel mai mare model („adăpostul comun”) este importat fără podea, în vederea adăugării ulterioare a uneia din lemn masiv. Dimensiunile celui mai mic model de adăpost pentru viței sunt de 147 cm lungime, 109 cm lățime și 117 cm înălțime. Adăpostul comun are dimensiuni de 220 cm lungime, 273 cm lățime și 183 cm înălțime. Adăposturile pentru viței sunt în general amplasate în aer liber pentru protecția animalelor împotriva intemperiilor. Acestea sunt fabricate din polietilenă, conținând 8 % dioxid de titan. Între 12 % și 21 % din fiecare articol constă într‑o bază metalică și tocuri de ușă.

8.        La 5 august 2015, reclamanta a solicitat pârâtului, Hauptzollamt B (Biroul Vamal Principal B), să emită o informație tarifară obligatorie în vederea obținerii clasificării adăposturilor pentru viței la subpoziția 9406 0080 din Nomenclatura combinată drept „construcții prefabricate” compuse din „alte materiale”. La 29 septembrie 2015, pârâtul a emis o informație tarifară obligatorie care clasifica articolele la subpoziția 3926 9097 drept articole din alte materiale plastice decât cele care se încadrau la subpozițiile 3926 1000-3926 9092 din Nomenclatura combinată. În consecință, adăposturile pentru viței au făcut obiectul unui nivel al taxei de 6,5 %, în loc de cota de 2,7 % care ar fi fost aplicată dacă acestea erau clasificate drept construcții prefabricate.

9.        Reclamanta a introdus o acțiune la Finanzgericht (Tribunalul Fiscal, Germania) pentru a contesta clasificarea pârâtului și cu scopul de a obține clasificarea adăposturilor pentru viței drept „construcții prefabricate”. Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) a respins această acțiune pentru motivul că, fiind compuse din polietilenă, ceea ce le conferea caracterul esențial, adăposturile pentru viței fuseseră clasificate corect la subpoziția 3926 9097. Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) a statuat că, în măsura în care aproape toată partea frontală a adăposturilor pentru viței consta într‑o intrare, acestea nu erau închise și, prin urmare, nu puteau fi clasificate drept construcții prefabricate.

10.      Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii la instanța de trimitere.

11.      Potrivit instanței de trimitere, reclamantul susține că nu este necesar ca adăposturile pentru viței să fie închise pe toate părțile pentru ca acestea să se încadreze la poziția 9406 din Nomenclatura combinată. Or, nici regulamentul, nici notele sale nu prevăd o astfel de cerință, iar exemplele de construcții care figurează la nota 4 din capitolul 94 din Nomenclatura combinată nu cuprind „hangare”, care pot avea deschideri pentru intrare și ieșire care nu pot fi închise ori o parte complet deschisă. Aceste exemple reiau notele explicative ale poziției 9406 din Sistemul armonizat și nota 4 din capitolul 94 din Nomenclatura tarifară armonizată a Statelor Unite ale Americii. Reclamanta arată că, în numeroase state membre, condițiile meteorologice sunt de așa natură încât nu este întotdeauna necesar ca o construcție să constea într‑un spațiu complet închis pentru a fi utilizată ca atare. De asemenea, nu este evident că persoanele ar trebui să poată intra în „construcțiile prefabricate” sau că ar fi necesar să existe posibilitatea pentru toate aceste persoane, inclusiv pentru persoanele înalte, de a face acest lucru în poziție verticală.

12.      Instanța de trimitere constată de asemenea că, potrivit pârâtului, este necesar, din cauza lipsei unor definiții în poziții, note și explicații, să se recurgă, într‑o primă etapă, la limbajul curent atunci când se determină ce este o „construcție prefabricată” în scopul clasificării la poziția 9406. Pârâtul arată că nu toate articolele care se încadrează în noțiunea de „construcție” în limbajul curent reprezintă „construcții prefabricate” în sensul notei 4 din capitolul 94 și al poziției tarifare 9406 din Nomenclatura combinată. Pârâtul susține că acele construcții la care se referă nota 4 din capitolul 94 sunt, printre altele, închise pe toate părțile; destinate unei utilizări (imobile) pe termen lung; au o structură stabilă; și sunt suficient de înalte pentru a permite unei persoane de statură medie să intre în poziție verticală.

13.      Instanța de trimitere arată că, în conformitate cu regulile generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, adăposturile pentru viței ar fi clasificate la poziția 3926, cu excepția cazului în care acestea sunt excluse, în conformitate cu nota 2 litera (x) din capitolul 39, pentru motivul că este vorba despre construcții prefabricate care intră sub incidența capitolului 94. Contrar opiniei exprimate de Finanzgericht (Tribunalul Fiscal) și de pârât, instanța de trimitere tinde să considere că poziția 9406 nu impune ca o construcție prefabricată să închidă un spațiu pe toate părțile. Instanța de trimitere consideră de asemenea că, pentru a se încadra la poziția 9406, o construcție prefabricată trebuie să permită persoanelor de statură medie să intre și să aibă cel puțin un spațiu în care pot sta în poziție verticală. Având în vedere îndoielile sale cu privire la clasificarea articolelor, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții de Justiție următoarele întrebări preliminare:

„(1)      Poziția 9406 din Nomenclatura combinată impune în mod obligatoriu ca o construcție prefabricată să fie alcătuită dintr‑un spațiu complet închis pe toate părțile?

(2)      În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, poziția 9406 din Nomenclatura combinată impune ca o construcție prefabricată să fie suficient de înaltă pentru a permite intrarea unei persoane de statură medie și, în acest scop, este necesar să existe cel puțin un spațiu accesibil în care o asemenea persoană să poată sta în poziție verticală sau este suficient dacă poate intra în poziție aplecată?”

14.      Comisia Europeană a prezentat observații scrise.

IV.    Apreciere

 Observațiile Comisiei Europene

15.      Examinând întrebările adresate împreună, Comisia, în conformitate cu abordarea instanței de trimitere, observă că, pentru a clasifica adăposturile pentru viței în cauză, este necesar să se stabilească dacă acestea sunt „construcții prefabricate”, ceea ce, în temeiul notei 2 litera (x) din capitolul 39 din Nomenclatura combinată, le exclude din clasificarea capitolului 39. Din nota 4 din capitolul 94 reiese că o „construcție prefabricată” trebuie să fie o „construcție” care corespunde exemplelor din notă, care se referă la spații de locuit sau de șantier, birouri, școli, magazine, hangare, garaje sau construcții similare. Notele explicative ale Sistemului armonizat din anul 2022(7) atribuie, de asemenea, anumite tipuri de sere și de chioșcuri de stradă categoriei „construcții prefabricate”.

16.      Comisia arată că nici Nomenclatura combinată, nici Sistemul armonizat nu definesc noțiunea „construcție”. Determinarea semnificației și a sferei de aplicare a termenilor pe care dreptul Uniunii nu îi definește trebuie realizată conform sensului lor în limbajul curent, ținând seama și de contextul în care figurează și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte(8). Referindu‑se la definiția termenilor „building” în limba engleză și „Gebäude” în limba germană, Comisia apreciază că, pentru ca o structură să poată fi clasificată drept „construcție prefabricată”, aceasta trebuie să aibă un acoperiș și pereți, să fie destinată utilizării de către persoane care se pot deplasa în interiorul său pentru a‑și desfășura activitatea, să fie plasată în aer liber și să aibă o anumită stabilitate și durabilitate.

17.      Cu privire la numărul de pereți pe care trebuie să îi dețină o construcție și/sau dacă aceasta trebuie să conțină un spațiu închis, Comisia și instanța de trimitere fac referire la procesul‑verbal al celei de a 227‑a reuniuni a Comitetului Codului vamal. Deși aceste concluzii nu sunt obligatorii, ele subliniază că, în timp ce o construcție nu trebuie să aibă neapărat patru pereți, este totuși necesar ca aceasta să fie prevăzută cu un acoperiș și câțiva pereți(9). Acest punct de vedere este confirmat de faptul că hangarele, citate cu titlu de exemplu la nota 4 din capitolul 94, nu au întotdeauna patru pereți. Cerința potrivit căreia o construcție trebuie să aibă patru pereți sau să fie altfel închisă ar putea conduce la clasificarea articolelor la subpoziții diferite după cum au uși, ceea ce ar contraveni obiectivului unei clasificări uniforme.

18.      Cerința ca o construcție să fie utilizată de persoane care au posibilitatea de a se deplasa în interiorul său pentru a‑și desfășura activitatea este confirmată de faptul că toate articolele enumerate în capitolul 94 sunt destinate uzului uman și că Nomenclatura combinată clasifică în altă parte articolele destinate uzului animal. Comisia concluzionează în ceea ce privește „construcțiile prefabricate” că, în sensul poziției 9406, acestea trebuie să fie pentru uz uman, că trebuie să fie posibil ca persoanele să se deplaseze în interiorul acestora și că acestea trebuie să aibă o asemenea înălțime încât persoanele să poată avea acces la ele și să poată desfășura activități în interiorul lor fără dificultate. În acest context, Comisia face referire la clasificarea serelor și a politunelurilor din Nomenclatura combinată. Pentru a clasifica o seră drept „construcție prefabricată”, aceasta trebuie să fie suficient de înaltă pentru a permite unei persoane de statură medie să pătrundă în interiorul său. Se face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1655/2005(10), care prevede că o „miniseră” cu o dimensiune aproximativă de 50 cm lungime, 24 cm lățime și 25 cm înălțime nu este considerată o „construcție prefabricată” conform poziției 9406. De asemenea, potrivit notelor explicative la Nomenclatura combinată din 2019(11), pentru a fi o „construcție prefabricată”, un politunel trebuie să fie suficient de înalt pentru a permite unei persoane accesul în interiorul său. Ar fi de asemenea incompatibil cu exemplele date la nota 4 dacă o persoană de statură medie ar putea să se deplaseze în interiorul unor astfel de structuri fără ca ea să se poată menține în poziție verticală. Comisia concluzionează că adăposturile pentru viței nu sunt „construcții prefabricate” care se încadrează la poziția 9406, cu excepția cazului în care acestea sunt de o asemenea înălțime încât o persoană ar putea să se deplaseze în interiorul lor în poziție verticală.

19.      Comisia nu are nicio îndoială cu privire la faptul că adăposturile pentru viței avute în vedere în litigiul principal sunt destinate utilizării în aer liber.

20.      Referindu‑se la exemplele de la nota 4, Comisia are îndoieli că articolele în discuție în litigiul principal îndeplinesc cerința de durabilitate și de stabilitate. Aceasta invocă exemplul politunelurilor care, potrivit notelor explicative din Nomenclatura combinată din 2019, nu se încadrează la poziția 9406 dacă pot fi ușor demontate și deplasate dintr‑un loc în altul. Ținând seama de dimensiunea și de greutatea lor aparentă, Comisia consideră că poate fi posibilă deplasarea adăposturilor pentru viței în cauză dintr‑un loc în altul cu ușurință, caz în care cerința de durabilitate și de stabilitate nu ar fi îndeplinită.

 Analiză

21.      Astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, sarcina Curții, sesizată cu titlu preliminar în materia clasificării tarifare, constă în a oferi clarificări instanței de trimitere cu privire la criteriile care permit acesteia din urmă să clasifice în mod corect produsele în Nomenclatura combinată, iar nu în a efectua ea însăși această clasificare(12). Deși clasificarea constă, în definitiv, într‑o apreciere pur factuală pe care Curtea nu are competența să o ofere în cadrul unei trimiteri preliminare(13), aceasta poate oferi recomandări și orientări prin referire la faptele unui caz particular(14).

22.      Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții și în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor este cel al aprecierii caracteristicilor și proprietăților obiective ale acestora, astfel cum sunt definite la poziția din Nomenclatura combinată și la notele de secțiune sau de capitol ale acesteia(15). Deși notele explicative ale Sistemului armonizat și ale Nomenclaturii combinate nu sunt obligatorii, ele constituie un mijloc important pentru asigurarea aplicării uniforme a Tarifului vamal comun și, ca atare, pot servi în mod util la interpretarea sa(16).

23.      Instanța de trimitere arată că, în conformitate cu regula 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate și cu faptul că sunt compuse în cea mai mare parte din polietilenă, în principiu, adăposturile pentru viței în cauză se încadrează la poziția 3926. Nota 2 litera (x) exclude „construcțiile prefabricate” din capitolul 94 din cuprinsul capitolului 39. Problema care face obiectul sesizării instanței de trimitere poate fi, așadar, soluționată prin determinarea aspectului dacă articolele în cauză sunt „construcții prefabricate” în sensul poziției 9406, întrucât, în cazul unui răspuns afirmativ, acestea nu pot intra sub incidența capitolului 39. În consecință, clasificarea articolelor în cauză se poate face prin intermediul unui proces de eliminare. Dacă o „construcție prefabricată” trebuie să închidă complet un spațiu pe toate părțile sale sau să fie suficient de înaltă pentru a permite persoanelor de statură medie să intre sau să stea în poziție verticală, adăposturile pentru viței în cauză nu se vor încadra la poziția 9406 și, prin urmare, trebuie să se încadreze la poziția 3926.

24.      Instanța de trimitere arată că, în limbajul curent, se presupune că, în mod obișnuit, construcțiile sunt structuri acoperite, dar nu dispun în mod necesar de pereți pe toate părțile meniți să închidă complet spațiul interior. Deși majoritatea exemplelor de construcții care figurează la nota 4 din capitolul 94 constau în spații închise pe toate părțile, astfel cum subliniază în mod întemeiat reclamanta, hangarele pot fi construite cu una sau mai multe părți deschise. Deoarece este posibilă montarea ușilor ca opțiune pe unele modele, adăposturile pentru viței pot crea un spațiu închis.

25.      În temeiul regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, clasificarea se stabilește, pe de o parte, în funcție de termenii pozițiilor și ai notelor de secțiuni sau de capitole. Poziția 9406 din Nomenclatura combinată utilizează termenii „vorgefertigte Gebäude” în germană, „prefabricated buildings” în engleză și „constructions préfabriqueés” în franceză, această noțiune trebuind înțeleasă în lumina exemplelor de la nota 4 din capitolul 94.

26.      Procesul‑verbal al celei de a 227‑a reuniuni a Comitetului Codului vamal face dovada dificultăților legate de clasificarea cazurilor‑limită. În cadrul acestei reuniuni, reprezentanții a șaisprezece state membre au fost în favoarea clasificării unei căsuțe de grădină prevăzute cu un acoperiș și trei pereți, construite dintr‑un cadru din aluminiu și sticlă, drept „construcție prefabricată” la poziția 9406, în timp ce reprezentanții celor nouă state membre au susținut clasificarea acesteia ca structură din aluminiu la poziția 7610. Concluziile Comitetului Codului vamal concordă cu observațiile reclamantei prezentate în fața instanței de trimitere, potrivit cărora hangarele pot avea una sau mai multe părți deschise. Comisia și instanța de trimitere împărtășesc această apreciere.

27.      Având în vedere aceste elemente, considerăm că nu este necesar ca o „construcție prefabricată” care se încadrează la poziția 9406 să închidă un spațiu pe toate părțile sale. Rezultă că împărtășim concluzia majorității Comitetului Codului vamal potrivit căreia o construcție nu are nevoie de patru pereți. Chiar dacă este adevărat că acele construcții enumerate la nota 4 din capitolul 94 formează în mod obișnuit spații închise pe toate părțile, acest lucru nu exclude ca o „construcție prefabricată” care nu conține un astfel de spațiu închis să poată intra sub incidența acestei noțiuni. În limbajul curent, o structură poate constitui o construcție, în pofida faptului că aceasta nu conține un spațiu închis. În contextul prezentei trimiteri preliminare, hangarele de fân și hangarele destinate uscării lemnului prin aerisire sunt exemple care sunt avute imediat în vedere.

28.      În ceea ce privește aspectul dacă o „construcție prefabricată” care se încadrează la poziția 9406 trebuie să aibă o înălțime minimă, această noțiune trebuie examinată în lumina exemplelor de la nota 4 din capitolul 94. Dacă luăm în considerare termenul „hangare” în sine, se poate susține că anumite hangare ar putea să nu aibă o asemenea înălțime încât să permită unei persoane de statură medie să pătrundă în interior în poziție verticală, dar că acestea ar constitui totuși o construcție. Exemplele găsite la nota 4 din capitolul 94 precum spații de locuit sau de șantier, birouri, școli, magazine, hangare, garaje și construcții similare tind să indice natura „construcțiilor prefabricate” de structuri în interiorul cărora o persoană de statură medie poate intra și se poate deplasa. De aici pare să rezulte că, pentru ca „hangarele” să constituie „construcții prefabricate” în sensul notei 4 din capitolul 94, acestea trebuie să aibă o asemenea înălțime încât să permită unei persoane de statură medie să intre și să se deplaseze în interiorul lor în poziție verticală.

29.      Am ajuns la această concluzie fără a face apel la cele trei argumente invocate de Comisie. În primul rând, nu suntem convinși de argumentul potrivit căruia excluderea unei minisere de la poziția 9406 din Regulamentul nr. 1655/2005 indică o abordare generală în ceea ce privește cerințele privind înălțimea unei „construcții prefabricate” care ar intra altfel sub incidența acestei rubrici. Dimensiunile articolului menționat în acesta erau de aproximativ 50 cm lungime, 24 cm lățime și 25 cm înălțime. Astfel, după cum reiese din fotografia furnizată cu titlu informativ care figurează în anexa acestui regulament, articolul respectiv se aseamănă cu o cutie din sticlă sau cu un container și nu poate fi confundat cu o construcție.

30.      În al doilea rând, sugestia potrivit căreia o „construcție prefabricată” care se încadrează la poziția 9406 ar trebui să aibă o înălțime care ar permite unei persoane de statură medie să pătrundă în interiorul acesteia deoarece notele explicative ale Nomenclaturii combinate precizează acest lucru pare a fi eronată în împrejurări în care această afirmație apare în contextul unei trimiteri la polituneluri și, prin urmare, nu a fost concepută pentru a avea o aplicabilitate generală.

31.      În al treilea rând, nu suntem convinși nici de argumentul Comisiei potrivit căruia, ca urmare a indicației potrivit căreia toate articolele din capitolul 94 sunt destinate uzului uman, adăposturile pentru animale și celelalte articole destinate uzului animal trebuie să se încadreze la o altă poziție din Nomenclatura combinată. Deși titlurile secțiunilor și capitolelor sunt considerate ca având numai o valoare indicativă, în conformitate cu prima regulă a regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, capitolul 94, care vizează în special mobilă, articole de pat și similare, perne, însemne luminoase și plăci indicatoare luminoase, se încadrează în secțiunea XX din Nomenclatura combinată, intitulată „Mărfuri și produse diverse”. Prin însăși natura sa, o secțiune compusă din articole diverse conține toate tipurile de elemente. Considerăm că este dificil, chiar imposibil, să se deducă ceva dintr‑o diversitate. Pentru a ajunge la această concluzie, observăm că, în anul 1977, Organizația Mondială a Vămilor a clasificat la poziția 9406 10 silozurile de cereale, de fermă, compuse din mai multe secțiuni circulare, cu diametru descrescător, în panouri fibrolemnoase, concepute pentru a fi asamblate prin plasarea unuia deasupra celuilalt și conectate prin tuburi din fier, care nu erau prevăzute cu echipamente mecanice sau termice, drept construcții prefabricate din lemn(17).

32.      Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, descrierea adăposturilor pentru viței din decizia de trimitere ridică problema durabilității și a stabilității acestora, care, astfel cum subliniază Comisia, constituie caracteristici care ar trebui luate în considerare pentru a stabili dacă aceste structuri trebuie să fie clasificate drept „construcții prefabricate”.

33.      Reclamanta se referă de asemenea la lista tarifară armonizată a Statelor Unite. Poziția 9406, referitoare la construcțiile prefabricate, conține o subpoziție specifică pentru „adăposturile pentru animale din material plastic”. Dat fiind că nota sa 4 este aproape identică(18) cu cea din Sistemul armonizat și din Nomenclatura combinată, suntem convinși că aceasta susține teza potrivit căreia adăposturile de animale din material plastic nu se încadrează la poziția 9406 în conformitate cu această notă și că ar fi necesară o admitere specifică pentru a se încadra la capitolul 94. Includerea expresă în nomenclatura Statelor Unite a adăposturilor pentru animale din plastic ca subpoziție la poziția 9406 demonstrează pur și simplu existența unei divergențe în abordările UE și SUA în această privință(19).

V.      Concluzie

34.      Având în vedere cele menționate, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania) după cum urmează:

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014,

trebuie interpretată în sensul că o construcție prefabricată care se încadrează la poziția 9406 din aceasta:

–        nu trebuie să închidă complet un spațiu pe toate părțile;

–        trebuie să fie suficient de înaltă pentru a permite accesul unei persoane de statură medie în interiorul său și să dispună de cel puțin o zonă unde respectiva persoană să poată intra în poziție verticală și

–        trebuie să fie durabilă și stabilă.


1      Limba originală: engleza.


2      JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3.


3      United Nations Treaty Series, vol. 1503, p. 4, nr. 25910 (1988); JO 1987, L 198, p. 3.


4      JO 2014, L 312, p. 1.


5      Conform articolului 12 din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia adoptă în fiecare an un regulament care include o versiune completă a Nomenclaturii combinate împreună cu ratele autonome sau convenționale ale drepturilor aferente din Tariful vamal comun, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliu sau de Comisie.


6      Or, potrivit jurisprudenței Curții: a se vedea de exemplu Hotărârea din 2 mai 2019, Onlineshop (C‑268/18, EU:C:2019:353, punctul 22).


7      Comisia se referă la notele explicative din 2022 pentru motivul că, de la data faptelor din litigiul principal, codurile Sistemului armonizat nu au suferit nicio modificare substanțială.


8      A se vedea de exemplu Hotărârea din 6 septembrie 2018, Kreyenhop și Kluge (C‑471/17, EU:C:2018:681, punctul 39).


9      Procesul‑verbal al celei dea 227‑a reuniuni a Comitetului Codului vamal, p. 10.


10      Regulamentul (CE) nr. 1655/2005 al Comisiei din 10 octombrie 2005 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (JO 2005, L 266, p. 50, Ediție specială, 02/vol. 17, p. 286).


11      JO 2019, C 119, p. 1.


12      A se vedea de exemplu Hotărârea din 20 octombrie 2022, Mikrotīkls (C‑542/21, EU:C:2022:814, punctul 21 și jurisprudența citată).


13      Ibidem.


14      A se vedea de exemplu Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Uroplasty (C‑514/04, EU:C:2006:56, punctul 45).


15      A se vedea de exemplu Hotărârea din 28 aprilie 2022, PRODEX (C‑72/21, EU:C:2022:312, punctul 28).


16      Ibidem, punctul 29.


17      Aceste informații privind un aviz de clasificare sunt disponibile în baza de date privind materiile prime din Sistemul armonizat al Organizației Mondiale a Vămilor. A se vedea https://www.wcotradetools.org/en/harmonized‑system. Avizele de clasificare au același statut precum notele explicative, diferența fiind că primele se referă la produse specifice. În Hotărârea din 19 noiembrie 1975, Douaneagent der Nederlandse Spoorwegen (38/75, EU:C:1975:154, punctul 24), Curtea a arătat următoarele: „Este adevărat că […] avizele de clasificare ale [Organizației Mondiale a Vămilor] nu sunt obligatorii pentru părțile contractante, ci au o incidență asupra interpretării care este cu atât mai determinantă cu cât emană de la o autoritate însărcinată de părțile contractante să asigure uniformitatea interpretării și a aplicării nomenclaturii.”


18      Versiunile din 2015 și 2023 din Statele Unite prevăd că: „Se consideră ca fiind «construcții prefabricate», în sensul poziției 9406, construcțiile fie terminate în uzină, fie livrate sub forma elementelor de asamblat la fața locului, încorporate, cum ar fi spații de locuit sau de șantier, birouri, școli, magazine, hangare, garaje sau construcții similare.” În textul din Statele Unite termenul „încorporate” înlocuiește termenii „prezentate împreună” în Sistemul armonizat și în Nomenclatura combinată.


19      În acest context, amintim cuvintele avocatului general Jacobs în Concluziile prezentate la 28 octombrie 1999 în cauza Peacock (C‑339/98, EU:C:1999:540, punctul 37): „Curtea este o instanță, în special o instanță de drept comunitar. Rolul său cuprinde în mod clar sarcina de a interpreta, în drept, termenii [Nomenclaturii combinate]. Nu este vorba despre un organism tehnic calificat pentru a soluționa diferendele privind aspectele pur tehnice, nici despre a interveni în orice mod în cadrul unui proces tehnic de negociere având ca obiect conținutul diferitelor rubrici [din Sistemul armonizat], în care persoanele având cunoștințe de specialitate adecvate vor solicita un acord internațional cu privire la problemele în mod clar controversate și foarte tehnice. Acest proces poate include modificări ale formulării [Sistemului armonizat] și constituie mijlocul cel mai adecvat pentru a se ajunge la o soluționare pe termen lung a opiniilor divergente în cauză. Cu toate acestea, Curtea poate contribui la clarificarea modului în care termenii relevanți din [Nomenclatura combinată] trebuie interpretați, la un moment dat, în temeiul dreptului comunitar.”