Cauza T‑126/14

Regatul Țărilor de Jos

împotriva

Comisiei Europene

„FEOGA – Secțiunea «Garantare» – FEGA și FEADR – Corecție financiară aplicată pentru nedeclararea unor dobânzi – Obligația de motivare – Obligația de contabilizare a dobânzilor – Articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 – Principiul echivalenței – Obligația de diligență”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 24 noiembrie 2015

1.      Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare prin FEGA – Procedură de închidere a conturilor – Sume care trebuie recuperate de la statul membru – Nerecuperare de către statul membru în termenele stabilite a sumelor datorate ca urmare a neregulilor sau a neglijenței – Consecințe financiare – Luare în considerare a dobânzilor – Condiție – Existența unei obligații de a contabiliza dobânzile

[Regulamentul nr. 1290/2005 al Consiliului, art. 32 alin. (1) și (5)]

2.      Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare prin FEGA – Procedură de închidere a conturilor – Sume care trebuie recuperate de la statul membru – Obligație a statului membru de a aplica, în temeiul articolului 32 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1290/2005, dobânzi la sumele datorate – Inexistență

[Regulamentul nr. 729/70 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1287/95, art. 8 alin. (2) al doilea paragraf, și Regulamentul nr. 1290/2005 al Consiliului, art. 32 alin. (1) și (5)]

3.      Agricultură – Politica agricolă comună – Finanțare prin FEGA – Procedură de închidere a conturilor – Sume care trebuie recuperate de la statul membru – Invocarea principiului echivalenței pentru a justifica o obligație de a aplica dobânzi la momentul recuperării sumelor – Admisibilitate – Condiție – Comparabilitate a creanțelor Uniunii cu creanțele naționale de același tip – Compararea creanțelor Uniunii referitoare la prelevările suplimentare la lapte și la restituirile la export cu creanțe fiscale naționale – Lipsa unui caracter comparabil

[art. 325 alin. (2) TFUE; Regulamentul nr. 1290/2005 al Consiliului, art. 32 alin. (1) și (5)]

4.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Întindere – Puterea Tribunalului de a substitui motivarea autorului actului atacat cu propria motivare – Excludere

(art. 263 TFUE și 264 TFUE)

5.      Acțiune în anulare – Termene – Caracter de ordine publică

(art. 263 al șaselea paragraf TFUE)

1.      Articolul 32 din Regulamentul nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune privește obligațiile statelor membre în legătură cu recuperarea sumelor de la beneficiarii care au săvârșit nereguli sau au dat dovadă de neglijență. În special, pe de o parte, conform alineatului (1) al acestui articol, sumele recuperate ca urmare a existenței unei nereguli sau neglijențe și dobânda aferentă acestora vor fi vărsate agenției de plăți și păstrate de aceasta ca venit destinat Fondului european de garantare agricolă (FEGA) în luna în care au fost încasați banii. Pe de altă parte, alineatul (5) al articolului 32 privește situațiile particulare în care statul membru nu a recuperat sumele într‑un anumit termen. În astfel de situații, 50 % din consecințele financiare ale nerecuperării vor fi suportate de statul membru în cauză și 50 % de bugetul Uniunii. Această distribuție a responsabilității financiare se aplică tuturor incidentelor de natură financiară generate de nerecuperarea sumelor nelegal plătite, printre care se numără în special sumele principale și dobânzile aferente acestora care ar fi trebuit să fie vărsate în temeiul articolului 32 alineatul (1) din același regulament.

În consecință, Comisia este, în principiu, abilitată să includă, în sumele datorate în temeiul articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005, dobânzile aferente creanțelor pentru care recuperarea nu a avut loc în termenul stabilit de dispoziția menționată. Cu toate acestea, includerea dobânzilor depinde obligatoriu de existența, în cazul în speță, a unei obligații a statului membru în cauză de a aplica dobânzi la sumele respective.

(a se vedea punctele 72, 73 și 75-78)

2.      Articolul 32 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune nu conține nicio obligație în sarcina statelor membre de a aplica dobânzi la creanțele care trebuie recuperate. Astfel, pe de o parte, ca și articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 729/70 privind finanțarea politicii agricole comune, în versiunea sa rezultată din Regulamentul nr. 1287/95, articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1290/2005 conține doar o simplă regulă de transfer bugetar al sumelor recuperate ca urmare a existenței unei nereguli sau neglijențe, fără să prevadă o obligație a statelor membre de a aplica dobânzi la astfel de sume recuperate. Pe de altă parte, nici articolul 32 alineatul (5) din regulamentul menționat nu instituie o astfel de obligație din moment ce această dispoziție nu conține decât o normă de partajare a responsabilității financiare în ceea ce privește consecințele nerecuperării sumelor în cauză dincolo de termenele menționate la această dispoziție.

În această privință, deși este cert că excluderea dobânzilor din suma care trebuie recuperată și, implicit, reducerea sumei imputate statului membru în cauză în temeiul articolului 32 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1290/2005 ar fi incompatibile cu protecția intereselor financiare ale bugetului Uniunii, din aceste considerații nu se poate deduce consacrarea unui principiu general potrivit căruia statele membre ar fi obligate să aplice dobânzi la momentul recuperării sumelor datorate ca urmare a existenței unei nereguli.

(a se vedea punctele 80-82, 85 și 86)

3.      În materia recuperării creanțelor agricole, în lipsa unei obligații de a aplica dobânzi la astfel de creanțe atât din regulamentele sectoriale, cât și din Regulamentul nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, o asemenea obligație se poate eventual întemeia pe principiul echivalenței, atunci când dreptul național al statului membru în cauză prevede perceperea de dobânzi în cadrul recuperării unor avantaje de același tip primite în mod nejustificat de la bugetul său național. Situația este aceeași în ceea ce privește sarcinile financiare pe care administrațiile statelor membre au obligația să le perceapă în numele Uniunii.

Nu pot fi considerate echivalente, în vederea aplicării principiului echivalenței, creanțele referitoare la prelevările suplimentare în sectorul laptelui cu restituirile la export, pe de o parte, și cu creanțele fiscale naționale, pe de altă parte. Astfel, prelevările suplimentare la lapte au rolul de a procura fonduri bugetului Uniunii și se caracterizează prin funcția lor de regularizare a piețelor agricole, pe când taxele naționale se caracterizează prin funcția lor primordială, dacă nu chiar exclusivă, care constă în generarea de venituri la bugetul național. Mai mult, prelevările agricole sunt percepute de la o categorie strict delimitată de persoane impozabile, iar nu de la întreaga populație, și veniturile din prelevările suplimentare sunt alocate finanțării cheltuielilor din sectorul laptelui și, mai precis, comercializării producției obținute de producători cu depășirea cotelor lor.

Pe de altă parte, sistemul de restituiri la export urmărește să permită exportul produselor europene, care, altfel, nu ar mai fi rentabil pentru operator. Prin natura lor, restituirile la export, care constituie un avantaj acordat agricultorilor, se deosebesc de taxele naționale. Astfel, în timp ce primele sunt finanțate de la bugetul Uniunii, ultimele alimentează bugetul național. Deși este adevărat că sumele referitoare la restituirile la export acordate în mod nejustificat și recuperate se fac astfel venit la bugetul Uniunii, nu este mai puțin adevărat că, spre deosebire de recuperarea unor taxe naționale, rambursarea restituirilor la export nedatorate nu alimentează în mod special bugetul Uniunii, ci se restituie sumele care nu ar fi trebuit să fie niciodată acordate.

(a se vedea punctele 91, 92, 97-100, 104, 106, 110 și 111)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 121)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 142 și 149)