Cauza T‑262/07

Republica Lituania

împotriva

Comisiei Europene

„Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri care trebuie adoptate ca urmare a aderării unor noi state membre — Actul de aderare din 2003 — Determinarea stocurilor excedentare de produse agricole, altele decât zahărul, și consecințele financiare ale eliminării acestora — Obiectiv urmărit de o dispoziție de drept primar — Decizia 2007/361/CE”

Sumarul hotărârii

1.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii care privesc schimburile de produse agricole

[Actul de aderare din 2003, anexa IV, punctul 4 alin. (2)]

2.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii care privesc schimburile de produse agricole

[Actul de aderare din 2003, anexa IV, punctul 4 alin. (2)]

1.      Potrivit punctului 4 alineatul (2) din anexa IV la Actul de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace, orice stoc de produse agricole, fie privat, fie public, aflat în liberă circulație la data aderării pe teritoriul noilor state membre și care depășește cantitatea ce ar putea fi considerată a constitui un report normal de stocuri trebuie eliminat pe cheltuiala noilor state membre.

Semnificația și conținutul termenului „eliminat” trebuie determinate luând în considerare contextul general în care acest termen este utilizat și conform sensului său obișnuit în limbajul curent. Astfel, în ceea ce privește produsele agricole, în limbajul curent, termenul „eliminat”, astfel cum este utilizat la punctul 4 alineatul 2 din anexa IV citată, are sensul „distrus” sau „înlăturat de pe piață”. Pe de altă parte, produsele agricole aflate în liberă circulație pe teritoriul statelor membre pot să fie absorbite de piață. Prin urmare, precizarea de la punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare, potrivit căreia excedentele trebuie să fie eliminate, nu poate fi înțeleasă în sensul că urmărește absorbirea excedentelor de piață.

În ceea ce privește finalitatea punctului 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare, este vorba în principal să se evite perturbările funcționării mecanismelor prevăzute de organizarea comună a piețelor în sectorul produselor agricole și în special a celor care au efecte asupra formării prețurilor, care sunt provocate de acumularea unor cantități anormale de produse agricole în noile state membre înaintea aderării acestora la Uniune. În plus, pentru a menține efectul util al punctului 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare, trebuie să se considere că scopul acestei dispoziții este de asemenea să corecteze efectele perturbărilor provocate de desfacerea excedentelor pe piața internă.

Prin urmare, dispozițiile pe care Comisia este însărcinată să le implementeze în temeiul alineatului (4) al aceluiași punct permit să se asigure fie prevenirea perturbărilor provocate de desfacerea acestor excedente pe piața internă, fie compensarea efectelor economice ale acestor perturbări. În temeiul acestui sistem, excedentele aflate pe teritoriul noilor state membre la 1 mai 2004 sunt în principiu retrase de pe piață, pe cheltuiala lor, în special prin exportul excedentelor în afara pieței interne sau prin distrugerea acestor excedente.

În sfârșit, punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare nu menționează că noile state membre sunt obligate să elimine ele însele excedentele. În plus, Comisia, atunci când exercită competențele pe care actul de aderare i le conferă în domeniul politicii agricole comune, pentru executarea normelor stabilite prin actul menționat, poate fi pusă în situația de a exercita o largă putere de apreciere, astfel încât numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea unei astfel de măsuri. Prin urmare, nu se poate exclude ca un sistem în temeiul căruia, pe de o parte, distrugerea sau exportul în afara pieței interne al excedentelor aflate pe teritoriul noilor state membre la data aderării este asigurat de Comunitate și, pe de altă parte, costul acestor operațiuni se repercutează ulterior asupra noilor state membre să fie de asemenea compatibil cu punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare.

(a se vedea punctele 40, 41, 43 și 46‑48)

2.      Chiar dacă Comisia dispune de o largă putere de apreciere în punerea în aplicare a punctului 4 alineatul (2) din anexa IV la Actul de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace, aceasta nu poate impune o simplă obligație de plată în sarcina noilor state membre în favoarea Comunității, în temeiul acestei dispoziții, fără ca această obligație de plată să poată fi considerată ca reprezentând o contribuție financiară pentru acoperirea cheltuielilor de eliminare de pe piața internă a excedentelor.

Astfel, nu este compatibilă cu punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare plata unei sume la bugetul comunitar impusă noilor state membre prin Decizia 2007/361 privind determinarea stocurilor de produse agricole altele decât zahărul și consecințele financiare ale eliminării acestora ca urmare a aderării Republicii Cehe, a Estoniei, a Ciprului, a Letoniei, a Lituaniei, a Ungariei, a Maltei, a Poloniei, a Sloveniei și a Slovaciei, din moment ce sistemul de eliminare a excedentelor de produse agricole prevăzut în această decizie nu este întemeiat pe distrugerea sau pe exportul în afara pieței interne al acestor excedente, iar obligația noilor state membre de a suporta cheltuielile de eliminare a acestor excedente se traduce printr‑o simplă obligație de a plăti la bugetul comunitar o sumă calculată în funcție de volumul excedentelor fiecărui produs agricol. Astfel, sumele prevăzute în decizie reflectă costul care ar fi trebuit să fie suportat din bugetul comunitar în cazul în care Comunitatea ar fi finanțat exportul în afara pieței interne al excedentelor constatate. Or, decizia nu prevede un astfel de export. Prin urmare, sumele prevăzute în această decizie nu pot fi considerate drept contraprestația sau suportarea costului anumitor operațiuni de eliminare întreprinse de Comunitate. Este vorba despre o simplă obligație de plată pusă în sarcina noilor state membre în favoarea Comunității.

Desigur, nu se poate exclude ca existența unei obligații a noilor state membre de a plăti o sumă la bugetul comunitar să poată fi considerată un mecanism complementar, în cadrul unui sistem de eliminare fizică a excedentelor, indispensabil pentru a asigura că acele costuri suplimentare care sunt necesare pentru a face față eventualelor perturbări ale piețelor agricole ce decurg din existența unor excedente a căror eliminare de pe piața internă nu a fost efectuată în conformitate cu normele prevăzute de acest sistem nu vor fi suportate de bugetul sau de producătorii comunitari, ci de statele membre în cauză. Cu toate acestea, sumele prevăzute în Decizia 2007/361 nu constituie un astfel de mecanism complementar. Dimpotrivă, obligația de a plăti aceste sume se substituie eliminării de pe piața internă a excedentelor în cauză și constituie singurul mecanism de eliminare prevăzut în decizia atacată. În mod identic, această obligație nu cuprinde ea însăși niciun beneficiu direct pentru producătorii comunitari.

(a se vedea punctele 49‑52, 75, 77 și 79)