HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea extinsă)

28 februarie 2024(*)(i)

„Ajutoare de stat – Finanțare publică a legăturii fixe feroviare‑rutiere peste strâmtoarea Fehmarn – Ajutor acordat de Danemarca pentru Femern – Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă – Acțiune în anulare – Caracter separabil – Admisibilitate – Noțiunea de «întreprindere» – Noțiunea de «activitate economică» – Activități de construire și de exploatare a unei legături fixe feroviare‑rutiere – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și denaturarea concurenței”

În cauza T‑364/20,

Regatul Danemarcei, reprezentat de C. Maertens și M. Søndahl Wolff, în calitate de agenți, asistate de R. Holdgaard și J. Pinborg, avocați,

reclamant,

susținut de

Regatul Belgiei, reprezentat de L. Van den Broeck, în calitate de agent, asistată de J. Vanden Eynde, avocat,

de

Republica Federală Germania, reprezentată de J. Möller și R. Kanitz, în calitate de agenți,

și de

Marele Ducat al Luxemburgului, reprezentat de A. Germeaux și de T. Schell, în calitate de agenți,

interveniente,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de S. Noë, în calitate de agent,

pârâtă,

TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă),

compus, la deliberări, din domnii D. Spielmann, președinte, U. Öberg și R. Mastroianni, doamna M. Brkan (raportoare) și domnul I. Gâlea, judecători,

grefier: doamna H. Eriksson, administratoare,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

în urma ședinței din 8 noiembrie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea formulată în temeiul articolului 263 TFUE, Regatul Danemarcei solicită anularea Deciziei C(2020) 1683 final a Comisiei din 20 martie 2020 privind ajutorul de stat SA.39078-2019/C (ex 2014/N) pe care Danemarca l‑a pus în aplicare pentru Femern A/S (JO 2020, L 339, p. 1) (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care, în prima teză a articolului 2 din aceasta, Comisia a calificat ca fiind ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, măsurile care constau în injecții de capital și într‑o combinație de împrumuturi de stat și de garanții de stat în favoarea Femern A/S.

I.      Istoricul litigiului

A.      Proiectul privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn

2        Proiectul privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn dintre Danemarca și Germania (denumit în continuare „proiectul”) a fost aprobat prin Tratatul dintre Regatul Danemarcei și Republica Federală Germania privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn, semnat la 3 septembrie 2008 și ratificat în anul 2009 (denumit în continuare „Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn”).

3        Proiectul constă, pe de o parte, într‑un tunel feroviar și rutier (denumit în continuare „legătura fixă”) și, pe de altă parte, în conexiuni rutiere cu hinterlandul danez (denumite în continuare „conexiunile rutiere”) și în conexiuni feroviare cu hinterlandul danez (denumite în continuare „conexiunile feroviare”) (denumite în continuare, împreună, „conexiunile rutiere și feroviare cu hinterlandul”).

4        Legătura fixă constă într‑un tunel sub Marea Baltică între Rødby, localitate situată pe insula Lolland în Danemarca, și Puttgarden, localitate din Germania, având o lungime de aproximativ 19 km, care va cuprinde o cale ferată electrificată și o autostradă. Conexiunile feroviare vor include extinderea și îmbunătățirea legăturii feroviare existente între Ringsted (Danemarca) și Rødby, având o lungime de aproximativ 120 km și care aparține Banedanmark, administratorul public al infrastructurii feroviare a statului danez.

5        Proiectul a fost precedat de o etapă de planificare. Finanțarea acestei etape, în ceea ce privește legătura fixă și conexiunile rutiere și feroviare cu hinterlandul, a fost notificată Comisiei Europene. Prin Decizia din 13 iulie 2009 în cazul N 157/2009 – Finanțarea etapei de planificare a proiectului privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn, menționată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 27 august 2009 (JO 2009, C 202, p. 2), Comisia a concluzionat, pe de o parte, că măsurile legate de finanțarea planificării proiectului ar putea să nu constituie ajutor de stat, în măsura în care Femern a acționat în calitate de autoritate publică, și, pe de altă parte, că aceste măsuri ar fi în orice caz compatibile cu piața internă. Prin urmare, Comisia a decis să nu ridice obiecții în sensul articolului 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

6        În urma unei actualizări a prețurilor fixe din anul 2015, care a fost transmisă de autoritățile daneze, costul total al planificării și al construcției legăturii fixe a fost estimat la 52,6 miliarde de coroane daneze (DKK) (aproximativ 7,1 miliarde de euro), iar costurile legate de planificarea și de construcția modernizării conexiunilor rutiere și feroviare cu hinterlandul sunt estimate la 9,5 miliarde DKK (aproximativ 1,3 miliarde de euro), ceea ce reprezintă un cost total al proiectului estimat la 62,1 miliarde DKK (aproximativ 8,4 miliarde de euro).

7        În conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn și cu lov n° 575 om anlæg og drift af en fast forbindelse over Femern Bælt med tilhørende landanlæg i Danmark (Legea nr. 575 privind construirea și exploatarea legăturii fixe peste strâmtoarea Fehmarn și a legăturilor cu hinterlandul danez) din 4 mai 2015 (denumită în continuare „Legea privind construcția”), două întreprinderi publice au fost însărcinate cu executarea proiectului.

8        Prima, Femern A/S, constituită în anul 2005, are sarcini privind finanțarea, construirea și exploatarea legăturii fixe. A doua, Femern Landanlæg A/S, constituită în anul 2009, a fost desemnată pentru a gestiona construirea și exploatarea conexiunilor rutiere și feroviare cu hinterlandul danez. Femern Landanlæg este o filială a Sund & Bælt Holding A/S, care aparține statului danez. Femern a devenit filiala Femern Landanlæg în urma constituirii acesteia din urmă.

9        Lucrările aferente construirii legăturii fixe sunt efectuate de Femern în cadrul unor contracte de construcții care fac obiectul procedurilor de achiziții publice.

10      Construirea modernizărilor necesare ale conexiunilor rutiere este efectuată de Direcția Rutieră daneză în numele statului danez și este finanțată de Femern Landanlæg. Conexiunile rutiere vor face parte din rețeaua de infrastructură generală daneză, care este finanțată, exploatată și întreținută de Direcția Rutieră daneză. Construcția și exploatarea conexiunilor feroviare sunt efectuate de Banedanmark în numele statului danez și sunt finanțate de Femern Landanlæg.

11      Potrivit notificării efectuate de Regatul Danemarcei la 22 decembrie 2014, adresată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, proiectul este finanțat de Femern și de Femern Landanlæg datorită injecțiilor de capital, împrumuturilor garantate de stat, precum și, cu titlu alternativ, împrumuturilor acordate de autoritățile daneze. Începând cu punerea în funcțiune a legăturii fixe, Femern va colecta taxele plătite de utilizatori pentru a rambursa datoria și va plăti dividende către Femern Landanlæg, pe care aceasta din urmă le va utiliza pentru a rambursa propria datorie. Femern Landanlæg va primi de asemenea 80 % din taxele plătite de operatorii feroviari, colectate de Banedanmark, pentru utilizarea conexiunilor feroviare, ca urmare a repartizării proprietății conexiunilor feroviare între aceasta și Banedanmark.

B.      Evenimente anterioare litigiului

12      În cursul anilor 2014 și 2015, Comisia a primit cinci plângeri, dintre care prima a fost introdusă la 5 iunie 2014, prin care Regatului Danemarcei i s‑a reproșat că a acordat Femern și Femern Landanlæg ajutoare de stat ilegale și incompatibile cu piața internă.

13      În aceeași perioadă, serviciile Comisiei au adresat mai multe solicitări de informații autorităților daneze, care au răspuns și au furnizat informații suplimentare în mai multe rânduri.

14      Prin scrisoarea din 22 decembrie 2014, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) TFUE, autoritățile daneze au notificat Comisiei modelul de finanțare a proiectului.

15      La 23 iulie 2015, Comisia a adoptat Decizia C(2015) 5023 final privind ajutorul de stat SA.39078 (2014/N) (Danemarca) pentru finanțarea proiectului privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn, menționată în Jurnalul Oficial din 2 octombrie 2015 (JO 2015, C 325, p. 5, denumită în continuare „Decizia privind construcția”). Dispozitivul acestei decizii cuprinde două părți.

16      În prima parte, Comisia a concluzionat că măsurile adoptate în favoarea Femern Landanlæg pentru planificarea, construirea și exploatarea conexiunilor rutiere și feroviare cu hinterlandul nu constituiau ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

17      În partea a doua, Comisia a concluzionat că, chiar și în cazul în care măsurile adoptate în favoarea Femern pentru planificarea, construirea și exploatarea legăturii fixe ar constitui ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, acestea erau compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

18      Astfel, la sfârșitul fazei preliminare de examinare, Comisia a decis să nu ridice obiecții în privința măsurilor notificate de autoritățile daneze.

19      Prin Hotărârea din 13 decembrie 2018, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia (T‑630/15, nepublicată, EU:T:2018:942), și prin Hotărârea din 13 decembrie 2018, Stena Line Scandinavia/Comisia (T‑631/15, nepublicată, EU:T:2018:944), Tribunalul a anulat Decizia privind construcția în măsura în care Comisia a decis să nu ridice obiecții cu privire la măsurile adoptate de Regatul Danemarcei în favoarea Femern pentru planificarea, construirea și exploatarea legăturii fixe și a respins în rest acțiunea.

20      Mai întâi, în ceea ce privește finanțările publice acordate Femern Landanlæg pentru finanțarea planificării, a construirii și a exploatării conexiunilor feroviare, Tribunalul a respins ca nefondate motivele potrivit cărora Comisia ar fi săvârșit erori de fapt și de drept apreciind că aceste finanțări nu constituiau ajutoare de stat întrucât nu erau susceptibile să denatureze concurența sau să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

21      În continuare, în ceea ce privește finanțările publice acordate Femern pentru construirea și exploatarea legăturii fixe, Tribunalul a admis acțiunile pentru motivul neîndeplinirii de către Comisie a obligației care îi revine în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE de a iniția procedura formală de investigare din cauza existenței unor dificultăți serioase.

C.      Procedura administrativă

22      În urma pronunțării Hotărârii din 13 decembrie 2018, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia (T‑630/15, nepublicată, EU:T:2018:942), și a Hotărârii din 13 decembrie 2018, Stena Line Scandinavia/Comisia (T‑631/15, nepublicată, EU:T:2018:944), confirmate de Curte prin Hotărârea din 6 octombrie 2021, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia (C‑174/19 P și C‑175/19 P, EU:C:2021:801), prin scrisoarea din 14 iunie 2019 Comisia a informat autoritățile daneze cu privire la decizia sa de a iniția o procedură formală de investigare, prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, cu privire la măsurile adoptate în favoarea Femern pentru partea din proiect referitoare la finanțarea legăturii fixe (denumită în continuare „decizia de deschidere”).

23      Decizia de deschidere a fost publicată la 5 iulie 2019 în Jurnalul Oficial (JO 2019, C 226, p. 5). În această decizie, pe baza informațiilor disponibile la momentul deschiderii procedurii formale de investigare, Comisia și‑a exprimat îndoielile în special cu privire la posibilitatea de a considera că Femern desfășoară o activitate economică.

D.      Decizia atacată

24      La 20 martie 2020, Comisia a adoptat decizia atacată.

25      Decizia atacată privește măsurile adoptate în favoarea Femern pentru planificarea, construirea și exploatarea legăturii fixe. În schimb, spre deosebire de Decizia privind construcția, decizia atacată nu privește măsurile adoptate în favoarea Femern Landanlæg referitoare la finanțarea conexiunilor rutiere și feroviare cu hinterlandul.

26      Potrivit articolului 1 din decizia atacată, măsurile care constau în deprecierea activelor, reportarea pierderilor fiscale, regimul de impozitare comună, taxele feroviare, utilizarea proprietății de stat în mod gratuit și garanțiile de stat pentru instrumentele financiare derivate nu constituie ajutor de stat în favoarea Femern în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

27      În schimb, potrivit articolului 2 din decizia atacată, măsurile care constau în injecții de capital și într‑o combinație de împrumuturi de stat și de garanții de stat în favoarea Femern, pe care Danemarca le‑a pus în aplicare, cel puțin parțial, în mod ilegal constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. În urma modificării acestor măsuri, astfel cum a fost prezentată în notificarea revizuită care a urmat deciziei de deschidere, ele sunt considerate compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE.

E.      Concluziile părților

28      Regatul Danemarcei, susținut de Regatul Belgiei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, solicită Tribunalului:

–        anularea articolului 2 din decizia atacată care prevede că măsurile ce constau în injecții de capital și într‑o combinație de împrumuturi de stat și de garanții de stat în favoarea Femern, în parte puse în aplicare în mod ilegal, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

29      Comisia solicită Tribunalului:

–        declararea acțiunii ca inadmisibilă sau, cu titlu subsidiar, ca nefondată;

–        obligarea Regatului Danemarcei la plata cheltuielilor de judecată.

II.    În drept

A.      Cu privire la admisibilitate

30      Fără a invoca o excepție de inadmisibilitate printr‑un înscris separat în temeiul articolului 130 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, Comisia susține că acțiunea este inadmisibilă. Potrivit Comisiei, capătul de cerere privind anularea în parte a primei teze a articolului 2 din decizia atacată, potrivit căreia măsurile care constau în injecții de capital și într‑o combinație de împrumuturi de stat și de garanții de stat în favoarea Femern constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este inadmisibil pentru motivul că a doua teză a articolului 2 din decizia atacată, și anume constatarea potrivit căreia măsurile respective sunt compatibile cu piața internă, nu poate fi separată de prima teză a articolului menționat.

31      Regatul Danemarcei, susținut de Marele Ducat al Luxemburgului, contestă această inadmisibilitate.

32      Trebuie amintit că articolul 263 TFUE face o distincție netă între dreptul de a formula o acțiune în anulare al instituțiilor Uniunii și al statelor membre, pe de o parte, și cel al persoanelor fizice și juridice pe de altă parte, al doilea paragraf al acestui articol conferind printre altele oricărui stat membru dreptul de a contesta printr‑o acțiune în anulare legalitatea deciziilor Comisiei, fără ca exercitarea acestui drept să fie condiționată de justificarea unui interes de a acționa. Contrar persoanelor fizice și juridice, un stat membru nu trebuie, așadar, să demonstreze că actul Comisiei pe care îl atacă produce efecte juridice în privința sa pentru ca acțiunea acestuia să fie admisibilă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 27 noiembrie 2001, Portugalia/Comisia, C‑208/99, EU:C:2001:638, punctele 22 și 23; Hotărârea din 20 septembrie 2019, Germania/ECHA, T‑755/17, EU:T:2019:647, punctul 334).

33      Cu toate acestea, pentru ca un act al Comisiei să poată face obiectul unei acțiuni în anulare, el trebuie să fie destinat să producă efecte juridice chiar dacă, în cazul în care un stat membru este cel care intenționează să formuleze o astfel de acțiune, aceste efecte nu trebuie să se exercite în privința statului respectiv (a se vedea în acest sens Ordonanța din 27 noiembrie 2001, Portugalia/Comisia, C‑208/99, EU:C:2001:638, punctul 24).

34      În speță, trebuie să se constate că Regatul Danemarcei solicită anularea articolului 2 din decizia atacată numai în partea care prevede că măsurile ce constau în injecții de capital și într‑o combinație de împrumuturi de stat și de garanții de stat în favoarea Femern, în parte puse în aplicare în mod ilegal, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Rezultă că, astfel cum subliniază Comisia, prezenta acțiune nu vizează a doua teză a articolului 2 din decizia atacată, și anume constatarea potrivit căreia măsurile menționate sunt compatibile cu piața internă.

35      Or, este necesar să se considere că în cadrul unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva unei decizii prin care măsurile de ajutor sunt declarate compatibile cu piața internă, oricât de importantă ar fi calificarea măsurii drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, declarația privind compatibilitatea poate rămâne totuși separată, cu titlu provizoriu, astfel încât o anulare în parte este posibilă și justificată de împrejurarea că această declarație este favorabilă statului membru (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 23 octombrie 1974, Transocean Marine Paint Association/Comisia, 17/74, EU:C:1974:106, punctul 21).

36      Într‑adevăr, în cazul unei anulări care vizează inclusiv compatibilitatea măsurilor în discuție cu piața internă, nu se poate exclude ca într‑o nouă decizie Comisia să concluzioneze că există un ajutor de stat incompatibil. În consecință, unui stat membru nu i se poate impune ca acele capete de cerere care vizează anularea unei decizii prin care un ajutor este declarat compatibil cu piața internă să vizeze și partea din dispozitiv a unei decizii prin care măsurile sunt declarate compatibile cu piața internă. În plus, erorile în calificarea unor măsuri drept ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE nu implică în mod necesar ca declarația de compatibilitate să fie viciată de o eroare de apreciere și să fie lipsită de efecte juridice. O asemenea situație există în special atunci când numai o parte dintre măsuri ar fi fost calificate în mod eronat drept ajutor de stat, dar s‑ar fi constatat că, în mod corect, Comisia ar fi calificat celelalte măsuri drept ajutoare de stat. Într‑o asemenea ipoteză, în așteptarea unei noi decizii a Comisiei, anularea în parte a actului atacat ar permite statului membru să continue plata finanțărilor acordate în temeiul măsurilor a căror calificare ca ajutor de stat nu este viciată de o eroare și în privința cărora declarația de compatibilitate ar continua astfel să își producă efectele.

37      Prin urmare, calificarea unor măsuri naționale drept ajutoare de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și examinarea compatibilității unor măsuri de ajutor cu piața internă constituie aprecieri de natură diferită care, în raport cu admisibilitatea prezentei acțiuni a statului membru în cauză, trebuie să fie considerate aprecieri juridice autonome. Rezultă că, ținând seama de împrejurările cauzei, argumentația Comisiei privind caracterul neseparabil al celor două teze ale articolului 2 din decizia atacată, pentru motivul că o calificare drept ajutor de stat este premisa necesară și logică a compatibilității acesteia, trebuie să fie înlăturată.

38      Pe de altă parte, argumentul Comisiei potrivit căruia acțiunea în anulare nu ar avea niciun efect util, cu excepția cazului în care Tribunalul anulează în întregime articolul 2 din decizia atacată, ceea ce ar depăși însă concluziile Regatului Danemarcei, trebuie să fie înlăturat. Astfel, în temeiul articolului 266 TFUE, instituția emitentă a actului anulat este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii de anulare. În consecință, dacă prezenta acțiune ar fi admisă și ar determina anularea în parte a actului atacat, Comisia ar avea obligația să asigure executarea acestuia.

39      Din considerațiile care precedă rezultă că prezenta acțiune este admisibilă.

B.      Cu privire la fond

40      În susținerea acțiunii, Regatul Danemarcei invocă două motive, întemeiate, pe de o parte, pe faptul că Comisia ar fi constatat în mod eronat că finanțarea acordată Femern constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE și, pe de altă parte, pe faptul că Comisia ar fi săvârșit o eroare de apreciere constatând că Femern desfășoară o activitate economică în concurență cu terți înainte de punerea în funcțiune a legăturii fixe.

41      Primul motiv se împarte în patru aspecte, prin intermediul cărora Regatul Danemarcei consideră că, în decizia atacată, Comisia a constatat în mod eronat, în primul rând, că activitățile desfășurate de Femern nu sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, în al doilea rând, că Femern oferă servicii de transport pe o piață aflată în concurență cu alți operatori, în al treilea rând, că Femern este un operator economic care urmărește o logică comercială și, în al patrulea rând, că finanțarea acordată Femern denaturează concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Al doilea motiv cuprinde o argumentație prin care Regatul Danemarcei contestă în esență că activitățile desfășurate de Femern pot fi considerate ca fiind de natură economică înainte de punerea în funcțiune a legăturii fixe.

42      Întrucât primele trei aspecte ale primului motiv și al doilea motiv au ca obiect calificarea activităților desfășurate de Femern drept activități de natură economică, Tribunalul consideră oportun să le examineze înainte de a examina al patrulea aspect al primului motiv, care privește condițiile referitoare la denaturarea concurenței și la afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre, prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE.

1.      Cu privire la primul aspect al primului motiv, referitor la lipsa unei legături a activităților desfășurate de Femern cu exercitarea unor prerogative de putere publică

43      În cadrul primului aspect al primului motiv, Regatul Danemarcei invocă trei critici. În primul rând, Comisia este criticată că a interpretat în mod restrictiv noțiunea de „activitate din domeniul autorității publice sau care este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică”. În al doilea rând, Comisia ar fi acordat în mod eronat importanță faptului că un operator privat furnizează servicii care pot fi considerate o alternativă la activitățile Femern. În al treilea rând, Comisia ar fi omis să țină seama de informații disponibile care atestă că anumite activități ale Femern sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

a)      Cu privire la prima critică, întemeiată pe o pretinsă interpretare excesiv de restrictivă a noțiunii de „activitate din domeniul autorității publice sau care este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică”

44      Regatul Danemarcei, susținut de Regatul Belgiei și de Marele Ducat al Luxemburgului, arată în esență că Comisia a reținut o interpretare foarte restrictivă a noțiunii de „prerogative de putere publică”, limitându‑le la cele care au legătură cu funcțiile esențiale ale statului. Mai precis, Regatul Danemarcei, susținut de Marele Ducat al Luxemburgului, consideră că reiese din jurisprudență că exercitarea unor prerogative de putere publică nu se limitează numai la funcțiile esențiale ale statului, care nu sunt decât un exemplu printre alte activități ce intră în mod tipic în sfera acestor prerogative.

45      În plus, Regatul Danemarcei consideră că punctul 13 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) [TFUE] (JO 2016, C 262, p. 1, denumită în continuare „Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat”) nu a fost luat în considerare de Comisie. Potrivit Regatului Danemarcei, din cuprinsul acestui punct ar rezulta că un stat este liber să definească activitățile care țin de prerogativele de autoritate publică și pe cele care nu intră în domeniul acestora. Astfel, Regatul Danemarcei susține că ceea ce este determinant pentru a stabili existența unor asemenea prerogative este faptul că ele sunt de competența autorităților publice, așa cum sunt organizate în mod concret în statul membru în cauză. În speță, Regatul Danemarcei consideră că activitățile de construire și de exploatare a infrastructurilor rutiere și feroviare, așa cum sunt organizate în Danemarca, implică faptul că este vorba despre activități legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, inclusiv atunci când se exercită asupra legăturii fixe care aparține unei entități publice precum Femern.

46      În mod similar, Regatul Danemarcei susține în esență că, pentru a stabili dacă activitățile desfășurate de Femern implică prerogative de putere publică, trebuie să se țină seama de faptul că acestei entități i s‑au încredințat misiuni de serviciu public care nu pot fi îndeplinite de operatori privați. În această privință, potrivit Regatului Belgiei, pentru a stabili dacă exercitarea unei activități implică recurgerea la prerogative de putere publică, trebuie să se țină seama de urmărirea unui obiectiv de interes general care nu vizează numai rentabilitatea activității.

47      Pe de altă parte, Regatul Belgiei arată că noțiunea de „funcții esențiale ale statului”, utilizată de Comisie în decizia atacată, nu este clar definită în dreptul Uniunii, că lista funcțiilor enumerate la articolul 4 alineatul (2) TUE nu este exhaustivă și că jurisprudența nu preconizează o interpretare restrictivă a noțiunii de „prerogative de putere publică”.

48      Comisia contestă această argumentație.

49      Cu titlu introductiv, este necesar să se precizeze că, în prezenta hotărâre, noțiunile de „activitate care intră în domeniul exercitării autorității publice” și de „activitate legată de exercitarea unor prerogative de putere publică” se suprapun. O asemenea abordare corespunde celei reținute de Comisie în decizia atacată, precum și punctelor 17 și 18 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat. În această privință, în răspunsul scris la o întrebare adresată de Tribunal, Comisia a confirmat că nu există nicio diferență între aceste expresii, care constituie variante lexicale ale aceleiași noțiuni juridice.

50      În primul rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia ar fi considerat în mod eronat că activitățile din domeniul autorității publice sau care sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică sunt cele aferente funcțiilor esențiale ale statului, trebuie amintit că nu prezintă un caracter economic care să justifice aplicarea normelor de concurență prevăzute de Tratatul FUE activitățile din domeniul autorității publice (Hotărârea din 4 mai 1988, Bodson, 30/87, EU:C:1988:225, punctul 18) sau care sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică (Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, EU:C:1994:7, punctul 30, și Hotărârea din 24 martie 2022, GVN/Comisia, C‑666/20 P, nepublicată, EU:C:2022:225, punctul 70).

51      În speță, urmând abordarea preconizată la punctul 17 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat, în considerentele (190) și (191) ale deciziei atacate, Comisia a apreciat că se poate considera că o entitate acționează în calitate de autoritate publică sau exercită prerogative de putere publică atunci când activitatea sa are legătură cu funcțiile esențiale ale statului sau are legătură cu aceste funcții prin natura, prin obiectul său și prin normele care i se aplică.

52      Pe de o parte, trebuie amintit că, printre activitățile care implică exercitarea unor prerogative de putere publică figurează în special controlul și poliția spațiului aerian (Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, EU:C:1994:7, punctul 30), menținerea, îmbunătățirea și dezvoltarea siguranței aeriene (Hotărârea din 26 martie 2009, SELEX Sistemi Integrati/Comisia, C‑113/07 P, EU:C:2009:191, punctul 76), supravegherea antipoluare într‑un port petrolier (Hotărârea din 18 martie 1997, Diego Calì & Figli, C‑343/95, EU:C:1997:160, punctul 22); precum și controlul și siguranța traficului maritim (Hotărârea din 20 septembrie 2019, Port autonome du Centre et de l’Ouest și alții/Comisia, T‑673/17, nepublicată, EU:T:2019:643, punctul 91). În plus, s‑a statuat că o activitate de colectare de date referitoare la întreprinderi, în temeiul unei obligații legale a acestora din urmă de a declara datele respective și al atribuțiilor coercitive aferente, ține de exercitarea unor prerogative de putere publică (Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass‑Datenbank, C‑138/11, EU:C:2012:449, punctul 40). Mai mult, furnizarea cu titlu gratuit de funcționalități care asigură atribuirea electronică a contractelor de achiziții publice pe întreg teritoriul unui stat membru în conformitate cu directivele și cu legea privind atribuirea contractelor de achiziții publice și care a fost instituită de un minister în acest scop a fost considerată ca fiind legată de exercitarea unor prerogative de putere publică (Hotărârea din 28 septembrie 2017, Aanbestedingskalender și alții/Comisia, T‑138/15, nepublicată, EU:T:2017:675, punctul 71). În mod similar, autoritățile municipale, în rolul lor de autoritate competentă în sensul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO 2007, L 315, p. 1), acționează în calitate de autoritate publică atunci când stabilesc modalitățile de compensare financiară a întreprinderilor de transport în temeiul unei obligații legale, în cadrul stabilit de acest regulament (Hotărârea din 24 martie 2022, GVN/Comisia, C‑666/20 P, nepublicată, EU:C:2022:225, punctul 73).

53      Astfel, reiese din jurisprudență că noțiunea de „activitate legată de exercitarea unor prerogative de putere publică” vizează în special activitățile care implică recurgerea la prerogative exorbitante de drept comun, precum puteri de reglementare sau de coerciție, sau la privilegii de putere publică care se impun cetățenilor și întreprinderilor sau activitățile având ca obiect asigurarea respectării reglementării în vigoare.

54      Pe de altă parte, trebuie să se arate că funcțiile esențiale ale statului nu sunt definite de tratate. În această privință, reiese din articolul 4 alineatul (2) TUE că printre funcțiile esențiale ale statului figurează în special cele care au ca obiect asigurarea integrității teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. Din moment ce lista care figurează în această dispoziție nu este exhaustivă, funcțiile esențiale ale statului nu se pot limita la menținerea integrității teritoriale și a ordinii publice și nici la apărarea securității naționale.

55      Astfel, în materia ajutoarelor de stat s‑a statuat că supravegherea antipoluare într‑un port petrolier constituie o misiune de interes general care face parte din funcțiile esențiale ale statului în materie de protecție a mediului în domeniul maritim și că o asemenea activitate de supraveghere, prin natura sa, prin obiectul său și prin normele care i se aplică, este legată de exercitarea unor prerogative referitoare la protecția mediului, care sunt în mod specific prerogative de putere publică (Hotărârea din 18 martie 1997, Diego Calì & Figli, C‑343/95, EU:C:1997:160, punctele 22 și 23). Rezultă că, în anumite împrejurări, activitățile unei entități pot fi considerate ca fiind legate de exercitarea unor prerogative de putere publică atunci când fac parte din funcțiile esențiale ale statului.

56      În plus, în ceea ce privește argumentul Regatului Danemarcei potrivit căruia din cuprinsul punctului 36 din Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass‑Datenbank (C‑138/11, EU:C:2012:449) ar reieși că termenul „prerogative” ar acoperi mai general misiunile de serviciu public sau de autoritate publică, este necesar să se arate că, statuând că nu prezintă un caracter economic care să justifice aplicarea normelor de concurență prevăzute de Tratatul FUE activităților legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, Curtea a amintit doar o jurisprudență constantă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1985, Comisia/Germania, 107/84, EU:C:1985:332, punctele 14 și 15, Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, EU:C:1994:7, punctul 30, și Hotărârea din 1 iulie 2008, MOTOE, C‑49/07, EU:C:2008:376, punctul 24), fără a‑i modifica domeniul de aplicare. Rezultă că Regatul Danemarcei nu se poate întemeia pe hotărârea menționată pentru a susține că noțiunea de „prerogative” ar trebui interpretată în sensul că include în sens mai larg misiunile de serviciu public. De altfel, trebuie să se arate, așa cum reiese din cuprinsul punctului 40 din Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass‑Datenbank (C‑138/11, EU:C:2012:449), că Curtea a considerat că activitatea în discuție în acea cauză era legată de exercitarea unor prerogative de putere publică pentru motivul că acea colectare de date se întemeia pe o obligație legală a cărei respectare putea fi asigurată prin recurgerea la puteri coercitive.

57      Rezultă că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept considerând că o entitate acționează în calitate de autoritate publică sau prin exercitarea unor prerogative de putere publică atunci când activitatea sa are legătură cu funcțiile esențiale ale statului prin natura sa, prin obiectivul său și prin normele care i se aplică.

58      În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia nu ar fi ținut seama de punctul 13 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat, din care ar reieși că statele membre ar fi libere să definească activitățile ce intră în sfera prerogativelor de autoritate publică și pe cele care nu intră în sfera acestora, trebuie să se arate, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, că punctul 13 din această comunicare nu privește criteriile ce permit să se stabilească dacă o activitate este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică, care figurează la punctele 17 și 18 din comunicarea menționată.

59      Astfel, la punctul 13 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat se arată că existența sau inexistența unei piețe pentru anumite servicii poate depinde de modul în care aceste servicii sunt organizate în statul membru în cauză și, prin urmare, poate varia de la un stat membru la altul. În această privință, la nota de subsol 10 aferentă punctului 13 din comunicarea menționată se face trimitere la jurisprudența referitoare la activitățile din domeniul securității sociale, care pot fi calificate drept activități economice sau activități neeconomice, în funcție de normele lor de organizare. Astfel, în vederea calificării lor drept activități economice desfășurate pe o piață sau drept activități neeconomice, trebuie să se stabilească dacă activitățile menționate în raport cu securitatea socială pun în aplicare principiul solidarității, așa cum este interpretat de jurisprudență, dacă sunt lipsite de orice scop lucrativ și fac obiectul unui control din partea statului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 1993, Poucet și Pistre, C‑159/91 și C‑160/91, EU:C:1993:63, punctele 7-12, 15 și 18, și Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia și Republica Slovacă/Dôvera zdravotná poist’ovňa, C‑262/18 P și C‑271/18 P, EU:C:2020:450, punctele 29-35).

60      Pe de altă parte, este necesar să se arate că, în ceea ce privește activitățile de învățământ, finanțarea unor asemenea activități din fonduri publice constituie, în cadrul luării în considerare a normelor de organizare a unei activități într‑un stat membru, un element pertinent pentru a distinge activitățile de natură economică de activitățile neeconomice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2007, Schwarz și Gootjes‑Schwarz, C‑76/05, EU:C:2007:492, punctul 39, și Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 50). Într‑o asemenea ipoteză, natura neeconomică a activităților de învățământ organizate de anumite instituții publice care fac parte dintr‑un sistem de învățământ public decurge din normele de organizare a acestora în statul membru, și anume urmărirea unui obiectiv de interes general finanțat în întregime sau în principal din bugetul public, fără a fi necesar să se verifice dacă aceste activități sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

61      Prin urmare, trebuie să se constate că interpretarea punctului 13 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat făcută de Regatul Danemarcei trebuie înlăturată, din moment ce face confuzie între activitățile care nu sunt considerate ca având o natură economică pentru motivul că sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică (Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, EU:C:1994:7, punctul 30, și Hotărârea din 24 martie 2022, GVN/Comisia, C‑666/20 P, nepublicată, EU:C:2022:225, punctul 70), pe de o parte, și activitățile care nu sunt de natură economică pentru motivul că nu constau în furnizarea de bunuri sau de servicii pe o anumită piață, în concurență cu cele ale altor operatori care urmăresc un scop lucrativ (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, MOTOE, C‑49/07, EU:C:2008:376, punctul 27, și Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 46), pe de altă parte.

62      În plus, în ceea ce privește afirmația Regatului Danemarcei potrivit căreia, în esență, un stat membru ar fi liber să definească activitățile din sfera prerogativelor de autoritate publică, trebuie amintit că noțiunile de „întreprindere” și de „activitate economică” sunt noțiuni obiective care decurg direct din tratat și care depind de elemente de fapt, iar nu de alegerile sau de aprecierile subiective ale autorităților naționale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne‑Ouest (port de Brest)/Comisia, T‑754/17, nepublicată, EU:T:2019:270, punctul 75].

63      Prin urmare, argumentul Regatului Danemarcei întemeiat pe punctul 13 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat provine dintr‑o interpretare eronată a acestei dispoziții și, din această cauză, trebuie să fie înlăturat.

64      În al treilea rând, în ceea ce privește argumentația Regatului Danemarcei și a Regatului Belgiei potrivit căreia, în esență, pentru a stabili existența unei prerogative de putere publică ar trebui să se țină seama de urmărirea unui obiectiv de interes general, trebuie amintit că reiese dintr‑o jurisprudență constantă că faptul că unei entități i s‑au încredințat anumite misiuni de interes general nu se poate opune considerării activităților în cauză ca fiind activități economice (Hotărârea din 23 martie 2006, Enirisorse, C‑237/04, EU:C:2006:197, punctul 34, și Hotărârea din 16 decembrie 2010, Țările de Jos și NOS/Comisia, T‑231/06 și T‑237/06, EU:T:2010:525, punctul 94).

65      Din considerațiile care precedă rezultă că critica întemeiată pe o interpretare excesiv de restrictivă a noțiunii de „activitate din domeniul autorității publice sau care este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică” trebuie să fie respinsă.

b)      Cu privire la a treia critică, întemeiată pe neluarea în considerare a unor informații disponibile care să permită legătura anumitor activități ale Femern cu exercitarea unor prerogative de putere publică

66      Regatul Danemarcei susține că, în mod eronat, Comisia nu a ținut seama de anumite informații disponibile ce atestă că activitățile desfășurate de Femern, luate în considerare împreună sau separat, sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

67      Regatul Danemarcei, susținut de Regatul Belgiei și de Republica Federală Germania, consideră că, pentru a stabili dacă unele activități sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică sau constituie activități economice, trebuie să se efectueze o apreciere concretă de ansamblu a naturii și a obiectului activităților, precum și a normelor care li se aplică. Potrivit Regatului Danemarcei, pentru a stabili dacă unele activități sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, Comisia ar avea obligația să efectueze o analiză specifică și detaliată a fiecăreia dintre ele.

68      În primul rând, Regatul Danemarcei susține că construirea și exploatarea drumurilor publice și a rețelei feroviare publice sunt activități din domeniul exercitării autorității publice, care nu poate fi exercitată de niciun operator privat. În această privință, pe de o parte, Regatul Danemarcei, susținut de Marele Ducat al Luxemburgului, semnalează că Femern i‑au fost încredințate misiuni de autoritate rutieră și de administrator al infrastructurilor feroviare, care sunt asumate în mod normal de administrațiile publice. În ceea ce privește misiunea de autoritate rutieră încredințată Femern în ceea ce privește legătura fixă, Regatul Danemarcei semnalează că aceasta implică în special o putere de decizie, în aplicarea lov n° 1520 af 27. december 2014 om offentlige veje (Legea nr. 1520 privind drumurile publice) din 27 decembrie 2014 (denumită în continuare „Legea privind drumurile publice”). Pe de altă parte, Regatul Danemarcei susține că, în cadrul construirii și al exploatării legăturii fixe, Femern i‑a fost încredințată pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe.

69      În al doilea rând, Regatul Danemarcei, susținut de Marele Ducat al Luxemburgului, consideră că Comisia nu a ținut seama de faptul că activitățile desfășurate de Femern fac obiectul unui control administrativ și politic strict exercitat atât de ministrul danez al transporturilor, cât și de Parlament, nici de împrejurarea că această entitate este supusă unor obligații de drept public în mai multe domenii, în special în materia de acces la documente sau de audit, astfel încât această entitate este similară unei administrații publice.

70      În al treilea rând, Regatul Danemarcei, susținut de Republica Federală Germania, arată că Femern este o entitate însărcinată prin lege să execute obligații internaționale.

71      În al patrulea rând, Regatul Danemarcei reproșează Comisiei că nu a luat în considerare împrejurarea că, spre deosebire de sectorul aeroportuar, infrastructurile feroviare și rutiere daneze nu au fost liberalizate, astfel încât activitățile Femern se diferențiază în mod fundamental de cele ale întreprinderilor comerciale.

72      Pe de altă parte, Regatul Danemarcei consideră că Comisia a răsturnat în mod nejustificat sarcina probei, în măsura în care Comisia i‑a solicitat să explice motivele pentru care trebuia să se considere că activitățile desfășurate de Femern implicau exercitarea unor prerogative de putere publică. În această privință, Regatul Belgiei susține că, întrucât Comisiei îi revine sarcina de a dovedi existența unor ajutoare de stat, prin faptul că, în speță, nu a ținut seama de toate elementele relevante ale operațiunii în litigiu, aceasta nu a prezentat în decizia sa elemente suficient de probante care să permită să se demonstreze că activitățile desfășurate de Femern nu sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

73      Comisia contestă această argumentație.

74      Întrebat în ședință cu privire la sensul și la întinderea criticii întemeiate pe faptul că Comisia ar fi omis să ia în considerare prerogativele de autoritate publică încredințate Femern, Regatul Danemarcei a precizat că această critică se împarte în două subcritici. Cu titlu principal, Comisia este criticată pentru că a considerat în mod eronat că activitățile desfășurate de Femern, în ansamblul lor, nu sunt legate de prerogative de putere publică. Cu titlu subsidiar, în eventualitatea în care Tribunalul nu ar admite prima critică, Regatul Danemarcei reproșează Comisiei că a săvârșit o eroare prin faptul că nu a considerat că funcțiile delegate Femern, în calitatea sa de autoritate rutieră și în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare, și obligația acesteia de pregătire a planurilor de siguranță a legăturii fixe nu sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

1)      Cu privire la prima subcritică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi considerat în mod eronat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe, ca atare, nu intră în domeniul exercitării autorității publice

75      Prin intermediul primei subcritici, Regatul Danemarcei susține cu titlu principal că, în mod eronat, Comisia ar fi considerat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe, ca atare, nu intră în domeniul exercitării autorității publice.

76      În speță, în considerentul (191) al deciziei atacate, Comisia a considerat, în cadrul unei evaluări globale a activităților desfășurate de Femern, că argumentele autorităților daneze referitoare la obiectivul, la natura și la normele ce reglementează activitățile respective, care sunt reluate în considerentul (190) al deciziei atacate, nu au fost suficiente pentru a concluziona că această entitate acționa în cadrul exercitării autorității publice.

77      Pentru a contesta această concluzie, în primul rând, Regatul Danemarcei susține că Comisia nu a ținut seama de faptul că Femern ar fi similară cu o administrație publică din cauza controlului strict exercitat de autoritățile publice asupra sa, precum și a obligației acestei entități de a respecta normele privind accesul la documente sau auditul.

78      În această privință, trebuie amintit că împrejurarea că o entitate constituie o instituție publică aflată sub autoritatea unui ministru nu poate exclude, în sine, posibilitatea ca aceasta să fie considerată o întreprindere în sensul dispozițiilor Tratatului FUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2000, Aéroports de Paris/Comisia, T‑128/98, EU:T:2000:290, punctul 109). În plus, din moment ce statul însuși sau o entitate de stat poate acționa în calitate de întreprindere (Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass‑Datenbank, C‑138/11, EU:C:2012:449, punctul 35, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Port autonome du Centre et de l’Ouest și alții/Comisia, T‑673/17, nepublicată, EU:T:2019:643, punctul 71), împrejurarea că, în anumite privințe, o entitate poate fi asimilată unei administrații publice din cauza unui control strict din partea autorităților publice și a faptului că are obligația să respecte anumite norme de drept public aplicabile administrațiilor publice, precum cele referitoare la accesul la documente sau la audit, nu se poate opune exercitării de către aceasta a unei activități economice.

79      Mai mult, faptul că o entitate este plasată sub controlul strict al autorităților publice și este supusă respectării anumitor obligații de drept public aplicabile administrațiilor publice nu implică, în sine, că activitățile acestei entități sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

80      Rezultă că faptul că Femern este supusă unui control strict din partea autorităților publice și că trebuie să respecte normele privind accesul la documente sau auditul nu poate fi suficient pentru a concluziona că activitățile sale sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. De altfel, împrejurarea că Femern este supusă unui control strict din partea autorităților publice și că trebuie să respecte normele privind accesul la documente sau auditul nu permite, în sine, ca aceasta să fie considerată administrație publică.

81      În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Femern este o entitate însărcinată prin lege să execute obligații internaționale, trebuie să se considere că acesta, ca atare, nu poate fi suficient pentru a se concluziona că activitățile sale sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

82      Așa fiind, în speță, trebuie să se arate că în cursul procedurii formale de investigare Regatul Danemarcei nu s‑a prevalat de nicio dispoziție specifică din tratat privind strâmtoarea Fehmarn care ar fi permis Comisiei să constate că acest tratat încredințează Femern activități care sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. Astfel, în secțiunea 3.1.1.2 din observațiile din 26 august 2019, prezentate Comisiei în urma inițierii procedurii formale de investigare, autoritățile daneze au indicat doar că înființarea Femern și activitățile sale au ca obiect să asigure punerea în aplicare de către Regatul Danemarcei a unui acord internațional, precum și a unor decizii importante de planificare adoptate de statul danez. La nota de subsol 9 din observațiile menționate se face trimitere la articolul 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn și se precizează că, în Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft (C‑364/92, EU:C:1994:7), Eurocontrol ar fi fost considerată că desfășura o activitate a unei autorități publice, în temeiul unui acord încheiat între state membre.

83      Or, pe de o parte, trebuie să se constate că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe nu sunt comparabile cu cele încredințate Eurocontrol. Într‑adevăr, trebuie amintit că activitățile desfășurate de Eurocontrol fuseseră excluse din domeniul de aplicare al normelor tratatului privind concurența pentru motivul că activitățile referitoare la controlul și la poliția spațiului aerian, care implică în special recurgerea la prerogative și la puteri coercitive derogatorii de la dreptul comun în privința utilizatorilor spațiului aerian, sunt în mod tipic prerogative de putere publică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 ianuarie 1994, SAT Fluggesellschaft, C‑364/92, EU:C:1994:7, punctele 24 și 30).

84      Pe de altă parte, în ceea ce privește articolul 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn, trebuie să se arate că alineatul (1) al acestei dispoziții prevede că Regatul Danemarcei trebuie să constituie o societate având sarcini privind lucrările pregătitoare, planificarea, proiectarea, obținerea autorizațiilor, încheierea contractelor, finanțarea, exploatarea și întreținerea legăturii fixe, precizându‑se că această societate va fi proprietara legăturii fixe. Alineatul (2) al dispoziției menționate precizează că această societate este o societate de drept danez și că activitățile sale vor fi exercitate în conformitate cu principiile comerciale generale și cu obligațiile internaționale, în special cu cele care decurg din dreptul Uniunii. Alineatul (3) al articolului 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn prevede că Regatul Danemarcei va obține toate profiturile societății și va suporta pierderile cauzate de activitățile acesteia. În ceea ce privește alineatul (4), acesta precizează că Regatul Danemarcei are dreptul de a modifica organizarea societății fără a aduce atingere obligațiilor asumate în cadrul Tratatului privind strâmtoarea Fehmarn și că este necesară o aprobare prealabilă din partea Republicii Federale Germania în cazul vânzării a mai mult de 50 % din acțiuni către entități care nu sunt controlate de autoritățile daneze. Alineatul (5) al articolului 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn prevede că Regatul Danemarcei se asigură că societatea îndeplinește misiunile care i‑au fost încredințate prin tratat.

85      Trebuie să se constate că articolul 6 din Tratatul privind strâmtoarea Fehmarn, invocat de autoritățile daneze în cursul procedurii formale de investigare, nu conține nicio dispoziție care ar fi permis Comisiei să constate că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe, ca atare, sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

86      În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia nu ar fi ținut seama de faptul că, în Danemarca, construirea și exploatarea infrastructurilor feroviare și rutiere nu sunt liberalizate, trebuie să se considere că lipsa liberalizării unui sector de activitate nu constituie un indiciu care să permită să se concluzioneze că, în principiu, o activitate este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică. În acest sens, este necesar să se arate că, din cauza normelor de organizare a acestora în statele membre, anumite activități au fost considerate ca nefiind de natură economică, iar nu pentru că erau legate de prerogative de putere publică. Aceasta este în special situația activităților de învățământ public finanțate integral sau în mod principal din fonduri publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2007, Schwarz și Gootjes‑Schwarz, C‑76/05, EU:C:2007:492, punctul 39, și Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 50), a sistemelor de securitate socială care pun în aplicare principiul solidarității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 1993, Poucet și Pistre, C‑159/91 și C‑160/91, EU:C:1993:63, punctele 7-12, 15 și 18, și Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia și Republica Slovacă/Dôvera zdravotná poist’ovňa, C‑262/18 P și C‑271/18 P, EU:C:2020:450, punctele 30-34) sau de asemenea a entităților însărcinate cu administrarea unui sistem național de sănătate care oferă servicii de îngrijire cu titlu gratuit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2006, FENIN/Comisia, C‑205/03 P, EU:C:2006:453, punctul 27, și Hotărârea din 4 martie 2003, FENIN/Comisia, T‑319/99, EU:T:2003:50, punctele 39 și 49). Rezultă că împrejurarea că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe nu sunt liberalizate nu implică totuși că activitățile menționate sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

87      În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia nu a ținut seama de funcțiile delegate Femern în calitate de autoritate rutieră și în calitate de administrator al infrastructurii feroviare și nici de faptul că îi revine sarcina de a pregăti planurile de siguranță a legăturii fixe, trebuie amintit că împrejurarea că o entitate dispune, pentru exercitarea unei părți din activitățile sale, de prerogative de putere publică nu se opune, în sine, calificării drept întreprindere, în sensul dispozițiilor Tratatului FUE referitoare la normele de concurență, pentru celelalte activități economice ale acesteia (Hotărârea din 1 iulie 2008, MOTOE, C‑49/07, EU:C:2008:376, punctul 25, Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117, punctele 98 și 99, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia, T‑696/17, EU:T:2019:652, punctul 85).

88      Potrivit jurisprudenței, în măsura în care o entitate publică desfășoară o activitate economică ce poate fi disociată de exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică, acea entitate, în ceea ce privește activitatea respectivă, acționează în calitate de întreprindere, în timp ce, dacă activitatea economică menționată este indisociabilă de exercitarea prerogativelor sale de autoritate publică, ansamblul activităților desfășurate de entitatea respectivă rămân activități legate de exercitarea acestor prerogative (Hotărârea din 12 iulie 2012, Compass‑Datenbank, C‑138/11, EU:C:2012:449, punctul 38, și Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 82). Rezultă că nu există niciun prag sub care ar trebui să se considere că toate activitățile unei entități ar fi activități neeconomice, chiar dacă activitățile economice ar fi minoritare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 83, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Le Port de Bruxelles și Région de Bruxelles‑Capitale/Comisia, T‑674/17, nepublicată, EU:T:2019:651, punctul 104).

89      În speță, trebuie să se constate că Regatul Danemarcei nu a prezentat niciun element pentru a demonstra că funcțiile de autoritate rutieră și de administrator al infrastructurii feroviare asigurate de Femern sau obligația de a pregăti planuri de siguranță ar fi indisociabile de activitățile economice identificate de Comisie, și anume construirea și exploatarea legăturii fixe. În orice caz, așa cum reiese din examinarea celei de a doua subcritici, în împrejurările prezentei cauze, Comisia putea considera în mod valabil că, în exercitarea funcțiilor menționate și în scopul pregătirii planurilor de siguranță a legăturii fixe, Femern nu i‑a fost încredințată nicio prerogativă specifică de autoritate publică (a se vedea punctele 101-103 de mai jos).

90      Din considerațiile care precedă rezultă că informațiile prezentate Comisiei de autoritățile daneze în cursul procedurii formale de investigare nu constituiau elemente care, luate în considerare în mod izolat sau în ansamblu, ar fi susceptibile să conducă la constatarea că toate activitățile în cauză ale Femern, și anume construirea și exploatarea legăturii fixe, sunt asociate cu exercitarea unor prerogative de putere publică.

91      Prin urmare, Comisia putea considera în mod valabil, în considerentul (191) al deciziei atacate, că, având în vedere natura, obiectul și normele care le sunt aplicabile, activitățile desfășurate de Femern nu constituie, ca atare, activități care intră în domeniul exercitării autorității publice.

2)      Cu privire la a doua subcritică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi constatat în mod eronat că Femern nu a primit nicio prerogativă specifică de autoritate publică

92      Prin intermediul celei de a doua subcritici, prezentată cu titlu subsidiar, Regatul Danemarcei reproșează Comisiei că a considerat în mod eronat că funcțiile delegate Femern în calitatea sa de autoritate rutieră și în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare, precum și pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe nu constituie activități legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

93      În această privință, în răspunsul scris la întrebările Tribunalului, Comisia a arătat că nu a efectuat o examinare aprofundată a activităților specifice ale Femern invocate de Regatul Danemarcei în prezenta procedură pentru motivul că, în cursul procedurii formale de investigare, autoritățile daneze s‑au prevalat doar de faptul că întregul proiect privind legătura fixă trebuia considerat că era asociat unor prerogative de putere publică și că nu au invocat în mod explicit și nici nu au prezentat argumente suficient de precise cu privire la aceste activități.

94      În ședință, Regatul Danemarcei a susținut că în cursul procedurii administrative au fost furnizate elemente referitoare la funcțiile delegate Femern în calitatea sa de autoritate rutieră și în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare, precum și în ceea ce privește pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe, iar Comisia, căreia îi revine sarcina probei să demonstreze existența unui ajutor de stat, avea obligația, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, să solicite informații suplimentare.

95      În această privință, este necesar să se arate că, deși Comisiei îi revine sarcina de a dovedi că o măsură îndeplinește condițiile necesare pentru a fi calificată drept ajutor de stat, ulterior, statului membru care a acordat sau care intenționează să acorde acest ajutor îi revine sarcina de a demonstra că această măsură nu intră în sfera acestei calificări.

96      Din cele arătate rezultă că, atunci când Comisia consideră că o entitate desfășoară activități economice, pentru a‑i permite să verifice dacă anumite activități ale entității menționate trebuie excluse din domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE pentru motivul că sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, statului membru în cauză, în cadrul obligației de cooperare loială între state membre și instituții, astfel cum rezultă din articolul 4 alineatul (3) TUE, îi revine sarcina de a invoca explicit existența unor asemenea activități și de a furniza explicații detaliate cu privire la reglementarea aplicabilă acestor activități, precum și toate elementele de natură să permită Comisiei să verifice dacă este vorba efectiv despre activități care sunt legate de prerogative de putere publică (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 noiembrie 2011, Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit, C‑106/09 P și C‑107/09 P, EU:C:2011:732, punctele 146 și 147).

97      În consecință, Comisia nu poate fi criticată că nu ar fi ținut seama de eventuale informații care i‑ar fi putut fi prezentate pe durata procedurii administrative, însă care nu au fost prezentate, Comisia neavând obligația de a examina din oficiu și prin extrapolare care sunt informațiile care ar fi putut să îi fie prezentate [a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 septembrie 2009, Holland Malt/Comisia, T‑369/06, EU:T:2009:319, punctul 152, și Hotărârea din 6 aprilie 2022, Mead Johnson Nutrition (Asia Pacific) și alții/Comisia, T‑508/19, EU:T:2022:217, punctul 106].

98      În speță, trebuie să se arate că în scrisoarea adresată autorităților daneze la 14 iunie 2019, reluată în decizia de deschidere, Comisia a prezentat în considerentele (84)-(89) motivele pentru care, în urma unei analize prima facie, ar trebui să se considere că Femern desfășoară o activitate economică. Mai precis, în considerentul (85) al deciziei menționate, Comisia a arătat că împrejurarea că proiectul de legătură fixă urmărește obiective de interes general nu presupune neapărat că este vorba despre o activitate care intră în domeniul exercitării autorității publice. În plus, în considerentul (86) al scrisorii menționate, Comisia a considerat de asemenea că împrejurarea că acordarea de către două state suverane a unor autorizații pentru construirea unei infrastructuri de transport transfrontalier intră în domeniul exercitării autorității publice nu presupune neapărat că serviciile de transport în sine sau construirea infrastructurii intră deopotrivă în domeniul exercitării autorității publice.

99      Desigur, astfel cum a arătat Regatul Danemarcei în ședință, în considerentele (84)-(89) ale scrisorii din 14 iunie 2019 Comisia și-a pus anumite semne de întrebare cu privire la posibilitatea de a califica activitatea desfășurată de Femern drept activitate economică. Prin urmare, Comisia a invitat autoritățile daneze să îi furnizeze toate documentele și informațiile relevante actualizate și complete pentru a‑i permite să continue printre altele evaluarea naturii economice sau neeconomice a activității desfășurate de Femern.

100    În răspunsul la invitația menționată, în observațiile din 26 august 2019 cu privire la deschiderea procedurii formale de investigare autoritățile daneze au dezvoltat o argumentație prin care urmăreau să susțină, cu titlu principal, că toate activitățile desfășurate de Femern trebuiau considerate că erau legate de prerogative de putere publică și, cu titlu subsidiar, că numai activitatea de exploatare a legăturii fixe trebuia considerată activitate de natură economică.

101    Totuși, trebuie să se constate că în aceste observații autoritățile daneze nu s‑au prevalat în mod explicit de faptul că funcțiile delegate Femern în calitatea sa de autoritate rutieră și în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare, precum și în ceea ce privește pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe ar trebui considerate că sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, astfel încât costurile aferente ar trebui să nu intre în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE.

102    Pe de o parte, în ceea ce privește funcțiile delegate Femern în calitatea sa de administrator al infrastructurii feroviare, precum și în ceea ce privește pregătirea planurilor de siguranță, trebuie să se constate că autoritățile daneze nu le‑au menționat nici în observațiile lor cu privire la deschiderea procedurii formale de investigare din 26 august 2019, nici în observațiile cu privire la comentariile părților interesate, prezentate în cadrul procedurii formale de investigare la 4 octombrie 2019. În aceste condiții, Comisiei nu i se poate reproșa că nu a examinat în cursul procedurii formale de investigare dacă funcțiile de administrator al infrastructurii feroviare și pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe trebuiau excluse din domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE pentru motivul că aceste activități trebuiau considerate că erau legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

103    Pe de altă parte, în ceea ce privește funcțiile delegate Femern în calitatea sa de autoritate rutieră, trebuie să se arate că ele au făcut doar obiectul unei mențiuni punctuale în observațiile autorităților daneze din 26 august 2019. Mai precis, aceste funcții au fost evocate ca ilustrare a unei „responsabilități publice” ce revine Femern, ilustrare în susținerea unei argumentații mai generale prin care se arată că, având în vedere natura lor, ar trebui să se considere că toate activitățile desfășurate de Femern sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. În plus, este necesar să se constate că informațiile transmise Comisiei de autoritățile daneze în cursul procedurii formale de investigare nu îi permiteau să concluzioneze că această activitate este legată de asemenea prerogative. Astfel, articolul 25 din Legea privind construcția, la care se face trimitere în nota de subsol 12 din observațiile din 26 august 2019 privind deschiderea procedurii formale de investigare, se limitează să enunțe în primul paragraf că legătura rutieră de coastă este un drum public administrat în conformitate cu Legea privind drumurile publice și că Femern este autoritatea rutieră. Este adevărat că în lucrările pregătitoare referitoare la Legea privind construcția, de care Comisia dispunea în cursul procedurii formale de investigare, se arată că „se propune ca Femern să fie însărcinată cu administrarea rutelor rutiere aferente proiectului ce va lega o coastă de alta, menționate la articolul 1 coroborat cu articolul 38 din Legea privind drumurile publice” și că, „[î]n consecință, Femern va fi autoritatea rutieră în sensul reglementării privind drumurile publice și va avea o putere de decizie în aplicarea Legii privind drumurile publice și a textelor adoptate în temeiul acesteia”. Cu toate acestea, trebuie să se constate că elementele aflate la dispoziția Comisiei în cadrul procedurii formale de investigare nu conțineau nicio precizare cu privire la eventualele prerogative de care dispun autoritățile rutiere în raport cu terții, în special în ceea ce privește natura și întinderea „puterii de decizie” a autorităților respective. În plus, astfel cum a admis Regatul Danemarcei în ședință, acesta nu a comunicat Comisiei în cursul procedurii formale de investigare Legea privind drumurile publice. Pe de altă parte, este necesar să se arate că, în cursul acestei proceduri, autoritățile daneze nu s‑au prevalat în mod explicit de faptul că funcțiile delegate Femern în calitatea sa de autoritate rutieră trebuiau să fie legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. Reiese că nu i se poate reproșa Comisiei că nu a examinat în mod detaliat funcțiile menționate.

104    Din considerațiile de mai sus rezultă că, în împrejurările prezentei cauze, Comisia nu a concluzionat în mod eronat în considerentul (194) al deciziei atacate că Femern nu a primit prerogative specifice de putere publică.

105    În consecință, a doua subcritică invocată cu titlu subsidiar de Regatul Danemarcei trebuie să fie respinsă.

106    Prin urmare, se impune respingerea în totalitate a criticii întemeiate pe neluarea în considerare a unor informații disponibile care să permită asocierea anumitor activități ale Femern cu exercitarea unor prerogative de putere publică.

c)      Cu privire la a doua critică, întemeiată pe luarea în considerare în mod eronat de către Comisie a existenței unor servicii substituibile legăturii fixe

107    Regatul Danemarcei arată că, în cadrul examinării pentru a stabili dacă activitățile desfășurate de Femern sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, Comisia a săvârșit o eroare atunci când a acordat importanță faptului că un operator privat oferă servicii de feriboturi considerate o alternativă la cele oferite de această entitate. Potrivit Regatului Danemarcei, împrejurarea că un operator privat oferă servicii substituibile nu ar trebui să afecteze constatarea că activitățile desfășurate de Femern sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

108    Regatul Danemarcei arată în esență că activitățile de construire și de exploatare a infrastructurilor rutiere și feroviare intră în domeniul exercitării unor prerogative de putere publică și că existența unui raport de substituire între aceste infrastructuri și moduri de transport alternative nu ar trebui să repună în discuție această constatare. Întrucât punerea la dispoziție a rețelelor rutiere și feroviare daneze nu intră în domeniul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Regatul Danemarcei consideră de asemenea că Comisia nu a prezentat elemente suficiente pentru a explica motivele pentru care activitățile desfășurate de Femern se deosebesc de punerea la dispoziție a acestor rețele.

109    Potrivit Regatului Danemarcei, instituirea unei scheme de plată pentru utilizarea unei infrastructuri rutiere de către utilizatori nu poate fi un element determinant pentru calificarea punerii la dispoziție a infrastructurii respective ca fiind activitate economică în concurență cu operatori privați care propun soluții alternative la rețeaua rutieră.

110    Regatul Danemarcei arată că în Decizia privind construcția Comisia a considerat că, dat fiind că rețeaua feroviară națională era administrată și exploatată pe o piață închisă unde nu se exercită nicio concurență, finanțările publice acordate Femern Landanlæg nu erau susceptibile să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, chiar dacă anumite rute aeriene sau de feribot puteau constitui alternative la anumite rute feroviare. Prin urmare, Regatul Danemarcei consideră că criteriul substituibilității pus în aplicare de Comisie în cadrul examinării serviciilor de transport feroviar ale Femern este diferit și mai strict decât cel reținut în examinarea globală a rețelei feroviare publice daneze.

111    Comisia contestă această argumentație.

112    Din examinarea celei de a treia critici, care a fost efectuată la punctele 74-106 de mai sus, reiese că Comisia putea considera în mod valabil că din elementele dosarului nu reieșea că activitățile desfășurate de Femern, ca atare, intrau în domeniul exercitării autorității publice și că acestei entități i‑au fost încredințate prerogative de putere publică. Rezultă că argumentația Regatului Danemarcei în cadrul prezentului motiv se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe sunt asociate exercitării unor prerogative de putere publică.

113    Pe de altă parte, contrar celor susținute de Regatul Danemarcei, Comisiei nu i se poate reproșa că a examinat dacă, în cadrul exploatării legăturii fixe, serviciile care vor fi oferite de Femern se pot substitui celor oferite de operatori care urmăresc un scop lucrativ pe o anumită piață. Astfel, procedând în acest mod, Comisia aplică un criteriu care îi permite să stabilească dacă activitatea de exploatare menționată constituie o activitate economică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 2008, MOTOE, C‑49/07, EU:C:2008:376, punctul 27, și Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 46).

114    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în esență, Comisia ar fi trebuit să efectueze o examinare aprofundată a caracteristicilor rețelelor rutiere și feroviare daneze pentru a stabili dacă activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe erau asociate exercitării unor prerogative de putere publică, trebuie să se arate că Regatul Danemarcei nu a depus la dosar elemente care să permită să se considere că, în ansamblul lor, activitățile de construire sau de exploatare a rețelelor rutiere și feroviare sunt efectiv legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. În plus, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, decizia atacată privește numai finanțarea legăturii fixe, iar nu finanțarea ansamblului rețelelor rutiere și feroviare daneze, astfel încât caracteristicile acestora din urmă nu sunt relevante pentru a stabili dacă activitățile desfășurate de Femern, în discuție în speță, sunt de natură economică. Rezultă că acest argument al Regatului Danemarcei nu poate fi admis.

115    În ceea ce privește argumentul prin care Comisiei i se reproșează că în decizia atacată a recurs la un criteriu de substituibilitate mai strict decât cel reținut în Decizia privind construcția, astfel încât aprecierea efectuată în speță ar fi insuficientă și contradictorie, este suficient să se arate că existența unor servicii de transport substituibile nu constituie un element pertinent pentru stabilirea existenței unor activități care sunt legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. În orice caz, contrar celor susținute de Regatul Danemarcei, trebuie să se constate că în Decizia privind construcția, în Hotărârea din 13 decembrie 2018, Scandlines Danmark și Scandlines Deutschland/Comisia (T‑630/15, nepublicată, EU:T:2018:942), și în Hotărârea din 13 decembrie 2018, Stena Line Scandinavia/Comisia (T‑631/15, nepublicată, EU:T:2018:944), nu s‑a ridicat nicidecum chestiunea unei eventuale concurențe între conexiunile feroviare și operatorii de feriboturi sau de rute aeriene, astfel încât argumentația Regatului Danemarcei nu poate fi admisă.

116    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia instituirea unei scheme de plată pentru utilizarea unei infrastructuri rutiere de către utilizatori nu ar fi un criteriu determinant pentru a califica punerea la dispoziție a acelei infrastructuri ca activitate economică, din cauza existenței unui raport de substituire pe o piață cu operatori care urmăresc un scop lucrativ propunând soluții alternative la rețeaua rutieră, acesta trebuie înlăturat. Astfel, după cum se va preciza în cadrul celui de al treilea aspect al prezentului motiv la punctele 148-153 de mai jos, plata taxelor constituie un element care, deși nu este determinant, este cel puțin relevant pentru a califica punerea la dispoziție a infrastructurii drept activitate economică, astfel încât putea fi, așadar, luată în considerare în mod valabil de Comisie.

117    În plus, din moment ce Comisia putea constata în mod valabil că Femern nu primise nicio prerogativă specifică de putere publică, nu poate fi admisă argumentația prin care se urmărește compararea unui raport de substituire între infrastructurile de transport și modurile de transport alternative cu raportul de substituire care ar exista între activitățile poliției și ale justiției, pe de o parte, și activitățile societăților de securitate privată și arbitraj, pe de altă parte. În această privință, este necesar să se arate că activitățile poliției și ale justiției intră prin natura lor în domeniul autorității publice, în măsura în care implică recurgerea la prerogative exorbitante în raport cu dreptul comun și la privilegii de putere publică care se impun cetățenilor și întreprinderilor. Nu aceasta este situația activităților desfășurate de întreprinderile de securitate privată și nici a activității de arbitraj. Aceeași constatare se impune în ceea ce privește activitățile de construire și de exploatare a unei infrastructuri de transport precum legătura fixă.

118    În consecință, trebuie respinsă critica întemeiată pe o pretinsă eroare care decurge din luarea în considerare a existenței unor servicii substituibile legăturii fixe.

119    Din considerațiile care precedă rezultă că primul aspect al primului motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi considerat în mod eronat că activitățile desfășurate de Femern nu implică exercitarea unor prerogative de putere publică, trebuie respins în totalitate.

2.      Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia Femern oferă servicii de transport pe o piață aflată în concurență cu alți operatori

120    Regatul Danemarcei, susținut de Regatul Belgiei, arată că legătura fixă nu se află în concurență cu operatorii de feriboturi în același mod în care o infrastructură feroviară nu se află în concurență directă cu rețeaua rutieră, cu autocarele sau cu aeroporturile.

121    Potrivit Regatului Danemarcei, eventualele efecte asupra concurenței ar fi rezultatul deciziei de a realiza legătura fixă, care intră în domeniul exercitării autorității publice. Prin urmare, coexistența unor activități comerciale cu activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică nu ar însemna în mod automat că acestea din urmă ar constitui activități economice.

122    În plus, Regatul Danemarcei arată că, chiar dacă activitățile desfășurate de Femern nu ar fi considerate ca fiind legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, această entitate nu ar fi în concurență cu operatorii de feriboturi. În acest sens, Regatul Danemarcei subliniază că Femern are ca misiune construirea și exploatarea legăturii fixe într‑un mod care să permită optimizarea avantajelor macroeconomice. Astfel, împrejurarea că activitățile acestei entități ar avea efecte asupra economiei naționale și asupra piețelor din jurul acesteia, în special asupra pieței serviciilor oferite de operatorii de feriboturi, nu ar însemna că atât construirea, cât și exploatarea legăturii fixe pot fi considerate ca fiind în concurență cu operatori privați pe o piață a furnizării de servicii de transport.

123    Regatul Danemarcei susține că, în orice caz, Femern nu ar putea concura pe o piață a serviciilor de transport în etapa planificării și a construirii legăturii fixe.

124    Regatul Belgiei consideră că nu ar exista concurență cu feriboturile private, întrucât intervenția publică s‑ar limita să remedieze carențele inițiativei private.

125    Comisia contestă această argumentație.

126    În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în scopul aplicării dispozițiilor dreptului Uniunii în materia concurenței, constituie o întreprindere orice entitate care desfășoară o activitate economică și reprezintă o activitate economică orice activitate care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață determinată (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia, C‑288/11 P, EU:C:2012:821, punctul 50, și Hotărârea din 24 martie 2022, GVN/Comisia, C‑666/20 P, nepublicată, EU:C:2022:225, punctul 69).

127    În speță, în considerentul (193) al deciziei atacate, Comisia a constatat că există o piață a serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn pe care operează deja un operator de feriboturi, care este o întreprindere ce desfășoară activități în condițiile pieței. În consecință, Comisia a considerat că serviciile de transport furnizate de Femern sunt în concurență cu serviciile de transport oferite de acest operator de feriboturi.

128    Pe de o parte, trebuie să se constate că Regatul Danemarcei nu contestă existența unei piețe de servicii pentru traversarea strâmtorii Fehmarn între Rødby și Puttgarden care ar fi furnizate de un operator de feriboturi și recunoaște că punerea în funcțiune a legăturii fixe va avea de asemenea un efect asupra mai multor tipuri de întreprinderi, precum operatorii de feriboturi, întreprinderile de transport cu autobuzul sau chiar întreprinderile de transport rutier de mărfuri.

129    Pe de altă parte, cu toate că Regatul Danemarcei contestă existența unui raport de concurență între serviciile oferite de Femern și cele furnizate de operatorul de feriboturi, trebuie să se arate că, astfel cum reiese din analiza financiară a Femern pentru anul 2016, nivelul prețurilor constituie un element luat în considerare de consumator în alegerea de a utiliza, pentru a efectua traversarea strâmtorii Fehmarn, legătura fixă sau feriboturile.

130    Prin urmare, trebuie să se constate că există un raport de substituire între serviciile care vor fi oferite de Femern și cele oferite de operatorul de feriboturi. În consecință, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, chiar dacă Femern și operatorul de feriboturi oferă servicii ale căror caracteristici sunt diferite în anumite privințe, este necesar să se considere că acestea își desfășoară activitatea pe aceeași piață, și anume piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn, în privința cărora consumatorii vor putea alege, în ipoteza posibilă a menținerii serviciilor oferite de operatorul de feriboturi după punerea în funcțiune a legăturii fixe, între serviciile oferite de acest operator și cele oferite de Femern în cadrul exploatării legăturii fixe.

131    În plus, trebuie să se arate că Regatul Danemarcei nu contestă cealaltă ipoteză posibilă, evocată în considerentele (237) și (360) ale deciziei atacate, potrivit căreia punerea în funcțiune a legăturii fixe poate să determine dispariția serviciilor de transport cu feribotul pe ruta dintre Rødby și Puttgarden. Or, o asemenea ipoteză confirmă existența unui raport de substituire între serviciile oferite de operatorul de feriboturi care asigură această rută și cele care vor fi oferite de Femern.

132    Astfel, în împrejurările prezentei cauze, contrar celor susținute de Regatul Danemarcei, este necesar să se considere că serviciile oferite de Femern în cadrul exploatării legăturii fixe vor fi în concurență directă cu cele oferite pentru traversarea strâmtorii Fehmarn de un alt prestator de transport, și anume operatorul de feriboturi care asigură ruta dintre Rødby și Puttgarden, ce constituie, fără ca acest aspect să fie contestat de Regatul Danemarcei, o întreprindere ce urmărește un scop lucrativ.

133    Pe de altă parte, trebuie să se arate că Comisia a identificat și o piață de servicii de transport mai extinsă, și anume cea a rutelor de transport care constituie o alternativă pentru traversarea strâmtorii Fehmarn. În acest sens, din coroborarea considerentelor (193) și (237) ale deciziei atacate rezultă că Comisia a luat în considerare și piața serviciilor de transport pentru a asigura traversarea părții occidentale a Mării Baltice, și anume rutele dintre Danemarca, Germania și Suedia, pe care operează și operatori de feriboturi, în raport cu care, așa cum reiese din analiza financiară a Femern pentru anul 2016, o parte a traficului ar putea fi absorbită de legătura fixă.

134    În ceea ce privește argumentația potrivit căreia, în esență, Femern nu ar putea fi în concurență cu alți furnizori de servicii de transport din cauza unor considerații referitoare la exercitarea unor prerogative de putere publică, aceasta trebuie să fie înlăturată.

135    Pe de o parte, în măsura în care, prin intermediul acestei argumentații, Regatul Danemarcei susține că nu ar exista concurență între legătura fixă și operatorii de feriboturi, pentru motivul că efectele punerii în funcțiune a acestei legături asupra concurenței rezultă dintr‑o decizie a autorităților publice adoptată în exercitarea prerogativelor lor de putere publică, aceasta nu poate fi admisă. Astfel, trebuie să se arate că faptul că un stat membru utilizează asemenea prerogative pentru a constitui o entitate însărcinată să construiască și să exploateze o infrastructură nu presupune neapărat ca activitățile acestei entități să fie de asemenea legate de exercitarea unor prerogative de putere publică.

136    Pe de altă parte, în măsura în care Regatul Danemarcei susține că eventualele efecte ale activităților desfășurate de Femern asupra concurenței nu ar avea pertinență din cauză că aceste activități ar fi legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, o asemenea argumentație trebuie să fie înlăturată. Într‑adevăr, astfel cum s‑a constatat (a se vedea punctele 74-106 de mai sus), în împrejurările prezentei cauze Comisia putea să constate în mod valabil că activitățile desfășurate de Femern, ca atare, nu intrau în domeniul exercitării autorității publice și că, având în vedere elementele din dosar, acestei entități nu i s‑au încredințat prerogative de putere publică.

137    În ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că efectele activităților desfășurate de Femern asupra economiei naționale și asupra piețelor din jurul acesteia ar fi lipsite de pertinență pentru a stabili un raport de concurență între această entitate și operatorii de feriboturi, pentru motivul că activitățile menționate urmăresc optimizarea avantajelor macroeconomice ale Danemarcei, trebuie să se arate că acest argument echivalează în esență cu a se susține că o constatare potrivit căreia o entitate desfășoară activități prin urmărirea unui obiectiv de interes general s‑ar opune posibilității ca acea entitate să fie considerată ca fiind în concurență cu operatori care urmăresc un scop lucrativ. Or, așa cum s‑a amintit la punctul 64 de mai sus, împrejurarea că unei entități i s‑au încredințat anumite misiuni de interes general nu se poate opune considerării activităților în cauză ca fiind activități economice. Astfel, trebuie amintit că rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că articolul 107 alineatul (1) TFUE nu deosebește în funcție de cauzele sau de obiectivele intervențiilor statului, ci le definește în funcție de efectele lor [Hotărârea din 2 iulie 1974, Italia/Comisia, 173/73, EU:C:1974:71, punctul 27, și Hotărârea din 6 aprilie 2022, Mead Johnson Nutrition (Asia Pacific) și alții/Comisia, T‑508/19, EU:T:2022:217, punctul 80].

138    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia nu ar exista concurență între Femern și operatorii de feriboturi pentru motivul că intervenția publică s‑ar limita să remedieze carențele inițiativei private, acesta trebuie să fie respins. Astfel, așa cum reiese din cuprinsul punctului 126 de mai sus, pentru a se stabili dacă o entitate desfășoară o activitate economică, Comisia trebuie să demonstreze că acea entitate oferă bunuri sau servicii pe o piață aflată în concurență cu operatori care urmăresc un scop lucrativ. Or, în speță, așa cum reiese din considerentul (193) al deciziei atacate, există deja un operator privat care oferă servicii pentru a asigura traversarea strâmtorii Fehmarn. În mod similar, există și întreprinderi private care furnizează servicii de transport pe alte rute, care constituie o alternativă pentru traversarea acestei strâmtori.

139    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Femern nu poate concura pe piața serviciilor de transport în etapa construirii legăturii fixe, acesta trebuie de asemenea să fie înlăturat. Astfel, așa cum se va preciza în cadrul examinării celui de al doilea motiv la punctele 185-207 de mai jos, în împrejurările prezentei cauze, Comisia putea să concluzioneze fără a săvârși o eroare de apreciere că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe erau indisociabile.

140    Din considerațiile care precedă rezultă că al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe faptul că s‑ar fi constatat în mod eronat că Femern oferă servicii de transport pe o piață aflată în concurență cu alți operatori, trebuie să fie respins în totalitate.

3.      Cu privire la al treilea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia Femern este un operator care urmărește o logică comercială

141    Regatul Danemarcei susține că Femern nu poate exploata legătura fixă ca un operator economic privat în economia de piață care funcționează într‑o logică de economie de piață și, prin urmare, nu poate efectua o exploatare comercială a legăturii fixe. În acest sens, Regatul Danemarcei arată că Femern acționează, în privința elementelor esențiale, potrivit instrucțiunilor date de ministrul danez al transporturilor, care va avea de asemenea sarcina de a stabili cuantumul taxelor de trecere ținând seama de considerente macroeconomice și politice, și precizează că beneficiile sale vor fi alocate finanțării infrastructurii pe teritoriul danez. Marele Ducat al Luxemburgului susține în această privință că, întrucât Femern nu este supusă regulii maximizării profiturilor, profiturile sale contribuie la finanțarea infrastructurii terestre publice și nu dispune de nicio autonomie decizională, nu se poate considera că aceasta desfășoară o activitate economică.

142    În plus, potrivit Regatului Danemarcei, susținut de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, împrejurarea că activitățile desfășurate de Femern sunt finanțate din taxe percepute de la utilizatori nu este suficientă pentru a se considera că această entitate își desfășoară activitatea într‑o logică de piață. În această privință, Marele Ducat al Luxemburgului susține că modul de finanțare a legăturii fixe prin impozite sau de către utilizatori nu constituie un element pertinent pentru a deosebi activitățile neeconomice de activitățile economice. Mai mult, Regatul Danemarcei consideră că Comisia a luat în considerare în mod insuficient lipsa unei libertăți în materie tarifară, care ar fi un indiciu relevant pentru a stabili că Femern nu este o întreprindere.

143    Pe de altă parte, potrivit Regatului Danemarcei, împrejurarea că Femern va încasa taxe atunci când legătura fixă va fi pusă în funcțiune nu ar trebui să aibă drept consecință faptul că activitățile sale legate de exercitarea unor prerogative de putere publică devin activități de natură economică.

144    Comisia contestă această argumentație.

145    În primul rând, în ceea ce privește argumentele prin intermediul cărora se susține că legătura fixă nu va face obiectul unei exploatări comerciale, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței aplicabile în materie de ajutoare de stat, constituie servicii susceptibile să fie calificate drept activități economice prestațiile furnizate în mod normal în schimbul unei remunerații, cu precizarea că trăsătura esențială a remunerației constă în aceea că ea constituie contraprestația economică a prestației în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2017, Congregación de Escuelas Pías Provincia Betania, C‑74/16, EU:C:2017:496, punctul 47, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia, T‑696/17, EU:T:2019:652, punctul 75).

146    În plus, în materia ajutoarelor de stat, faptul că o activitate nu este asigurată de operatori privați sau faptul că nu este rentabilă nu constituie criterii pertinente pentru a o califica sau nu drept activitate economică. Astfel, potrivit jurisprudenței constante, pe de o parte, noțiunea de „întreprindere”, în contextul dreptului concurenței, cuprinde orice entitate care exercită o activitate economică, indiferent de statutul juridic al acestei entități și de modul său de finanțare. În această privință, constituie activitate economică orice activitate care constă în furnizarea de bunuri sau în prestarea de servicii pe o anumită piață (Hotărârea din 25 octombrie 2001, Ambulanz Glöckner, C‑475/99, EU:C:2001:577, punctul 19, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia, T‑696/17, EU:T:2019:652, punctul 46). Din cele arătate rezultă că acest caracter economic sau neeconomic al unei activități nu depinde de statutul privat sau public al entității care o exercită și nici de rentabilitatea activității respective (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia, C‑288/11 P, EU:C:2012:821, punctul 50, și Hotărârea din 15 decembrie 2016, Spania/Comisia, T‑808/14, nepublicată, EU:T:2016:734, punctul 55).

147    Acestea sunt principiile în lumina cărora trebuie să fie analizate argumentele invocate de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului.

148    Contrar celor susținute în esență de Regatul Danemarcei și de Marele Ducat al Luxemburgului, condiționarea accesului la legătura fixă de plata unor taxe constituie un element pertinent pentru a califica exploatarea legăturii menționate drept activitate economică.

149    În această privință, este necesar să se precizeze că dispozițiile Tratatului FUE referitoare la concurență și în special normele în materia ajutoarelor de stat nu impun ca statele membre să solicite o plată pentru accesul la infrastructurile de transport, ci lasă la latitudinea lor aspectul dacă accesul trebuie să fie gratuit sau condiționat de plata unei contraprestații economice.

150    Astfel, în cazul în care statul membru decide, în cadrul aplicării politicii sale în domeniul transporturilor, că punerea la dispoziție a unei infrastructuri se efectuează cu titlu gratuit în interesul comun, acest lucru poate constitui un indiciu pentru a constata că infrastructura respectivă nu face obiectul unei exploatări economice. În schimb, atunci când statul membru decide, precum în speță, să condiționeze accesul la infrastructură de plata unei taxe pentru a genera venituri alocate, astfel cum reiese din considerentul (192) al deciziei atacate, în special pentru rambursarea datoriei contractate pentru finanțarea planificării și a construirii legăturii fixe, este necesar să se considere că infrastructura face obiectul unei exploatări economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117, punctele 93 și 94).

151    În speță, trebuie să se constate că în considerentul (192) al deciziei atacate Comisia a arătat că Femern furnizează cetățenilor și întreprinderilor un serviciu de transport, care ar fi condiționat de plata unei taxe pentru utilizarea tronsonului rutier și a infrastructurii feroviare.

152    Rezultă că, în considerentul (194) al deciziei atacate, Comisia putea, fără a săvârși o eroare de apreciere, să considere că exploatarea legăturii fixe este guvernată de o logică economică, dat fiind că aceasta ar fi finanțată din taxele de utilizare.

153    Prin urmare, în măsura în care Comisia a constatat, pe de o parte, în considerentul (193) al deciziei atacate, că Femern va oferi în special servicii pe piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn pe care își desfășoară activitatea un operator care urmărește un scop lucrativ și, pe de altă parte, în considerentele (192) și (194) ale deciziei atacate, că accesul la legătura fixă va fi condiționat de plata unor taxe acestei entități, care constituie contrapartida prestării de servicii, putea concluziona în mod întemeiat că activitatea de exploatare a legăturii fixe constituia o activitate economică.

154    Argumentele invocate de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, întemeiate pe faptul că normele care se aplică Femern nu i‑ar permite să realizeze o exploatare comercială a legăturii fixe, nu pot repune în discuție această concluzie.

155    În această privință, trebuie amintit că, pentru a exclude caracterul economic al unei activități care constă în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piață, nu este suficient să se susțină că operatorul infrastructurii nu acționează pe o bază pur comercială de maximizare a profiturilor, că trece interesul general înainte de randamentul investiției, că nu are un scop lucrativ și că reinvestește în mod sistematic profiturile pe care le obține [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, Chambre de commerce et d’industrie métropolitaine Bretagne‑Ouest (port de Brest)/Comisia, T‑754/17, nepublicată, EU:T:2019:270, punctul 80].

156    În plus, din moment ce caracterul economic sau neeconomic al unei activități nu depinde de statutul privat sau public al entității care o exercită și nici de rentabilitatea acestei activități, rezultă că, deși veniturile dintr‑o activitate trebuie să fie reinvestite în mod obligatoriu în activități neeconomice, activitățile remunerate constituie o participare pe piață susceptibilă să pună în discuție obiectivele dreptului concurenței, astfel încât o obligație de reinvestire a veniturilor nu se opune caracterului economic al unei activități (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2013, Germania/Comisia, T‑347/09, nepublicată, EU:T:2013:418, punctul 50).

157    Astfel, argumentele întemeiate pe faptul că Femern nu urmărește un obiectiv de maximizare a profiturilor și că trebuie să reinvestească profitul pentru finanțarea infrastructurilor nu pot fi admise. În plus, împrejurarea invocată de Regatul Danemarcei potrivit căreia cuantumul taxelor pentru utilizarea legăturii fixe nu este stabilit pe baza unei logici a pieței, în sensul că structura prețurilor este îndepărtată de cea practicată pe piață de operatorii privați, nu se poate opune constatării că exploatarea legăturii fixe constituie o activitate economică.

158    Mai mult, trebuie respins și argumentul întemeiat pe faptul că Femern acționează, în privința elementelor esențiale, precum data lansării lucrărilor, conform instrucțiunilor ministrului danez al transporturilor. Astfel, chestiunea dacă activitățile în cauză desfășurate de o entitate au un caracter economic nu depinde de faptul că un investitor privat nu ar fi în măsură să le desfășoare în aceleași condiții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2014, Zweckverband Tierkörperbeseitigung/Comisia, T‑309/12, nepublicată, EU:T:2014:676, punctul 76).

159    În plus, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia ar fi ținut seama în mod insuficient de lipsa de libertate a Femern la stabilirea cuantumului taxelor pentru utilizarea legăturii, trebuie să se arate că, desigur, așa cum reiese din cuprinsul articolului 42 alineatul 2 din Legea privind construcția, principiile ce reglementează cuantumul taxelor sunt adoptate de ministrul danez al transporturilor. Cu toate acestea, în cererea sa introductivă, Regatul Danemarcei recunoaște că, în temeiul articolului 42 alineatul 3 din legea menționată, Femern poate modifica sistemele generale de reduceri și poate institui noi sisteme de reduceri, cu condiția ca nivelul global al veniturilor să nu fie afectat în mod semnificativ. Prin urmare, în considerentul (197) al deciziei atacate, Comisia nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că Femern dispune de o anumită marjă de manevră pentru a‑și stabili propriile prețuri.

160    Or, simplul fapt că ministrul danez al transporturilor reglementează cuantumul taxelor pe baza unor considerente macroeconomice având legătură cu politica transporturilor nu poate fi suficient pentru a concluziona că activitatea de exploatare a legăturii fixe nu constituie o activitate economică.

161    Pe de altă parte, nu poate fi luată în considerare împrejurarea, ulterioară deciziei atacate, că Femern nu mai dispune de posibilitatea de a adapta cuantumul taxelor în urma adoptării, în cursul procedurii jurisdicționale, a unei noi legi, astfel încât numai ministrul danez al transporturilor este abilitat să stabilească cuantumul acestor taxe. Într‑adevăr, legalitatea unui act al Uniunii se apreciază în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului (Hotărârea din 7 februarie 1979, Franța/Comisia, 15/76 și 16/76, EU:C:1979:29, punctele 7 și 8, și Hotărârea din 12 decembrie 1996, Altmann și alții/Comisia, T‑177/94 și T‑377/94, EU:T:1996:193, punctul 119). Rezultă că, la momentul aprecierii legalității acestui act, este exclusă luarea în considerare a unor elemente ulterioare datei la care a fost adoptat actul Uniunii (Hotărârea din 27 septembrie 2006, Roquette Frères/Comisia, T‑322/01, EU:T:2006:267, punctul 325, și Hotărârea din 11 februarie 2015, Spania/Comisia, T‑204/11, EU:T:2015:91, punctul 123). Astfel, la momentul adoptării deciziei atacate, Comisia putea lua în considerare în mod valabil împrejurarea că, într‑o anumită măsură, Femern putea influența cuantumul anumitor taxe pentru accesul la infrastructură.

162    Rezultă din cele ce precedă că argumentele invocate de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului prin care se urmărește să se susțină că normele care se aplică Femern nu i‑ar permite să realizeze o exploatare comercială a legăturii fixe, indiferent dacă sunt luate în considerare în mod separat sau în ansamblu, nu repun în discuție constatarea potrivit căreia exploatarea legăturii fixe constituie o activitate economică.

163    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentația potrivit căreia, în esență, activitățile desfășurate de Femern în legătură cu prerogative de putere publică nu pot deveni activități economice din cauza colectării unor taxe pentru utilizarea legăturii fixe, este suficient să se arate că aceasta se întemeiază pe premisa eronată potrivit căreia Comisia ar fi trebuit să considere că anumite activități ale Femern erau legate de exercitarea unor prerogative de putere publică (a se vedea punctele 75-106 de mai sus). Prin urmare, această argumentație nu poate fi admisă.

164    În consecință, al treilea aspect al primului motiv trebuie să fie respins în totalitate.

4.      Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi constatat în mod eronat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe sunt indisociabile

165    Prin intermediul celui de al doilea motiv, Regatul Danemarcei contestă nu numai temeinicia constatării potrivit căreia activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe sunt indisociabile, ci și motivarea deciziei atacate în această privință.

a)      Cu privire la motivarea deciziei atacate în ceea ce privește caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe

166    Regatul Danemarcei consideră că decizia atacată este insuficient motivată în ceea ce privește constatarea potrivit căreia Femern ar desfășura o activitate economică încă din faza de construcție.

167    În plus, Regatul Danemarcei consideră de asemenea că în considerentul (201) al deciziei atacate Comisia nu a prezentat motivele pentru care a concluzionat că activitățile de promovare, de marketing sau de informare ale Femern constituie activități economice.

168    Comisia contestă această argumentație.

169    Potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul respectiv. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că problema dacă motivarea unui act respectă cerințele impuse la articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, EU:C:2008:392, punctul 166 și jurisprudența citată; Hotărârea din 27 ianuarie 2021, KPN/Comisia, T‑691/18, nepublicată, EU:T:2021:43, punctul 161). În special, Comisia nu este obligată să își precizeze poziția cu privire la toate argumentele invocate în fața sa de persoanele interesate. Este suficient ca aceasta să expună situația de fapt și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei (Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Technische Glaswerke Ilmenau/Comisia, C‑404/04 P, nepublicată, EU:C:2007:6, punctul 30, și Hotărârea din 24 septembrie 2019, Fortischem/Comisia, T‑121/15, EU:T:2019:684, punctul 41).

170    În speță, în ceea ce privește motivarea caracterului indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe, este necesar să se arate că în considerentul (189) al deciziei atacate Comisia a amintit mai întâi jurisprudența potrivit căreia exploatarea unui aeroport a fost considerată o activitate economică și că situația era aceeași și în cazul construirii unei piste a unui aeroport comercial. Deși Comisia precizează că această jurisprudență privea în mod specific aeroporturile, ea a arătat că principiile dezvoltate de Curte și de Tribunal sunt aplicabile și construirii altor infrastructuri. În această privință, nota de subsol 89 aferentă considerentului (189) al deciziei atacate face trimitere la punctul 202 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat, în care se arată că aceste principii stabilite de instanțele Uniunii sunt aplicabile construirii altor infrastructuri legate în mod indisociabil de o activitate economică. Mai mult, în considerentul (189) al deciziei atacate, Comisia evocă de asemenea jurisprudența recentă a Tribunalului referitoare la infrastructurile portuare, menționând, la nota de subsol 90, Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia (T‑696/17, EU:T:2019:652).

171    În continuare, în considerentul (192) al deciziei atacate Comisia a constatat că veniturile obținute de Femern din serviciile rutiere și feroviare sunt menite să finanțeze costul total al planificării, construcției și exploatării legăturii fixe.

172    În sfârșit, în considerentul (198) al deciziei atacate, după ce a concluzionat că exploatarea legăturii fixe constituie o activitate economică, Comisia a considerat că și construirea infrastructurii exploatate de Femern constituie o activitate economică, în temeiul Hotărârii din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia (C‑288/11 P, EU:C:2012:821), și al Hotărârii din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117).

173    Trebuie să se constate că Comisia a făcut trimitere la hotărârile Curții și ale Tribunalului privind infrastructurile aeroportuare, la recentele cauze ale Tribunalului privind infrastructurile portuare, precum și la Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat. Prin urmare, trebuie să se considere că Comisia a intenționat să aplice un principiu potrivit căruia, în prezența unei infrastructuri care face obiectul unei exploatări economice, activitatea de construire este de asemenea de natură economică atunci când cele două activități sunt legate în mod indisociabil. În speță, Comisia a constatat existența unei legături economice între cele două activități prin utilizarea veniturilor din exploatare în vederea rambursării în special a datoriei contractate pentru planificarea și construirea legăturii fixe.

174    Rezultă că Comisia a motivat corespunzător cerințelor legale caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe.

175    Referitor la argumentul potrivit căruia, în esență, Comisia ar fi motivat insuficient concluzia potrivit căreia activitățile de promovare, de marketing sau de informare ale Femern constituie activități economice, trebuie să se arate că în considerentul (201) al deciziei atacate Comisia a arătat în esență că aceste activități au contribuit la planificarea, la construirea și la exploatarea legăturii fixe și că, chiar și în eventualitatea în care aceste activități de promovare, de marketing sau de informare ar trebui să fie considerate activități de informare, nu ar fi mai puțin adevărat că ele contribuie la activitatea economică desfășurată de Femern. În această privință, Comisia a subliniat că nu este neobișnuit ca întreprinderile să aibă obligația să informeze publicul cu privire la activitățile lor. În plus, aceasta a considerat că, în principiu, obligațiile de informare nu implică exercitarea unor prerogative de putere publică. Astfel, reiese în mod clar din considerentul (201) al deciziei atacate că Comisia a considerat că activitățile de promovare, de marketing sau de informare constituie activități economice deoarece au legătură cu activitățile principale ale Femern, și anume construirea și exploatarea legăturii fixe. Prin urmare, trebuie să se considere că Comisia a motivat suficient decizia atacată în ceea ce privește caracterul economic al activităților de promovare, de marketing sau de informare.

b)      Cu privire la motivarea deciziei atacate în ceea ce privește caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe

176    Regatul Danemarcei arată că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere constatând că activitatea de construire nu poate fi disociată de activitatea de exploatare a legăturii fixe.

177    În această privință, în primul rând, Regatul Danemarcei, susținut de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, arată că Comisia consideră în mod eronat că din Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia (C‑288/11 P, EU:C:2012:821), și din Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117), ar reieși că o activitate de construire, cu alte cuvinte o activitate în amonte, ar fi neîndoielnic o activitate economică, din moment ce activitatea de exploatare, cu alte cuvinte, în aval, este o activitate economică. Numai în anumite împrejurări o exploatare comercială viitoare a unei infrastructuri ar putea avea ca efect faptul că și construirea acesteia constituie o activitate economică, în special atunci când o pistă de aeroport ar face parte din activitatea economică existentă a aeroportului respectiv. Potrivit Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania și Marelui Ducat al Luxemburgului, prezenta cauză se deosebește de cauzele anterioare, întrucât este vorba despre un caz de construire inițială a unei infrastructuri a cărei exploatare va avea loc în viitor.

178    În al doilea rând, Regatul Danemarcei susține că trebuie să se țină seama de împrejurarea că Femern nu va desfășura o activitate economică înainte de punerea în funcțiune a legăturii fixe, astfel încât, în faza de construcție, entitatea nu este activă pe nicio piață, în concurență cu alți operatori. În această privință, Regatul Danemarcei arată că numai dacă Femern este în măsură să intre rapid pe piața relevantă ar putea fi considerată concurentă a întreprinderilor care își desfășoară deja activitatea pe piața respectivă.

179    În al treilea rând, Regatul Danemarcei susține în esență că, întrucât Femern nu își desfășoară activitatea pe o piață liberalizată, nu se poate considera că această entitate desfășoară o activitate economică.

180    În al patrulea rând, potrivit Regatului Danemarcei, din cuprinsul punctului 84 din Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia (T‑747/17, EU:T:2019:271), reiese că existența unei legături economice între două activități nu este suficientă pentru a se constata caracterul indisociabil al acestor activități, astfel încât finanțarea planificării și a construirii legăturii fixe prin perceperea taxelor de trecere în cadrul exploatării legăturii menționate nu înseamnă neapărat că activitățile sunt indisociabile.

181    În al cincilea rând, în opinia Regatului Danemarcei, concluzia Comisiei cu privire la caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare nu ține seama de faptul că împrejurările ar putea evolua din acel moment până la punerea în funcțiune a legăturii fixe, în special de faptul că autoritățile daneze ar putea decide să modifice condițiile de exploatare a legăturii fixe.

182    În al șaselea rând, potrivit Regatului Danemarcei, calificarea drept întreprindere ar trebui să facă obiectul unei interpretări restrictive pentru motivul că o calificare a Femern drept întreprindere înainte de începerea funcționării legăturii fixe are consecințe prejudiciabile, prin faptul că această entitate ar fi obligată să plătească dobânzile datorate pentru perioada de nelegalitate. În plus, Regatul Danemarcei consideră că o interpretare restrictivă a noțiunii de „întreprindere” s‑ar armoniza mai bine cu domenii învecinate, în special cu reglementarea națională privind practicile comerciale.

183    Comisia contestă aceste argumente.

184    Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că Regatul Danemarcei nu a invocat niciun argument susținut pentru a contesta temeinicia calificării activităților de promovare, de marketing sau de informare ca fiind activități de natură economică.

185    În ceea ce privește argumentele potrivit cărora Comisia ar fi considerat în mod eronat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe sunt indisociabile, trebuie amintit că jurisprudența a recunoscut că exploatarea comercială și construirea infrastructurilor de transport în vederea unei asemenea exploatări comerciale pot constitui activități economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 65, și Hotărârea din 20 septembrie 2019, Havenbedrijf Antwerpen și Maatschappij van de Brugse Zeehaven/Comisia, T‑696/17, EU:T:2019:652, punctul 47). Această jurisprudență își are sursa în Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117), la care Comisia face trimitere în considerentul (198) al deciziei atacate, în care Tribunalul a statuat că aceasta putea concluziona în mod valabil că activitatea de exploatare a unui aeroport și activitatea de construire a unei noi piste a unui aeroport au un caracter indisociabil, dat fiind că taxele aeroportuare ar constitui principala sursă de venit pentru finanțarea acelei noi piste și că exploatarea acelei noi piste ar participa la activitatea economică a aeroportului (Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117, punctul 94). În plus, în acea hotărâre, Tribunalul a statut de asemenea că nu era necesar să disocieze activitatea de construire a noii piste a unui aeroport de utilizarea ulterioară a acesteia pentru motivul că, având în vedere natura și obiectul său, construirea pistei respective nu intra, ca atare, în domeniul prerogativelor de putere publică (Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia, T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117, punctul 99). În acea cauză, Curtea a statuat că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia era în drept să considere că construirea noii piste a unui aeroport constituia o activitate economică, astfel încât aportul de capital, cu excepția costurilor legate de execuția unor misiuni publice, care trebuiau deduse din valoarea sa, constituia un ajutor de stat (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia, C‑288/11 P, EU:C:2012:821, punctul 43).

186    Astfel, în situația în care exploatarea unei infrastructuri face obiectul unei exploatări economice, iar taxele de utilizare constituie principala sursă de finanțare a construirii acesteia trebuie să se considere că activitățile de construire și de exploatare a acestei infrastructuri constituie activități economice, cu excluderea, atunci când statul membru se prevalează în mod expres de ele în cursul procedurii administrative, a unor eventuale misiuni care ar implica recurgerea la prerogative de putere publică.

187    Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie să fie analizate argumentele invocate de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului.

188    În primul rând, contrar celor susținute în esență de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, principiile și criteriile referitoare la caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a unei infrastructuri de transport, stabilite în Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia (C‑288/11 P, EU:C:2012:821), și în Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117), și amintite la punctul 185 de mai sus, nu pot fi limitate doar la ipoteza extinderii unei infrastructuri existente.

189    Este adevărat că în cauza în care s‑au pronunțat Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia (C‑288/11 P, EU:C:2012:821), și Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117), era în discuție extinderea unei piste a unui aeroport preexistent.

190    Cu toate acestea, în cazurile în care, precum în speță, există o piață a serviciilor de transport pe care își desfășoară deja activitatea operatori care urmăresc un scop lucrativ, construirea unei noi infrastructuri de transport ce are vocația de a face obiectul unei exploatări economice poate perturba în egală măsură concurența pe această piață ca și extinderea unei infrastructuri preexistente. Prin urmare, este necesar să se considere că, în scopul aprecierii caracterului indisociabil al activităților de construire și de exploatare a unei infrastructuri, cazul construirii unei noi infrastructuri ce are vocația de a face obiectul unei exploatări economice viitoare este comparabil cu cel al construirii unei extinderi a unei infrastructuri de transport preexistente care face obiectul unei exploatări economice.

191    Rezultă că trebuie respins argumentul potrivit căruia, în esență, principiile și criteriile referitoare la caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a unei infrastructuri de transport, stabilite în Hotărârea din 19 decembrie 2012, Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Leipzig‑Halle/Comisia (C‑288/11 P, EU:C:2012:821), și în Hotărârea din 24 martie 2011, Freistaat Sachsen și Land Sachsen‑Anhalt/Comisia (T‑443/08 și T‑455/08, EU:T:2011:117), nu ar putea fi transpuse în prezenta cauză.

192    În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în esență, Femern nu ar fi prezentă pe nicio piață în faza de construcție, trebuie să se arate că părțile nu contestă că această entitate are în același timp sarcina de a construi și de a exploata legătura fixă.

193    În această privință, așa cum reiese din examinarea celui de al doilea și a celui de al treilea aspect ale primului motiv, întrucât exploatarea de către Femern a legăturii fixe va consta în oferirea de servicii pe o piață pe care își desfășoară activitatea un operator care urmărește un scop lucrativ în schimbul unei remunerații, Comisia nu a săvârșit o eroare de drept constatând că exploatarea legăturii fixe constituie o activitate economică.

194    În plus, trebuie să se arate că în considerentul (192) al deciziei atacate Comisia a stabilit, fără ca această constatare să fie contestată de Regatul Danemarcei, că veniturile din exploatarea infrastructurii vor fi utilizate în special pentru rambursarea împrumuturilor contractate pentru planificarea și construirea legăturii fixe. Procedând astfel, contrar celor susținute în esență de Regatul Danemarcei, de Republica Federală Germania și de Marele Ducat al Luxemburgului, Comisia nu a prezumat, ci a stabilit, ținând seama de împrejurările concrete ale speței, că construirea legăturii fixe nu poate fi disociată de exploatarea sa economică viitoare. De asemenea, astfel cum recunoaște Regatul Danemarcei, exploatarea economică a legăturii fixe are deopotrivă ca obiectiv finanțarea construcției sale în vederea realizării unui echilibru financiar pentru întregul proiect. În această privință, în ședință, Tribunalul a adresat Comisiei întrebări cu privire la legătura dintre constatarea efectuată în considerentul (192) al deciziei atacate potrivit căreia, în esență, veniturile Femern provenite din activități rutiere și feroviare sunt destinate în special finanțării costului total al planificării, al construirii și al exploatării legăturii fixe, pe de o parte, și afirmația din considerentul (323) al deciziei menționate potrivit căreia, dacă ar fi posibil să se stabilească prețurile la un nivel care să compenseze toate costurile de construcție și de exploatare, nu ar exista un deficit de finanțare și niciun ajutor de stat nu ar fi necesar, pe de altă parte. Comisia a răspuns că, spre deosebire de considerentul (323) al deciziei atacate, considerentul (192) privește costurile de planificare și de construcție deduse din valoarea ajutorului, așa încât nu poate exista o contradicție între cele două considerente.

195    Într‑adevăr, întrucât exploatarea economică a legăturii fixe are ca obiectiv rambursarea datoriei subscrise pentru construirea acesteia și în măsura în care aceeași entitate are sarcini constând în activități de construire și de exploatare a legăturii fixe, pentru a menține efectul util al normelor privind ajutoarele de stat nu se poate admite ca activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe să fie disociate pentru motivul că punerea în funcțiune a legăturii fixe nu va interveni decât după finalizarea construirii acesteia.

196    În caz contrar, întrucât Femern este responsabilă atât de construirea, cât și de exploatarea legăturii fixe, în cazul în care, astfel cum susține Regatul Danemarcei, activitatea de construire ar fi considerată disociabilă de exploatare și, prin urmare, neeconomică, finanțările preferențiale obținute pentru construirea legăturii fixe nu ar putea fi calificate drept ajutoare de stat. Ar rezulta că, în împrejurările prezentei cauze, în stadiul exploatării legăturii fixe, Femern ar beneficia de posibilitatea de a exploata o infrastructură subvenționată, ceea ce i‑ar conferi un avantaj economic pe care nu l‑ar fi obținut în condiții normale de piață (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 11 iulie 1996, SFEI și alții, C‑39/94, EU:C:1996:285, punctul 62, și Hotărârea din 15 martie 2018, Naviera Armas/Comisia, T‑108/16, EU:T:2018:145, punctele 119 și 120). Într‑adevăr, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 223 din Comunicarea privind noțiunea de ajutor de stat, se presupune că un operator al unei infrastructuri beneficiază de un avantaj economic atunci când suma plătită pentru a dispune de dreptul de a exploata infrastructura este mai mică decât valoarea pe care ar fi trebuit să o plătească pentru a exploata o infrastructură comparabilă în condiții normale de piață.

197    În consecință, Comisia a putut concluziona în mod valabil că construirea legăturii fixe era indisociabilă de exploatarea sa economică viitoare. Prin urmare, Comisia a considerat în mod întemeiat că Femern este o întreprindere, atât în privința activității de exploatare a legăturii fixe, cât și în privința activității de construire a acesteia.

198    În consecință, trebuie înlăturată argumentația Regatului Danemarcei potrivit căreia Femern nu poate fi considerată ca fiind în concurență cu întreprinderi care își desfășoară activitatea pe piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn în stadiul construirii legăturii fixe sau pentru motivul că nu ar avea vocația să pătrundă rapid pe piața respectivă.

199    În al treilea rând, este adevărat, astfel cum arată Regatul Danemarcei, că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe, ca atare, nu sunt liberalizate, în sensul că Legea privind construcția atribuie desfășurarea acestor activități exclusiv Femern.

200    Cu toate acestea, trebuie să se constate că activitatea de exploatare a legăturii fixe va consta în oferirea de servicii pentru a asigura traversarea strâmtorii Fehmarn, care este, fără ca acest aspect să fie contestat de Regatul Danemarcei, o piață liberalizată pe care își desfășoară deja activitatea un operator privat. Pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 133 de mai sus, Comisia a identificat și o piață mai largă, și anume cea a serviciilor de transport pentru rute care constituie o alternativă la traversarea strâmtorii Fehmarn și pe care își desfășoară activitatea deopotrivă operatori de feriboturi.

201    În asemenea împrejurări, contrar celor susținute în esență de Regatul Danemarcei, faptul că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe nu sunt liberalizate nu are ca efect excluderea calificării activităților menționate ca fiind activități economice. În caz contrar, pentru a eluda aplicarea normelor Tratatului FUE privind concurența pe o piață liberalizată și deschisă concurenței, ar fi suficient ca un stat membru să acorde drepturi exclusive unei entități chemate să ofere servicii pe piața menționată.

202    Rezultă că argumentul întemeiat pe faptul că Comisia ar fi omis să țină seama de faptul că activitățile desfășurate de Femern nu sunt liberalizate trebuie să fie respins.

203    În al patrulea rând, în ceea ce privește argumentul Regatului Danemarcei întemeiat pe punctul 84 din Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia (T‑747/17, EU:T:2019:271), potrivit căruia activitățile de construire și de exploatare pot fi disociate, trebuie să se arate că punctul menționat privea o problematică diferită, care se raporta la caracterul disociabil al activităților economice de activitățile legate de exercitarea unor prerogative de putere publică. În special, în acea cauză, pentru a înlătura un argument întemeiat pe faptul că Comisia nu ar fi stabilit care erau activitățile principale și accesorii ale porturilor, Tribunalul a considerat la punctul 83 din hotărârea menționată că trebuia să se facă distincție între activitățile economice ale porturilor și cele legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, precizând că nu există niciun prag sub care ar trebui să se considere că toate activitățile unei entități ar fi activități neeconomice întrucât activitățile economice ar fi minoritare. În continuare, la punctul 84 din hotărârea sus‑menționată, Tribunalul a amintit că, numai în ipoteza în care s‑ar stabili că activitățile economice ale porturilor ar fi indisociabile de activitățile legate de exercitarea unor prerogative de putere publică, toate activitățile ar putea fi considerate ca fiind de natură neeconomică, precizându‑se că împrejurarea că activitățile economice finanțează activitățile legate de exercitarea unor prerogative de putere publică nu este suficientă pentru a stabili o legătură indisociabilă între aceste activități.

204    Or, astfel cum reiese din examinarea efectuată la punctele 74-106 de mai sus, în împrejurările prezentei cauze Comisia putea să constate în mod valabil că activitățile desfășurate de Femern, ca atare, nu intrau în domeniul exercitării autorității publice și că, având în vedere elementele din dosar, acestei entități nu i s‑au încredințat prerogative specifice de putere publică. În orice caz, astfel cum s‑a constatat la punctul 89 de mai sus, Regatul Danemarcei nu a prezentat niciun element prin care să demonstreze că funcțiile de autoritate rutieră și de administrator al infrastructurii feroviare asigurate de Femern sau pregătirea planurilor de siguranță a legăturii fixe, în privința cărora susține că ar intra în sfera exercitării unor prerogative de putere publică, ar fi indisociabile de construirea și de exploatarea legăturii fixe. Prin urmare, în împrejurările prezentei cauze, punctul 84 din Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia (T‑747/17, EU:T:2019:271), este lipsit de relevanță pentru a se stabili că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe ar fi disociabile.

205    În al cincilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în esență, Regatul Danemarcei ar putea, până la punerea în funcțiune a legăturii fixe, să aducă modificări modalităților de exploatare a acesteia, care ar avea ca efect faptul că activitatea respectivă nu ar mai fi de natură economică, acordând, de exemplu, accesul la infrastructură tuturor utilizatorilor, este suficient a se aminti că, astfel cum s‑a arătat la punctul 161 de mai sus, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că legalitatea unei decizii în materie de ajutoare de stat trebuie să fie apreciată în funcție de informațiile de care Comisia putea să dispună la momentul la care a adoptat‑o. În consecință, scenariile ipotetice evocate de Regatul Danemarcei nu pot fi pertinente pentru aprecierea legalității deciziei atacate.

206    În al șaselea rând, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe faptul că noțiunea de „întreprindere” ar trebui interpretată în mod restrictiv pentru motivul că acea constatare potrivit căreia activitățile Femern sunt de natură economică i‑ar produce prejudicii întrucât ar datora dobânzi pentru perioada de nelegalitate, în sensul punctului 52 din Hotărârea din 12 februarie 2008, CELF și ministre de la Culture et de la Communication (C‑199/06, EU:C:2008:79), acesta nu poate fi admis. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „ajutor de stat”, astfel cum este definită în Tratatul FUE, are caracter juridic și trebuie interpretată pe baza unor elemente obiective (Hotărârea din 16 mai 2000, Franța/Ladbroke Racing și Comisia, C‑83/98 P, EU:C:2000:248, punctul 25, și Hotărârea din 24 septembrie 2019, Fortischem/Comisia, T‑121/15, EU:T:2019:684, punctul 62). Prin urmare, noțiunea de „activitate economică” nu poate face obiectul unei interpretări restrictive pentru motivul că o întreprindere ar fi obligată la plata unor dobânzi pentru perioada de nelegalitate ca urmare a nerespectării de către un stat membru a obligației prevăzute la articolul 108 alineatul (3) TFUE de a nu pune în aplicare o măsură susceptibilă să constituie un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE atât timp cât Comisia nu a adoptat o decizie finală privind acea măsură.

207    În plus, trebuie înlăturat și argumentul întemeiat pe faptul că noțiunea de „întreprindere” ar trebui să facă obiectul unei interpretări restrictive, așa cum ar prevedea reglementarea daneză privind practicile comerciale. Astfel, trebuie amintit că, pentru a aprecia natura economică a unei activități în raport cu o dispoziție de drept al Uniunii, calificările naționale nu pot fi determinante (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 decembrie 2000, Aéroports de Paris/Comisia, T‑128/98, EU:T:2000:290, punctul 128, și Hotărârea din 3 aprilie 2003, BaByliss/Comisia, T‑114/02, EU:T:2003:100, punctul 114).

208    Din considerațiile care precedă rezultă că al doilea motiv trebuie să fie respins în totalitate.

5.      Cu privire la al patrulea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia finanțările acordate Femern denaturează concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE

209    Regatul Danemarcei consideră că împrejurarea că legătura fixă va bulversa căile de deplasare prin reducerea timpului și a distanțelor călătoriilor pe toate rețelele rutiere și feroviare daneze, scandinave și din nordul Germaniei nu este suficientă pentru a se afirma că finanțările acordate Femern denaturează concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

210    Potrivit Regatului Danemarcei, Comisia ar fi trebuit să efectueze o apreciere concretă pentru a ști dacă există un raport real de concurență între infrastructura publică de transport și rutele alternative. În special, Regatul Danemarcei reproșează Comisiei că nu a ținut seama de faptul că Femern nu se află în concurență cu operatorii de feriboturi.

211    În plus, potrivit Regatului Danemarcei, pentru a aprecia dacă finanțarea acordată Femern denaturează concurența, nu este relevant să se țină seama de faptul că legătura fixă va prelua o parte din traficul unei alte legături publice, și anume podul Grand Belt, care face parte din aceeași structură juridică ca Femern.

212    Comisia contestă aceste argumente.

213    Trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește condițiile de denaturare a concurenței și de afectare a schimburilor comerciale în vederea calificării unei măsuri naționale drept ajutor de stat, nu este necesar să se stabilească un efect real al ajutorului în cauză asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și o denaturare efectivă a concurenței, ci doar să se examineze dacă acest ajutor este susceptibil să afecteze aceste schimburi și să denatureze concurența (Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Eventech, C‑518/13, EU:C:2015:9, punctul 65, și Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 91).

214    Cât privește condiția privind denaturarea concurenței în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, trebuie amintit că ajutoarele care au drept scop să degreveze o întreprindere de costurile pe care aceasta ar fi trebuit să le suporte în mod normal în cadrul administrării sale curente sau al activităților sale obișnuite denaturează, în principiu, condițiile privind concurența (Hotărârea din 30 aprilie 2009, Comisia/Italia și Wam, C‑494/06 P, EU:C:2009:272, punctul 54, și Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 96).

215    În speță, trebuie să se arate că în considerentul (234) al deciziei atacate Comisia a constatat că Femern este o întreprindere care își desfășoară activitatea pe piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn, astfel încât avantajul selectiv de care beneficiază este susceptibil să îi consolideze poziția în raport cu alte întreprinderi active pe această piață, în special cu operatorul de feriboturi și operatorii portuari.

216    Astfel, finanțarea acordată Femern în condiții preferențiale are ca efect reducerea costurilor de finanțare a construirii legăturii fixe și permit exploatarea fără contraprestație a unei infrastructuri subvenționate. Din cele arătate rezultă că această entitate este în acest mod scutită de costurile pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal în cadrul administrării sale curente sau al activităților sale obișnuite. În consecință, Comisia putea considera în mod valabil că finanțările în cauză acordate Femern sunt susceptibile să denatureze concurența.

217    În ceea ce privește afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre, atingerea adusă acestor schimburi comerciale nu poate fi pur ipotetică sau prezumată. Astfel, este necesar să se determine motivul pentru care măsura analizată este susceptibilă să afecteze, prin efectele sale previzibile, schimburile comerciale dintre statele membre (Hotărârea din 18 mai 2017, Fondul Proprietatea, C‑150/16, EU:C:2017:388, punctul 30, și Hotărârea din 15 mai 2019, Achema și alții, C‑706/17, EU:C:2019:407, punctul 90). În special, atunci când un ajutor acordat de un stat membru consolidează poziția anumitor întreprinderi în raport cu aceea a altor întreprinderi concurente în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind influențate de ajutor (Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Eventech, C‑518/13, EU:C:2015:9, punctul 66, și Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 92).

218    În această privință, trebuie să se arate că Comisia a constatat că avantajul selectiv acordat Femern consolidează poziția acesteia pe piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn, între Rødby și Puttgarden, în raport cu întreprinderile care își desfășoară deja activitatea pe această piață pe ruta menționată între Danemarca și Germania, în special în raport cu operatorul de feriboturi care oferă servicii de transport pe această piață. Prin urmare, Comisia putea considera în mod valabil că finanțările acordate Femern afectează schimburile comerciale dintre statele membre, cu atât mai mult cu cât îndeplinirea acestei condiții nu poate depinde de natura locală sau regională a serviciilor de transport furnizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 ianuarie 2015, Eventech, C‑518/13, EU:C:2015:9, punctul 69, și Hotărârea din 29 iulie 2019, Azienda Napoletana Mobilità, C‑659/17, EU:C:2019:633, punctul 31).

219    Rezultă că, în mod contrar celor susținute de Regatul Danemarcei, Comisia putea, fără a săvârși o eroare de apreciere, să concluzioneze că finanțările acordate Femern denaturează concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.

220    În ceea ce privește argumentul potrivit căruia, în esență, Femern nu s‑ar afla în concurență cu operatori de feriboturi, acesta a fost deja înlăturat în cadrul examinării celui de al treilea aspect al primului motiv (a se vedea punctele 129-132 de mai sus).

221    În sfârșit, Regatul Danemarcei susține că Comisia ar fi săvârșit o eroare de apreciere considerând că legătura fixă s‑ar afla în concurență cu alte infrastructuri care permit traversarea părții occidentale a Mării Baltice, pentru motivul că sunt administrate de întreprinderi publice. În măsura în care constituie un argument autonom, acest argument trebuie să fie respins ca inoperant. Astfel, era suficient ca Comisia să constate că, pe piața serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn, în discuție în speță, finanțările acordate în favoarea Femern în condiții preferențiale erau susceptibile să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, așa cum a procedat în considerentul (234) al deciziei atacate în care constată că finanțările menționate ofereau Femern un avantaj selectiv care i‑a consolidat poziția în raport cu întreprinderile prezente pe piața relevantă, și anume cea a serviciilor de transport pentru traversarea strâmtorii Fehmarn.

222    Prin urmare, al patrulea aspect al primului motiv trebuie să fie respins în totalitate.

223    Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie să fie respinsă.

III. Cu privire la cheltuielile de judecată

224    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Regatul Danemarcei a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.

225    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, statele membre care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, Regatul Belgiei, Republica Federală Germania și Marele Ducat al Luxemburgului vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Regatul Danemarcei va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)      Regatul Belgiei, Republica Federală Germania și Marele Ducat al Luxemburgului vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Spielmann Öberg Mastroianni

Brkan       Gâlea

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 28 februarie 2024.

Semnături

Cuprins

I. Istoricul litigiului

A. Proiectul privind legătura fixă peste strâmtoarea Fehmarn

B. Evenimente anterioare litigiului

C. Procedura administrativă

D. Decizia atacată

E. Concluziile părților

II. În drept

A. Cu privire la admisibilitate

B. Cu privire la fond

1. Cu privire la primul aspect al primului motiv, referitor la lipsa unei legături a activităților desfășurate de Femern cu exercitarea unor prerogative de putere publică

a) Cu privire la prima critică, întemeiată pe o pretinsă interpretare excesiv de restrictivă a noțiunii de „activitate din domeniul autorității publice sau care este legată de exercitarea unor prerogative de putere publică”

b) Cu privire la a treia critică, întemeiată pe neluarea în considerare a unor informații disponibile care să permită legătura anumitor activități ale Femern cu exercitarea unor prerogative de putere publică

1) Cu privire la prima subcritică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi considerat în mod eronat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe, ca atare, nu intră în domeniul exercitării autorității publice

2) Cu privire la a doua subcritică, întemeiată pe faptul că Comisia ar fi constatat în mod eronat că Femern nu a primit nicio prerogativă specifică de autoritate publică

c) Cu privire la a doua critică, întemeiată pe luarea în considerare în mod eronat de către Comisie a existenței unor servicii substituibile legăturii fixe

2. Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia Femern oferă servicii de transport pe o piață aflată în concurență cu alți operatori

3. Cu privire la al treilea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia Femern este un operator care urmărește o logică comercială

4. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia ar fi constatat în mod eronat că activitățile de construire și de exploatare a legăturii fixe sunt indisociabile

a) Cu privire la motivarea deciziei atacate în ceea ce privește caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe

b) Cu privire la motivarea deciziei atacate în ceea ce privește caracterul indisociabil al activităților de construire și de exploatare a legăturii fixe

5. Cu privire la al patrulea aspect al primului motiv, întemeiat pe constatarea pretins eronată potrivit căreia finanțările acordate Femern denaturează concurența și afectează schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE

III. Cu privire la cheltuielile de judecată

*      Limba de procedură: daneza.

i      Punctul 1 din prezentul text a făcut obiectul unei modificări de ordin lingvistic ulterior primei publicări.