Language of document : ECLI:EU:T:2016:568

Cauza T‑476/15

European Food SA

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene verbală FITNESS – Motive absolute de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c), articolul 52 alineatul (1) litera (a) și articolul 76 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Norma 37 litera (b) punctul (iv) și norma 50 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 – Prezentarea unor probe pentru prima dată în fața camerei de recurs”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 28 septembrie 2016

1.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Examinare separată a diferitelor motive de refuz – Interpretarea motivelor de refuz în lumina interesului general care stă la baza fiecăruia dintre ele

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

2.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Obiectiv – Cerința disponibilității

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

3.      Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Interes de natură privată care trebuie protejat

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 8)

4.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac în fața camerelor de recurs – Competența camerelor de recurs – Nouă examinare completă pe fond

(Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 75)

5.      Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Examinare din oficiu a faptelor – Procedură de declarare a nulității care privește motive absolute de refuz – Examinare limitată la motivele invocate

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1), art. 52, art. 55 și art. 76 alin. (1)]

6.      Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Procedură de declarare a nulității care privește motive absolute de refuz – Termen pentru prezentarea probelor – Lipsă

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 76; Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 37 lit. (b) punctul (iv)]

7.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac introdusă împotriva unei decizii a diviziei de opoziție a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Fapte și probe care nu au fost prezentate în susținerea opoziției în termenul acordat în acest scop – Luare în considerare – Puterea de apreciere a camerei de recurs

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 50 alin. (1) al treilea paragraf]

8.      Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Cale de atac formulată împotriva unei decizii a diviziei de anulare a Oficiului – Examinare de către camera de recurs – Întindere – Aplicare prin analogie a normei 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 în cadrul unei proceduri de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7, art. 52 alin. (1) și art. 76 alin. (2); Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, art. 1, norma 50 alin. (1) al treilea paragraf]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 31)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 33)

3.      În ceea ce privește motivele relative de refuz prevăzute la articolul 8 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene, rezultă din economia respectivului regulament, precum și din modul de redactare a dispoziției menționate că aceasta urmărește să soluționeze eventualele conflicte între o marcă a cărei înregistrare se solicită și drepturile titularului unei mărci anterioare, de exemplu, atunci când mărcile și produsele în cauză sunt identice sau atunci când sunt similare și există un risc de confuzie. În consecință, interesul a cărui protecție poate fi asigurată în temeiul articolului menționat este în special de natură privată, chiar dacă protejează simultan un anumit interes public cum este cel de a evita riscul de confuzie a consumatorilor.

(a se vedea punctul 34)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 38)

5.      Rezultă din articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene că, în cadrul examinării motivelor absolute de refuz, camerele de recurs ale Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală trebuie să examineze din oficiu faptele pentru a stabili dacă marca a cărei înregistrare se solicită se încadrează sau nu se încadrează în vreunul dintre motivele de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 7 din acest regulament.

Cu toate acestea, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, Oficiul nu poate fi obligat să realizeze, din nou, examinarea din oficiu a faptelor relevante efectuată de examinator care l‑ar putea determina să aplice motivele absolute de refuz. Din dispozițiile articolelor 52 și 55 din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene reiese că marca Uniunii Europene este considerată validă până când este declarată nulă de Oficiu în urma unei proceduri de declarare a nulității. Aceasta beneficiază, așadar, de o prezumție de validitate, care constituie consecința logică a controlului efectuat de Oficiu în cadrul examinării unei cereri de înregistrare.

Această prezumție de validitate limitează obligația Oficiului, prevăzută la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, de a examina din oficiu faptele relevante care l‑ar putea determina să aplice motivele absolute de refuz la examinarea cererii de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene efectuată de examinatorii Oficiului și, în calea de atac, de camerele de recurs în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii respective. Or, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, întrucât marca Uniunii Europene înregistrată este prezumată valabilă, revine persoanei care a formulat cererea de declarare a nulității sarcina de a invoca în fața Oficiului elementele concrete care ar pune în discuție validitatea sa.

Reiese din cele de mai sus că, în cadrul procedurii de declarare a nulității, camera de recurs nu este obligată să examineze din oficiu faptele relevante care ar fi putut să o determine să aplice motivele absolute de refuz prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009.

(a se vedea punctele 46-49)

6.      Nu reiese în niciun mod din norma 37 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul nr. 2868/95 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 privind marca Uniunii Europene că camera de recurs este obligată să considere drept tardive probele care nu au fost depuse în fața diviziei de anulare. Astfel, norma menționată se limitează să precizeze că cererea de declarare a nulității trebuie să includă probele pe care se întemeiază. Rezultă că norma menționată nu implică în mod necesar ca orice probă prezentată după introducerea cererii de declarare a nulității, fie în fața diviziei de anulare, fie în fața camerei de recurs, să fie considerată tardivă.

În plus, trebuie să se constate că Regulamentele nr. 207/2009 și nr. 2868/95 nu conțin nicio dispoziție care să stabilească un termen pentru prezentarea probelor în cadrul unei cereri de declarare a nulității pentru un motiv absolut de refuz, spre deosebire de anumite dispoziții care stabilesc termenele, precum și consecințele nerespectării acestora, aplicabile procedurilor de opoziție, de decădere și de nulitate pentru motive relative de refuz.

Pe de altă parte, trebuie amintită existența unei continuități funcționale între organele Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală care statuează în primă instanță, precum examinatorul, diviziile de opoziție și de anulare, pe de o parte, și camerele de recurs, pe de altă parte.

Este necesar să se concluzioneze că articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 37 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul nr. 2868/95 nu implică faptul că probele care au fost prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs trebuie să fie considerate tardive de aceasta din urmă în cadrul unei proceduri de declarare a nulității pentru un motiv absolut de refuz.

(a se vedea punctele 55-58)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 60-62)

8.      Procedura de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz este inițiată la cererea unei părți, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca Uniunii Europene. Cu toate acestea, articolul 52 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat face trimitere în mod direct la motivele de refuz prevăzute la articolul 7 din acest regulament, care urmăresc scopuri de interes general. Trebuie adăugat că aceste considerații de interes general care stau la baza articolului 7 din același regulament trebuie luate în considerare, de asemenea, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz. Pe de altă parte, trebuie amintit că procedura de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz are ca obiect, în special, să permită Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală să verifice validitatea înregistrării unei mărci și să adopte o poziție pe care ar fi trebuit, eventual, să o adopte din oficiu în temeiul articolului 37 din regulamentul în cauză. În consecință, aplicarea prin analogie a normei 50 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2868/95 în privința unei proceduri de declarare a nulității pentru motive absolute ar contraveni interesului general urmărit de dispozițiile articolului 7 din Regulamentul nr. 207/2009.

Prin urmare, nici modul de redactare a normei 50 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2868/95, care reflectă voința expresă a legiuitorului Uniunii, nici natura și finalitatea procedurii de declarare a nulității pentru motive absolute de refuz nu permit aplicarea prin analogie a normei menționate.

(a se vedea punctele 64 și 65)