Ordonanța Tribunalului (Camera a șaptea) din 28 iunie 2018 – România/Comisia

(Cauza T‑478/15)

„Acțiune în anulare – Resurse proprii ale Uniunii Europene – Răspunderea financiară a statelor membre – Obligația de a plăti Comisiei cuantumul corespunzător unei pierderi de resurse proprii – Scrisoare a Comisiei – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate”

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Scrisoare a Comisiei prin care un stat membru este invitat în mod informal să pună la dispoziția bugetului Uniunii resurse proprii tradiționale – Excludere

(art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului; Decizia 2007/436 a Consiliului)

(a se vedea punctele 28, 32, 41, 44, 53, 55 și 61)

2.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Act cu caracter pur informativ – Excludere

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 29 și 52)

3.      Resurse proprii ale Uniunii Europene – Constatarea și punerea la dispoziție de către statele membre – Responsabilitate a statelor membre – Întindere

[Regulamentul nr. 1150/2000 al Consiliului, art. 2 alin. (1), art. 9 alin. (1) și art. 17 alin. (1) și (2); Decizia 2007/436 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (a) și art. 8 alin. (1)]

(a se vedea punctele 33, 34 și 38)

4.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Posibilitatea de a înlătura această condiție prin invocarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Lipsă

[art. 6 alin. (1) al treilea paragraf TUE; art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (7)]

(a se vedea punctul 64)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Direcției Generale Buget a Comisiei care ar fi cuprinsă în scrisoarea purtând referința Ares (2015) 2453089 din 11 iunie 2015, prin care aceasta din urmă ar soma România să îi pună la dispoziție cuantumul brut de 1 079 513,09 euro, din care se impune să se deducă 25 % cu titlu de costuri de colectare, corespunzătoare unei pierderi de resurse proprii tradiționale, până în prima zi lucrătoare care urmează celei de a nouăsprezecea zile a celei de a doua luni de la trimiterea scrisorii menționate, sub sancțiunea plății de dobânzi de întârziere, conform articolului 11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 2007/436/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (JO 2000, L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184)

Dispozitivul

1) Respinge acțiunea.

2) Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție a Republicii Slovace.

3) Obligă România la plata propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

4) România, Comisia și Republica Slovacă suportă, fiecare, propriile cheltuieli de judecată aferente cererii de intervenție a acesteia din urmă.