Cauza T‑355/13

easyJet Airline Co. Ltd

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Abuz de poziție dominantă – Piața serviciilor aeroportuare – Decizie de respingere a unei plângeri – Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Instrumentarea cauzei de către o autoritate de concurență a unui stat membru – Respingerea plângerii pentru motive legate de prioritate – Decizie a autorității de concurență care deduce concluzii, în dreptul concurenței, dintr‑o investigație desfășurată în conformitate cu o legislație națională aplicabilă sectorului în cauză – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 21 ianuarie 2015

1.      Concurență – Procedură administrativă – Examinarea plângerilor – Decizie de clasare adoptată de Comisie – Putere de apreciere a Comisiei – Motivarea deciziei de clasare – Întindere – Control jurisdicțional

[art. 101 TFUE și 102 TFUE și art. 105 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 13 alin. (2)]

2.      Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Decizie a Comisiei de clasare a unei plângeri deja instrumentate și respinse pentru motive legate de prioritate de către o autoritate națională de concurență – Control jurisdicțional – Competențele instanței Uniunii și, respectiv, ale instanțelor naționale

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 13 alin. (2)]

3.      Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Decizie a Comisiei de clasare a unei plângeri deja instrumentate și respinse pentru motive legate de prioritate de către o autoritate națională de concurență – Admisibilitate

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 5 și art. 13 alin. (2)]

4.      Concurență – Normele Uniunii – Aplicare – Competența autorităților naționale de concurență – Întindere – Limite

(art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 5)

5.      Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de clasare a unei plângeri deja instrumentate și respinse pentru motive legate de prioritate de către o autoritate națională de concurență – Decizie întemeiată pe concluziile unei decizii a unei autorități naționale de concurență care are la bază o anchetă desfășurată conform unei legislații naționale sectoriale – Admisibilitate

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 13 alin. (2)]

6.      Concurență – Normele Uniunii – Aplicare de către autoritățile naționale de concurență – Distincția între diferite servicii ale unei autorități naționale de concurență – Inexistență

[art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 13 alin. (2)]

7.      Concurență – Repartizarea competențelor între Comisie și autoritățile naționale de concurență – Dreptul Comisiei de a lua în considerare măsurile întreprinse de autoritățile naționale

(art. 101 TFUE și 102 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 4 și 5)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 17-20, 69, 70 și 72)

2.      Controlul jurisdicțional exercitat asupra unei decizii a Comisiei întemeiate pe articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 are ca obiect verificarea aspectului că decizia acesteia nu se bazează pe fapte inexacte din punct de vedere material și că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept, o eroare vădită de apreciere sau un abuz de putere atunci când a considerat că o autoritate de concurență a unui stat membru a instrumentat deja o plângere. În schimb, controlul deciziilor autorităților de concurență ale statelor membre aparține doar instanțelor naționale care îndeplinesc o funcție esențială în aplicarea normelor de concurență ale Uniunii. Astfel, controlul exercitat de Tribunal nu trebuie să conducă la realizarea unei aprecieri asupra temeiniciei deciziei autorității naționale de concurență sau asupra procedurii ori metodologiei utilizate de aceasta, apreciere care ține de competența instanțelor naționale.

(a se vedea punctele 20 și 51)

3.      Expresia „plângere […] de care s‑a ocupat deja o altă autoritate de concurență”, care figurează la articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, are un conținut larg în sensul că este de natură să includă toate cazurile de plângeri care au fost investigate de o altă autoritate de concurență, indiferent de rezultat. Această interpretare literală este conformă cu economia generală a acestui regulament din care reiese că nu este important rezultatul examinării plângerii de către autoritatea națională de concurență, ci faptul că plângerea a fost examinată de către aceasta.

Această interpretare pare, în plus, a fi compatibilă cu unul dintre obiectivele principale ale Regulamentului nr. 1/2003, și anume punerea în aplicare a unui sistem descentralizat eficient de aplicare a normelor de concurență ale Uniunii. Acest regulament a pus capăt regimului centralizat anterior și a instituit, în conformitate cu principiul subsidiarității, o asociere mai amplă a autorităților de concurență ale statelor membre, abilitându‑le, în acest scop, să pună în aplicare dreptul Uniunii în materia concurenței. Interpretarea contrară ar avea ca efect obligarea Comisiei să efectueze în mod sistematic examinarea unei plângeri de fiecare dată când o autoritate de concurență a unui stat membru a instrumentat o plângere, dar nu a adoptat una dintre deciziile prevăzute de articolul 5 și de articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Or, o asemenea obligație a Comisiei ar însemna să se transfere Comisiei competența privind controlul deciziilor autorităților menționate, care revine numai instanțelor naționale.

Rezultă că, pentru a respinge o plângere, Comisia poate să se întemeieze în mod corect pe un motiv bazat pe faptul că o autoritate de concurență a unui stat membru a respins anterior această plângere pentru motive legate de prioritate.

(a se vedea punctele 26-28, 33, 36, 37, 39 și 40)

4.      O decizie a unei autorități naționale de concurență de respingere a unei plângeri pentru motive legate de prioritate constituie o decizie adoptată în temeiul dispozițiilor articolului 5 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003.

(a se vedea punctele 32 și 34)

5.      Nicio dispoziție a Regulamentului nr. 1/2003 nu interzice unei autorități de concurență a unui stat membru să se întemeieze, în cadrul investigațiilor pe care le inițiază pentru a aprecia respectarea normelor de concurență ale Uniunii, pe concluzii la care a ajuns în cadrul investigațiilor efectuate în conformitate cu o altă legislație națională. Pentru a respinge o plângere potrivit dispozițiilor articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia poate să se întemeieze în mod corect pe motivul bazat pe respingerea anterioară de către o autoritate de concurență a unui stat membru a acestei plângeri ca urmare a unei examinări întemeiate pe concluziile la care a ajuns aceasta în cadrul unei investigații efectuate în conformitate cu alte dispoziții ale dreptului național, cu condiția ca examinarea respectivă să se fi desfășurat în lumina normelor dreptului Uniunii în materia concurenței.

(a se vedea punctele 45 și 46)

6.      Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, asemenea celor ale întregului regulament menționat, fac referire la autoritatea de concurență a unui stat membru, fără a face nicio distincție între diferitele servicii ale acestei autorități. În consecință, este irelevant să se cunoască alcătuirea echipelor care au investigat plângerea reclamantei întemeiată pe o reglementare diferită ce cea privind concurența, din moment ce autoritatea națională de concurență a efectuat o examinare a plângerii în lumina dreptului concurenței și rezultă că autoritatea menționată putea să se întemeieze în mod justificat pe analiza realizată în cadrul plângerii bazate pe reglementarea diferită.

(a se vedea punctul 60)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 71)