ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

14 iulie 2014

Cauza T‑356/13 P

Giorgio Lebedef

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Retrogradare – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 24 aprilie 2013, Lebedef/Comisia (F‑56/11, RepFP, EU:F:2013:49), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizie:      Respinge recursul. Domnul Giorgio Lebedef suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul ordonanței

Acțiune introdusă de funcționari – Excepție de nelegalitate – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Decizie disciplinară devenită definitivă, adoptată înainte de decizia disciplinară atacată – Excludere

(art. 263 TFUE și 277 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

În cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii prin care se aplică o sancțiune disciplinară unui funcționar, o excepție de nelegalitate ridicată împotriva unei decizii disciplinare adoptate anterior nu poate fi examinată pe fond de Tribunalul Funcției Publice atunci când această din urmă decizie nu constituie temeiul juridic al deciziei în litigiu și când funcționarul dispune de dreptul de a formula o acțiune împotriva acestei prime decizii disciplinare conform termenelor prevăzute la articolele 90 și 91 din statut.

Astfel, articolul 277 TFUE este expresia unui principiu general care asigură fiecărei părți dreptul de a contesta pe cale incidentă, pentru a obține anularea unei decizii împotriva căreia aceasta poate formula o acțiune, validitatea unui act instituțional anterior care constituie temeiul juridic al deciziei atacate, în cazul în care această parte nu dispunea de dreptul de a formula, potrivit articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestui act ale cărui consecințe le‑a suferit fără să fi avut posibilitatea de a solicita anularea acestora.

În această privință, termenele pentru formularea unei reclamații și a unei acțiuni sunt de ordine publică și nu sunt lăsate la aprecierea părților sau a instanței, aceste termene fiind instituite pentru a asigura claritatea și securitatea situațiilor juridice. Faptul de a permite unui funcționar să conteste prima decizie disciplinară pe cale incidentă, cu ocazia unei acțiuni formulate împotriva celei de a doua decizii disciplinare, ar fi ireconciliabil cu principiile care reglementează căile de atac instituite de statut și ar aduce atingere stabilității acestui sistem, precum și principiului securității juridice din care acesta se inspiră.

(a se vedea punctele 23, 24, 31 și 32)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, Rec., p. 777, punctul 39, și Hotărârea din 19 ianuarie 1984, Andersen și alții/Parlamentul, 262/80, Rec., p. 195, punctul 6

Tribunal: Ordonanța din 21 iunie 2010, Meister/OAPI, T‑284/09 P, RepFP, EU:T:2010:246, punctul 25 și jurisprudența citată