Language of document : ECLI:EU:F:2013:104

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

28 iunie 2013

Cauza F‑44/11

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură – Cerere introdusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii majorat cu termenul pentru considerente de distanță de zece zile – Cerere depusă prin poștă în cele zece zile următoare – Lipsa identității între una și cealaltă – Tardivitate a acțiunii”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită în special ca Tribunalul să anuleze decizia Comisiei Europene de respingere a cererii sale din 6 martie 2010, precum și decizia de respingere a reclamației sale din 3 septembrie 2010 și să îi acorde repararea prejudiciilor pe care i le‑ar fi produs trimiterea de către unul dintre medicii consultanți ai Serviciului medical al Comisiei a unei scrisori medicului său de familie la 8 martie 2004. Depunerea prin poștă a originalului cererii introductive a fost precedată de trimiterea prin fax, la 13 aprilie 2011, a unui document prezentat ca fiind copia originalului cererii introductive

Decizia:      Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acte ale administrației – Prezumție de validitate – Act inexistent – Noțiune – Respingere a cererii de despăgubire a unui funcționar care invocă pretinsa culpă a medicului consultant al instituției constând în trimiterea anumitor informații medicului curant al funcționarului menționat și respingere nemotivată – Excludere

(art. 288 TFUE)

2.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Consecință – Neluarea în considerare a datei primirii faxului pentru aprecierea respectării termenului de introducere a acțiunii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1) și (6); Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]

1.      Actele instituțiilor Uniunii se bucură în principiu de o prezumție de legalitate și produc, așadar, efecte juridice, chiar dacă sunt afectate de neregularități, atât timp cât nu au fost anulate sau retrase. Totuși, prin excepție de la acest principiu, actele afectate de o neregularitate a cărei gravitate este atât de evidentă încât nu poate fi tolerată de ordinea juridică a Uniunii trebuie să fie prezumate că nu au produs niciun efect juridic. Gravitatea consecințelor legate de constatarea inexistenței unui act al instituțiilor Uniunii presupune ca, pentru motive de securitate juridică, această constatare să se limiteze la ipoteze extreme.

Nu se poate considera că face parte dintre ipotezele extreme încălcarea dreptului la respectarea vieții private, a confidențialității, a normelor deontologice care reglementează profesia de medic, precum și a obligației de motivare.

Prin urmare, trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă cererea unui funcționar de declarare a inexistenței în ceea ce privește o decizie a Comisiei de respingere implicită a cererii sale de despăgubire pentru prejudiciile pretins ocazionate de trimiterea de către unul dintre medicii consultanți ai Serviciului medical al Comisiei a unei scrisori medicului său curant, în condițiile în care, pe de o parte, ambii medici fac parte din comisia pentru invaliditate însărcinată să examineze dosarul funcționarului menționat și în care, pe de altă parte, cererea de informații formulată de medicul consultant se înscrie tocmai în cadrul cercetării dosarului de invaliditate al acestui funcționar. Medicul consultant, solicitând, în unicul scop de a finaliza cu succes misiunile care i‑au fost încredințate, astfel de informații, acționează în cadrul serviciului, în limitele prerogativelor sale și fără a dezvălui secretul medical care trebuie respectat. În consecință, acest medic consultant nu încalcă nicio normă deontologică aplicabilă profesiei sale.

În plus, faptul că medicul consultant l‑a informat pe medicul curant al funcționarului că adresa administrativă a acestuia s‑a schimbat nu constituie o atingere adusă vieții private și nici obligației de confidențialitate, această împrejurare fiind menționată în decizia de schimbare a repartizării funcționarului în interesul serviciului, care este comunicată acestuia și publicată cel puțin în cadrul instituției. În sfârșit, o decizie de respingere a unei cereri de despăgubire nu poate, în orice caz, să fie considerată inexistentă pentru singurul motiv că nu ar fi fost motivată.

(a se vedea punctele 23 și 26-29)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 24 noiembrie 2010, Marcuccio/Comisia, T‑9/09 P, punctul 37 și jurisprudența citată

2.      În cadrul contenciosului funcției publice a Uniunii, pentru depunerea legală a oricărui act de procedură, dispozițiile articolului 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, în special alineatele (1) și (6), care permite depunerea cererii introductive prin fax, impun reprezentantului părții să semneze olograf originalul actului înainte de a‑l transmite prin fax și să depună același original la grefa Tribunalului în următoarele zece zile.

În aceste condiții, dacă se dovedește retroactiv că originalul actului care este depus material la grefă în termen de zece zile de la transmiterea prin fax nu poartă aceeași semnătură ca aceea care figurează pe documentul transmis prin fax, trebuie să se constate că la grefa Tribunalului au fost primite două acte de procedură diferite, chiar dacă semnătura a fost aplicată de aceeași persoană. Astfel, în măsura în care Tribunalului nu îi revine sarcina de a verifica dacă cele două texte coincid cuvânt cu cuvânt, este evident că, atunci când semnătura aplicată pe unul dintre cele două documente nu este identică cu semnătura aplicată pe celălalt, documentul trimis prin fax nu este copia originalului actului care a fost depus prin poștă.

Pe de altă parte, dacă transmiterea textului trimis prin fax nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse de articolul 34 din Regulamentul de procedură, data depunerii documentului trimis prin fax nu poate fi luată în considerare la analiza respectării termenului de introducere a acțiunii.

(a se vedea punctele 36, 37 și 39)