Recurs introdus la 17 septembrie 2021 de Ana Carla Mendes de Almeida împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a noua) din 8 iulie 2021 în cauza T-75/21, Ana Carla Mendes de Almeida/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza C-576/21 P)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Recurentă: Ana Carla Mendes de Almeida (reprezentanți: R. Leandro Vasconcelos, M. Marques de Carvalho și P. Almeida Sande, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curţii:

anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a noua) din 8 iulie 2021 pronunțată în cauza T-75/21, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă pe motiv de tardivitate acțiunea formulată de recurentă în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), având ca obiect anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1117¹ a Consiliului din 27 iulie 2020 de numire a procurorilor europeni ai Parchetului European, în măsura în care îl desemnează pe José Eduardo Moreira Alves d’Oliveira Guerra drept procuror european al Parchetului European ca agent temporar cu gradul AD 13, pentru o perioadă de până la trei ani, care nu poate fi reînnoită, începând cu 29 iulie 2020.

soluționarea definitivă a litigiului, în conformitate cu articolul 61 din Statutul Curții, întrucât nu există motive pentru a se considera că litigiul nu este în stare de judecată și dispune de toate elementele de fapt și de drept necesare în acest scop.

pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 38 din Statutul Curții, în sensul obligării Consiliului la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă, în conformitate cu articolul 138 din Regulamentul de procedură al Curții, în ceea ce privește atât procedura în fața Tribunalului, cât și procedura în fața Curții

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă trei motive:

Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a considerat că termenul de introducere a acțiunii a început să curgă de la data publicării deciziei atacate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu încălcarea principiului general din dreptul Uniunii referitor la dreptul la protecţie jurisdicţională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene¹ , precum și a dispozițiilor aplicabile din Regulamentul (UE) 2017/1939² , care garantează apărarea drepturilor fundamentale ale candidaților, astfel cum rezultă din economia regulamentului menţionat anterior și din principiul independenței Parchetului European, consacrat de articolul 6 din acesta.

Recurenta invocă o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept în măsura în care Tribunalul a considerat că termenul de introducere a acțiunii a început să curgă de la publicarea deciziei atacate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Recurenta nu dispunea, la data respectivă, de elementele care să îi permită să conteste decizia atacată în temeiul articolului 263 TFUE care decurg, pe de o parte, din scrisoarea guvernului portughez adresată Consiliului Uniunii Europene la 29 noiembrie 2019, prin care contestă clasamentul efectuat de comitetul de selecție, prevăzut la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939, al candidaților prezentați de guvern, și indică preferinţa sa pentru un alt candidat și, pe de altă parte, din faptul că Consiliul a primit această scrisoare. În decizia sa, Tribunalul nu a ţinut seama de existenţa acestei scrisori, care stă la baza deciziei în litigiu, conține două erori materiale și repune în discuție arhitectura procedurii de numire a procurorilor europeni și independența acestora. Or, Consiliul a adus această scrisoare la cunoştinţa recurentei numai la 27 noiembrie 2020, în scopul expres al exercitării dreptului său la apărare. Recurenta contestă că termenul de introducere a acțiunii ar fi putut începe să curgă la un moment anterior acestei date, astfel cum a statuat Tribunalul, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului general din dreptul Uniunii referitor la dreptul la o protecţie jurisdicţională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și o încălcare a principiului independenței Parchetului European, consacrat la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere și pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a considerat că Consiliul a comunicat motivele specifice ale deciziei atacate la 7 octombrie 2020, cu încălcarea principiului general de drept al Uniunii referitor la dreptul la o protecţie jurisdicţională efectivă și a articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Recurenta invocă o eroare vădită de apreciere și o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul a considerat că, în orice caz, recurenta a luat cunoștință despre decizia în litigiu prin scrisoarea din 7 octombrie 2020, în care Consiliul i-ar fi comunicat motivele specifice ale deciziei menţionate. Totuși, în această scrisoare, Consiliul nu a menționat existența scrisorii din 29 noiembrie 2019 adresată de guvernul portughez Consiliului Uniunii Europene, în lipsa căreia nu ar exista cauza care a justificat introducerea acţiunii împotriva deciziei în litigiu.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe neaplicarea sau pe aplicarea excesiv de restrictivă a jurisprudenței referitoare la eroarea scuzabilă și pe neluarea în considerare a motivului referitor la existența unui caz fortuit sau a forței majore

Potrivit unei jurisprudențe constante, deplina cunoaștere a caracterului definitiv al unei decizii, precum și a termenului de introducere a acțiunii aplicabil în temeiul articolului 267 TFUE nu exclude, în sine, posibilitatea unui justițiabil de a invoca o eroare scuzabilă care ar putea justifica tardivitatea acțiunii sale. În ordonanţa atacată, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că Consiliul a disimulat existenţa scrisorii guvernului portughez până când a comunicat-o recurentei, la 27 noiembrie 2020. O astfel de situație poate constitui, potrivit jurisprudenței Curții, o eroare scuzabilă de natură să justifice introducerea tardivă a acțiunii. Tribunalul ar fi ignorat de asemenea motivul întemeiat pe cazul fortuit sau de forță majoră pentru a deroga de la aplicarea dispozițiilor din dreptul Uniunii în materie de termene de procedură.

____________

¹ JO 2020, L 244, p. 18.

¹ JO 2000, C 364, p. 1.

¹ Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (JO 2017, L 283, p. 1).