Language of document : ECLI:EU:C:2008:36

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

24 ianuarie 2008(*)

„Acordul de asociere CEE-Turcia – Libera circulație a lucrătorilor – Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere – Articolul 6 alineatul (1) prima liniuță – Lucrător încadrat pe piața legală a muncii – Autorizație de intrare în calitate de student sau de persoană «au pair» – Efect asupra dreptului de ședere”

În cauza C‑294/06,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) (Regatul Unit), prin Decizia din 28 iunie 2006, primită de Curte la 30 iunie 2006, în procedura

The Queen, la cererea:

Ezgi Payir,

Burhan Akyuz,

Birol Ozturk

împotriva

Secretary of State for the Home Department,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul A. Rosas, președinte de cameră, domnii J. N. Cunha Rodrigues, J. Klučka, doamna P. Lindh (raportor) și domnul A. Arabadjiev, judecători,

avocat general: doamna J. Kokott,

grefier: doamna C. Strömholm, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 26 aprilie 2007,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru doamna Payir, de domnul S. Cox, barrister, și de doamna R. Despicht, solicitor;

–        pentru domnii Akyuz și Ozturk, de doamna N. Rogers, barrister;

–        pentru guvernul Regatului Unit, de doamna C. Gibbs, în calitate de agent, asistată de domnul P. Saini, barrister;

–        pentru guvernul german, de domnul M. Lumma și de doamna C. Schulze‑Bahr, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de doamna W. Ferrante, avvocato dello Stato;

–        pentru guvernul olandez, de doamnele H. G. Sevenster și C. Wissels, în calitate de agenți;

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul G. Rozet și de doamna N. Yerrell, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 18 iulie 2007,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii (denumită în continuare „Decizia nr. 1/80”). Consiliul de asociere a fost înființat prin Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara, de Republica Turcia, pe de o parte, și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963 (JO 1964, 217, p. 3685, Ediție specială, 11/vol. 1, p. 10).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul a două litigii între doamna Payir, precum și între domnii Akyuz și Ozturk, pe de o parte, și Secretary of State for the Home Department (denumit în continuare „Secretary of State”), pe de altă parte, privind refuzul acestuia din urmă de a le prelungi autorizația de ședere.

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitară

3        Articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 are următorul cuprins:

„(1)      Sub rezerva dispozițiilor articolului 7, referitor la accesul liber al membrilor familiei sale la încadrarea în muncă, lucrătorul turc care este încadrat pe piața legală a muncii dintr‑un stat membru:

–        are dreptul, în acest stat membru, după un an în care a fost încadrat în muncă în mod legal, la reînnoirea permisului său de muncă, la același angajator, dacă acesta dispune de un loc de muncă;

–        are dreptul, în acest stat membru, după trei ani în care a fost încadrat în muncă în mod legal și sub rezerva priorității ce trebuie acordată lucrătorilor din statele membre ale Comunității, să accepte o altă ofertă, din partea unui angajator, la alegerea sa, făcută în condiții obișnuite și înregistrată la serviciile de ocupare a forței de muncă din acest stat membru, în cadrul aceleiași profesii;

–        beneficiază, în acest stat membru, după patru ani în care a fost încadrat în muncă în mod legal, de accesul liber la orice activitate salariată, la alegerea sa.” [traducere neoficială]

 Reglementarea națională

4        Dispozițiile relevante privind persoanele „au pair” sunt prevăzute în special la punctele 88-93 din Normele privind imigrația adoptate de Parlamentul Regatului Unit în 1994 (United Kingdom Immigration Rules, House of Commons Paper 395, denumite în continuare „Immigration Rules”), având următorul cuprins:

„Definiția plasamentului «au pair»

88.      În sensul prezentelor norme, prin plasament «au pair» se înțelege acordul prin care un tânăr:

a)      sosește în Regatul Unit pentru a învăța engleza; […]

b)      locuiește o perioadă determinată în cadrul unei familii anglofone unde beneficiază de posibilități adecvate pentru a studia și

c)      contribuie la activitățile casnice timp de maximum 5 ore pe zi și primește în schimb o remunerație rezonabilă, beneficiind de două zile de odihnă pe săptămână.

Condițiile de obținere a unei autorizații de intrare [«leave to enter»] în calitate de tânăr «au pair»

89.      Persoana care solicită o autorizație de intrare în Regatul Unit în calitate de tânăr «au pair» trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

i)      să aibă intenția de a intra în Regatul Unit pentru a face obiectul unui plasament stabilit în prealabil, această noțiune trebuind să fie înțeleasă în sensul definiției date la punctul 88 de mai sus; […]

ii)      să aibă o vârstă cuprinsă între 17 și 27 de ani sau să se fi încadrat în această categorie de vârstă la momentul la care primește autorizația de intrare în această calitate; […]

iii)      să nu fie căsătorită; […]

iv)      să nu aibă în întreținere membri ai familiei; […]

v)      să fie resortisant al unuia dintre următoarele state: […] Turcia; […]

vi)      să nu aibă intenția de a avea reședința în Regatul Unit mai mult de doi ani în calitate de tânăr «au pair»; […]

vii)      să aibă intenția de a părăsi Regatul Unit la sfârșitul șederii sale în calitate de tânăr «au pair»; […]

viii) în ipoteza în care persoana menționată a avut anterior reședința în Regatul Unit în cadrul unui plasament «au pair», să nu încerce să obțină o autorizație de intrare a cărei validitate este mai mare de doi ani începând de la data la care aceasta a obținut prima autorizație în această calitate și

ix)      să fie capabilă să se întrețină și să dispună de o locuință fără a recurge la fonduri publice.

Autorizația de intrare în calitate de tânăr «au pair»

90.      O persoană care solicită o autorizație de intrare în Regatul Unit în cadrul unui plasament «au pair» poate fi admisă pe acest teritoriu pentru o perioadă care să nu depășească doi ani, cu condiția să nu desfășoare pe acest teritoriu nicio activitate salariată, cu excepția celei de tânăr «au pair», și cu condiția ca funcționarul de la serviciul de imigrație să considere că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la punctul 89 de mai sus […]”.

5        Dispozițiile în materie de imigrație privind studenții sunt prevăzute în special la punctele 57-62 din Immigration Rules:

„Condiții de obținere a unei autorizații de intrare în calitate student

57.      Persoana care solicită o autorizație de intrare în Regatul Unit în calitate de student trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

i)      să fi fost admisă să urmeze un ciclu de studii în cadrul:

a)      unei instituții subvenționate de învățământ postsecundar sau superior sau [în cadrul anumitor instituții de învățământ private eligibile]; [...]

ii)      să fie capabilă și să aibă intenția de a urma:

a)      fie un ciclu de studii pe bază de program integral care să conducă la obținerea unei diplome universitare recunoscute într‑o instituție subvenționată de învățământ postsecundar sau superior, fie [anumite cicluri de studii cu durată completă]; [...]

[…]

iv)      să aibă intenția de părăsi Regatul Unit la sfârșitul studiilor; [...]

v)      să nu aibă intenția de a exercita o activitate comercială sau de a se încadra în muncă, exceptând un post pe fracțiune de normă sau o activitate salariată pe perioada vacanțelor pentru care Secretary of State for Employment și‑a dat acordul, și

vi)      să fie capabilă să susțină costurile studiilor sale și costurile de întreținere, precum și pe cele ale persoanelor aflate în întreținerea sa, inclusiv pe cele privind locuința, fără a se încadra în muncă sau fără a exercita o activitate comercială și fără a recurge la fonduri publice.

Autorizația de intrare în calitate de student

58. O persoană care solicită o autorizație de intrare în Regatul Unit în calitate de student poate fi admisă pe acest teritoriu pe o durată corespunzătoare, calculată în funcție de durata ciclului de studii care trebuie urmate și în funcție de mijloacele de care dispune această persoană, autorizația fiind însoțită de o condiție care restrânge dreptul acestei persoane de a se încadra în muncă […]”.

6        Conform anexei A punctul 4 din capitolul 3 din Instrucțiunile Direcției de imigrație a Secretary of State („Immigrations Directorate’s Instructions”):

„Studenții cu vârsta mai mare de 16 ani și care sunt supuși condițiilor din Code 2 (condiție care restrânge dreptul acestora de a se încadra în muncă) pot ocupa un post pe fracțiune de normă sau pot desfășura o activitate salariată pe perioada vacanțelor fără a avea nevoie să obțină acordul agenției de plasament locale [«local Jobcentre»]. De asemenea, aceștia pot ocupa un post în cadrul unui curs universitar care presupune o perioadă de muncă sau pot participa la stagii profesionale fără a avea nevoie să obțină un permis de muncă [eliberat de autoritățile competente din Regatul Unit]. Studenții nu sunt autorizați să desfășoare o activitate salariată mai mult de 20 de ore pe săptămână pe perioada școlară […]”.

 Acțiunile principale și întrebările preliminare

7        Acțiunile se referă, pe de o parte, la o tânără femeie „au pair”, doamna Payir, și, pe de altă parte, la doi studenți, domnii Akyuz și Ozturk.

8        Doamna Payir, la acea dată în vârstă de 21 de ani, a obținut un permis de intrare în Regatul Unit, urmat de eliberarea, în cursul lunii aprilie 2000, a unei autorizații de intrare, valabilă până în luna aprilie 2002. Această autorizație de intrare era însoțită de condiția potrivit căreia doamna Payir nu era autorizată să se încadreze într‑o muncă, remunerată sau neremunerată, alta decât cea în calitate de persoană „au pair”.

9        Din momentul intrării sale în Regatul Unit, aceasta a fost angajată în calitate de persoană „au pair” de către o primă familie, ulterior, începând din luna martie 2001, de către o a doua familie, pentru care aceasta a desfășurat o activitate salariată având o durată cuprinsă între 15 și 25 de ore pe săptămână. Aceasta dispunea de cazare și de masă și obținea o retribuție de 70 GBP (aproximativ 103 euro) pe săptămână.

10      În cursul lunii aprilie 2002, anterior expirării autorizației sale de intrare, doamna Payir a solicitat Secretary of State o autorizație mai extinsă de ședere în Regatul Unit, susținând, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, că era angajată de mai mult de un an de către același angajator și că dorea să rămână în serviciul acestuia. Solicitarea sa a fost respinsă printr‑o decizie din 18 august 2004.

11      Doamna Payir a introdus o acțiune împotriva acestei decizii în fața High Court of Justice (England & Wales), Queen’s Bench Division (Administrative Court). Prin admiterea acțiunii, această instanță a anulat decizia menționată și a obligat Secretary of State să prelungească autorizația de intrare a doamnei Payir și să elimine condiția inițială care limita accesul persoanei interesate pe piața muncii. Autorizația de intrare a doamnei Payir a fost prelungită până la 2 august 2006. În cursul lunii octombrie 2005, aceasta a fost angajată ca vânzătoare într‑un magazin.

12      Secretary of State a declarat apel împotriva deciziei High Court, pe motiv că articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 nu s‑ar aplica persoanelor „au pair”.

13      Domnii Akyuz și Ozturk au intrat în Regatul Unit în 1999 și, respectiv, în 1997 în calitate de studenți, având autorizații de intrare, care au fost urmate de eliberarea de autorizații de ședere. Acestea din urmă prevedeau că persoanele interesate erau autorizate să desfășoare o activitate salariată de maximum 20 de ore pe săptămână pe perioada școlară.

14      În timpul studiilor, cei doi resortisanți turci au desfășurat o activitate salariată pe fracțiune de normă pe post de chelneri într‑un restaurant, iar angajatorul acestora le‑a oferit o prelungire a contractelor de muncă. Anterior expirării autorizațiilor acestora de intrare sau de ședere în calitate de studenți, domnii Akyuz și Ozturk au solicitat Secretary of State, în cursul lunilor iulie 2003 și, respectiv, ianuarie 2004, autorizații de ședere, întemeindu‑se pe articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. Având în vedere refuzul din 18 august 2004 de admitere a solicitărilor acestora, persoanele interesate au introdus acțiuni în revizuire la High Court, care au fost admise de această instanță. Secretary of State a declarat apel împotriva deciziilor pronunțate astfel de High Court, susținând că articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 nu se aplică studenților.

15      Acțiunile doamnei Payir, precum și cele ale domnilor Akyuz și Ozturk au fost analizate împreună de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division).

16      Această instanță arată că cei trei resortisanți turci au fost considerați de High Court lucrători, în sensul pe care Curtea l‑a dat acestei noțiuni în special în Hotărârea din 26 noiembrie 1998, Birden (C‑1/97, Rec., p. I‑7747, punctul 24).

17      Admițând această constatare a High Court, Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) apreciază că trebuie să se țină cont și de jurisprudența Curții potrivit căreia statele membre pot institui regimuri cu vocație socială. Ar rezulta că, deși aceste regimuri implică desfășurarea unei activități în calitate de lucrător, acestea nu determină în mod necesar o integrare a persoanelor interesate pe piața legală a muncii din aceste state.

18      În cauzele principale, Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) exprimă incertitudini privind posibilitatea de care dispun resortisanții turci menționați de a se prevala de dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. În aceste condiții, instanța a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Într‑o cauză în care:

–        unui resortisant turc i‑a fost eliberată o autorizație de intrare în Regatul Unit pentru o durată de doi ani în cadrul unui plasament «au pair», astfel cum este definită această noțiune de [Immigration Rules]; [...]

–        autorizația sa de intrare includea dreptul de a fi încadrat în muncă în această calitate de către un angajator; [...]

–        a rămas încadrat în muncă în această calitate mai mult de un an în mod neîntrerupt la același angajator în cursul perioadei de validitate a autorizației sale de intrare; [...]

–        această încadrare în muncă constituia o activitate economică reală și efectivă și

–        această încadrare în muncă se conforma legislației naționale privind încadrarea în muncă și imigrația,

în perioada în care a ocupat acest post, resortisantul turc:

–        era lucrător în sensul articolului 6 din Decizia nr. 1/80 [...]?

–        se încadra pe piața legală a muncii din Regatul Unit în sensul acestei dispoziții?

2)      Într‑o cauză în care:

–        unui resortisant turc i‑a fost eliberată o autorizație de intrare în Regatul Unit conform [Immigration Rules], în scopul de a‑i permite să urmeze un ciclu de studii în această țară; [...]

–        autorizația sa de intrare includea dreptul de a ocupa orice loc de muncă a cărui durată în perioada școlară, calculată pe perioada de muncă, nu putea depăși 20 de ore pe săptămână; [...]

–        acesta a rămas încadrat în muncă mai mult de un an în mod neîntrerupt la același angajator în cursul perioadei de validitate a autorizației sale de intrare;

–        această încadrare în muncă constituia o activitate economică reală și efectivă și

–        această încadrare în muncă se conforma legislației naționale privind încadrarea în muncă și imigrația,

în perioada în care a ocupat acest post, resortisantul turc în cauză:

–        era lucrător în sensul articolului 6 din Decizia nr. 1/80 [...]?

–        se încadra pe piața legală a muncii din Regatul Unit în sensul acestei dispoziții?”

 Cu privire la întrebările preliminare

 Considerații introductive

19      Întrebările adresate în cele două cauze sunt identice și se referă, pe de o parte, la persoane „au pair” și, pe de altă parte, la studenți.

20      Rezultă din aceste întrebări că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă împrejurarea potrivit căreia un resortisant turc a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de persoană „au pair” sau de student îl privează pe acest resortisant de calitatea de „lucrător” și îl împiedică să se încadreze pe „piața legală a muncii” din acest stat membru în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, astfel încât să nu se poată prevala de această dispoziție pentru a obține reînnoirea permisului său de muncă și pentru a beneficia de dreptul de ședere corelativ acestuia.

 Observațiile prezentate Curții

21      Doamna Payir, domnii Akyuz și Ozturk, precum și Comisia Comunităților Europene exprimă puncte de vedere convergente. În opinia acestora, resortisanți turci precum cei în cauză în acțiunile principale ar îndeplini condițiile impuse pentru a fi calificați drept „lucrători” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. Aceștia ar fi realizat, sub îndrumarea unei alte persoane, prestații efective și reale având o valoare economică certă, în schimbul cărora au primit o remunerație.

22      Acești resortisanți turci s‑ar încadra pe piața legală a muncii din statul membru gazdă. Aceștia ar fi intrat în mod legal pe teritoriul acestui stat și ar fi avut acces în același mod pe piața muncii din statul respectiv. În special, aceștia nu ar fi comis nicio fraudă pentru a obține și a desfășura activitatea salariată ce le‑a fost încredințată. În consecință, situația lor pe piața muncii ar fi stabilă, iar nu precară.

23      În măsura în care acești resortisanți turci îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, aceștia ar putea să se prevaleze de această dispoziție pentru a obține reînnoirea permisului lor de muncă și a putea beneficia de dreptul de ședere corelativ acestuia. Nu ar fi nici necesar, nici relevant să se analizeze motivele care au stat la baza acordării de către Regatul Unit a autorizațiilor de intrare și de ședere care îi vizează, și anume privind permiterea intrării unor tineri doar în calitate de persoane „au pair” sau de studenți pentru o durată limitată.

24      Guvernul Regatului Unit, precum și guvernele german, italian și olandez susțin, în mod contrar, că motivele șederii sunt importante. Articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 se referă la dreptul de acces la un loc de muncă al resortisanților turci autorizați să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de lucrători. Întrucât resortisanți turci precum doamna Payir și domnii Akyuz și Ozturk nu au intrat în Regatul Unit în această calitate, aceștia nu s‑ar putea prevala de această dispoziție. În consecință, chiar dacă activitatea exercitată de către acești resortisanți putea fi calificată drept activitate economică reală și efectivă, din aceasta nu ar rezulta nici că persoanele interesate ar avea calitatea de lucrători, nici că s‑ar încadra pe piața legală a statului membru gazdă în sensul dispoziției menționate.

25      A considera că resortisanții turci autorizați să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de persoane „au pair” sau de studenți se pot prevala de dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 ar determina consecințe grave. Ar rezulta mai întâi că statele membre nu ar fi libere să determine condițiile care reglementează intrarea resortisanților turci pe teritoriul acestora. În plus, ar fi încurajată eludarea legislațiilor naționale, persoanele vizate având interes de a se prezenta drept studenți sau persoane „au pair” pentru a se încadra pe piața muncii din statul membru pe teritoriul căruia au intrat. În sfârșit, statele membre ar fi determinate să își restrângă politica de primire a studenților și a persoanelor „au pair” de naționalitate turcă, în detrimentul acestor două grupuri de persoane interesate.

26      Guvernele german și olandez adaugă că asimilarea situației studentului sau a persoanei „au pair” care efectuează o muncă pe fracțiune de normă cu situația lucrătorului obișnuit este contrară abordării reținute de legiuitorul comunitar în Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 94). În opinia acestora, directiva ar face distincția între student și lucrător.

 Răspunsul Curții

27      Pentru a răspunde la întrebările adresate, astfel cum au fost reformulate la punctul 20 din prezenta hotărâre, trebuie amintite cele trei condiții prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80.

28      Prima dintre aceste condiții se referă la calitatea de lucrător. Pentru a îndeplini această condiție, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că resortisantul turc trebuie să exercite activități reale și efective, cu excepția activităților care sunt atât de reduse încât se prezintă ca fiind pur marginale și accesorii. Caracteristica esențială a raportului de muncă o constituie împrejurarea că o persoană îndeplinește, într‑o anumită perioadă, pentru și sub îndrumarea altei persoane, prestații în schimbul cărora primește o remunerație (a se vedea Hotărârea Birden, citată anterior, punctul 25 și jurisprudența citată).

29      A doua condiție impusă se referă la încadrarea pe piața legală a muncii. Curtea s‑a pronunțat în sensul că această noțiune desemnează toți lucrătorii care au respectat actele cu putere de lege și normele administrative ale statului membru gazdă și au astfel dreptul să exercite o activitate profesională pe teritoriul acestuia (a se vedea Hotărârea Birden, citată anterior, punctul 51).

30      Articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 impune drept a treia condiție existența unei activități salariate legale, și anume o situație stabilă, iar nu precară, pe piața muncii din statul membru gazdă și, în acest sens, existența unui drept de ședere necontestat (a se vedea Hotărârea din 19 noiembrie 2002, Kurz, C‑188/00, Rec., p. I‑10691, punctul 48).

31      Potrivit deciziei de trimitere, atât doamna Payir, cât și domnii Akyuz și Ozturk au oferit prestații care constituie activități economice reale și efective. Rezultă din dosar că aceștia au desfășurat o activitate salariată sub îndrumarea unui angajator și au primit o remunerație în schimbul prestațiilor. Doamna Payir a desfășurat o activitate salariată cuprinsă între 15 și 25 de ore pe săptămână, domnii Akyuz și Ozturk au desfășurat o activitate salariată de maximum 20 de ore pe săptămână. Nu s‑a susținut că activitățile exercitate de către persoanele interesate erau pur marginale. Astfel, potrivit descrierii făcute, aceste activități prezintă caracteristicile cerute pentru a permite, în principiu, celor care le exercită să fie calificați drept „lucrători” în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80.

32      Cu privire la celelalte două condiții, instanța de trimitere precizează că doamna Payir, precum și domnii Akyuz și Ozturk au respectat legislația națională privind imigrația și, în consecință, au intrat în mod legal în Regatul Unit. Această instanță adaugă că persoanele interesate au ocupat locuri de muncă în conformitate nu doar cu normele în materie de imigrație, ci și cu dreptul muncii, și în special că aceste locuri de muncă respectau condițiile care însoțeau autorizația acestora de intrare pe teritoriul național. Este cert că persoanele interesate beneficiau de un drept de ședere necontestat.

33      În consecință, caracteristicile locurilor de muncă ocupate de cei trei resortisanți turci din cauza principală, astfel cum sunt prezentate de instanța de trimitere, îndeplinesc și celelalte două condiții prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, și anume încadrarea pe piața legală a muncii și desfășurarea unei activități salariate legale.

34      Se pune totuși întrebarea dacă această calitate de persoane „au pair” sau de studenți a resortisanților turci, ale căror activități exercitate îndeplinesc, de altfel, cele trei condiții prevăzute la acest articol 6 alineatul (1), îi privează pe acești resortisanți de calificarea drept lucrători și dacă, în sensul acestei dispoziții, îi împiedică să se încadreze pe piața legală a muncii dintr‑un stat membru.

35      În această privință, trebuie subliniat mai întâi că eventuala finalitate socială a autorizației de intrare eliberate studenților sau persoanelor „au pair”, precum și cea a dreptului de a desfășura o activitate salariată care le este acordat nu înlătură în niciun fel, prin ea însăși, caracterul legal al activităților exercitate de către persoanele interesate și, în consecință, nu le împiedică să se încadreze pe piața legală a muncii din statul membru gazdă. Curtea s‑a pronunțat la punctul 51 din Hotărârea Birden, citată anterior, în sensul că acest concept de piață legală a muncii nu ar putea fi interpretat în sensul că vizează piața generală a muncii, în opoziție cu o piață specifică având finalitate socială și susținută de autoritățile publice.

36      În continuare, trebuie amintit că Decizia nr. 1/80 nu aduce atingere competenței statelor membre de a reglementa atât intrarea pe teritoriul acestora a resortisanților turci, cât și condițiile primei lor încadrări în muncă, ci doar reglementează, la articolul 6, situația lucrătorilor turci deja integrați în mod legal pe piața muncii din statul membru gazdă (Hotărârea din 30 septembrie 1997, Ertanir, C‑98/96, Rec., p. I‑5179, punctul 23).

37      Conform unei jurisprudențe constante, articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 are drept scop consolidarea progresivă a situației lucrătorilor turci în statul membru gazdă (a se vedea în special Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Sedef, C‑230/03, Rec., p. I‑157, punctul 34).

38      Această dispoziție vizează astfel resortisanții turci care au calitatea de lucrători în statul membru gazdă, fără a impune totuși ca aceștia să fi intrat în Comunitate în calitate de lucrători. Ei pot să fi dobândit această calitate ulterior intrării lor în Comunitate. Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Birden, citată anterior, domnul Birden, care a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru, s‑a aflat mai întâi în situație de șomaj în acest stat înainte de a desfășura o activitate salariată. În cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Kurz, citată anterior, resortisantul turc vizat a fost autorizat să intre în Comunitate la vârsta de 15 ani, nu în calitate de lucrător, ci în vederea unei formări profesionale de instalator.

39      La sfârșitul primului an de activitate salariată, resortisantul turc poate solicita, dacă îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) prima liniuță din Decizia nr. 1/80, reînnoirea permisului său de muncă la același angajator și a dreptului de ședere corelativ acestuia.

40      Pentru a verifica dacă resortisanții turci îndeplinesc aceste condiții, nu se ține cont de scopul în care persoanele interesate au fost autorizate să intre pe teritoriul statului membru vizat. Într‑adevăr, Curtea s‑a pronunțat în repetate rânduri în sensul că articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 nu condiționează în niciun fel recunoașterea drepturilor pe care acesta le conferă resortisanților turci de motivul pentru care le‑a fost acordat inițial un drept de intrare, de muncă și de ședere (a se vedea Hotărârea din 30 septembrie 1997, Günaydin, C‑36/96, Rec., p. I‑5143, punctele 51 și 52, precum și jurisprudența citată). Astfel, Curtea a statuat că intenția exprimată de către un resortisant turc de a se întoarce în țara sa de origine după ce a petrecut câțiva ani în statul membru gazdă nu l‑ar putea împiedica să se prevaleze de drepturile conferite de articolul 6 alineatul (1) sus‑menționat. Situația ar fi alta doar dacă acest resortisant ar fi urmărit să înșele autoritățile competente, declarând o falsă intenție, cu unicul scop de a determina aceste autorități să îi elibereze pe nedrept autorizațiile necesare (a se vedea în acest sens Hotărârea Günaydin, citată anterior, punctele 54 și 60).

41      Astfel cum rezultă din Hotărârea Günaydin, citată anterior, împrejurarea că resortisantul turc menționat a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru pentru a urma în acel stat un ciclu de studii și că permisele sale de ședere au fost însoțite la început de interdicția de a exercita o activitate remunerată nu împiedică persoana interesată să se prevaleze de dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, din moment ce a obținut în continuare un loc de muncă și a desfășurat o activitate salariată timp de cel puțin un an la același angajator.

42      Nici eventuala limitare în timp a contractului de muncă nu ar putea constitui un obstacol în calea aplicării articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. Într‑adevăr, Curtea s‑a pronunțat în sensul că, în măsura în care caracterul temporar impus raportului de muncă era suficient pentru a repune în discuție legalitatea locului de muncă pe care persoana interesată îl ocupa în mod legal, statele membre ar avea posibilitatea să priveze pe nedrept lucrătorii migranți turci, a căror intrare pe teritoriul acestora au autorizat‑o și care au exercitat în acele state o activitate economică legală pe o durată neîntreruptă de cel puțin un an, de beneficiul drepturilor pe care aceștia le pot pretinde în mod direct în temeiul articolului 6 alineatul (1) menționat (a se vedea Hotărârea Birden, citată anterior, punctul 64).

43      Astfel, pentru a stabili dacă un resortisant turc care a intrat legal pe teritoriul unui stat membru, după ce a desfășurat o activitate salariată timp de un an pe acest teritoriu, poate să se prevaleze de drepturile conferite de articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, trebuie verificat dacă persoana interesată îndeplinește condițiile obiective prevăzute de această dispoziție, fără a fi necesar să se țină cont de motivele pentru care i‑a fost acordat inițial dreptul de intrare pe teritoriul respectiv și nici de limitările temporale eventual legate de dreptul de a desfășura o activitate salariată. Potrivit unei jurisprudențe constante, autoritățile naționale nu au posibilitatea de a supune unor condiții sau de a restrânge aplicarea unor astfel de drepturi, întrucât ar compromite efectul util al deciziei menționate (a se vedea Hotărârea Günaydin, citată anterior, punctele 37-40 și 50, Hotărârea Birden, citată anterior, punctul 19, Hotărârea Kurz, citată anterior, punctul 26, Hotărârea din 21 octombrie 2003, Abatay și alții, C‑317/01 și C‑369/01, Rec., p. I‑12301, punctul 78, și Hotărârea Sedef, citată anterior, punctul 34).

44      În consecință, în cauze precum cele principale, motivele pentru care autorizația de intrare a fost acordată resortisanților turci menționați, și anume exercitarea unei activități în calitate de persoană „au pair” sau urmarea unor studii, nu ar putea împiedica prin ele însele persoanele interesate să se prevaleze de dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. Situația este identică atât pentru declarațiile de intenție solicitate acestor resortisanți, potrivit cărora aceștia nu doreau să rămână în statul membru gazdă mai mult de doi ani sau aveau intenția să părăsească acest stat la finalizarea studiilor, cât și pentru limitările temporale ale permiselor de ședere ale acestora.

45      Din moment ce sunt îndeplinite condițiile amintite la punctele 27-30 din prezenta hotărâre și, în special, este verificată realitatea activității salariate efectuate de către resortisanții turci în cauză, nu este relevantă împrejurarea că aceste persoane au intrat în calitate de studenți în scopul de urma studii sau în calitate de persoană „au pair” în scopul de a se perfecționa în limba statului membru gazdă. Dacă acești resortisanți turci ajung, prin calitățile lor, să îndeplinească condițiile prevăzute la cele trei liniuțe ale articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, aceștia nu ar putea fi privați de beneficiul drepturilor pe care această dispoziție le conferă în mod gradual, în funcție de durata exercitării activității lor salariate (a se vedea în acest sens Hotărârea Günaydin, citată anterior, punctul 37).

46      În aceste condiții, nu poate fi admis argumentul invocat de către statele membre care au prezentat observații potrivit căruia un student sau o persoană „au pair” ar putea eluda legislația statului membru gazdă în vederea obținerii în mod progresiv a unui drept de acces nelimitat pe piața muncii a acestui stat. Într‑adevăr, nu poate exista o eludare a acestei legislații atunci când persoanele interesate nu fac decât să exercite un drept expres prevăzut de Decizia nr. 1/80. Situația ar fi diferită doar dacă aceștia din urmă ar fi obținut în mod fraudulos un drept de intrare pe teritoriul unui stat membru, pretinzând în mod fals că au intenția să urmeze cursuri sau să exercite o activitate în calitate de persoană „au pair”. În schimb, din moment ce realitatea intenției lor se verifică prin faptul că urmează efectiv un ciclu de studii sau că exercită o activitate în calitate de persoană „au pair”, obțin în mod legal un loc de muncă în statul membru gazdă și îndeplinesc condițiile impuse la articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80, persoanele interesate se pot prevala pe deplin de drepturile pe care le conferă această dispoziție.

47      În sfârșit, guvernele german și olandez fac trimitere la Directiva 2004/114. Aceste guverne deduc din conținutul acestei directive că legiuitorul comunitar a înțeles să permită studentului să fie încadrat în muncă și să desfășoare o activitate salariată cu un anumit număr de ore de muncă fără a fi totuși considerat un lucrător salariat și, în consecință, fără a putea, din acest motiv, să aibă acces pe piața muncii din statul membru gazdă.

48      Directiva menționată nu este totuși relevantă. Într‑adevăr, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a), aceasta nu se aplică decât sub rezerva dispozițiilor mai favorabile care rezultă din acorduri bilaterale sau multilaterale încheiate între Comunitate sau între Comunitate și statele sale membre, pe de o parte, și unul sau mai multe state terțe, pe de altă parte. În consecință, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 57 din concluzii, Directiva 2004/114 nu poate justifica o analiză restrictivă a articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 și nu permite interpretarea acestei dispoziții.

49      În consecință, la întrebarea adresată trebuie să se răspundă că împrejurarea potrivit căreia un resortisant turc a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de persoană „au pair” sau de student nu îl poate priva de calitatea de „lucrător” și nu îl poate împiedica să se încadreze pe „piața legală a muncii” din acest stat membru în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80. În consecință, această împrejurare nu îl poate împiedica pe resortisantul menționat să se prevaleze de această dispoziție pentru a obține reînnoirea permisului său de muncă și pentru a beneficia de dreptul de ședere corelativ acestuia.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

50      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Împrejurarea potrivit căreia un resortisant turc a fost autorizat să intre pe teritoriul unui stat membru în calitate de persoană „au pair” sau de student nu îl poate priva de calitatea de „lucrător” și nu îl poate împiedica să se încadreze pe „piața legală a muncii” din acest stat membru în sensul articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii. În consecință, această împrejurare nu îl poate împiedica pe resortisantul menționat să se prevaleze de această dispoziție pentru a obține reînnoirea permisului său de muncă și pentru a beneficia de dreptul de ședere corelativ acestuia.

Semnături


* Limba de procedură: engleza.