HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
14 decembrie 2011
Cauza T‑361/10 P
Comisia Europeană
împotriva
Dimitrios Pachtitis
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Anunț de concurs – Concurs general – Excluderea de la participarea la proba scrisă ca urmare a rezultatului obținut la testele de acces – Repartizarea competențelor între EPSO și comisia de evaluare din cadrul concursului”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 15 iunie 2010, Pachtitis/Comisia (F‑35/08), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de domnul Dimitrios Pachtitis în cadrul prezentului recurs.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Concurs – Noțiune – Etapă preliminară care constă în teste de acces compuse din întrebări cu variante multiple de răspuns – Includere
(Statutul funcționarilor, anexa III)
2. Funcționari – Concurs – Desfășurarea concursului – Repartizarea competențelor între Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO), autoritatea împuternicită să facă numiri și comisia de evaluare
[Statutul funcționarilor, art. 30 primul paragraf; anexa III, art.1 alin. (1) și art. 5; Decizia 2002/621/CE a secretarilor generali ai Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei, a grefierului Curții de Justiție, a secretarilor generali ai Curții de Conturi, ai Comitetului Economic și Social și ai Comitetului Regiunilor și a reprezentantului Ombudsmanului, art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. (c)]
1. În prima etapă a unui concurs prin care se urmărește recrutarea de funcționari, testele de acces alcătuite din întrebări cu variante multiple de răspuns au o natură comparativă, inerentă noțiunii înseși de concurs, din moment ce nu este suficientă obținerea mediei la testele respective, iar pentru a avea acces la a doua etapă a concursului trebuie ca persoana respectivă să se afle în numărul stabilit de candidați care au obținut cele mai bune note la testele de acces. Această etapă constituie, așadar, nu numai un element formal din cadrul procedurii de concurs în discuție, ci are și caracterul unui concurs.
(a se vedea punctul 34)
2. Articolul 1 alineatul (1) literele (b) și (e) din anexa III la statut, potrivit căruia autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să menționeze în anunțul de concurs modalitățile (concurs pe bază de dosare, pe bază de examene sau pe bază de dosare și examene), iar în cazul concursului pe bază de examene, natura examenelor și baremul corespunzător fiecăruia, nu prevede nicio competență a autorității împuternicite să facă numiri cu privire la selectarea și la aprecierea subiectelor întrebărilor adresate candidaților în cadrul unui concurs. Astfel, întrucât modalitățile de concurs potrivit articolului 1 alineatul (1) litera (b) din anexa III menționată constau în concurs pe bază de dosare, pe bază de examene sau pe bază de dosare și examene, această dispoziție nu vizează stabilirea conținutului probelor. În ceea ce privește articolul 1 alineatul (1) litera (e) din anexa respectivă, deși stabilirea pragurilor de reușită la probe intră în sfera de aplicare a noțiunii „natura examenelor și baremul corespunzător fiecăruia”, nu aceasta este situația în ceea ce privește stabilirea conținutului întrebărilor adresate în cadrul unui concurs. Anexa III la statut nu prevede expres cine stabilește conținutul probelor de preselecție și cine supervizează această etapă a concursului. O astfel de competență nu este atribuită în mod expres nici în favoarea autorității împuternicite să facă numiri, nici în favoarea comisiei de evaluare din cadrul concursului.
Articolul 30 primul paragraf din statut și articolul 5 primul paragraf din anexa III la statut prevăd că lista candidaților eligibili și lista candidaților care corespund cerințelor menționate în anunțul de concurs sunt stabilite de comisia de evaluare. Având în vedere aceste competențe, comisia de evaluare are un rol decisiv în desfășurarea concursului.
Anterior înființării Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO), autoritatea împuternicită să facă numiri dispunea de o largă putere de apreciere pentru a stabili condițiile și modalitățile de organizare a unui concurs, iar comisia de evaluare dispunea de o largă putere de apreciere cu privire la modalitățile și la conținutul detaliat al probelor din cadrul unui concurs, fiind deopotrivă competente pentru a superviza o eventuală primă etapă de preselecție a candidaților organizată de autoritatea împuternicită să facă numiri. Această repartizare a competențelor între autoritatea împuternicită să facă numiri și comisia de evaluare nu a fost afectată de înființarea EPSO în 2002, ale cărui atribuții, în ceea ce privește desfășurarea concursurilor de recrutare a funcționarilor, au, în esență, caracter organizatoric. Astfel, misiunea EPSO este de a garanta aplicarea unor norme uniforme în cadrul procedurilor de selecție a funcționarilor. Aceasta privește stabilirea în mod general a procedurilor de selecție a funcționarilor, iar nu stabilirea conținutului probelor concursurilor specifice.
Astfel, deși EPSO exercită competențele în materie de selecție conferite autorității împuternicite să facă numiri în ceea ce privește concursurile, atât selectarea, cât și aprecierea subiectelor întrebărilor adresate în cadrul unui concurs sunt excluse din sfera sa de competență. Prin urmare, în contextul primei teze a alineatului (1) al articolului 1 din Decizia 2002/621 privind organizarea și funcționarea EPSO, care prevede că EPSO organizează concursuri deschise cu scopul de a asigura angajarea funcționarilor în condiții profesionale și financiare optime în instituții, alineatul (2) litera (c) al articolului respectiv conferă EPSO mai degrabă rolul de a asista comisia de evaluare în cadrul desfășurării unui concurs, fiind însărcinat să dezvolte metode și tehnici de selecție.
(a se vedea punctele 41-44, 46-48, 50, 52, 54 și 55)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European, T‑24/01, RecFP, p. I‑A‑79 și II‑423, punctul 51; 17 septembrie 2003, Alexandratos și Panagiotou/Consiliul, T‑233/02, RecFP, p. I‑A‑201 și II‑989, punctul 26; 26 octombrie 2004, Falcone/Comisia, T‑207/02, RecFP, p. I‑A‑305 și II‑1393, punctele 31, 38 și 39; 14 iulie 2005, Le Voci/Consiliul, T‑371/03, RecFP, p. I‑A‑209 și II‑957, punctul 41