ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIE PUBLICE
8 septembrie 2011
Cauza F‑51/11 R
Dimitrios Pachtitis
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Procedura măsurilor provizorii – Cerere de suspendare a executării”
Obiectul: Cerere formulată în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și a articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Pachtitis solicită suspendarea executării deciziei din 14 februarie 2011 a Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) prin care a fost invitat să susțină din nou testele de acces la concursul general EPSO/AD/77/06, în executarea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 15 iunie 2010, Pachtitis/Comisia (F‑35/08, care face obiectul unui recurs pendinte în fața Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑361/10 P)
Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii.
Sumarul ordonanței
1. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de acordare – „Fumus boni juris” – Urgență – Caracter cumulativ – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză – Ordine de examinare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
2. Procedură privind măsurile provizorii – Suspendarea executării – Condiții de admisibilitate – Admisibilitate prima facie a acțiunii principale
[art. 278 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
3. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Act pregătitor
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Acțiune în anulare – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii confirmative a unei decizii neatacate în termen – Inadmisibilitate
1. Condițiile privind urgența și aparența legalității cererii (fumus boni iuris) sunt cumulative, astfel încât o cerere de acordare a măsurilor provizorii trebuie respinsă în cazul în care una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii realizează, dacă este cazul, evaluarea comparativă a intereselor din speță.
În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care trebuie verificate diferitele condiții, precum și ordinea examinării acestora, din moment ce nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a lua unele măsuri provizorii.
(a se vedea punctele 15 și 16)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, punctul 18
Tribunalul Funcției Publice: 3 iulie 2008, Plasa/Comisia, F‑52/08 R, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată
2. Problema admisibilității acțiunii principale nu trebuie să fie apreciată, în principiu, în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, ci se soluționează numai cu ocazia examinării respectivei acțiuni, cu excepția ipotezei în care aceasta apare, la prima vedere, ca fiind vădit inadmisibilă. Pronunțarea cu privire la admisibilitate în etapa măsurilor provizorii, atunci când aceasta nu este exclusă total prima facie, ar reprezenta astfel o prejudecare în raport cu hotărârea Tribunalului din cauza principală.
(a se vedea punctul 17)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 4 februarie 1999, Peña Abizanda și alții/Comisia, T‑196/98 R, punctul 10 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 14 decembrie 2006, Dálnoky/Comisia, F‑120/06 R, punctul 41
3. Simpla invitație de a susține testele de acces la un concurs nu constituie un act care lezează, în măsura în care nu afectează posibilitatea candidatului de a reuși la aceste teste și de a obține ulterior, la probele din concurs, note care să îi permită să fie înscris pe lista de rezervă.
(a se vedea punctul 21)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 22 iunie 1990, Marcopoulos/Curtea de Justiție, T‑32/89 și T‑39/89, punctul 22
Tribunalul Funcției Publice: 23 septembrie 2009, Neophytou/Comisia, F‑22/05 RENV, punctul 71
4. O acțiune în anulare îndreptată împotriva unei decizii pur confirmative a unei decizii anterioare care nu a fost atacată în termen este inadmisibilă. O decizie este pur confirmativă a unei decizii anterioare dacă nu conține niciun element nou în raport cu un act anterior și dacă nu a fost precedată de o reexaminare a situației destinatarului acestui act anterior.
(a se vedea punctul 28)
Trimitere la:
Curte: 9 martie 1978, Herpels/Comisia, 54/77, punctele 11-14; 10 decembrie 1980, Grasselli/Comisia, 23/80, punctul 18
Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 2000, Ripa di Meana și alții/Parlamentul European, T‑83/99-T‑85/99, punctele 33 și 34
Tribunalul Funcției Publice: 19 decembrie 2006, Suhadolnik/Curtea de Justiție, F‑78/06, punctele 31 și 32; 15 iulie 2008, Pouzol/Curtea de Conturi, F‑28/08, punctul 45