HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
15 aprilie 2015
Cauza F‑96/13
Nikolaos Pipiliagkas
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Transfer intern în interesul serviciului – Articolul 26 din statut – Dreptul la apărare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Pipiliagkas solicită, printre altele, anularea deciziei Autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a Comisiei Europene de schimbare a repartizării sale prin transfer intern, cu efect de la 1 ianuarie 2013, la Direcția Resurse comune a Direcției Generale (DG) Mobilitate și transporturi (denumită în continuare „DG Mobilitate”) din Bruxelles (Belgia)
Decizia: Anulează Decizia Comisiei Europene din 19 decembrie 2012 de schimbare a repartizării domnului Pipiliagkas la Direcția Resurse comune a Direcției Generale Mobilitate și transporturi din Bruxelles, cu efect de la 1 ianuarie 2013. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Pipiliagkas.
Sumarul hotărârii
1. Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Cerere de revocare a anumitor documente din dosarul constituit de un funcționar care echivalează cu neînscrierea lor în dosarul personal – Respingere
[Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 137 alin. (2); Statutul funcționarilor, art. 26]
2. Funcționari – Dosar personal – Înscrisuri care trebuie să figureze în acesta – Decizie care afectează situația administrativă a unui funcționar – Noțiune – Comunicări din partea unor funcționari care denunță atitudinea unui alt funcționar a cărei repartizare a fost, în consecință, schimbată – Includere
[Statutul funcționarilor, art. 24 primul paragraf lit. (a)]
3. Funcționari – Decizie care afectează situația administrativă a unui funcționar – Luarea în considerare a unor elemente care nu figurează în dosarul său personal – Influență decisivă – Anulare – Condiții
[Statutul funcționarilor, art. 26 al doilea paragraf și art. 90 alin. (1)]
4. Funcționari – Principii – Dreptul la apărare – Obligația de a asculta persoana interesată înainte de adoptarea unui act care lezează – Întindere
1. Articolul 26 din statut interzice instituției să opună unui funcționar sau să invoce împotriva acestuia înscrisuri care trebuie să figureze în dosarul său personal care nu ar fi fost menționate în acesta, astfel încât o decizie a administrației întemeiată pe astfel de înscrisuri trebuie anulată. Cu toate acestea, articolul menționat nu reglementează în niciun fel admisibilitatea înscrisurilor în cadrul unei proceduri în instanță.
Pe de altă parte, neluarea în considerare a înscrisurilor comunicate într‑o astfel de procedură ar avea drept consecință împiedicarea instanței Uniunii de a examina motivele invocate în fața sa care ar fi întemeiate pe înscrisurile menționate. În această privință, nu ar avea niciun sens să se renunțe la dezbaterile înscrisurilor care au fost folosite pentru examinarea unui motiv după dezbaterile care au avut loc chiar în scopul de a se pronunța asupra motivului menționat. În plus, acest mod de a proceda ar încălca articolul 137 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene, în temeiul căruia, în cazul unui recurs, grefa Tribunalului Funcției Publice trebuie să transmită dosarul din prima instanță grefei acestei instanțe.
(a se vedea punctele 26 și 27)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, EU:T:1997:25, punctul 42, și Hotărârea de Brito Sequeira Carvalho/Comisia și Comisia/de Brito Sequeira Carvalho, T‑40/07 P și T‑62/07 P, EU:T:2009:382, punctul 99
2. Articolul 26 primul paragraf litera (a) din statut nu obligă, în sine, administrația să includă în dosarul personal orice document referitor la un funcționar. În acesta se face, prin urmare, distincție între, pe de o parte, „înscrisurile” care nu trebuie să figureze în dosarul personal decât dacă privesc situația administrativă a funcționarului vizat și „rapoartele” care nu trebuie să fie depuse decât dacă privesc competența, eficiența sau comportamentul său și, pe de altă parte, orice alt document privind funcționarul respectiv.
Vizând rapoartele menționate mai sus, articolul 26 primul paragraf litera (a) din statut se referă la documente formale cu conotație oficială având ca obiect competența, eficiența sau comportamentul funcționarilor. Cu toate acestea, în dosarul personal trebuie să figureze de asemenea înscrisurile care atestă faptele sau elementele de fapt care privesc comportamentul funcționarului care vor fi utilizate în continuare pentru adoptarea unei decizii care afectează situația sa administrativă și cariera sa precum un aviz sub forma unei note care include o apreciere privind competența și comportamentul acestuia sau înscrisurile deja existente care includ orice afirmații despre fapte care i se reproșează sau chiar toate documentele care pot afecta situația administrativă a funcționarului și cariera sa. Cu toate acestea, articolul 26 din statut nu interzice în niciun fel unei instituții să inițieze o anchetă și să constituie un dosar în acest sens, iar numai înscrisurile privind această anchetă care trebuie incluse în dosarul funcționarului sunt eventuale decizii de sancționare adoptate pe baza acestui dosar de anchetă.
În plus, în principiu, simple mesaje electronice nu pot fi considerate rapoarte în sensul articolului 26 primul paragraf litera (a) din statut. De asemenea, nici o notă al cărei autor nu este o autoritate administrativă nu poate fi considerată un raport în sensul articolului 26 primul paragraf litera (a) din statut.
Un înscris care privește situația administrativă a unui funcționar și care poate avea un efect determinant asupra deciziei trebuie, în principiu, să fi fost comunicat funcționarului vizat, iar ulterior inclus în dosarul său personal. În ceea ce privește în special o decizie de schimbare a repartizării unui funcționar, în pofida faptului că aceasta nu constituie un raport privind competența, eficiența sau comportamentul funcționarului vizat, în sensul articolului 26 din statut, această comunicare și această includere în dosarul personal se impun, a priori, pentru mesaje electronice sau pentru o notă semnată de funcționari sau agenți care denunță atitudinea funcționarului în cauză, întrucât acestea pot avea o influență determinantă asupra deciziei de a schimba sau de a nu schimba repartizarea.
(a se vedea punctele 42, 43, 46 și 48)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Ojha/Comisia, C‑294/95 P, EU:C:1996:434, punctul 67
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Rozand‑Lambiotte/Comisia, EU:T:1997:25, punctul 42; Hotărârea Apostolidis/Curtea de Justiție, T‑86/97, EU:T:1998:71, punctul 36; Hotărârea Ojha/Comisia, T‑77/99, EU:T:2001:71, punctul 57; Hotărârea Recalde Langarica/Comisia, T‑344/99, EU:T:2001:237, punctul 60; Hotărârea Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, EU:T:2005:447, punctul 52, și Hotărârea de Brito Sequeira Carvalho/Comisia și Comisia/de Brito Sequeira Carvalho, EU:T:2009:382, punctul 96
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bianchi/ETF, F‑38/06, EU:F:2007:117, punctele 45 și 48, și Hotărârea Talvela/Comisia, F‑43/06, EU:F:2007:162, punctele 59-62
3. Unicul fapt că anumite înscrisuri nu au fost depuse în dosarul personal al unui funcționar nu este de natură să justifice anularea unei decizii care lezează dacă acestea au fost efectiv aduse la cunoștința persoanei interesate.
Astfel, din articolul 26 al doilea paragraf din statut rezultă că inopozabilitatea față de un funcționar a unor înscrisuri care privesc situația sa administrativă afectează numai înscrisurile care nu i‑au fost comunicate în prealabil. Ea nu vizează înscrisurile care, indiferent dacă i‑au fost aduse la cunoștință, nu au fost încă depuse în dosarul său personal. În ipoteza în care instituția nu ar depune astfel de înscrisuri în dosarul personal al funcționarului, acesta din urmă ar avea totuși posibilitatea să depună o cerere în acest sens în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut și, în cazul respingerii acesteia, o reclamație administrativă. Totuși, instituția respectivă nu poate în niciun caz să fie împiedicată să ia o decizie în interesul serviciului pe baza înscrisurilor comunicate în prealabil funcționarului pentru singurul motiv că acestea nu au fost depuse în dosarul personal.
(a se vedea punctul 49)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Ojha/Comisia, EU:C:1996:434, punctul 68
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Recalde Langarica/Comisia, EU:T:2001:237, punctul 60
4. Simpla cunoaștere dovedită, de către funcționarul vizat, a elementelor de fapt care sunt la baza unei decizii care îl lezează nu poate fi considerată o probă suficientă că acesta a avut posibilitatea să își apere în mod util interesele înainte de adoptarea deciziei respective. Pentru ca respectarea dreptului la apărare al funcționarului să fie asigurată, trebuie, în plus, ca instituția să demonstreze, prin orice mijloc de probă, că i‑a oferit în prealabil funcționarului respectiv ocazia să înțeleagă că elementele de fapt în discuție, deși nu au fost depuse în dosarul personal, erau de natură să justifice o decizie care îl lezează. În plus, din principiul dreptului la apărare, care include dreptul de a fi ascultat, rezultă că, anterior adoptării deciziei care o afectează, persoana interesată trebuie să aibă posibilitatea să își exprime punctul de vedere în mod util cu privire la realitatea și la pertinența faptelor și ale împrejurărilor în temeiul cărora a fost adoptată această decizie. În această privință, în cazul în care superiorii ierarhici ai unui funcționar îl convoacă pe acesta la o întrevedere, administrația trebuie să vegheze ca funcționarul respectiv să fie clar informat despre măsura avută în vedere și în special despre obiectul întrevederii, pentru a putea să își prezinte punctul de vedere în mod util înainte de adoptarea unei decizii care îl afectează.
Cu toate acestea, pentru ca o încălcare a dreptului de a fi ascultat să poată determina anularea deciziei care îl lezează, mai este necesar să se examineze dacă, în lipsa acestei neregularități, procedura ar fi condus la un rezultat diferit. În cadrul acestei examinări, este important să se țină cont de ansamblul împrejurărilor din speță și în special de natura obiecțiilor și de amploarea neregularităților procedurale săvârșite în raport cu garanțiile de care funcționarul a putut beneficia.
În această privință, în cazul în care decizia care lezează se bazează pe motivele întemeiate pe judecăți de valoare subiective, care sunt, așadar, prin natura lor, susceptibile să fie modificate, dacă funcționarul ar fi fost ascultat înainte de emiterea deciziei menționate, acesta ar fi putut să își prezinte punctul de vedere și, astfel, ar fi putut obține o modificare a aprecierilor făcute în ceea ce îl privește.
(a se vedea punctele 55, 57, 65 și 66)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Brito Sequeira Carvalho/Comisia și Comisia/de Brito Sequeira Carvalho, EU:T:2009:382, punctul 94
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Nastvogel/Consiliul, F‑4/10, EU:F:2011:134, punctul 94; Hotărârea Possanzini/Frontex, F‑124/11, EU:F:2013:137, punctul 60; Hotărârea CH/Parlamentul, F‑129/12, EU:F:2013:203, punctul 38; Hotărârea Delcroix/SEAE, F‑11/13, EU:F:2014:91, punctele 35 și 42, și Hotărârea Tzikas/AFE, F‑120/13, EU:F:2014:197, punctul 55