ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)

19 iulie 2011

Cauza F‑105/10

Eberhard Bömcke

împotriva

Băncii Europene de Investiții

„Intervenție – Inadmisibilitatea acțiunii principale – Capacitate procesuală – Obiectul intervenției – Interes de a interveni – Demitere din oficiu a unui reprezentant al personalului – Mandat ad litem”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, precum și al articolului 41 din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, prin care domnul Bömcke solicită, cu titlu principal, anularea deciziei din 12 octombrie 2010 prin care acesta este demis din oficiu din funcția de reprezentant al personalului

Decizia:      Respinge cererea de intervenție a Colegiului reprezentanților personalului Băncii Europene de Investiții (BEI). Admite cererea de intervenție a domnilor Bodson, Kourgias, Sutil și Vanhoudt în cauza F‑105/10, Bömcke/BEI, în susținerea concluziilor BEI. Admite cu titlu provizoriu cererile de aplicare a regimului de confidențialitate în privința anumitor înscrisuri sau părți de înscrisuri din dosar depuse de domnul Bömcke și de BEI. Grefierul va comunica părților a căror intervenție a fost admisă o versiune neconfidențială a fiecărui act de procedură notificat părților. Se va acorda un termen părților a căror intervenție a fost admisă pentru a‑și prezenta eventualele obiecții față de cererea privind aplicarea regimului de confidențialitate. Decizia cu privire la temeinicia cererii menționate se adoptă odată cu fondul. Acordă părților a căror intervenție a fost admisă un termen pentru a prezenta un memoriu în intervenție, fără a afecta posibilitatea de a‑l completa eventual ulterior, ca urmare a unei decizii cu privire la temeinicia cererii privind aplicarea unui regim de confidențialitate. Colegiul reprezentanților personalului BEI suportă propriile cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată efectuate de reclamante se soluționează odată cu fondul.

Sumar

1.      Procedură – Intervenție – Efectele inadmisibilității acțiunii principale

2.      Procedură – Cerere de intervenție – Cerințe de formă – Concluzii tinzând la susținerea sau la respingerea concluziilor reclamantului

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 109 alin. (2) lit. (e) și art. 110 alin. (4)]

3.      Procedură – Intervenție – Persoane interesate – Colegiul reprezentanților personalului Băncii Europene de Investiții – Lipsa capacității procesuale – Inadmisibilitate

4.      Procedură – Intervenție – Condiții de admisibilitate – Interes direct și actual – Contencios al alegerii reprezentanților personalului unei instituții – Calitatea de alegător

1.      Deși o cerere de intervenție poate fi respinsă atunci când o acțiune principală are o asemenea natură încât trebuie declarată inadmisibilă fără angajarea dezbaterii pe fond, această soluție pornește de la premisa că acțiunea principală este vădit inadmisibilă.

(a se vedea punctul 6)

2.      Condițiile de admisibilitate a unei cereri de intervenție sunt enunțate la articolul 109 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, al cărui alineat (2) litera (e) prevede că cererea de intervenție cuprinde concluziile intervenientului tinzând la susținerea sau la respingerea concluziilor reclamantului. Având în vedere că articolul 109 din regulamentul menționat nu impune solicitantului unei intervenții să prezinte motivele și argumentele în susținerea concluziilor sale, această dispoziție trebuie interpretată ca impunând numai ca cererea să conțină, din punct de vedere formal, indicarea părții în susținerea căreia solicitantul dorește să intervină. În schimb, odată admisă cererea de intervenție, concluziile prezentate de un intervenient pot fi declarate inadmisibile în temeiul articolului 110 alineatul (4) din regulamentul de procedură menționat pentru motivul că nu urmăresc în mod real să susțină, total sau parțial, concluziile uneia dintre părți.

(a se vedea punctul 8)

3.      Nu poate fi admisă cererea de intervenție a unui terț decât dacă dispune de capacitate procesuală. Referitor la alte persoane decât persoanele fizice, cum este cazul Colegiului reprezentanților personalului Băncii Europene de Investiții, jurisprudența le recunoaște capacitatea procesuală dacă dispun fie de personalitate juridică potrivit dreptului aplicabil în privința constituirii lor, fie, cel puțin, de elemente care constituie temeiul personalității juridice, în special autonomie și responsabilitate, chiar limitată.

Chiar dacă reglementarea aplicabilă Băncii Europene de Investiții recunoaște existența Colegiului reprezentanților personalului, reiese chiar din această reglementare că respectivul colegiu asumă funcțiile acordate, în instituțiile supuse Statutului funcționarilor, Comitetului pentru personal. Or, Comitetul pentru personal al unei instituții are natura de organ intern, lipsit, așadar, de capacitate procesuală. Întrucât nicio dispoziție aplicabilă Colegiului reprezentanților personalului nu justifică să se statueze în mod diferit cu privire la acest subiect, trebuie să se considere că respectivul colegiu nu dispune de capacitate procesuală.

(a se vedea punctele 14-16)

Trimitere la:

Curte: 14 noiembrie 1963, Lassalle/Parlamentul European, 15/63, al treilea paragraf; 8 octombrie 1974, Union syndicale – Service public européen și alții/Consiliul, 175/73, punctul 9; 28 octombrie 1982, Groupement des Agences de voyages/Comisia, 135/81, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 1996, Sinochem Heilongjiang/Consiliul, T‑161/94, punctul 31

4.      În ceea ce privește organele de reprezentare a personalului unei instituții, orice alegător deține un interes direct și actual ca alegerile să se desfășoare în condițiile și pe baza unui sistem electoral conform dispozițiilor statutare care reglementează procedura electorală în materie, care implică în mod necesar interesul respectării duratei mandatelor reprezentanților aleși, cu atât mai mult cu cât sfârșitul mandatului unui reprezentant al personalului antrenează din principiu organizarea de alegeri. Astfel, în contenciosul privind demiterea din oficiu a unui reprezentant al personalului, un agent are, în virtutea calității sale de alegător, un interes de a exercita acțiunea suficient pentru a justifica admisibilitatea unei acțiuni sau a unei intervenții. Simpla calitate de alegător a persoanei interesate este suficientă pentru a demonstra că nu acționează numai în interesul legii sau al instituției.

(a se vedea punctele 23 și 24)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 25 octombrie 2007, Milella și Campanella/Comisia, F‑71/05, punctul 47 și jurisprudența citată