Recurs introdus la 2 iunie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) din 24 martie 2021 în cauza T-374/20, KM/Comisia Europeană
(Cauza C-341/21 P)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. S. Bohr și B. Mongin, agenți)
Celelalte părți din procedură: KM, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene
Concluziile recurentei
Comisia solicită:
anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a șaptea) din 24 martie 2021, KM/Comisia, pronunțată în cauza T-374/20;
respingerea acțiunii;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului său, Comisia invocă trei motive.
Prin intermediul primului motiv de recurs, Comisia invocă o eroare de drept în ceea ce privește criteriile de apreciere a legalității deciziilor adoptate de legiuitor și o încălcare a obligației de motivare. În opinia sa, Tribunalul s-a îndepărtat de principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act de drept al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu se poate baza pe afirmații întemeiate pe consecințele actului juridic într-un anumit caz; nelegalitatea unei dispoziții din statut nu poate fi întemeiată pe „caracterul inadecvat” al deciziei legiuitorului; Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații de comparat, cu încălcarea principiilor enunțate în Hotărârea din 19 decembrie 2019 pronunțată în cauza C-460/18 P1 .
Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, Comisia reproșează o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, potrivit căreia situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut ar fi comparabile. Momentul încheierii căsătoriei nu ar fi singurul criteriu care face diferența dintre articolele 18 și 20 din anexa VIII. În opinia sa, diferența s-ar baza pe o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare; Tribunalul ar fi trebuit să țină seama de scopul condiției privind durata minimă a căsătoriei din articolele 18 și 20 din anexa VIII, ceea ce ar fi făcut clare diferențele dintre acestea; aceeași concluzie s-ar aplica și în cazul discriminării pe motive de vârstă.
În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, Comisia reproșează o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale2 și mai multe încălcări ale obligației de motivare. Pe de o parte, ar exista o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale potrivit căreia consecințele decesului funcționarului pentru soțul supraviețuitor nu trebuie să fie diferite după cum căsătoria a avut loc înainte sau după încetarea funcției; pe de altă parte, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și ar fi încălcat obligația de motivare.
____________
1 Hotărârea din 19 decembrie 2019, HK/Comisia, ECLI:EU:C:2019:1119.
2 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO 2012, C 326, p. 391).